Robert Alecu

## Doamnă președinte de ședință, Stimați colegi,

Intelectuali, preoți, studenți, țărani, militari, profesori, oameni simpli care au refuzat să se îndoiască.*

După 1944, zeci de mii de români au fost arestați – pentru idei, pentru credință sau pentru faptul că au spus nu unui regim* care voia să controleze tot: gândirea, cuvântul și demnitatea omului.

Au trecut prin închisorile de la Aiud, Pitești, Gherla, Jilava sau prin lagărele de muncă ca cel de la Canal, iar mulți nu s-au mai întors niciodată acasă. Nu erau eroi, în sensul spectaculos al cuvântului, erau oameni obișnuiți care au ales să rămână drepți atunci când li se cerea să se supună.

Astăzi îi pomenim nu doar pentru suferința lor, ci pentru ceea ce au apărat: libertatea de conștiință, credința și demnitatea unei națiuni.

Libertatea pe care o avem astăzi nu a apărut din întâmplare. A fost plătită cu zeci de ani de închisoare*