Norica Nicolai

## **Doamna Norica Nicolai:**

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

21 noiembrie 2002 este un prim pas spre împlinirea destinului unei generaþii, o generaþie care a îndurat lipsa de libertate în perioada comunistã, dar care ºi-a câºtigat libertatea în 1989.

Pentru democraþiile NATO libertatea are o valoare esenþialã.

Numitorul comun al Summit-ului de la Praga a fost însã un alt cuvânt, cuvântul ”PaceÒ. Geopolitica NATO a identificat trei direcþii de acþiune pentru menþinerea ºi realizarea pãcii: pacea trebuie asiguratã prin eliminarea terorismului ºi tiraniei, menþinutã prin construirea de relaþii de colaborare între marile puteri ºi extinsã prin crearea de societãþi libere ºi democratice.

Care este rolul României în realizarea acestei viziuni, cum ºi cu ce costuri se va aplica ea?

Combaterea terorismului este planul în care, fãrã îndoialã, Armata românã îºi va dovedi încã o datã eficienþa, fapt demonstrat prin participãrile anterioare în Bosnia ºi în Afganistan.

În ceea ce priveºte colaborarea între marile puteri, Statele Unite ne-au consacrat rolul istoric de cap de pod peste Marea Neagrã, în relaþia cu noua Rusie. Nu putem sã nu subliniem cã diplomaþiile româneºti, în istoria lor, au fost diplomaþii pro NATO ºi nu putem sã nu subliniem meritul unui mare liberal, doctorul Angelescu, care, în urmã cu 85 de ani, pe 9 noiembrie 1917, deschidea, la Washington, pe cheltuiala sa, prima ambasadã a României.

În plan intern, va trebui însã sã asigurãm o societate liberã ºi democratã.

Sunt trei mari provocãri la care clasa politicã româneascã trebuie sã se angajeze în mod activ.

Credem cã primul pas trebuie sã-l facem în consolidarea statului de drept ºi în acest context trebuie privite demersurile unui grup de revoluþionari care cereau, ieri, clasei politice sã evite politicianismul utilizãrii electorale a invitãrii României la NATO. Apelul lor este un apel spre stabilitate politicã, spre mãsuri concrete de combatere a corupþiei, de eliminare a birocraþiei ºi de combatere a sãrãciei.

Dacã trebuie sã fim recunoscãtori cuiva, trebuie sã fim recunoscãtori, fãrã îndoialã, martirilor închisorilor comuniste, morþilor ºi rãniþilor noºtri din decembrie 1989. Dacã ei nu ar fi menþinut spiritul libertãþii ºi nu ar fi cucerit aceastã libertate, nici invitarea noastrã, în 1999, de a începe negocierile cu Uniunea Europeanã ºi nici invitarea noastrã în 2002 de a adera la NATO nu ar fi fost posibilã.

Dacã nu vom reuºi sã consolidãm democraþia ºi statul de drept, vom rãmâne, stimaþi colegi, în postura veºnicã de invitaþi.

Pentru evitarea acestei posturi, va trebui sã promovãm o politicã activã bazatã pe respect, moralã, competenþã, transparenþã, caracter, valorile tradiþionale ale politicii româneºti ºi sã distrugem plaga politicianistã care, aºa cum spunea Mihai Eminescu, ”a prefãcut România în mocirla în care se scurg murdãriile sociale ale Apusului ºi RãsãrituluiÒ.