S-a încheiat astfel prezentarea moțiunii de cenzură.
Îl invit la tribună pe domnul Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României, pentru prezentarea poziției Guvernului față de moțiunea de cenzură.
**Domnul Emil Boc** — _prim-ministrul Guvernului României_ **:**
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Distins prezidiu,
## Doamnelor și domnilor parlamentari, Doamnelor și domnilor miniștri,
Vă rog să-mi permiteți ca, în minutele care urmează, să fac o serie de aprecieri la conținutul moțiunii de cenzură și, evident, să ofer câteva răspunsuri la problemele ridicate în cadrul acestei moțiuni.
Încă din start, aș face precizarea că această moțiune de cenzură este, în fapt, o automoțiune îndreptată, în fapt, împotriva inițiatorilor ei. _(Aplauze._ )
Prin aceasta ce vreau să spun? Că majoritatea criticilor pe care le formulează sunt în fapt critici la adresa vechii guvernări, care a avut incapacitatea să promoveze, pe de o parte, un asemenea proiect de lege, iar, pe de altă parte, și-a dat cu stângul în dreptul și nu a observat că la baza acestui proiect de lege stau chiar lucrurile pe care ei le-au propus. Două exemple în acest sens.
Primul. Guvernul anterior a adoptat setul de principii care să stea la baza Legii salarizării unice. Vreau să știți că exact aceleași principii au fost adoptate și de către actualul guvern, în parteneriat și în urma discuțiilor cu patronatele și sindicatele, și le-am pus în practică. Cu alte cuvinte, când sunt serioși cei care până anul trecut au guvernat țara, atunci când au propus acele principii și au fost de acord cu ele sau acum, când noi, respectând aceleași principii, avem forța și curajul să facem proiectul de lege?
În fapt, PNL-ul a avut curajul să abordeze problema salarizării bugetare abia atunci când a fost sigur că nu mai poate face nimic, adică în prag de alegeri — asta a fost contribuția PNL —, iar, astăzi, tot Domniile Lor sunt aceia care se întorc împotriva propriului lor proiect pe care l-au propus, dar n-au avut curajul și forța să-l ducă mai departe, iar acum îi critică pe aceia care au reușit să facă acest lucru.
Al doilea argument. Spun autorii moțiunii că un asemenea proiect de lege trebuie promovat într-o perioadă de creștere economică, și nu într-o perioadă dificilă, de criză, așa cum este în momentul de față.
Domnilor foști guvernanți,
Vă amintiți când am avut noi o creștere economică de aproape 8%?
Și întrebarea mea este, dacă vă amintiți, de ce nu le-ați promovat atunci? De ce nu le-ați promovat atunci când am avut creștere economică de 8% și, în fapt, v-ați bătut joc de acea creștere economică a României și, în loc să promovați legi sănătoase, într-un climat când, într-adevăr, nu aveam criză economică, ați sfidat banul public, ne-ați lăsat datori, ne-ați lăsat cu un deficit de 5,4%, ne-ați lăsat cu datorii de două miliarde de euro, ne-ați adus în fața situației ca Uniunea Europeană să declanșeze procedura de deficit excesiv împotriva României, iar acum veniți și plângeți, și spuneți „nu ne trebuie legea, trebuia s-o adoptăm când eram noi”.
De aceea spun că această moțiune de cenzură este, în fapt, o moțiune împotriva dumneavoastră, împotriva incompetenței și incapacității și de a gestiona România în perioade când am avut șansa unei creșteri economice, dar și de a promova acele legi atât de necesare reformei statului român. De aceea, încă o dată, repet, apreciez acest demers ca fiind unul îndreptat împotriva acelora care l-au conceput.
Și, acum, câteva răspunsuri punctuale la unele întrebări din conținutul moțiunii.
Se spune în textul moțiunii că proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali. Pe lângă faptul că, precizez din nou, la elaborarea legii s-au avut în vedere principiile convenite în luna noiembrie 2008, menționez faptul că încă din primele zile ale guvernării am deschis consultarea cu partenerii sociali, am identificat modalitățile de lucru pentru a promova acest proiect de lege.
Construcția noului act normativ a început în luna martie 2009 și s-a finalizat în luna august, perioadă în care grupul de lucru constituit din reprezentanți ai ministerelor, confederațiilor și federațiilor sindicale a avut 23 de întâlniri de lucru. La acestea s-au adăugat alte 5 întâlniri ale
reprezentanților confederațiilor sindicale cu prim-ministrul, cu ministrul muncii, cu ministrul finanțelor, ocazie cu care au fost discutate și operate observațiile formulate de către aceștia în conținutul actului normativ.
Responsabilitatea și voința de a face reformă înseamnă dialog, dar și existența unor puncte de vedere diferite. Atunci când se iau măsuri de genul celor cuprinse în Legea salarizării unitare, consultarea partenerilor sociali nu garantează obținerea consensului. Asta nu înseamnă că partenerii sociali nu au fost consultați și că de opiniile lor nu s-a ținut cont, în fapt, Guvernul are obligația să țină cont de interesele celor 22 de milioane de români.
În cadrul negocierilor, fiecare sindicat, fiecare confederație și-a apărat, punctual, punctul de vedere al categoriei sociale pe care o reprezenta. Dacă am fi adunat la un loc propunerile formulate de confederațiile sindicale în privința drepturilor salariale, vreau să vă asigur că ne-ar fi trebuit mai multe bugete ale României pentru a putea face o lege a salarizării unitare. Și, este firesc, poate, să fie așa, fiecare a încercat să ceară cât mai mult. Statul însă își poate permite o salarizare care să țină cont de realitățile zilei de astăzi, de productivitatea muncii și de resursele bugetare pe care le avem.
În aceste cadre am propus o lege care, pe de o parte, elimină privilegiile, pe de altă parte, asigură echitatea și dreptatea în sistemul de salarizare a personalului bugetar. Asta înseamnă că nu mai avem 39 de legi ale salarizării, ci avem o singură lege. Asta înseamnă că nu mai avem salarii de 30 de mii de euro, de 40 de mii de euro, de 50 de mii de euro în domeniul bugetar — salarii promovate de vechiul Guvern —, ci avem salarii decente, în concordanță cu importanța și munca depusă. Nu mai avem un raport de 1 la 29 între cel mai mic și cel mai mare salariu, ci avem un raport de 1 la 12.
Pe de altă parte, realizăm în cadrul sistemului de salarizare un echilibru între diversele categorii socioprofesionale, atât pe orizontală, cât și pe verticală, asta înseamnă că fiecare este tratat corect și recompensat după munca pe care o desfășoară.
E adevărat, aceste măsuri de reformă îi vor leza pe unii privilegiați, care nu vor mai avea privilegiile pe care le-au avut în trecut, dar asta înseamnă că toți ceilalți vor avea parte de un tratament corect și echilibrat.
Din acest punct de vedere, consider că este un gest de onoare și de responsabilitate pentru actualul Guvern, pe care îl reprezint, să vină în fața dumneavoastră și să pună pe masă și în discuție mandatul, pentru a putea totuși promova această lege. Acest curaj nu l-a avut Guvernul anterior și, repet, a avut toate condițiile, și economice, și politice, să o promoveze.
În al doilea rând, în conținutul moțiunii se vehiculează, cu obstinație, ideea greșită că veniturile salariale vor scădea prin aplicarea Legii salarizării unitare. Din nou mă văd obligat să repet, pentru cei care nu au avut urechi să audă și ochi să citească în conținutul legii: legea spune foarte clar și fără echivoc că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Deci îi rog pe toți cei care, dacă mai aud de la unii sau de la alții afirmații de genul „prin intrarea în vigoare a acestei
legi, scad salariile”, îi invit cu eleganță să citească textul de lege.
Vreau să știți că a fost un efort major pe care Guvernul l-a făcut, și în analiza bugetară, și în cadrul dialogului, să putem realiza impunerea acestui principiu, că niciun salariu nu va fi diminuat prin intrarea în vigoare a prezentei legi.
Este însă adevărat că nu toate salariile vor crește în același ritm în perioada de implementare a legii, 2010—2015. Ce se întâmpla până acum? Când se dădea o indexare de salarii, și la cel care avea 50 de mii de euro, și la cel care avea 1.000 de lei cu același procent creștea salariul. Acum, prin punerea în aplicare a Legii salarizării unitare, cei care au salarii mai mari vor avea o creștere mai înceată sau chiar deloc, în timp ce ceilalți, care au salarii mai mici, vor avea o creștere accelerată a salariilor în perioada 2010—2015, pentru a se realiza, repet, echilibrul de 1 la 12 dintre cel mai mic și cel mai mare salariu, în comparație cu 1 la 29, cât este în momentul de față.
Spuneam și la prezentarea proiectului de lege în Parlament că media creșterilor salariale în perioada de implementare a legii va fi de 56% — asta pe întreg sistemul bugetar —, în interiorul sistemului, evident, dacă media este 56%, înseamnă că unii vor avea o creștere mai mare, alții o creștere mai redusă.
Creșterea mai mare se regăsește la educație și, de exemplu, în învățământul preuniversitar creșterea va fi de 78%, va fi regăsită creșterea la sănătate, unde creșterea va fi de 76%, va fi regăsită la funcționarii publici, unde creșterea va fi de 70%, sau la personalul contractual, unde creșterea va fi de 62%. Pe de altă parte, în interiorul acestor profesii vor avea loc creșteri diferențiate și, în esență, cei care intră în sistem, medicul debutant, profesorul debutant, aceștia vor avea o creștere mult mai mare și față de media creșterii din sistemul de învățământ sau din sistemul de sănătate.
De exemplu, în sistemul de învățământ, un profesor debutant, în această perioadă, va avea o creștere de 128% sau un profesor definitiv cu vechime între 2 și 6 ani va avea o creștere de 134%, în timp ce un conferențiar universitar va avea doar o creștere de 39%, sau învățătorul debutant va avea creșterea de 82%, pentru a putea, repet, încuraja intrările în sistem, să fie atractiv și sistemul de învățământ, și sistemul de sănătate pentru cei care intră în sistem.
Vorbind de sănătate, medicul stagiar va avea o creștere de 139% în această perioadă, medicul specialist de 72%, dar medicul primar de 39%. Deci realizăm și în interiorul profesiei, în interiorul profesiilor, acest principiu al echității.
În privința personalului contractual, dacă bibliotecarul va avea, de exemplu, treapta I, o creștere de 80%, un restaurator sau un conservator cu treapta I, tot personal contractual, va avea o creștere de 61%. Deci și aici evident că aceste creșteri sunt în funcție de poziția pe care o au în momentul de față.
La fel, vreau să știți că acest principiu potrivit căruia nimeni nu pierde prin intrarea în vigoare a noii legi se aplică și magistraților. Și aici vreau să se știe foarte clar că în privința magistraților am asigurat, pe de o parte, prin rectificarea de buget, sumele necesare pentru a asigura funcționarea justiției, iar, pe de altă parte, prin legea salarizării unitare, am rezolvat problema salarizării, pentru ca nici aceștia să nu aibă diminuări, pierderi ale veniturilor prin intrarea în vigoare a noii legi. De aceea, cred că sunt
întrunite toate condițiile pentru ca activitatea justiției să continue, fără existența vreunor blocaje, evident, în acele condiții existând toată disponibilitatea de a discuta și alte aspecte pe care sistemul judiciar, ca de altfel și alte sisteme instituționale din statul de drept le au.
În al treilea rând, se face mențiunea următoare în conținutul moțiunii: spun semnatarii moțiunii că singurul criteriu în baza căruia s-au făcut evaluarea și proiectarea grilelor de salarizare a fost criteriul politic. Nimic mai fals, dragi colegi!
Din acest punct de vedere, mă văd din nou obligat să reiau din textul legii criteriile care au stat la baza alcătuirii proiectului de lege și la baza realizării ierarhiilor salariilor de bază, potrivit prezentei legi, iar aceste criterii — repet, le citesc din lege — sunt: nivelul studiilor și competențelor, importanța socială a muncii, complexitatea și diversitatea activităților, responsabilitatea și impactul deciziilor, expunerea la factorii de risc, incompatibilitățile și conflictele de interese, dificultatea activităților specifice, condițiile de acceptare la post.
Deci se vede și este de ordinul evidenței că aceste criterii n-au nimic de-a face cu ceea ce spun autorii moțiunii, că, în fapt, aceste grile de salarizare au la bază criterii de natură politică. Nu sunt, în fapt, decât aceleași criterii pe care și dumneavoastră le-ați proiectat în 2008, dar, din nefericire, așa cum am spus, n-ați avut nici forța și nici capacitatea politică să le duceți mai departe.
În ceea ce privește capitolul din moțiune „Realizările Guvernului Tăriceanu”, vă spun, cu toată sinceritatea, că mi-au adus un zâmbet pe față, ca, de altfel, sunt convins și colegilor mei, demonstrând, încă o dată, că vechii guvernanți, deși a trecut aproape un an de când au părăsit guvernarea, nu s-au trezit. Nu-și dau seama unde au lăsat România în anul 2008 și au disponibilitatea să facă, în continuare, precizări în conținutul moțiunii cu privire la realizările mărețe ale vechii guvernări.
Aceste realizări mărețe le văd toți românii și le resimt, din nefericire, pe pielea lor. Asta în condițiile în care am avut șansa să avem ani buni de creștere economică, dar, din nefericire, am fost lăsați datori. În acei ani, în loc să punem bani deoparte pentru vremuri grele, am tocat tot ce s-a putut toca, am lăsat vistieria goală, am lăsat țara plină de datorii, am lăsat țara cu un deficit de 5,4%, am pus țara în dificultate în raporturile cu Uniunea Europeană, ca, astăzi, noi să suportăm consecințele deficitului bugetar excesiv, ale acestei proceduri declanșate de Uniunea Europeană.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Roberta Alma Anastase · 24 septembrie 2009 · monitorul.ai