Emil Boc

## **Domnul Emil Boc:**

Deci, din punctul meu de vedere, aveți tot dreptul, domnule Tăriceanu, să fiți în opoziție cu cine doriți, dar cred că n-avem dreptul să fim în opoziție cu titularul puterii și cu cel care vă plătește scaunul dumneavoastră de parlamentar, cu cel care a votat la referendum pentru diminuarea numărului de parlamentari, în contextul acțiunii de modernizare a statului român.

Și pentru că ați făcut referire la situația economică, vreau doar să amintesc faptul că, din nefericire, ministrul finanțelor pe care l-ați avut în guvernarea dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, ați fost coautorii cheltuirii în perioada septembrie-decembrie 2008 a 4 miliarde de euro.

Vreau să știți că România, de la Fondul Monetar Internațional și la Comisia Europeană, a luat următorii bani în 2009: Guvernul, 2,4 miliarde de euro. Deci dacă Guvernul ar fi avut cei 4 miliarde pe care i-ați trimis dumneavoastră prin măsuri abuzive în cheltuieli de tot felul, fără acoperire de cele mai multe ori, și dacă acei bani, în vremuri bune, când ați avut 8% creștere economică, i-ați fi păstrat pentru vremuri mai grele, că știați că vine criza economică, și știați acest lucru, și noi am fi avut la începutul anului 2009 4 miliarde de euro, n-am fi avut nevoie nici de Fondul Monetar Internațional, nici de Banca Mondială, nici de alte acorduri. Din nefericire, acei bani n-au fost, pentru că au fost pierduți.

Deci, comparație: în tot 2009, Guvernul a luat 1,5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană și 900 de milioane de euro de la Fondul Monetar Internațional. Aceștia sunt banii care au venit la Guvernul României, nu alții, nici mai mulți, nici mai puțini. Dar asta a fost, repet, din cauza crizei economice mondiale și lăsați fără resurse financiare când, în vremuri bune, în loc să avem creștere economică concretizată în resurse financiare la buget, plus 8, s-a concretizat în minus 5,4, deficit bugetar.

Aceasta este realitatea pe care n-o putem ignora, cu toată prietenia și eleganța de care putem da dovadă într-o dezbatere publică, dar lucrurile trebuie să fie spuse pe nume.

Și la fel despre votul uninominal. Eu cred că votul uninominal reprezintă un progres politic în România, că în 2008 am avut un vot uninominal, reprezintă un progres. Că el poate fi îmbunătățit, este o altă problemă. Și cu aceasta sunt de acord, că putem perfecționa mecanismul votului uninominal, astfel încât, poate, în viitor, doar cei care câștigă să intre în Parlament, și nu cei care sunt pe locurile doi sau trei, că asta înseamnă logică democratică și respectarea principiului majorității specific democrațiilor. Dar votul uninominal, cu siguranță, reprezintă un progres pe care, repet, îl salut și pentru care merită să milităm în continuare.

Domnului ministru Adomniței: da, e adevărat, voi face mențiune la miniștrii educației Hărdău și Miclea, au un rol important în procesul de reformă a educației din România, după cum și dumneavoastră ați avut un rol important în deschiderea celor 4.000 de șantiere, din nefericire, de școli fără acoperire și fără susținere financiară reală, iar acum noi suntem în situația de a găsi soluții pentru a utiliza eficient banul public, pornind de la risipa de care ați dat dovadă, deschizând șantiere și unde a fost nevoie, și, mai ales unde n-a fost nevoie, iar astăzi suntem în situația să nu putem acoperi resursele financiare pentru o politică scăpată de sub orice control al cheltuirii banului public. Dar, în limita priorităților pe care le avem, ținând cont de faptul că acolo unde școlile le impun, acolo unde lucrările sunt aproape finalizate, ele vor merge mai departe, după o analiză obiectivă și reală.