Horia Cristian

Doamna președinte de ședință, Stimați colegi,

Constat cu bucurie că domnul președinte nu a reușit să doboare cutumele parlamentare. Suntem puțini, dar buni.

Rămâne în acest moment o umbră de speranță că acest popor nu va fi, așa cum dorește dânsul, o națiune de ciuperci, că nu vom accepta să stăm în întuneric și să ne hrănească cu gunoi de grajd.

Poate colegii mei, cetățenii României, vor înțelege că dincolo de perdelele de fum, dincolo de „noapte și ceață”, sunt problemele adevărate ale României.

Chiar și aceia care stau duminică pe stradă și își vând și ultimele rămășițe ale unei existențe distruse înțeleg că nu întâmplător sfârșitul acestei națiuni coincide cu sfârșitul de mandat al domnului Traian Băsescu.

Ei înțeleg că, în nouă luni scurte, viața noastră s-a destrămat, șomajul, sărăcia, lipsa serviciilor de sănătate, jafurile, spargerile, crimele sunt realitatea acestei țări. Ei

încep să înțeleagă că prostituția, drogurile și referendumurile sunt doar „circul”. Pâinea lipsește.

Stimați colegi,

Guvernul acesta amărât nu a înțeles că un an de criză este o fantastică oportunitate – aceea de a reforma profund societatea românească.

Noi am încercat, în repetate rânduri, să atragem atenția asupra acestui lucru, dar greșeala noastră a fost aceea că am încercat să guvernăm în locul acestui Guvern, când, de fapt, ar fi trebuit să facem primul lucru asupra noastră: să înțelegem că este momentul să reformăm această instituție. Și vă invit, pe această cale, să vă alăturați nouă și să încercăm să reformăm această instituție și să o transformăm în ceea ce ar trebui să fie.

Vă mulțumesc.