Mihai Ungheanu

Doamna președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Două evenimente de aspect diferit – discriminarea negativă a cetățenilor români în Italia și Congresul spiritualității românești desfășurat recent la Alba Iulia – pun în discuție dezinteresul condamnabil al guvernelor române față de românii din afara granițelor României. Acestea s-au arătat mult mai interesate de pretențiile minorității maghiare din România decât de situația dramatică a minorităților române din statele vecine cu România, împinse, practic, într-o deznaționalizare din ce în ce mai accentuată.

Facem deosebire între minoritățile române din vatra veche a Romaniei Orientale, prezente în zece state ale Europei Centrale, plus în fostele republici sovietice, și emigrația română postbelică amplificată major după 1989. Contactul cu ele și susținerea lor ridică numeroase și diferențiate probleme de tip legislativ și financiar, în primul rând, ceea ce presupune o vie și diferențiată acțiune a Ministerului Afacerilor Externe din România și a fundațiilor care au în statutul lor acest obiect de activitate.

Vechea atitudine a partidului-stat din România comunistă față de românii minoritari din statele vecine era de a-i lăsa în plata Domnului pradă deznaționalizării. Cât despre emigrația română din Europa Occidentală, ea a fost scindată prin politici și metode speciale.

Întrunirile anuale ale Congresului spiritualității românești, la care vin români expatriați de pe toate continentele, se desfășoară dezordonat și pompieristic, în condiții inferioare titulaturii și scopului său. Recentul Congres al spiritualității românești de la Alba Iulia, al 11-lea ca număr, venit după campania recentă desfășurată împotriva cetățenilor români din Italia, a adus la rampă reprezentanți ai comunităților române din Europa și din toată lumea interesați de acțiuni care să promoveze identitatea românească, să stabilească o bună comunicare cu statul român, să prezinte reale succese românești în diverse domenii de activitate, părăsind tipul de declarații sentimentale și de discursuri inoperante. Din Italia au venit cu un excelent film românesc, realizat cu concursul cunoscutului pictor și grafician român Eugen Drăguțescu, fiii acestuia. Preotul comunității românești din Africa de Sud s-a înfățișat cu un raport de activitate. Comunitatea română din Belgia a tipărit un frumos album despre România pentru a-l difuza acolo. Alți români organizează concerte Enescu la Düsseldorf, totul pe speze proprii. Altcineva a venit cu scopul de a prezenta succese ale școlii românești de arhitectură peste hotare, fără a-și putea face proiecțiile obligatorii din lipsă de mijloace tehnice.

O surpriză, un șoc al congresului, l-a constituit apariția unor primari români din Karaganda, Kazahstan, reprezentând comunități românești necunoscute în România, care vorbesc bine românește, tipărind cărți pentru copii în limba română.

Este evident că oferta acestor români de pretutindeni a depășit în acest an, cel puțin, previziunile și posibilitățile organizatorilor, înțelegând prin organizatori statul român și ministerul de resort.