Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·5 mai 2009
other
Roberta Alma Anastase
Alocuțiuni consacrate Zilei internaționale de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap
Discurs
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamnelor și domnilor deputați, Stimați invitați, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor parlamentari,
Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților consacrată Zilei de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap.
Au fost invitați și participă la lucrările noastre domnul Emil Boc, prim-ministru, precum și reprezentanți ai Fundației „Licinium”, ai Organizației Naționale a Persoanelor cu Handicap din România, ai Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
Pentru început, dați-mi voie să vă adresez câteva cuvinte. Dragi colegi parlamentari,
Dați-mi voie ca primele cuvinte pe care le adresez astăzi să le adresez invitaților noștri, tocmai pentru că aceasta este o sesiune specială a Camerei Deputaților, o sesiune dedicată Zilei de luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap.
De fapt, vreau să mă adresez celor pentru care viața este o luptă zi de zi, celor care în fiecare zi ne demonstrează curaj, demnitate, voință.
Mi-amintesc, uitându-mă la dumneavoastră, experiența pe care am trăit-o cu ceva timp în urmă. Atunci, la invitația unei asociații a persoanelor cu handicap, am petrecut o zi, numai o zi, într-un scaun cu rotile. S-a întâmplat în orașul meu natal, pe străzile Ploieștiului. A fost o zi în care nu mi-am putut face cumpărăturile, o zi în care nu am putut să mă sui în autobuz, o zi în care, pe de o parte, mă durea indiferența unora, în care mulți, poate prea mulți, mă priveau cu multă milă, o zi în care, mai presus de toate, ceea ce mi se părea firesc, ceea ce făceam ca o normalitate în celelalte zile, în ziua respectivă a însemnat un efort imens.
V-aș invita, dragi colegi, să trăiți o astfel de experiență. Eu nu am uitat nici acum acele momente.
Dar, în continuare, nu vreau să vorbesc despre milă și nici despre compasiune, pentru că știu că invitații noștri de astăzi și alți sute de mii de oameni cu handicap din țara noastră nu așteaptă de la noi compătimire, ci așteaptă respect, așteaptă atenție și așteaptă considerație.
Astăzi putem să vorbim despre foarte multe lucruri, despre foarte multe probleme cu care se confruntă persoanele cu handicap din România. Exisă în momentul acesta o legislație, în general, acoperitoare, o legislație care, sigur, poate fi îmbunătățită și colegi de-ai noștri au făcut deja aceste demersuri și sunt convinsă că în alocuțiunile dumnealor vă vor vorbi despre acest lucru.
În schimb, marea problemă a acestei legislații este că ea, de cele mai multe ori, nu este aplicată. Și cred că noi, ca parlamentari, trebuie să urmărim tocmai ca această legislație să nu rămână simple vorbe pe hârtie, să nu rămână doar teoretică, ci să fie aplicată în realitate.
Sunt convinsă că în acest moment pot să transmit un mesaj celor care astăzi ne sunt invitați, în numele meu, dar și în numele dumneavoastră, dragi colegi parlamentari, și vreau să le spun invitaților noștri că vor găsi în mine și în dumneavoastră susținători ai eforturilor pe care dumnealor le fac zi de zi.