Valeriu Tabără

## Doamnă președinte,

Este o problemă: și data trecută a fost o lege care, de aici, de la pupitru, atunci s-a spus punctul de vedere, s-a spus că se votează, nu s-a votat.

Problema de aici nu este chestiunea retrocedărilor, și este falsă problema, stimați colegi, toți cei care o gândiți altfel, pentru că toate legile, inclusiv cele care privesc unitățile de cercetare, prevăd foarte clar și imperativ că toți cei care prezintă documente pentru proprietatea, pentru terenurile din perimetrul unităților de cercetare și de învățământ au dreptul la restituire și se clarifică cum – și au și făcut-o.

Aici este vorba despre transferuri și despre anumite manipulări ale acestor terenuri. Or, această chestiune și aceste comisii nu sunt făcute pentru a bloca o astfel de chestiune, ci pentru a fi comisii echilibrate, care cunosc foarte bine situația, care sunt răspunzătoare de un patrimoniu public și care trebuie să-și spună punctul de vedere. Repet: nu fără să aibă documentația legală, documentele legale cerute de restituirea proprietății.

Dacă cineva își dorește să nu mai fie cercetare și unități de cercetare în țară sau în anumite zone, este liber s-o facă, dar atunci s-o știm toți, domnule: nu mai avem nevoie!

Însă, să nu se spună peste câțiva ani că zone întregi trebuie să cumpere material biologic foarte scump, teribil de scump pentru propriii lor fermieri. Aici nu este vorba despre..., este vorba despre transferuri de terenuri. Terenuri care, dacă am urmări – și vă spun cu toată răspunderea –, în 1994, dacă s-ar fi verificat aplicarea Legii nr. 18, un milion de hectare ar fi disponibile. Și, probabil, acum, două milioane de hectare, care intră într-un joc care nu-și are rostul și care deservește, practic, un interes mare, aș spune, nu național, economic. Până la urmă, nu sunt numai în economia României agricultura și cercetarea, este o chestiune europeană.

Mulțumesc foarte mult.