Oana Consuela Florea

## **Doamna Oana Consuela Florea:**

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Vin azi în fața dumneavoastră după zeci de audieri, de adrese și răspunsuri, mii de pagini de documente și numeroase controverse.

Vin, spuneam, pentru a vă prezenta concluziile la care a ajuns Comisia specială de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea aspectelor ce țin de organizarea alegerilor din 2009 și de rezultatul scrutinului prezidențial.

Înainte de toate, țin să vă reamintesc cadrul și condițiile în care noi, cei 15 membri, ne-am desfășurat activitatea.

Această comisie a luat naștere ca urmare a apariției în spațiul public a unor suspiciuni și informații cu privire la o posibilă fraudare a alegerilor prezidențiale din 2009, cu implicarea unor înalți funcționari ai statului român.

Parlamentul s-a autosesizat și a pus în mișcare acest instrument de control prevăzut în Constituție. Au fost invitate pentru audiere 45 de persoane și s-a purtat corespondență cu 11 instituții.

Din păcate, insuficienta reglementare legislativă a determinat sesizarea Curții Constituționale de nu mai puțin de patru ori în patru luni. Curtea a enunțat mai multe principii de drept, printre care:

– controlul parlamentar trebuie să fie deplin;

– Parlamentul trebuie să dispună de posibilitatea de a lua orice măsură pentru a da conținut acestei competențe;

– ancheta parlamentară poate fi exercitată în paralel cu o anchetă judiciară și nu aduce prejudicii activității justiției;

– principiul colaborării loiale decurge din prevederile Constituției și se impune în relația dintre instituțiile și autoritățile statului, indiferent de puterea din care acestea fac parte;

– lipsa unei legi speciale pentru funcționarea comisiilor de anchetă îngreunează și limitează desfășurarea activității acestora.

Mare parte din concluziile acestor decizii se regăsesc într-o propunere legislativă care are ca scop reglementarea activității comisiilor speciale de anchetă ale Parlamentului, pe care vă rog să o studiați și să o susțineți în procedura de adoptare.

Ancheta a scos la iveală o serie de fapte care pot alimenta suspiciunile de fraudă a scrutinului prezidențial din 2009.

Din declarațiile martorilor audiați și mai ales din documentele studiate de către comisie și anexate raportului, se poate observa un mecanism de control și organizare pus la punct cu minuțiozitate de cei ce conduceau Guvernul la acea vreme.

Acțiunile s-au desfășurat în două planuri: cel din teren și cel de comandă. În teren – practicile de tip turism electoral și vot multiplu au fost posibile prin înființarea la debutul campaniei electorale a peste 3.000 de secții de vot speciale, pentru alegătorii care în ziua votării se aflau în altă localitate decât cea de domiciliu. În lipsa unor proceduri sigure de verificare a votului, acest fapt a creat suspiciuni încă de atunci.