Mihăiță Calimente

Doamnă președinte, Stimați colegi,

Discutăm din nou despre sportul românesc, discutăm din nou despre una dintre singurele activități prin care România este recunoscută în străinătate, pentru că dacă te afli în orice țară din lumea asta și spui că ești din România, imediat lumea își aduce aminte de Hagi, de Ilie Năstase, de Nadia Comăneci. N-o să-și aducă aminte de niciun politician, vă asigur, cei cu care stai de vorbă în Occident.

Pentru cei care câștigau Jocurile Olimpice în Antichitate, pentru că Pierre de Coubertin de acolo își trage esența reînvierii Jocurilor Olimpice, pentru un campion olimpic se dărâma zidul cetății. Nu mai intra pe poarta principală, ci se dărâma zidul cetății.

Gloria care i se acorda și onoarea care i se acorda se răsfrângeau asupra întregii cetăți.

Eu cred că președintele, care nu știu ce fel de sport a practicat, cere sau a cerut rediscutarea legii tocmai pentru faptul că nu sunt bani. Or, eu vă asigur că retrimiterea la comisie a acestei legi va face o lege mai proastă, probabil, decât cea care este acum, pentru că este normal ca de aceste beneficii și de rente să beneficieze și învingătorul. Pentru că altfel vom putea spune: de ce nu și cel de pe locul IV, care a adus în clasamentele olimpice puncte României.

Laurii se pun totdeauna pe fruntea învingătorului și învingătorul trebuie să merite acești lauri.

Deci eu sunt pentru ca legea, așa cum este ea, să meargă mai departe și să fie supusă votului, pentru că vă asigur că, dacă o vom rediscuta, ea va ajunge probabil din nou în Cameră, nu știu când, și într-o formă mult mai proastă. Vă mulțumesc.