Doamnă președinte, Domnule ministru, Domnilor secretari de stat,
Doamnelor și domnilor deputați,
Subsemnații, deputați ai Partidului Social Democrat și ai Partidului Conservator, menționați în anexa la prezenta moțiune, membri ai Camerei Deputaților în legislatura 2008–2012, în temeiul art. 112 din Constituția României și în temeiul art. 158 și 164 din Regulamentul Camerei Deputaților, înaintăm prezenta moțiune simplă cu tema: „Programul național pentru agricultură și dezvoltare al Guvernului Boc pe anul 2010 – falimentul fermierilor din România”.
În ultimii ani, mai multe organisme internaționale au organizat dezbateri, fiind sesizate de discrepanța dintre creșterea populației planetei și asigurarea produselor alimentare. Numai în anul 2009, Uniunea Interparlamentară (UIP) a organizat o sesiune specială pe tema alimentației, adoptând o rezoluție prin care recomanda parlamentelor țărilor membre să analizeze posibilitatea de a influența, prin legislații, decizii în spiritul acestei rezoluții.
Primul forum internațional care a organizat o dezbatere pe tema securității alimentare a populației lumii a fost Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). În esență, rezoluțiile celor două organisme se referă la responsabilizarea parlamentelor naționale, a guvernelor și a instituțiilor din domeniul cercetării, producției, procesării și comerțului alimentelor pentru a asigura:
– randamente maxime în producția agroalimentară, ținând seama de faptul că suprafața de producție este limitată;
– intervenția parlamentelor și guvernelor pentru a asigura finanțarea producțiilor agricole la nivelul fiecărei națiuni în vederea punerii în valoare la capacitate maximă a potențialului pedoclimatic;
– finanțarea redistribuirii produselor agroalimentare, având în vedere că în zone întregi ale globului, sute de milioane de oameni sunt subnutriți și milioane de oameni datorează decesul lipsurilor grave din alimentație;
– îmbunătățirea calității și structurii sortimentelor alimentelor, ținând seama că în alte zone populația a devenit obeză.
România, ca membră a Uniunii Interparlamentare, a Uniunii Europene și a FAO, are obligația de a respecta rezoluțiile și recomandările acestor foruri internaționale, cu
atât mai mult cu cât la lansarea fiecărui program de guvernare, grupurile politice care asigură majoritatea parlamentară prezintă în Parlament un program de angajamente asumate atât față de instituțiile mondiale și europene la care am aderat, cât și față de toți cetățenii României.
Țările membre ale Uniunii Europene, în ultimii doi ani, trec printr-o criză financiară și economică bine-cunoscută. Cu toate acestea, la capitolul securitate alimentară, puține sunt țările europene care-și permit să nu pună în valoare principalele materii prime de care dispun, și anume pământul, apa și buna tradiție în lucrarea pământului.
Numai Guvernul României face o excepție deoarece, pentru anul agricol 2010, nu a asigurat niciun fel de resurse bugetare pentru a pune în valoare condițiile favorabile, în special ca urmare a rezervelor de apă din sol, care în acest an sunt cele mai favorabile din ultimii zece ani.
Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru anul 2010 este constituit, la capitolul Cheltuieli efective, la o valoare de peste 3 miliarde de lei. Din această valoare, 1.980 milioane reprezintă plata datoriilor restante către fermieri pe anul 2009; restul sunt cheltuieli cu personalul. Numai 220 milioane de lei, adică 0,02% din PIB, reprezintă cheltuieli sub forma sprijinului de stat pe care Guvernul României l-a planificat pentru a fi acordat fermierilor, și aceasta, subliniem cu ghilimelele de rigoare, pentru a aduce la rentabilitate maximă întreaga producție „agricolă”.
Având în vedere cele prezentate mai sus, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și Partidului Conservator a insistat, în perioada dezbaterii bugetului, și a obținut votul majoritar al comisiilor reunite pentru agricultură, silvicultură și servicii specifice, precum și al comisiilor de buget, finanțe, bănci, pentru a suplimenta bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2010 cu suma de 2.100 milioane de lei.
Plenul a respins acest amendament și a luat act de angajamentul Guvernului, prin Ministerul de Finanțe, că până la sfârșitul lunii februarie vor fi achitate fermierilor toate datoriile din 2009 și, tot până la sfârșitul lunii februarie, se va prezenta lista negociată cu reprezentanții Comisiei Europene pentru capitolele la care fermierii români pot primi subvenții din fonduri europene și din fonduri naționale.
Situația actuală a onorării angajamentelor luate de Guvern față de agricultori la adoptarea bugetului este următoarea:
Până la sfârșitul lunii martie, din banii pentru plata datoriilor din 2009, s-au plătit fermierilor doar 1.460 milioane lei, iar la data de 22 aprilie – dată la care a fost redactată prezenta moțiune simplă – a rămas restantă suma de 520 milioane lei.
Deci fermierii români finanțează statul.
Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 14 din 2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, a fost adoptat de Comisia de agricultură doar la începutul lunii aprilie. Proiectul de lege, nefiind ordonanță de urgență, intră în aplicare după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, iar de unele subvenții, cum ar fi parte din acciza pentru motorină, fermierii
nu vor putea beneficia în acest an agricol, deoarece campania de însămânțări este aproape încheiată, iar fondurile nu se alocă retroactiv.
Deci fermierii finanțează statul.
Nesubvenționarea accizei pentru motorină pentru agricultură duce la creșterea tuturor prețurilor produselor agroalimentare. Peste tot în Europa motorina (acciza) este subvenționată (motorina agricolă).
Intenția Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de a adopta această reglementare atât de târziu nu va debloca sectorul agricol în acest an. Astfel, vor exista serioase repercusiuni asupra producției din acest an și, implicit, asupra rezultatelor economice ale societăților care activează în agricultură.
Nu există nicio inițiativă legislativă care să reglementeze situația ajutoarelor de stat și, de aceea, anul agricol 2009–2010 este compromis.
Conform rapoartelor Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, în fiecare an, din cauza defrișărilor necontrolate de vegetație forestieră din păduri compacte și de pe zonele consolidate biologic, 100 de milioane de tone de sol fertil sunt transportate, prin eroziune, colmatând albia râurilor și acumulările de apă, însemnate suprafețe fiind afectate de inundații, pe de o parte, iar pe de altă parte, anual sunt afectate de secetă peste 4 milioane de hectare de terenuri agricole.
Camera Deputaților a constituit în 2009 o comisie de anchetă care a întocmit un raport. Raportul scotea în evidență faptul că în zonele irigate, din aproximativ 3 milioane de hectare – din care mai sunt funcționale circa 1,5 milioane de hectare –, dacă nu se irigă, se obțin producții care nu acoperă nici cheltuielile de înființare a culturilor.
Cu toate acestea constatăm următoarele:
– în bugetul agriculturii pentru 2010, Guvernul nu a acordat nicio sumă pentru subvenționarea irigațiilor;
– viramentul sumelor din penalitățile la energia electrică pentru irigații, ale anului 2009, către organizațiile utilizatorilor de apă și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, nu s-au făcut nici până astăzi, deși ministerul a avut o înțelegere cu Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România să facă plățile până pe 26 februarie 2010.
În prezent, stațiile de pompare, de repompare și punere sub presiune sunt debranșate de la rețeaua de energie electrică din cauza neplății de către Guvern a subvenției, precum și a penalităților, iar furnizorii privați de energie electrică nu rebranșează consumatorii de apă la rețelele electrice până nu se plătesc datoriile.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a răspuns Ligii Utilizatorilor de Apă nici cu privire la plățile restante, nici la inițiativa trecerii irigațiilor sub incidența situațiilor de urgență.
În acest fel, măsura reprezentând principala formă de combatere a deșertificării zonei de sud-est a României nu s-a concretizat într-o hotărâre de guvern. Mai concret, astăzi nicio asociație de udători nu poate iriga, deși starea de umiditate a solului impune aplicarea udărilor atât la culturile de toamnă, cât și la cele înființate în această primăvară.
Un important număr de fermieri au contractat credite bancare, la care plătesc dobânzi, pentru cofinanțarea proiectelor de modernizare și/sau de dotare cu utilaje de
irigații, precum și pentru investiții de punere în funcțiune a unor stații de pompare care, în prezent, nu sunt asigurate cu surse de apă. Din cele prezentate mai sus rezultă că nici în acest an fermierii nu vor putea utiliza sistemele de irigații rămase în funcțiune.
Președintele României, domnul Traian Băsescu, invoca zilele trecute acordarea sprijinului pe unitatea de suprafață de 150 euro/hectar, inclusiv pentru terenurile care rămân nelucrate.
Chiar nu știe Președintele României cu câtă întârziere și la ce nivel, față de subvențiile care se acordă fermierilor din alte țări europene, se situează acestea pentru fermierii români?
În campania din această primăvară, în baza unei adeverințe emise de APIA, s-a primit de la băncile comerciale, cu dobândă, doar subvenția pe hectar, care se plătește din fondurile Uniunii Europene, iar subvenția națională, care reprezintă aproximativ 50% din suma totală, nu s-a acordat.
La fel ca în cazul încasării subvențiilor din decembrie 2009 pentru animale, fermierii pot încasa această subvenție doar printr-un credit bancar, a cărui dobândă este suportată de aceștia.
Deci fermierii subvenționează statul.
La creditele bancare, prin aplicarea Legii nr. 150, fermierii, până în anul 2010, beneficiau de o subvenționare cu până la 30% din valoarea creditului rambursat la termen. În anul 2010, statul nu subvenționează nici măcar dobânda bancară la creditul pentru agricultură, așa cum, de fapt, este reglementat în multe țări din Uniunea Europeană.
Referitor la garanții, băncile nu iau în considerare garanțiile Fondului de Garantare Agricolă.
În acest moment, statul obligă agricultorii să se asigure la societățile de asigurări, dar aceste firme nu pot asigura seceta și înghețul. Se știe că România se află într-o zonă în care aceste fenomene sunt des întâlnite.
Nu s-au plătit nici până în prezent datoriile statului către fermieri provenite din asigurări și calamități naturale, potrivit Legii nr. 381. Deci fermierii subvenționează statul.
Pentru toate aceste modalități de subvenționare a statului de către fermieri, apreciem că afirmația președintelui României, domnul Traian Băsescu, că în ultimii 10 ani s-au acordat subvenții de circa 30 de miliarde și s-au încasat doar 400 milioane de lei din agricultură este nereală, demagogică și politicianistă.
Aceste aspecte în care Guvernul Boc și/sau Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu se implică prin decizii politice, neimplicare cu grave consecințe pe drumul falimentării agriculturii, sunt:
– introducerea în țară, fără respectarea legislației, a materialului săditor pomicol și viticol și valorificarea acestuia de către persoane neautorizate în dauna materialului săditor autentic și garantat fitosanitar produs în pepinierele românești;
– viticultorii se confruntă în acest moment cu invazia pe piață a diferitelor produse contrafăcute, obligați fiind astfel să își vândă produsele la un preț mult mai mic.
Un loc special în această dezbatere îl reprezintă „băuturile fermentate liniștit”, a căror comercializare a fost restricționată printr-un ordin al ministrului, iar în prezent ordinul a fost
abrogat. În prezent nu poate fi constatată decât lipsa de „agresivitate” a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în politicile de promovare a vinurilor românești de marcă.
Fermierii trebuie să-și valorifice producția imediat după recoltare, fapt care nu le aduce profit, ba chiar ajung să vândă în pierdere și aceasta deoarece nu funcționează programul „Primul siloz”.
În acest moment, agricultorul român nu are un preț prestabilit la produsele de bază pe diferite culturi. Acest aspect determină imposibilitatea stabilirii unei strategii pe fermă, prin aplicarea căreia fermierul să obțină profit.
După 20 de ani de economie de piață, agricultorii nu pot beneficia de un preț corect al produselor vândute, din cauza incompetenței autorităților statului pentru combaterea evaziunii și contrabandei cu produse agroalimentare: cereale, pâine, vin, carne, alcool și altele.
Agricultura românească nu are o piață de desfacere pentru că bursa existentă nu este capitalizată, programul „Primul siloz” este nefuncțional și, ca urmare, s-au importat și se importă în continuare importante cantități de cereale, produse lactate, carne și produse din carne.
În anul 2009, s-au importat 254.000 tone de carne de porc, 174.000 tone de carne de pasăre, 67.000 tone de carne de vită și oaie, sute de mii de hectolitri de vin, sute de mii de tone de legume, fructe și altele.
S-a pus în aplicare programul stabilit prin lege, de acordare a fructelor în școli, dar licitațiile se organizează în această perioadă, când stocurile de fructe românești sunt epuizate.
În același timp, marii producători de fructe, inclusiv Institutul Național de Cercetări în Domeniul Pomiculturii Mărăcineni, se confruntă cu mari probleme financiare, fiind în pragul falimentului.
Neurmărirea de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a trasabilității importurilor și a calității produselor importate duce la renunțarea de către marii procesatori a colectării laptelui de la producătorii români și înlocuirea acestei practici normale cu una mai comodă: importul de lapte și de carne.
O mare parte din necesarul de carne ar putea fi acoperit, punând în valoare animalele achiziționate de la gospodăriile populației. Menținerea nejustificată a închiderii târgurilor de animale și a dispoziției aberante de a nu primi în abatoare animale de la gospodăriile populației, deși pesta porcină a fost declarată oficial eradicată în România, încurajează importurile.
Neemiterea hotărârilor de guvern cu privire la acordarea ajutoarelor de stat pentru susținerea financiară a realizărilor angajamentelor asumate privind bunăstarea și protecția animalelor, ameliorarea efectivelor de animale elimină și această posibilitate reglementată de Uniunea Europeană, prin care fermierii ar putea primi un sprijin real din partea statului.
Guvernul nu a luat nicio măsură, deși s-au făcut numeroase intervenții pentru combaterea evaziunii fiscale, ca urmare a comercializării produselor agroalimentare. Există firme și grupuri de interese care nu numai că nu plătesc TVA, dar, prin diferite metode, recuperează această taxă necuvenită de la stat și apoi dispar, în dauna producătorilor corecți care, în loc să primească din TVA-ul colectat
subvenții, subvenționează statul, plătind corect doar obligațiile acestora.
Nici până astăzi, Guvernul nu a stabilit strategia națională cu privire la cultivarea plantelor modificate genetic, deși există două legi care stabilesc circulația materialului semincer, care provine de la plante modificate genetic, precum și trasabilitatea producției realizate.
Nici până în prezent nu s-au stabilit condițiile de acceptare a proiectelor de modernizare a pajiștilor și cine este aplicantul pentru aceste proiecte, fermierul sau asociația crescătorilor de animale.
Guvernul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a determinat, prin măsurile luate, dezinteresul tot mai mare al fermierilor privind subvenția pe hectar, din cauza întârzierilor sau a neplății subvențiilor ca urmare a complicării procedurilor de depunere a documentației și a distanței mari pe care trebuie să o efectueze fermierii pentru a depune documentele la centrele APIA.
Până la data de 22 aprilie, repet, data la care s-a elaborat această moțiune – Ziua Mondială a Pământului – au fost depuse cereri de solicitare pentru 2,56 milioane hectare, dintr-un total de 7.800.000 de hectare teren arabil, la care se adaugă suprafața de 7 milioane hectare teren agricol (vii, livezi, pajiști, pășuni).
Guvernul, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu a luat nicio măsură pentru a combate fenomenul de îmbătrânire a populației din mediul rural, de depopulare a satelor și nici în ceea ce privește stimularea tinerilor pentru a rămâne în sate și a-și lucra pământul. Toate aceste măsuri neluate de Guvern la timp duc fie la subvenționarea statului de către fermieri, fie la falimentul fermierilor.
Pentru aceste situații grave care periclitează siguranța alimentară a României, solicităm demiterea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, domnul Mihail Dumitru, care s-a dovedit incapabil să administreze multitudinea problemelor cu care se confruntă agricultura și agricultorii din România.
Doamnelor și domnilor deputați,
S-a vorbit și se vorbește mereu despre fondurile europene nerambursabile.
Pe Măsura 322 au rămas, încă din 2009, 760 milioane de euro neatribuite prin contracte. Încă din luna septembrie 2009 s-a schimbat Ghidul solicitantului, s-au depus peste 1.600 de proiecte, iar până astăzi nu s-au stabilit proiectele eligibile. Pentru o bună regulă, menționez că aceste lucruri, în timp, s-au schimbat și sunt convins că vor fi prezentate de ceilalți vorbitori.
Primăriile au cheltuit bani pentru studii, avize și proiectare, deci primăriile subvenționează statul.
Nu s-au accesat fonduri pe Măsura 121, modernizarea producției agricole, 123, modernizarea spațiilor de depozitare a producției agricole și condiționarea semințelor, și 125, modernizarea drumurilor de exploatație agricolă și a lucrărilor de îmbunătățiri funciare.
Defavorizarea/discriminarea societăților comerciale pe acțiuni în vederea obținerii celui mai mare punctaj la depunerea de proiecte pe Măsura 121, conform Legii nr. 31/1990, art. 10: „Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de 2”. Este logic că, indiferent de
vârstă, fermierul care conduce o societate pe acțiuni nu poate fi asociat unic.
În privința Programului Operațional Piscicol, s-a pierdut un an, nu s-au accesat fondurile pe niciun proiect, mai mult, s-a sugerat aplicanților în program să-și retragă proiectele.
Întârzierea se datorează, pe de o parte, schimbării conducerii Autorității de Management în Domeniul Pisciculturii și, ca urmare, neacreditarea acesteia, iar pe de altă parte, neimplicării ministerului pentru constituirea grupurilor de acțiune locală pe domenii de activitate.
Programul SAPARD și Programul „Fermierul” sunt în pericol de a fi compromise din cauza intrării în faliment a majorității procesatorilor de produse agricole, care nu-și mai pot plăti ratele la bănci pentru sumele angajate pentru cofinanțare.
În final, producătorii agricoli sunt cei care suportă consecințele falimentării procesatorilor, deoarece nu încasează de la procesatori contravaloarea produselor livrate.
Statul, prin autoritățile competente, nu a intervenit în aplicarea legii comercializării produselor alimentare, rețelele de supermarketuri nu plătesc la timp producătorii și procesatorii români, practică prețuri sub nivelul costurilor de producție, importă produse și contribuie la falimentarea fermierilor.
Rolul formelor asociative din agricultură în dezbaterea lansată de comisarul european Dacian Cioloș cu privire la Politicile Agricole Comune (PAC)
În primul rând, grupul de specialiști pentru dialog cu formele asociative din agricultură existent în cadrul MADR nu funcționează, iar în al doilea rând, subliniem lipsa specialiștilor români din cadrul Consiliului de monitorizare de la Bruxelles. În cele 78 de grupe de specialitate existente la nivelul Uniunii Europene, România are specialiști doar în 8 grupe, deoarece nu își plătește taxele.
La această stare gravă din agricultură a contribuit și tergiversarea votării Legii camerelor agricole, lege care timp de 1 an și două luni de zile a fost în dezbatere publică, dezbatere la care au participat majoritatea asociațiilor profesionale agricole, patronatelor și sindicatelor din agricultură. Această lege este așteptată deopotrivă de fermieri, dar și de organismele Uniunii Europene pentru că prin aplicarea acestei legi se apropie de fermieri politicile agricole comune adoptate la Bruxelles și politicile naționale adoptate la București.
Renunțarea mult prea ușor la sistemul de consultanță (OJCA) și înființarea camerelor agricole, care au trecut din subordinea MADR în subordinea prefecturilor, au creat o stare de confuzie generală în ceea ce privește rolul acestora. Măsura luată de Guvern nu rezolvă nici descentralizarea și nici solicitările fermierilor cu privire la locul și rolul pe care trebuie să le aibă camerele agricole.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Am inițiat și prezentat această moțiune simplă din dorința de a observa, din analiza succintă a obiectului acestei moțiuni, că fermierii români sunt tratați discriminatoriu, atât prin politicile naționale, cât și prin modul în care Guvernul se implică să aducă în curtea fermierilor sprijinul Uniunii Europene.
## Doamnelor și domnilor deputați,
Vă propuneam ca în perioada de la depunerea moțiunii și până la dezbaterea în plen să vă informați în colegiile uninominale în întâlniri cu fermierii din zonă, pentru a le prezenta problematica ridicată de moțiune și să luați acceptul lor pentru a vota sau respinge această moțiune.
În concluzie, vă propunem următoarele măsuri:
1. Emiterea ordonanțelor de urgență care să stabilească concret ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli începând cu anul 2010, care sunt sumele și de când se acordă, și aceasta, înainte de rectificarea bugetului din vara acestui an.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.