Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·22 octombrie 2007
Dezbatere proiect de lege · respins
Mircea Gheorghe Mereuță
Discurs
Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor senatori,
Se apropie un moment crucial pentru testarea puterii de convingere a clasei politice românești: alegerile europarlamentare. Este un moment în care toate partidele politice își prezintă oferta politică, iar unii actori politici încearcă, totuși, nedemocratic, să controleze rezultatele acestor alegeri.
După cum știm cu toții, listele suplimentare și turismul electoral au fost semnele de întrebare ridicate atât asupra ultimelor alegeri, cât și asupra referendumului din mai. Aș vrea să vă reamintesc faptul că, la doar câteva minute după închiderea urnelor, Traian Băsescu aprecia un milion de voturi în plus față de alegerile din 2004, și — mare coincidență! — chiar le-a primit. Interesant de analizat, stimați colegi, profeția perfectă a președintelui înainte de aflarea oficială a rezultatelor, nu-i așa?
Nu mă refer acum la acest subiect, ci la adevărul sec al cifrelor date de listele suplimentare și de turismul electoral. De exemplu, din 8.135.272 de votanți participanți la referendumul din mai, 870.834 au votat pe liste suplimentare. Nu numai că sunt cu peste 165.000 mai mulți decât la alegerile legislative din 2004, ceea ce poate indica transformarea votului pe liste suplimentare în obișnuință pentru unii, dar au o incredibilă pondere de peste 10% în totalul voturilor.
Dacă la referendum procentul nu influența în mod semnificativ rezultatul, nu se mai poate spune același lucru și la alegerile pentru Parlamentul European. O prezență similară de 44% este foarte posibilă, ținând cont și de experiența altor țări. Ajungem atunci la aceleași cifre, care pot să însemne că 10% dintre parlamentari vor fi desemnați de listele suplimentare, adică patru europarlamentari. Nu toți patru vor fi desemnați de nocivul fenomen al turismului electoral, o parte sunt chiar votanți de bună-credință, forțați de împrejurări să voteze pe liste suplimentare. Dați-mi voie, însă, să mă îndoiesc că aceștia ajung la 10% din totalul alegătorilor. Și dacă numai un singur loc ar fi deturnat de la turismul electoral, acesta poate să fie diferența dintre prezența sau lipsa unui partid mai mic în Parlamentul European.
Am avut semnale că la referendumul din județul BistrițaNăsăud s-a votat pe liste suplimentare la nici zece minute de secția de votare la care a fost arondat alegătorul. Că este doar comoditate sau intenție de fraudă nu mă pot pronunța, iar dreptul cetățeanului de a vota pe listă suplimentară nu putea fi îngrădit, însă nu pot să nu observ că un votant credincios unui anumit partid poate vota, în câteva zeci de minute, de cel puțin cinci-șase ori, doar plimbându-se prin centrul unui municipiu reședință de județ, și nimeni nu va ști acest lucru atâta timp cât verificarea a fost îngreunată de lipsa codului numeric personal de pe listele suplimentare.
În acest sens, consider că, mai mult decât atât, obligativitatea înscrierii codului numeric personal și raportarea electronică a listelor suplimentare într-un anumit timp după alegeri, pentru comparare și identificarea contravenienților, spre sancționarea autorilor, ar trebui să diminueze această „molimă electorală”.