Acum un an, tot cam pe aceastã vreme, Partidul Democrat iniþia o moþiune care se numea ”Criza în sistemul de sãnãtateÒ. Dovadã cã un alt partid a iniþiat ºi anul acesta o moþiune pe aceeaºi temã înseamnã cã, de fapt, nu s-a întâmplat nimic.
Faþã de cele semnalate de Partidul Democrat în moþiunea ”SãnãtateaÒ de anul trecut, se constatã cã guvernarea Adrian Nãstase, departe de a atenua problemele existente, a adãugat în plus altele noi. ªi anume: alocarea unor sume din ce în ce mai mici pentru sãnãtate, prin bugetul naþional ºi gestionarea defectuoasã a acestora; deturnarea banilor colectaþi de Casa de sãnãtate spre acoperirea gãurilor negre apãrute din gestionarea incompetentã a economiei naþionale, precum ºi din marile fraude ºi speculaþii financiare care caracterizeazã guvernãrile P. S. D.; revenirea la comanda centralizatã, la dirijismul etatist; politizarea tuturor structurilor implicate în actul de sãnãtate publicã; anularea penalitãþilor ºi reeºalonarea datoriilor cãtre casele de asigurãri de sãnãtate, ale marilor societãþi comerciale, în special a celor cu capital privat aparþinând clienþilor politici importanþi ai P.S.D.; stoparea restructurãrii sistemului de sãnãtate.
Pentru anul 2002, bugetul sãnãtãþii alocat de Guvernul P. S. D. era de numai 11.000 de miliarde, ceea ce plaseazã din nou România pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveºte banii cheltuiþi anual pentru sãnãtatea fiecãrui locuitor.
Pentru anul 2003, bugetul alocat sãnãtãþii este de 18.000 de miliarde de lei, ceea ce face ca aceastã situaþie sã se menþinã, sã se agraveze. Chiar ºi în Bulgaria se cheltuiesc anual pentru sãnãtate 140 de dolari pentru fiecare locuitor, în timp ce în România cifra este de 70 de dolari, din care numai 8 sunt alocaþi de la bugetul de stat, restul fiind reprezentaþi de contribuþia angajatorilor ºi angajaþilor la fondul de asigurãri de sãnãtate, de banii din creditele externe nerambursabile ºi din cheltuielile directe pentru sãnãtate ale populaþiei.
Aceastã situaþie inadmisibilã este agravatã prin faptul cã banii colectaþi de Casa de Sãnãtate sunt prost gestionaþi ºi, chiar mai grav, sunt deturnaþi cãtre cu totul alte destinaþii pe care oamenii nu le cunosc. În 2 ani de guvernare, Fondul de asigurãri de sãnãtate a fost spoliat prin folosirea pentru alte destinaþii a unei sume de peste 12.000 de miliarde de lei.
Subordonarea politicã a Casei de Sãnãtate faþã de Guvern ºi preluarea sumelor colectate de la asiguraþi la Trezoreria Statului a fost folositã de Guvernul Nãstase pentru a da acestor fonduri alte destinaþii decât pentru destinaþiile care au fost plãtite.
Existenþi numai pe hârtie, banii Casei de Sãnãtate lipsesc efectiv din Trezoreria Statului, ºi aceºti bani, ca multe alte mii de miliarde de pânã acum, au fost dirijaþi pentru acoperirea incompetenþei Guvernului Nãstase de a conduce treburile þãrii. Cetãþeanul, fãrã a fi întrebat, plãteºte ºi astãzi din buzunarul propriu, inclusiv prin sumele cu care contribuie la fondul de sãnãtate, pentru scandaloase afaceri de corupþie.
În timp ce banii sunt astfel deturnaþi de la destinaþia lor legalã, casele judeþene de asigurãri de sãnãtate continuã sã aibã datorii enorme faþã de spitale. Aceleaºi datorii le au casele judeþene ºi cãtre farmacii, situaþie care duce la limitarea eliberãrii medicamentelor gratuite ºi compensate, în unele cazuri doar în primele douã zile din lunã.
Neplata la timp a sumelor restante cãtre spitale ºi farmacii se tot întoarce împotriva bolnavilor. Furnizorii de medicamente ºi materiale sanitare refuzã acum sã mai aprovizioneze unitãþile sanitare în aceste condiþii. Rezultatul este cã, în spitale, pacienþii trebuie sã cearã familiilor sã aducã de acasã medicamente ºi alimente, iar în faþa farmaciilor se formeazã sistematic cozi pentru ca bolnavii sã poatã obþine medicamentele compensate prescrise.
Guvernul, prin intermediul Casei exercitã o presiune continuã asupra bugetelor din care îºi desfãºoarã activitatea cabinetele medicilor de familie. Medicii de familie, cei de care depinde, în fapt, sãnãtatea celor mai mulþi dintre noi, sunt prinºi în acest moment între douã constrângeri de naturã total diferitã. Pe de o parte, sunt obligaþi sã-ºi desfãºoare activitatea dupã regulile economiei de piaþã, fiind obligaþi sã plãteascã toate cele necesare pentru funcþionarea cabinetului; pe de altã parte, acest buget se stabileºte centralizat de cãtre Casa de Sãnãtate, aplicându-se uniform pentru toate activitãþile medicale.
Practic, lucrurile se petrec astfel: Guvernul întocmeºte bugetul de stat ºtiind dinainte cã anumite gãuri negre vor trebui astupate ºi din banii daþi de fiecare pentru sãnãtate ºi, pentru ca aceasta sã fie posibil, se planificã un buget cu excedent, un buget la sãnãtate pentru excedent.
Finanþele decid ce sume se pot elibera pentru sectorul sanitar. Se elibereazã deliberat sume mai mici decât necesarul pentru a rãmâne cu cât mai mulþi bani în trezorerie, astfel încât sumele alocate medicinii primare sã se împartã la un numãr de asiguraþi mult mai mic ºi mult mai prost decât este necesar.
În 2002, faþã de 16.000 de lei acordaþi pentru fiecare pacient aflat pe lista unui medic de familie, cât a cerut patronatul, Casa a propus doar puþin peste 8.000 de lei. Pentru ca, în final, sã se ajungã numai la 10.000 lei pentru fiecare pacient. Cam la atât apreciazã Guvernul Nãstase preþul sãnãtãþii fiecãruia dintre noi.
Situaþia se repetã, mult agravatã la începutul acestui an. Medicilor de familie li se oferã pentru un punct, adicã pentru fiecare pacient înscris pe listã, suma de 9.560 de lei care, luând în consideraþie ºi rata inflaþiei, reprezintã cu aproximativ 25% mai puþin din valoarea punctului din anul 2002.
În ciuda promisiunilor fãcute, atât în manifestul electoral, cât ºi în Programul de guvernare al P. S. D., personalul din sistemul de sãnãtate publicã continuã sã aibã cea mai micã salarizare din Europa, necorelatã în nici un fel nici cu specializarea ºi cu performanþa acestuia, nici cu numãrul sau cu complexitatea manevrelor prestate. Preocupat sã ia cât mai mult din banii de sãnãtate pentru a acoperi datoriile clienþilor sãi politici, Guvernul P.S.D. nu se mai îngrijeºte ºi nu-ºi mai face griji câþi bani mai rãmân pentru sãnãtatea cetãþeanului.
Nu mai conteazã cât de mulþi oameni sunt bolnavi ºi cât de grav. Guvernul acordã o sumã fixã, simbolicã, din care medicul de familie trebuie sã se descurce. Ce înseamnã un buget de 18 milioane pentru un medic de familie care are 2.500 de arondaþi? Înseamnã aproximativ 2.200 de lei pe lunã ºi analize de 750.000 de lei pe lunã pentru fiecare cetãþean. Cam atât primim fiecare dintre noi înapoi pentru sãnãtate din ceea ce am dat statului.
În timp ce banii destinaþi sãnãtãþii capãtã tot felul de destinaþii ilicite, Guvernul bagã încã o datã mâna în buzunarul cetãþeanului introducând noi taxe, numite
impropriu coplãþi. În realitate, sunt impozite suplimentare pe sãnãtate.
Reforma sistemului sanitar s-a împotmolit în spitale, în care intrã în continuare sume uriaºe, fãrã ca eficienþa actului medical sã creascã corespunzãtor. Transferarea spitalelor de interes local cãtre autoritãþile administrative locale s-a fãcut fãrã alocarea sumelor aferente, astfel încât renovarea ºi întreþinerea acestora picã tot în sarcina comunitãþilor.
Din cauza lipsei banilor deturnaþi de cãtre Guvern ºi datoritã stagnãrii reformei în sistemul sanitar, frigul, foamea ºi lipsurile de tot felul, care caracterizeazã societatea româneascã, s-au mutat ºi în spitale.
Enumerãm câteva din promisiunile neonorate de Guvernul P. S. D.: atragerea personalului medical superior ºi mediu în zone izolate sau defavorizate, prin oferirea de facilitãþi; pentru ameliorarea indicatorilor de mortalitate ºi morbiditate în populaþia generalã se vor aplica 32 de programe naþionale ºi se va dezvolta reþeaua serviciilor de sãnãtate publicã prin schimbarea raportului sectoarelor spitaliceºti Ñ extraspitaliceºti; Ministerul Sãnãtãþii va emite ºi aplica acte normative care sã înlocuiascã sistemul centralizat ºi de comandã; fondurile de asigurãri de sãnãtate vor finanþa serviciile de sãnãtate primarã, ambulatorie, spitaliceascã, de urgenþã, stomatologicã, reabilitare, produse farmaceutice compensate; Casa va defini clar pachetul de produse de sãnãtate oferite populaþiei; stimularea producþiei autohtone de aparaturã ºi instrumentar medical modern ºi competitiv; acordarea de cãtre stat a unor facilitãþi pentru acces la credite ieftine medicilor ºi farmaciºtilor; salarizarea personalului sanitar superior ºi mediu, atât în medicina primarã, cât ºi în cea de specialitate, se va face în funcþie de prestaþiile efectuate, de eficienþa ºi calitatea actului medical; renovarea, modernizarea ºi dotarea cu aparaturã de înaltã performanþã a spitalelor reprezentative.
Repet: acestea sunt promisiuni fãcute ºi neonorate. Partidul Democrat nu deþine soluþia-miracol de azi pe mâine, dar propune niºte soluþii pentru ieºirea din situaþia dezastruoasã. Ele sunt în principal urmãtoarele:
Modificarea Legii asigurãrilor de sãnãtate în urmãtorul sens: realizarea unei autonomii reale a Casei de Sãnãtate; utilizarea fondurilor colectate exclusiv pentru prestaþiile prevãzute în Legea asigurãrilor de sãnãtate ºi condiþii de transparenþã totalã; prezentarea trimestrialã a unui raport a situaþiei financiare ºi a funcþionãrii Casei de Sãnãtate în faþa comisiilor de sãnãtate ale Parlamentului; cuprinderea reprezentanþilor beneficiarilor de servicii în consiliile de administraþie ale Casei.
De asemenea, mai sunt necesare: modificarea Legii spitalelor, în sensul scoaterii de sub comanda politicã a conducerii acestora; iniþierea ºi adoptarea Legii asistenþei de sãnãtate publicã; sporirea numãrului, responsabilitãþii ºi specializãrii inspectorilor financiari care sã realizeze colectarea contribuþiilor restante la Fondul de sãnãtate; trecerea cât mai urgentã în patrimoniul primãriilor a imobilelor în care-ºi desfãºoarã activitatea spitalele ºi policlinicile, aplicându-se astfel prevederile Legii patrimoniului public; încetarea politicii falimentare de ºtergerea penalitãþilor ºi datoriilor societãþilor comerciale restanþiere ºi de satisfacere prin aceastã metodã a intereselor clienþilor politici ai P. S. D.
Având în vedere faptul cã morbiditatea a crescut alarmant, cã numãrul decedaþilor în 2002 a fost, numai în primele 6 luni, mai mare cu circa 40.000 de persoane, faþã de 2001, cã nu existã, practic, medicinã preventivã,
denumirea corectã a ministerului ar trebui sã fie ”ministerul boliiÒ.
Partidul Democrat va vota pentru revigorarea sistemului sanitar, pentru îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei, pentru întoarcerea cu faþa spre cetãþean ºi spre nevoile sale.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.