Aurel Vainer

## Doamna președinte, Stimați colegi,

Vârsta și anii trăiți în perioada ante ’89 îmi dau voie să spun două cuvinte. Și pornesc de la o zicere românească „Mai bine mai târziu decât niciodată”.

Dreptatea se face atunci când se poate, nu numai când este momentul dorit. Iată că am ajuns la un moment când se poate și să facem dreptate, să votăm această lege a înlăturării din funcții publice a oamenilor implicați în conducerea anilor acelora.

Vreau să vă dau două momente de viață care mă determină să susțin că e normal să se întâmple acest lucru.

Aveam 24 de ani și lucram la Direcția Centrală de Statistică, când am venit cu diplomă de merit și cu doctoratul în curs de pregătire. Am fost scos din Statistică pentru motivul indicat după lege, art. 20, Codul muncii, alineatul ultim. Am încercat în fel și chip să aflu ce înseamnă alineatul ultim. „Înseamnă că nu este publicabil și nu-l puteți afla.”

Deci bunul-plac, dispoziția fără de lege era aplicată.

Doi. Am avut șansa, sau neșansa, să fiu anchetat de Securitate timp de patru ore și vreau să vă spun că m-a marcat întreaga viață.

Haideți să facem dreptate și oamenii care făceau nedreptate atunci să stea în băncile lor!

Eu votez pentru Legea lustrației. Mulțumesc.

Legea lustrației privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Dacă sunt observații? Vă rog, domnule deputat. Aveți o observație.