Márton Árpád Francisc

Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor,

Prima ordonanță de urgență care, într-adevăr, a instituit acest sistem de management cultural la toate instituțiile de cultură aparține Guvernului Tăriceanu. Și atunci mi-am exprimat îndoiala că aceasta este o soluție bună, pentru că instituțiile de cultură, deși le catalogăm doar așa și aparent țin de aceeași tematică, totuși, fiecare are specificitatea ei.

Sunt instituții de cultură care țin de arta spectacolului și funcționează, în primul rând, în municipii și în Capitală. Există instituții de cultură care se cheamă așezăminte culturale, pe înțelesul tuturor case de cultură. Majoritatea acestora funcționează în comune. Există alte instituții, biblioteci, care, iarăși, marea majoritate funcționează în orașe mici și în comune. Și mai există și o altă categorie, a muzeelor.

Până la apariția acestei ordonanțe, pentru fiecare activitate culturală am avut o lege specială, în care am vorbit și despre modul cum este numită și din cine este compusă conducerea unei instituții de un fel sau de un alt fel.

Am spus și atunci că mi se pare greșită această soluție, de a avea același așa-zis management cultural la toate nivelurile. Îmi exprim în continuare îndoiala că asta este cea mai bună soluție. Este adevărat că era nevoie să se aducă niște clarificări că s-a constatat că nu merge. Am avut

## Și eu vă mulțumesc.

Intrăm în dezbaterea pe articole, dar nu înainte de a-i da cuvântul domnului Eugen Nicolăescu.