Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·2 februarie 2010
Camera Deputaților · MO 10/2010 · 2010-02-02
Declarații politice și intervenții ale deputaților:
Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaților 41
Informare privind activarea domnului deputat Gheorghe Coroamă în cadrul Grupului parlamentar al PD-L 41
Informare din partea Președintelui României cu privire la aprobarea propunerilor prim-ministrului Guvernului României referitoare la participarea României cu forțe armate, în anul 2010, la misiuni în afara teritoriului statului român 41–42
· Declarații politice · adoptat
· Informare · informare
· Informare · informare
· other
· other
Prezentarea de către domnul prim-ministru Emil Boc a unei declarații cu privire la prioritățile legislative ale Guvernului 42–49
· other
46 de discursuri
Doamnelor și domnilor colegi,
Deschidem ședința săptămânală consacrată declarațiilor politice.
Astăzi vom începe cu opoziția, care este atât de prezentă și de dornică să facă declarații după o lună și jumătate de vacanță parlamentară, de evenimente numeroase care le-au creat subiecte dintre cele mai interesante.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat+Partidul Conservator, și o rog pe doamna Doinița Chircu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, să se pregătească.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,
A mai trecut un an, deloc ușor, în care, deși ne-am străduit, cel puțin noi, trăitori pe tărâmuri fălticenene, n-am reușit să trăim mai bine, ba chiar nici măcar la fel de „bine” ca în 2008 n-am mai reușit s-o ducem.
Ne-au ajutat „întru această ispravă”, cum se spunea într-o vreme sadoveniană pe ulițele Fălticeniului, „chibzuirea cu înțelepciune a banului public virat la bugetul statului, împărțirea dreaptă a aceluiași ban public având ca unic principiu conducător nevoia comunităților locale, neimplicarea politicului în administrație” și mă opresc pentru că nu mai am ghilimele și mă tem să nu cumva să fiu greșit înțeles. Nu de alta, dar n-aș vrea să-mi privez localitatea de suflet și de domiciliu, Fălticeniul, și de ce brumă de parale s-or mai strecura printre degetele celor de la putere cu destinație spre malul Șomuzului.
Așa că mai bine mai vorbesc o dată și încă o dată și ori de câte ori va fi nevoie ca să mă fac auzit despre mult doritul, promisul și așteptatul spital municipal din Fălticeni.
Și am să vă mai spun o dată că ceea ce s-a aprobat, și chiar edificat parțial sub guvernare PSD până în anul 1997, nu a devenit nici până azi ceea ce trebuia să fie. Ba, mai mult, proiectul inițial a suferit mai multe transformări, plătite desigur sub numele de noi proiecte de fezabilitate din puținii bani ce s-au mai strecurat printre degetele potentaților responsabili, transformări ce au condus la reconsiderarea destinațiilor sanitare ale spațiilor și la apariția unor locuințe denumite inițial „de serviciu” și, la terminarea edificării lor, vom mai vedea cum se vor mai chema.
Am să vă spun din nou că, drept urmare și a insistențelor noastre, în anul 2008, adică după ceva ani de când construcția începută se ruina, spre disperarea celor aflați în situația de a avea nevoie de îngrijiri spitalicești, într-o vizită mult mediatizată pe plan local, ministrul de atunci al sănătății promitea și chiar aloca prin buget 40 de miliarde lei vechi pentru investiția fălticeneană, bani din care la Fălticeni n-a mai ajuns niciun leuț, din splendidul motiv, invocat încă la începutul acestui cuvânt, că primarul de atunci și de acum al Fălticeniului a sărit din barca galben-albastră în cea portocalie, ceea ce ministrul sănătății de atunci n-a putut înghiți.
Am mai avut parte și în 2009 de promisiuni pentru, deocamdată, iluzoriul nostru spital, vreo 10 miliarde de lei vechi, pentru cea de a doua jumătate a anului, cu mențiunea infailibilă „dacă vor exista resurse”, ceea ce n-au existat. „Sfânta criză” a rezolvat și asta ca multe alte neputințe ale celor ce trebuiau, conform promisiunilor electorale, să ne facă să trăim bine!
## Doamnelor și domnilor colegi,
Cu riscul de a deveni obositor, precizez că vorbesc despre un așezământ sanitar menit să rezolve problemele de sănătate a peste 170.000 de oameni din Fălticeni și din zona arondată.
Cu speranța că îi voi impresiona pe cei ce strâng baierele pungii când aud de orașul meu, vă spun că așa-zisul spital municipal funcționează într-o clădire ce datează din anul 1851. La vremea aceea, i-au trebuit acelui făcător de bine care s-a chemat Iftimie Stamati, protoiereu, nouă ani spre a aduna banii și a ridica spitalul. În anul 2010 trebuie să-l putem egala pe Iftimie Stamati, deși în anul 2010 nu putem decât să aducem, prin cuvânt, rugămintea și speranțele Fălticeniului în fața dumneavoastră, pentru că sănătatea celor despre care vă vorbesc mai poate fi îngrijită numai în spațiul oferit de lucrarea protoiereului cu smerenie amintit, municipiul rămânând, ca urmare a redobândirii de către proprietari a imobilelor respective, fără maternitate și fără secție de boli contagioase.
Sunt extrem de îngrijorat că gândurile de descentralizare ale ministrului sănătății ar putea lăsa grija asigurării finalizării și punerii în funcție a spitalului, pe care încă îl mai credem al nostru, la voia unui primar de la care de cinci ani nu auzim decât că n-are bani.
Cer cu tăria născută din asumata răspundere în fața concetățenilor mei să se găsească resurse pentru terminarea construcției și darea în funcțiune a Spitalului Municipal Fălticeni.
Îi invit pe cei ce pot hotărî aceasta să ne dea un răspuns deslușit, pentru că și-au luat asupra lor răspunderea pentru binele poporului român din care, cu cinste, fac parte și oamenii plaiurilor care m-au trimis aici. Mulțumesc.
## Mulțumesc, domnule deputat.
O invit la microfon pe doamna Doinița Chircu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, îl rog pe domnul Cristian Rizea să se pregătească.
Aveți cuvântul, doamnă deputat.
## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Declarația mea politică de astăzi vine în sprijinul susținerii noastre pentru Legea educației naționale.
În anul 2009, Partidul Democrat Liberal a susținut pe deplin amplul proces de reformă a statului român, proces demarat de Guvernul Boc prin angajarea răspunderii asupra unor legi extrem de importante pentru societatea românească.
Dintre acestea, Legea educației naționale a primit un recul puternic prin confirmarea neconstituționalității unor articole din textul său. Criza politică ce a urmat în toamna anului 2009, precum și efervescența electorală prezidențială din aceeași perioadă au aruncat într-un con de umbră o lege atât de importantă și așteptată de toți românii. Așadar, reforma a fost încă o dată învinsă.
Această lege este absolut necesară pentru ca învățământul românesc să se modernizeze. Educația din România chiar nu mai poate aștepta! Au trecut deja douăzeci de ani peste educația românească și nu ne putem lăuda că am făcut ceva în sensul ameliorării infrastructurii educației, a conținutului actului educativ, politicii de resurse umane din acest domeniu și asupra altor aspecte la fel de importante.
Stimați colegi,
Afirm cu putere că susțin întru totul demersul actualului ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului. El își asumă procesul de reluare a dezbaterilor pe această temă, iar în perioada imediat următoare va supune dezbaterii publice viziunea acestui tânăr ministru asupra noii Legi a educației naționale. Proiectul va putea fi amendat, după care își va urma cursul firesc și cunoscut.
Nu cred că este cineva care să conteste faptul că avem nevoie de o Lege a educației naționale înainte de începerea noului an școlar, pentru a putea crea previzibilitate atât pentru elevi, părinți, cât și pentru cadrele didactice.
Educația are nevoie de noi, are nevoie de consens politic și de obiective unitare, care, dacă le vom analiza, vom constata că ele sunt transpartinice. Haideți, stimați colegi, în această perioadă de relativă acalmie politică, să reflectăm cu toții la viitorul copiilor noștri, la viitorul acestei țări! Aceasta este miza, și nu identificarea acestei importante legi cu un lider politic, indiferent cum s-ar numi el.
Mulțumesc și eu foarte mult, stimată colegă. Domnul Cristian Rizea. Nu este.
Domnul Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.
Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,
Declarația mea politică de azi se referă la „Proiectul minier Roșia Montană”.
Înainte de a se vorbi despre Proiectul Roșia Montană, s-a vorbit despre accidentul ecologic de la Baia Mare, din 30 ianuarie 2000, și despre pericolul tehnologiilor bazate pe folosirea cianurii.
Cianura a revenit din nou în atenție odată cu Proiectul Roșia Montană, despre care se discută de câțiva ani. Recent, 70 de organizații neguvernamentale preocupate de protecția mediului au adoptat o declarație comună prin care critică includerea în programul de guvernare a controversatului proiect minier și recentele luări de poziție publice ale mai multor înalți demnitari pe această temă, începând cu președintele Traian Băsescu, continuând cu ministrul economiei, ministrul mediului și terminând cu europarlamentarul Adina Vălean. Sunt unul dintre cetățenii României pentru care protecția mediului înseamnă o preocupare de zi cu zi, fiindcă nu-mi este indiferent în ce mediu trăim noi, dar mai ales generațiile viitoare. De aceea ader la opinia organizațiilor neguvernamentale că declarațiile demnitarilor nu sunt doar neavenite, ci ignoră dispozițiile legii și deciziile justiției, așa cum se argumentează detaliat în declarația lor comună. ONG-urile semnatare consideră Proiectul minier Roșia Montană ca având un impact negativ de mediu peste limitele admisibile, fapt ce va fi în final dovedit în mod indubitabil, dacă se vor respecta procedurile legale de evaluare și nu vor fi distorsionate prin continuarea și amplificarea unor manevre nelegale sau imorale.
Să nu uităm că Proiectul minier Roșia Montană a fost și este criticat nu numai pentru impactul asupra mediului, ci și sub aspectul protecției patrimoniului cultural național, al respectării drepturilor omului, al intereselor economice ale statului român și ale comunităților locale și al dezvoltării durabile a României în general.
Declarația comună subliniază faptul că procedura de evaluare a impactului asupra mediului cu privire la proiectul minier Roșia Montană este suspendată de drept din cauza suspendării pe cale judecătorească a efectelor mai multor acte administrative deținute de compania Roșia Montană Gold Corporation și care sunt indispensabile pentru derularea procedurilor de autorizare a proiectului minier, iar legislația în vigoare nu poate fi ocolită de decizii politice sau de voința altor autorități și structuri.
Da.
Mulțumesc, domnule deputat.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidul Național Liberal, și se pregătește domnul Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,
Declarația mea politică se referă la drumurile forestiere și la modalitățile de modernizare a acestora prin fondurile structurale europene.
Restructurarea sectorului forestier, consecință a aplicării actelor normative privind retrocedarea pădurilor foștilor proprietari, a determinat schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. În mod necesar, această situație presupune modificarea regimului juridic al drumurilor forestiere care deservesc fondul forestier deținut de persoanele fizice sau juridice, în sensul transmiterii lor din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al unor unități administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora.
Având în vedere necesitatea modernizării acestor drumuri forestiere, inclusiv prin accesarea de fonduri externe – implementarea Măsurii 125 – Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii, Submăsura 125 b, din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007–2013 – această transmitere creează posibilitatea implicării consiliilor locale în realizarea unor proiecte care vor avea ca obiect modernizarea drumurilor forestiere respective.
În prezent, drumurile forestiere care accesează fondul forestier, proprietate publică a unităților administrativ- teritoriale sau proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, sunt în domeniul public al statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, care are obligația de a asigura întreținerea și repararea acestora. În aceste condiții, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva va identifica drumurile forestiere, căile ferate forestiere și terenurile aferente acestora, care nu mai accesează fond forestier proprietate publică a statului în vederea transmiterii către unitățile administrativ-teritoriale deținătoare de păduri.
Prin Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, nu au fost reglementate situațiile în care a fost permisă, la solicitarea deținătorului majoritar al fondului forestier, proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, trecerea drumurilor forestiere și a terenului aferent acestora, prin hotărârea Guvernului, din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al unităților administrativteritoriale și în administrarea consiliilor locale ale acestora.
Mulțumim și noi, domnule coleg.
Domnul deputat Blaga este invitat să-și susțină declarația politică și se pregătește doamna Pető Maria, din partea Grupului parlamentar al UDMR.
Bună dimineața! Domnule președinte,
Stimați colegi și colege,
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Summitul de la Copenhaga – punct de vedere”.
Participarea mea, alături de alți colegi, membri ai Parlamentului României, la COP 15, în capitala Danemarcei, m-a determinat să vă prezint câteva puncte de vedere în legătură cu schimbările climaterice de pe Terra – casa noastră.
Schimbările climaterice sunt un simptom prezent și adevărat. Copenhaga a întrunit un număr impresionant de delegați din mai toate statele lumii. Mulți au venit la Copenhaga cu așteptări și speranțe importante privind viitorul planetei, al nostru, al copiilor noștri. Trebuia să fie o reuniune crucială! Din păcate, finalitatea nu a fost cea așteptată.
O participare importantă a fost din partea țărilor sărace și în curs de dezvoltare, țări care suferă cel mai mult de pe urma schimbărilor climatice. Țările bogate își fac matematica lor, au interesele lor, pare-se greu de negociat, mai ales când vorbim despre state precum SUA sau China.
Aspectul cel mai important al analizelor și discuțiilor l-a reprezentat și îl reprezintă reducerea emisiilor de GES, în speță emisiile de carbon. Statele dezvoltate precum China, SUA și altele au emisii foarte ridicate de compuși pe bază de carbon, pe când țările în curs de dezvoltare sunt principalele victime ale schimbărilor climatice datorate acestor emisii.
Lupta internațională contra schimbărilor climatice a început în 1990, odată cu negocierile asupra Convențieicadru ONU legate de schimbările climatice. Aceasta a fost adoptată în 1992 la Conferința de la Rio, urmând protocolul de la Kyoto din 1997. Conform protocolului, emisiile de GES trebuiau să fie reduse cu 5% între 2008 și 2012, în raport cu 1990.
Evenimentele sunt altele și COP 15 trebuia să adopte noi măsuri menite să ducă la stoparea unor posibile dezastre naturale. S-a dovedit că există convingerea urgenței și amplorii problemei.
Obiectivele fixate la Kyoto sunt insuficiente pentru stabilirea concentrației de GES din atmosferă. Există și o teorie potrivit căreia la formarea condițiilor de viață de pe Terra, carbonul din atmosferă s-a înglobat în pământ, iar acum, datorită vitezei exploatării și nelimitării consumurilor, acest carbon se reîntoarce în natură. Cu ce consecințe? Greu de stabilit dacă nu se iau măsuri de limitare a consumurilor.
Mulțumesc, domnule deputat Blaga.
O invit la microfon pe doamna deputat Pető Maria, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Se pregătește domnul Cristian Rizea.
A venit?
Nu a venit.
Domnul Mircea Drăghici? Da.
Domnul deputat Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Doamnă deputat, aveți cuvântul.
Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „20 de ani de la înființarea Uniunii Democrate Maghiare din România”.
Permiteți-mi ca în scurta mea declarație de azi să vă aduc în atenție o aniversare. Este o aniversare specială pentru mulți dintre noi, cei care am trăit-o de curând, și sper să capete semnificație și pentru dumneavoastră. Este o aniversare de 20 de ani, interesantă și atrăgătoare în primul rând prin frumusețea vârstei.
Da, doamnelor și domnilor, UDMR-ul a împlinit 20 de ani. Este tânăr și ar vrea mereu să fie așa. Va și reuși acest lucru și toți tinerii noștri colegi, atât de partid, cât și de Parlament, dovedesc deja asta. UDMR-ul nu a avut însă norocul să trăiască o tinerețe fără griji, așa cum tot cântecul o întrevede, fiindcă încă de la formarea lui a fost apăsat de grijile și problemele celor pe care îi reprezintă.
În urma căderii dictaturii comuniste, la data de 25 decembrie 1989 s-a înființat Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), care s-a angajat în apărarea și reprezentarea intereselor comunității maghiare din România. Iată deci că ne-am înființat atunci când în întreaga lume creștină speranța se naște odată cu mântuirea. Am apărut într-un sfârșit de an în care Europa întreagă, dar mai cu seamă centrul și estul ei, au făcut să renască speranța de libertate, democrație și o viață mai bună pentru toți cetățenii. Nu ne-am permis nici greșelile copilăriei și nici extravaganțele tinereții fiindcă am simțit responsabilitatea destinului uneia dintre cele mai numeroase minorități etnice din Europa: maghiarii din România, cei pe care îi reprezentăm și în acest for și în rândul altor alese organizații internaționale.
În prezent, conform principiului pluralismului intern, UDMR are în componență organizații teritoriale, platforme (grupuri de opinii), respectiv membri asociați. Membrii asociați sunt grupări sociale, științifice, culturale și profesionale. Vedem, așadar, că am crescut frumos în acești 20 de ani și, în mod firesc și foarte specific acestei vârste, privim cu optimism în viitor.
Ca urmare a rezultatelor obținute la toate alegerile din România, UDMR a devenit un factor important al vieții
Da.
## Mulțumesc.
Îl invit la microfon pe domnul Mircea Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește colega noastră Carmen Axenie, de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,
Declarație privind riscul României de a pierde peste 30 miliarde de euro, fonduri nerambursabile.
România riscă să piardă fonduri nerambursabile de peste 30 de miliarde de euro. Ce fac autoritățile în prag de colaps și cu amenințarea unui milion de șomeri în acest an? Ei bine, frânează absorbția banilor prin numărul mare de instituții implicate în gestionarea fondurilor europene și prin numeroasele controale ale statului îndreptate, în principal, împotriva celor care nu au pașaport portocaliu spre Europa. Așa că potențialii beneficiari pierd mult timp pentru a obține toate actele necesare.
Fără îndoială, Guvernul Boc ia măsuri numai la nivel declarativ, lucru ușor de demonstrat dacă urmărim declarațiile premierului din ultimele luni. Emil Boc a declarat în luna februarie 2009 că-și propune să transforme anul 2009, dar și următorii ani ai mandatului său, în „anul absorbției fondurilor europene”, apreciind că România are șansa istorică de a beneficia de sume importante de bani din fonduri europene pentru modernizare.
O lună mai târziu, șeful Guvernului a anunțat că a decis să reducă cu 23 numărul actelor care erau necesare pentru depunerea unui proiect finanțat din fonduri europene pentru întreprinderi mici și mijlocii. În iulie 2009, Boc miza pe faptul că România are șansa de a opri criza și a reporni motoarele economiei prin cel puțin două domenii majore: domeniul infrastructurii și cel al absorbției fondurilor comunitare, ce erau considerate priorități majore.
Pe 6 noiembrie, premierul în exercițiu a cerut reprezentanților ministerelor care gestionează fondurile Uniunii Europene să prezinte estimările privind absorbția fondurilor, pentru ca datele să fie incluse în Proiectul Legii bugetului din acest an. De fapt, în fiecare an de după aderarea la Uniunea Europeană, pentru fiecare Guvern dimensionarea „lăbărțată” a bugetului a constituit un bun prilej de a-și acoperi alocarea resurselor financiare către zonele de interes politic la debutul anului financiar.
Dar faptele vitejești ale lui Boc nu s-au oprit aici! Acesta a decis înființarea unui grup interministerial pentru absorbția fondurilor europene. Iată cu ce vorbe mari păcălea cetățenii: „Sume importante de bani pot fi accesate de România, și din acest punct de vedere am făcut prioritate zero a Guvernului perfecționarea mecanismului de absorbție a fondurilor comunitare și monitorizarea permanentă a acestui demers. Vom informa periodic cu privire la stadiul de absorbție a fiecărui minister, pe fiecare componentă, dat fiind faptul că, din nefericire, până în momentul de față, România se află într-o situație proastă, din perspectiva atragerii fondurilor europene”, recunoștea la acel moment prim-ministrul Emil Boc.
Mulțumesc și eu, domnule deputat.
Vă reamintesc, stimați colegi, că timpul regulamentar pentru o declarație politică este de trei minute. V-aș ruga să vă înscrieți în acest timp, pentru că există încă o listă destul de lungă cu colegi doritori să-și prezinte de la microfonul Camerei Deputaților declarația politică.
O rog acum pe doamna deputat Carmen Axenie să intervină și pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să-și pregătească și Domnia Sa discursul politic.
Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!
Declarația mea politică se intitulează: „Nu, drogurilor! Apel de urgență”.
Într-un oraș din apropierea colegiului meu, în plină zi, biroul unei agenții de transport este devastat, angajatul acestuia fiind bătut bestial de niște necunoscuți care pretindeau câteva mii de euro. Într-un alt oraș din Moldova, cinci tineri studenți ajung la Urgență, iar un altul este închis la spitalul Socola pentru probleme grave de comportament. Aparent, fără legătură între ele, evenimentele au aceeași cauză: traficul și consumul de droguri.
Anul trecut, am tras un semnal de alarmă în legătură cu răspândirea alarmantă a magazinelor de droguri ușoare. Astăzi avem și explicația dezvoltării acestei piețe: _fly shop_ -urile sunt puncte stradale care au favorizat la maximum dezvoltarea rețelelor de trafic de droguri de orice natură. Practic, ele au fost și sunt un paravan pentru cei care au dorit să-și lărgească piața nestingheriți. Aceste cuvinte sunt bazate pe date oficiale și pe declarații publice ale unor înalți oficiali europeni. Raportul anual al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) arată o creștere a consumului de droguri în țările membre, în condițiile unei oferte tot mai complexe. A explodat, practic, comerțul de droguri prin _fly shop_ -uri și pe internet. Noile produse, numite generic „Spice” și vândute ca plante, s-au dovedit, în urma unor teste recente, substanțe având în compoziție produse de sinteză similare cannabisului, pe care utilizatorii pot să le consume fără să își dea seama. Așa sunt momiți către droguri de mare risc tinerii care acum consumă așa-zisele droguri ușoare. ## Stimați colegi,
La fiecare oră moare un cetățean european din cauza consumului de droguri. Strategiile internaționale, europene și naționale de monitorizare și luptă împotriva drogurilor arată măsuri cu impact și eficiență asupra traficului și consumului de droguri.
Realitatea ultimilor ani este însă foarte îngrijorătoare. Dacă nu luăm de urgență măsuri cu impact și eficiență asupra traficului și consumului de droguri, vom regreta amarnic. Am văzut câteva argumente pentru legalizarea drogurilor ușoare. Niciunul nu rezistă în fața unei gândiri morale sănătoase. Să profităm, așadar, de faptul că Tratatul european precizează explicit că în probleme de etică, fiecare țară are libertatea de a acționa precum dorește.
Vă mulțumim și noi, stimată colegă.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Se pregătește domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Declarația mea politică se intitulează: „Cum ajutăm marii contribuabili?”
Declarația politică pe care o supun astăzi atenției dumneavoastră se referă la propunerea de modificare a Ordinului ministrului finanțelor nr. 753/2006 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, cu modificările și completările ulterioare. În urma întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanții mai multor contribuabili din județul Bistrița-Năsăud, am reținut o serie de sesizări și nemulțumiri privind prevederile acestui act normativ care le ridică mari probleme în activitatea economică.
Conform Ordinului nr. 753/2006, agenții economici, indiferent de domiciliul fiscal al acestora, trec în administrarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, având sediul în București, conform criteriilor de selecție prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin, dacă la data de 31 decembrie a anului precedent celui în care se
efectuează actualizarea listei marilor contribuabili – art. 7 alin. (1) – au înregistrat o cifră de afaceri mai mare sau egală cu 70 milioane lei.
Astfel, spre exemplu, la data de 1.01.2010, devin „mari contribuabili” societățile care la data de 31.12.2009 aveau cifra de afaceri mai mare sau egală cu 70 milioane lei, dar acest statut, odată dobândit, ca urmare a acestor prevederi legale, încetează doar dacă timp de 4 (patru) ani consecutiv societățile respective nu mai îndeplinesc criteriul stabilit în ceea ce privește cifra de afaceri.
Întrebarea firească a marilor contribuabili este următoarea: de ce, pentru includerea într-o asemenea categorie, este suficientă îndeplinirea criteriului privind cifra de afaceri raportată la un singur an fiscal, determinată poate și de o anumită conjunctură la acel moment, iar pentru a pierde acest statut, perioada prevăzută de legiuitor este de 4 ani consecutiv, în care același criteriu să nu fie îndeplinit?
Temerea marilor contribuabili din județul Bistrița-Năsăud este legitimă, în condițiile neajunsurilor create acestei categorii care reclamă relația greoaie cu organul fiscal care îi are în administrare, din cauza distanțelor mari și a costurilor suplimentare rezultate din modul în care este reglementată această relație. Concluzia este că agenții economici din teritoriu au condiții diferite față de cei din municipiul București, atât în ceea ce privește operativitatea rezolvării problemelor, cât și a costurilor pe care aceasta le implică.
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Îl invit la microfon pe domnul Amet Aledin și se pregătește domnul deputat Ciuhodaru Tudor, din partea Grupului parlamentar al parlamentarilor independenți.
Bună dimineața! Vă mulțumesc.
Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Olimpiada de limba turcă”.
În perioada 31 ianuarie – 2 februarie 2010 se desfășoară la Medgidia Olimpiada națională de limba turcă. După anul 1990, libertatea de a-și promova identitatea etnică a căpătat o altă dimensiune, inclusiv în domeniul învățământului.
Esențial pentru noi, comunitatea tătară, a fost înființarea claselor cu predare în limba turcă, proces elaborat, complex și, cu siguranță, de lungă durată, tocmai pentru a fi perfecționat.
În cadrul unor școli din localități precum Constanța, Medgidia, Cobadin, Murfatlar, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla, există astfel de clase, ceea ce demonstrează dorința elevilor de a-și cunoaște istoria și tradițiile.
Ceea ce a contat, însă, în mod deosebit, a fost înființarea Liceului Kemal Atatürk din Medgidia, în anul 1995, dorindu-se continuarea a tot ceea ce se înfăptuise multă vreme în plan spiritual la nivelul prestigiosului seminar musulman.
Planul-cadru privind învățământul în limbile minorităților naționale prevede, firesc, și desfășurarea unor evenimente specifice. În acest context poate fi inclusă și Olimpiada de limba turcă, manifestare cu adevărat necesară, căreia Uniunea pe care o reprezint i-a acordat, îi acordă și îi va acorda atenția cuvenită.
Ceea ce ne-am propus să realizăm este să le oferim, în primul rând tinerilor, încrederea noastră. Un astfel de gest ar fi benefic.
Iată de ce și în anii următori scopul primordial trebuie să fie dedicat învățământului. Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule coleg, pentru operativitate.
Domnul deputat Ciuhodaru Tudor și, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Cătălin Ioan Nechifor.
Este în sală?
Mihai Apostolache? E-n regulă.
Vă rog să vă pregătiți, domnule deputat. Aveți cuvântul.
Bună dimineața! Domnule președinte,
Stimați colegi,
Acum aproape un an semnalam un fenomen social nou și o nouă patologie apărută în medicina românească. Este vorba de intoxicația acută exogenă cu produsele etnobotanice.
Din păcate, numărul acestor pacienți care ajung în serviciile de urgență este în creștere. Mai mult decât atât, în acest weekend, la Spitalul de urgență din Iași au ajuns zece pacienți intoxicați cu astfel de produse, iar lucrul care ne îngrijorează este faptul că studenții folosesc din ce în ce mai mult aceste substanțe, ca mijloace de relaxare.
Am inițiat acum aproape un an un proiect legislativ în care se prevedea interzicerea comercializării acestor substanțe și în care, mai mult decât atât, se condamna inclusiv tentativa de vânzare a acestor substanțe.
Este un proiect elaborat împreună cu cei de la Colegiul Medicilor, Universitatea de Medicină și Farmacie, Agenția Națională Antidrog, experți în toxicologie, și care are un mare avantaj: permite Ministerului Sănătății, de fiecare dată când un astfel de produs de sinteză apare pe piață, să-l poată interzice.
Eu sunt convins că doar prin această lege nu se rezolvă problema consumului de droguri, dar dă măcar un instrument organelor abilitate să intervină. Iar fără această lege, care a trecut deja de Senat și este la comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, veți vedea din ce în ce mai mulți tineri ajunși în serviciile de urgență.
Sper că măcar acum vom avea înțelepciunea de a condamna comercializarea acestor substanțe. Vă mulțumesc.
Mulțumesc, domnule deputat.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Stimate coleg, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Asistăm în ultima perioadă la o încercare de destabilizare a sistemului administrativ românesc, situație generată de acțiunile guvernamentale. Mă refer aici la tendința Guvernului de limitare a autonomiei locale, dublată de o descentralizare haotică a unor competențe din plan central, fără a se asigura autorităților cărora li se încredințează aceste competențe sursa de finanțare corespunzătoare.
Concret, Guvernul dorește să inițieze un proiect de lege privind normativele de personal pentru unitățile administrativteritoriale și instituțiile publice din subordinea acestora. De la bun început trebuie remarcat faptul că titlul este greșit, deoarece unitățile administrativ-teritoriale – comuna, orașul, municipiul, județul – nu dispun de personal și nici de instituții publice subordonate acestora, autoritățile administrației publice locale din cadrul acestor unități administrativteritoriale fiind cele care dispun de personal, precum și de instituții publice subordonate.
Potrivit Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autoritățile administrației publice locale”. Se intră practic „cu bocancii” în activitatea autorităților locale alese – consiliu local, consiliu județean –, încălcându-se în mod flagrant principiile prevăzute de Carta Europeană a Autonomiei Locale, de Constituția României, precum și de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Autonomia locală, ca principiu fundamental de organizare și funcționare a administrației publice locale, reprezintă dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a gestiona și soluționa, în numele și în interesul colectivității locale pe care le reprezintă, treburile publice.
Or, prin acest demers, Guvernul limitează câmpul de manifestare al autorităților locale, stabilindu-le numărul maxim de posturi care se pot regăsi la nivelul fiecărei autorități locale, acest atribut fiind exclusiv al acestor autorități.
## Mulțumesc, domnule coleg.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și o rog pe doamna deputat Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să se pregătească.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,
Declarația mea politică din această zi se numește „Partidul Democrat Liberal și febra schimbărilor care pare că a cuprins întreaga scenă politică românească”.
Hotărât lucru, anul 2010 pare a fi unul al marilor schimbări pe scena politică românească. În ultimele săptămâni, partidele sunt prinse în vârtejul schimbărilor, indiferent că se numesc PSD sau PNL, și sunt semne că și la PD-L se mișcă apele.
Dar dacă la PSD și PNL aceste schimbări par a fi normale, dat fiind că cele două partide au pierdut alegerile prezidențiale din toamna lui 2009 și sunt, unul de mai mult timp și altul de mai puțin timp, în opoziție, la PD-L, schimbările preconizate, dar absolut necesare, trebuie făcute cu mult discernământ, înțelepciune și viziune, și mai ales fără să afecteze cât de puțin actul guvernamental.
Recunosc că sunt unul dintre cei care conștientizează faptul că Partidul Democrat Liberal are nevoie cât mai urgent de cristalizare doctrinară și consolidare ideologică, de îmbunătățirea mecanismului de selecție pentru promovarea în funcții publice și de partid a membrilor, de creșterea și întărirea rolului parlamentarilor, toate acestea având drept țintă modernizarea partidului și eficientizarea structurilor lui, în vederea bătăliilor politice care vor veni.
Cred, de asemenea, că demersurile făcute în ultima perioadă de Cristi Preda, Sever Voinescu și Monica Macovei vor găsi ecoul cuvenit la vârful conducerii partidului și sunt convins că cei care vor promova și impune aceste concepte vor fi chiar liderii partidului. Nu de alta, dar refuz categoric să cred că liderii actuali ai Partidului Democrat Liberal, cei care au adus partidul la un scor de aproape 35%, nu vor simți și ei nevoia de revigorare și de reîmprospătare a activului de bază și de conducere al partidului, în conformitate cu noua
orientare și poziționare a partidului pe eșichierul politicii românești.
Așa este, Partidul Democrat Liberal are nevoie de o schimbare, dar nu de dragul schimbării, nu de dragul opoziției sau al presei și nu în orice condiții. Mulțumesc.
Mulțumesc.
Reformarea partidului e adusă și în Parlament, domnule Tinel. Sunt absolut convins că nu ai dreptate, dar aceasta este...
O invit acum pe distinsa noastră colegă, Cristina Pocora, și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
## Dragi colegi, Stimați cetățeni,
În această dimineață, vă voi vorbi despre... desene animate!
Poate că unii dintre dumneavoastră veți zâmbi acum, crezând că tema este puerilă, sau poate că alții ați devenit puțin melancolici, cu gândul la desenele animate care v-au umplut copilăria de bucurie!
Vă vorbesc tuturor, însă, pentru că tema desenelor animate difuzate pe canalele din România este mult mai serioasă decât pare, și asta pentru că aceste emisiuni sunt printre primii factori care dezvoltă personalitatea, comportamentul și, implicit, viitorul copiilor noștri. Alături de părinți, de prieteni, de grădiniță și de școală, televizorul are un rol extrem de important în educarea micuților, iar cum desenele animate sunt preferatele puștanilor, este evident că acestea influențează, uneori brutal chiar, viitorul copiilor noștri.
În aceste condiții, vreau să atrag atenția asupra nivelului violenței din aceste emisiuni, un nivel extrem de ridicat, care a atins cu adevărat cote alarmante. De exemplu, potrivit studiului „Măsurarea gradului de violență prezent în programele audiovizualului românesc”, pe Cartoon Network, unul dintre posturile tv preferate de copii, durata violenței prezente în emisiuni a crescut, între 2004 și 2008, de peste patru ori.
## Atenție, de peste patru ori!
În 2008, peste 22 de minute dintr-o oră de desene animate, adică mai bine de o treime, conțineau violență!
În plus, gândiți-vă că nu există date statistice pentru 2009, dar trendul este evident ascendent, așa că, în prezent, gradul violenței din desenele animate ar putea fi mult mai mare.
Pe de altă parte, nu v-ați auzit niciodată micuții pronunțând cuvinte urâte și nu înțelegeați de unde le cunosc? Sau nu v-ați văzut niciodată copiii lovindu-și prietenii sau țipând la ei total nejustificat? Nu v-ați întrebat atunci de unde apar astfel de comportamente, în condițiile în care, acasă, dumneavoastră încercați să le insuflați bunul-simț, iar la grădiniță sau școală educatorii fac la fel?
Ei bine, micuții dumneavoastră învață să lovească, micuții dumneavoastră învață să fie răi cu prietenii, micuții dumneavoastră învață să înjure din... desene animate. Din acele desene cu monștri, cu roboți sau cu personaje mult mai puțin cizelate decât erau odinioară. Dragi colegi,
Mulțumesc foarte mult, doamna colegă.
Cu siguranță, cei prezenți în sală vor reflecta cu foarte multă seriozitate asupra temei puse în discuție, extrem de interesantă.
Îl rog acum pe domnul deputat Vasile Mocanu să ia cuvântul și să se pregătească domnul deputat Sorin Stragea, din partea aceluiași grup parlamentar.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea de astăzi am intitulat-o „Moldova rămâne în continuare izolată”.
Ne-am săturat de promisiuni! S-au împlinit deja mai mult de cinci ani de când guvernanții le tot promit ieșenilor o autostradă care să scoată Iașiul din izolarea economică în care se află.
Promisiunea a fost vânturată și la alegerile generale din 2004, și la cele parlamentare din 2008, și chiar la cele prezidențiale din 2009. Au existat unii candidați care au vorbit de autostradă și la alegerile europarlamentare, promițând un ajutor viguros din partea Uniunii Europene pentru această investiție.
Și totuși nu se întâmplă absolut nimic. Deși reprezentanții Partidului Democrat Liberal anunțau începerea efectivă a lucrărilor la autostradă încă din 2009, veștile pentru ieșeni sunt cât se poate de proaste. Dacă anul trecut au fost totuși organizate trei licitații pentru întocmirea studiului de fezabilitate, în 2010 nu au mai fost alocate niciun fel de sume de la bugetul central, nici măcar pentru continuarea documentației tehnice. Ce să mai vorbim atunci de demararea efectivă a lucrărilor la autostradă?
Ca situația să fie cât mai grea pentru ieșeni, un alt proiect lăsat fără finanțare de Guvern este și Aeroportul Internațional Iași. În acest caz, investiția trenează și din cauza statutului incert al unor terenuri din jurul aerogării, necesare extinderii pistei aeroportului, conducerea democrat-liberală a consiliului județean arătându-se incapabilă să rezolve această problemă.
Din păcate, 2010 se dovedește încă un an în care ieșenii primesc doar promisiuni de la Guvern și ieșenii vor ști să mulțumească așa cum se cuvine guvernanților. Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule deputat Vasile Mocanu.
Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Domnul Gheorghe Ana este?
Îl rog să se pregătească pentru a fi următorul vorbitor. Aveți cuvântul, domnule coleg.
Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimați colegi,
Declarația mea politică se referă la Hotărârea Guvernului nr. 1.618/2009 și la consecințele nefaste ale acesteia pentru învățământul românesc.
Am fost informat despre simularea de aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.618/2009 pe care Inspectoratul Școlar al Județului Timiș a solicitat-o directorilor de unități de învățământ din teritoriu. Am primit, totodată, semnale de îngrijorare din partea profesorilor și părinților, referitoare la faptul că în școli cu tradiție din municipiul Lugoj soluțiile găsite de directori pentru a aplica această hotărâre se referă la desființarea claselor cu predare în limba germană de la Colegiul Național „Coriolan Brediceanu” și de la Școala cu clasele I–VIII „Anișoara Odeanu” din Lugoj.
Aș vrea să vă aduc la cunoștință faptul că municipiul Lugoj are, împreună cu localitățile din jur, o populație de circa 60 de mii de locuitori, în proporție de peste 3-4% aceștia fiind germani.
După alungarea turcilor, prin Pacea de la Passarowitz din 1718, a început colonizarea germană. Primii coloniști s-au stabilit pe malul stâng al Râului Timiș, la 1720, punând bazele „Lugojului german”.
Încă din acea perioadă a existat în Lugoj învățământ în limba germană, tradiție care a dăinuit până în zilele noastre, actualmente în Lugoj existând două grădinițe cu predare în limba germană, clase cu predare în limba germană la Școala cu clasele I–VIII „Anișoara Odeanu” și o clasă de ciclu de învățământ la Colegiul Național „Coriolan Brediceanu”. În total, numărul de elevi care învață în Lugoj în această limbă este în jur de 150 de elevi.
Între cele două școli lugojene și școli din Germania au fost stabilite legături de înfrățire care au generat sentimente de solidaritate și cooperare în diferite proiecte efectuate în colaborare de elevii acestor școli – români și germani –, chiar municipiul Lugoj fiind înfrățit cu orașul german Jena.
În ultimii ani, s-a dezvoltat cu succes sistemul în care foarte mulți părinți de naționalitate română preferă să-și dea copiii în asemenea clase, știut fiind faptul că la absolvirea liceului copiii lor pot obține un certificat de atestare a cunoștințelor de limbă germană, recunoscut de statul german – „Deutsches Sprachdiplom”.
Vă mulțumesc foarte mult.
Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și... o mână sus, o mână sus, domnul Victor Surdu..., îl rog să se pregătească. O mână ridicată și caldă.
Domnule deputat Gheorghe Ana, aveți cuvântul.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Pe ce drum mergem?”.
Am început un nou an 2010 cu un buget sărac, dar și dezechilibrat de interese diverse, cu marea majoritate a cetățenilor preocupați în principal de menținerea locurilor de muncă pentru a putea supraviețui într-o criză prelungită. Au trecut sărbătorile de iarnă, cămările românilor încep să se golească, iar perspectiva milionului de șomeri preconizată de șeful Misiunii FMI ne sperie pe toți. Încet, dar sigur, mergem pe un drum al pierzaniei. Măsurile pe care guvernanții le anunță – Legea responsabilității fiscale, Legea salarizării unitare, Legea pensiilor, desființarea unor agenții, introducerea actelor normative de personal pentru administrația locală – sună bine pe hârtie, dar, în realitate, ne fac să ne punem întrebarea firească: pe ce drum mergem?
Mergem pe un drum cunoscut, bine construit, care să ne ducă fără riscuri spre un trai decent, sau mergem pe un drum al falimentului? Tot timpul, fostul și actualul premier ne îndeamnă la cumpătare, ne arată cât de roz va fi viitorul prin măsurile luate de Executiv.
Dar, în acest timp, mă întreb de ce nu obligă la cumpătare structurile din subordine, de ce nu se regăsesc aceste cumpătări în bugetul anului 2010?
ÎI invit pe domnul prim-ministru Emil Boc să-și arunce privirea asupra categoriilor de investiții finanțate în acest an și o să constate că foarte multe sunt inutile și consumă milioane de euro.
Este obligatorie chiar o inventariere a tuturor investițiilor la nivel național, poate cu ajutorul unui audit extern, care să ne și precizeze oportunitatea unora și inutilitatea altora. Cunoscând unde se duc banii contribuabililor, deși, în general, pentru cei avizați este clar, în niciun caz pentru dezvoltare, putem să devenim conștienți de greșelile pe care le facem sistematic în ultimii ani.
România nu a fost și nu este o țară săracă, în sensul bun al cuvântului. România aproape întotdeauna a fost guvernată de oameni „săraci”, care au uitat de unde au plecat, au uitat de talpa țării și ne îndreaptă de 20 de ani pe un drum anevoios, pe un drum al disperării.
Și eu vă mulțumesc, domnule coleg. Domnul deputat Victor Surdu este invitat la microfon. Dacă mai este vreun coleg în sală care nu și-a prezentat declarația politică?
Nu mai avem.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Declarația mea politică se intitulează „Chestiunea țărănească”.
Lunile decembrie și ianuarie, deși luni de iarnă, sunt luni care încălzesc sufletele oamenilor. Mari sărbători: Moș Neculai, Nașterea Domnului Iisus, Sfântul Ștefan, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza, Sfântul Ioan, colindători, urători, prieteni, șampanie, vânătoare, țuică fiartă, vin fiert, bilanțuri și planuri pentru noul an.
De data aceasta, fără a minimaliza optimismul și puterea oamenilor de a trece peste necazuri, cumpăna dintre ani, deși a fost presărată cu de toate din cele de mai sus, dar în cantitate mai mică decât de obicei, cumpăna dintre ani, cum spuneam, a schimbat valorile. De gerul Bobotezei, temperatura în atmosferă era ușor pozitivă, a fost cald, dar majoritatea românilor au avut sufletele înghețate.
Le-a înghețat sufletul românilor, deoarece, chiar în perioada Bobotează – Sântul Ioan, s-a votat bugetul pe anul 2010, un buget care a înghețat pensiile, a înghețat salariile, a înghețat speranța multor români de a avea un loc de muncă în anul 2010, a înghețat creditarea de către majoritatea băncilor a persoanelor juridice și fizice, a înghețat economia.
Au înghețat pensiile, dar, de fapt, fiecare pensionar nu numai că nu va primi pensia recalculată plecând de la punctul de pensie 45%, ci va primi o pensie mai mică decât în 2009, deoarece nu s-a acceptat nici măcar indexarea pensiilor cu inflația.
Au înghețat salariile, se estimează că în acest an încă 300.000 de oameni activi vor îngroșa numărul șomerilor, iar cei care vor lucra în domeniul privat sau bugetar vor avea salarii și/sau venituri mai mici, ca urmare a pierderii unor sporuri, tichete de masă, a neindexării salariilor cu inflația și altele.
Majoritatea băncilor au ales comoditatea acordării de credit, până la nivelul maxim de expunere, statului, stat care a devenit cel mai mare îndatorat și datornic și care, pentru a-și plăti datoriile, a devenit, de asemenea, comod, împrumută bani de la bănci și nu se complică să reglementeze, prin buget și legislație, capitalizarea firmelor, firme care ar genera o creștere a produsului intern brut, a locurilor de muncă, a salariilor, o creștere la fondurile sociale, o mai bună mișcare a mărfurilor prin creșterea puterii de cumpărare a oamenilor.
## **Domnul Ioan Oltean:**
Și eu vă mulțumesc, domnule deputat, pentru declarația politică lungă și călduroasă.
Îngăduiți-mi să-i anunț pe colegii noștri care astăzi au depus declarațiile în scris la secretariatul Camerei Deputaților.
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au făcut acest demers următorii colegi: Marius Rogin, Nelu Ioan Botiș, Ghiță Cornel, Dănuț Liga, Valeriu Alecu, Ionescu George, Chirilă Constantin, Leșe Doru, Ioan Holdiș, Petru Călian și Silviu Prigoană.
Din partea Partidului Social Democrat, domnii deputați: Neculai Rățoi, Eugen Bejinariu, Emil Radu Moldovan, Florin Pâslaru, Ion Dumitru, Valeriu Zgonea, Marian Ghiveciu, Mugurel Surupăceanu, Bogdan Ciucă și Dorel Covaci.
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Titi Holban, Florin Țurcanu, Gavrilescu Grațiela, Gheorghe Dragomir, Virgil Pop, Lucia Varga și Eugen Nicolăescu.
Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Grosaru Mircea, iar din partea parlamentarilor independenți, domnul deputat Vasile Soporan.
Domnilor colegi, într-o statistică ad-hoc întocmită, 31 de deputați și-au prezentat în scris declarațiile politice și 18 parlamentari le-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților, într-un echilibru aproape perfect al opoziției cu puterea.
Eu vă mulțumesc pentru participare la prima parte a ședinței noastre de astăzi.
Vă doresc să aveți o zi bună!
Ne revedem la ora 10.00, când premierul României va fi prezent aici pentru a prezenta prioritățile legislative ale Guvernului Boc.
Să aveți una dintre cele mai frumoase zile! Doamne-ajută!
Îi anunțăm și pe domnul deputat Mircia Giurgiu, care a ajuns cu un pic de întârziere, că a depus în scris o declarație, și pe domnul deputat Cătălin Nechifor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Cu acestea, închidem ședința și vă doresc o zi frumoasă!
„Prioritățile noii sesiuni parlamentare”
Înainte de toate, vă urez succes și multă putere de muncă în noua sesiune parlamentară din anul 2010.
Aș dori să afirm astăzi, așa cum se obișnuiește la începutul fiecărei noi sesiuni, care sunt principalele priorități legislative pe termen scurt și mediu.
După cum vă aduceți aminte, la 22 noiembrie 2009 poporul român a fost consultat prin referendum asupra necesității reformării Parlamentului României. Vă aduc aminte că Grupul parlamentar al PD-L a luat deja inițiativa constituirii unei Comisii parlamentare de revizuire a Constituției României, ale cărei lucrări nu au demarat încă. Știm cu toții că decizia populară nu se contestă, ci doar se pune în aplicare.
Tot în toamna anului 2009, Guvernul Boc a demarat un amplu proces de reformare a statului. Multe voci au comentat în acel moment inițiativa Guvernului de a-și angaja răspunderea asupra unor proiecte atât de importante. Vă asigur că dacă Parlamentul României nu ar fi fost atât de inert și un astfel de proces de reformă ar fi fost demarat de aici, nu ar fi fost nevoie ca Guvernul să apeleze la această prerogativă excepțională. În fine, procesul a fost demarat, nimeni și nimic nu îl mai poate opri. Mai sunt însă multe de făcut. Am adoptat anul trecut Codul penal și civil, care, însă, în absența codurilor de procedură nu pot arăta beneficii pentru actul de justiție din România.
Am pornit pe calea restructurărilor administrației publice, a eficientizării cheltuielilor publice și a implementării standardelor de cost pentru serviciile publice. Fără o astfel de reformă, nu vom putea pretinde, în niciun fel, o creștere a investițiilor publice în infrastructura din România.
Așteaptă, din partea noastră, un răspuns urgent Legea educației naționale, dar și proiecte care trenează de ani de zile și sunt susținute doar la nivel declarativ de către partidele politice: responsabilitatea fiscală, statutul minorităților naționale, securitatea națională, dar și altele.
Deși nu cred că am fost exhaustiv, un singur lucru aș mai dori să spun, și anume că statutul de reprezentați ai cetățenilor români, în virtutea principiilor democrației reprezentative, ne obligă la responsabilitate față de actele normative emanate de Parlamentul României. Viitorul acestei țări depinde în mare măsură de noi și de deciziile noastre.
„Politici mai bune pentru persoanele cu dizabilități”
România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligația de a-și armoniza toate activitățile administrative conform Directivelor Comisiei Europene.
Una dintre categoriile de cetățeni români care are nevoie urgentă de respectarea procedurilor europene printr-o legislație specifică este categoria persoanelor cu dizabilități (persoane cu handicap). În acest scop, este imperativ necesar să aplicăm strategia Comisiei Europene pentru persoane cu dizabilități, al cărei obiectiv a fost, încă din anul 2003, să genereze, în mod real, oportunități egale pentru persoanele cu handicap. Planul Comisiei are ca scop să transforme acest lucru în realitate, astfel încât să fie sigur că problemele persoanelor cu handicap sunt parte integrantă din toate politicile relevante ale Uniunii Europene.
În termeni tehnici, putem vorbi despre fluxul necesităților esențiale ale persoanelor cu handicap, în sensul că problemele și interesele persoanelor cu handicap nu trebuie izolate și tratate separat, ci duse mai departe prin acest „flux” în previziuni, în genere, în legislație și societate ca un tot unitar, astfel încât să le fie recunoscute nevoile, dar și contribuția acestora.
Necesitățile esențiale ale persoanelor cu handicap presupun înțelegerea unor nevoi variate ale acestora și includerea lor în promovarea unei politici specifice, unde sunt utilizate instrumente variate pentru a susține măsuri total integrate, de a descoperi nevoile individuale ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor fără handicap, în aceeași măsură.
Planul strategic european se desfășoară în două etape pe an, promovând o politică de priorități care să răspundă lipsei de calitate a serviciilor administrative cu care se confruntă persoanele cu handicap. Prioritatea în anii 2008–2009 a constat în accesibilitatea persoanelor cu handicap la toate palierele administrative, cu scopul de a stimula inclusiv
participarea persoanelor cu handicap la viața socială și facilitarea drepturilor fundamentale.
Accesibilitatea persoanelor cu handicap este posibilă prin: – adaptarea lor pe piața muncii – flexibilitate, angajări susținute;
În acest sfârșit de săptămână, colegii democrat-liberali ne-au uimit cu preocupările extrem de importante pe care le au.
Sindicaliștii amenință cu greve generale, salariații bugetari se gândesc cu groază la cifra impresionantă de disponibilizați pe care a anunțat-o Guvernul portocaliu, pensionarii fac eforturi pentru a-și asigura ziua de mâine, analiștii politici și sociologii arată că există pericolul unei dezordini fără precedent în România, vorbind chiar de anarhie.
Realitatea guvernanților este, însă, cu mult mai portocalie. Așa se face că în acest sfârșit de săptămână, cu mic cu mare, miniștrii Cabinetului Boc IV s-au reunit de urgență la Poiana Brașov pentru a discuta probleme care nu suferă amânare. Care să fie sigla partidului a fost una dintre acestea. Merită oare să schimbe culoarea și denumirea partidului, acum că tot îi așteaptă un an atât de greu? Să schimbe trandafirul cu mărul, para, căpșuna sau pruna? Acestea au fost unele dintre problemele care i-au ținut pe PD-L-iști ore bune țintuiți în ședințe. Importanța filozofică a mărului pe o siglă de partid a fost probabil un subpunct pe ordinea de zi a democrat-liberalilor. Contraargumentele au adus probabil în discuție beneficiile incontestabile ale perelor.
Recomand colegilor democrat-liberali să pună în loc de un fruct o salată de fructe, iar în loc de o culoare un curcubeu, ca să fie pe gustul tuturor. Poate așa vom avea parte de un Guvern liniștit care să se reîntoarcă la problemele grave cu care se confruntă o țară care se apropie de faliment.
„Cristian Preda a citit Albă ca Zăpada?”
O regulă nescrisă spune că partidele trec prin clarificări doctrinare și restructurări atunci când ajung în opoziție, și nu când se află la putere și au de gestionat treburile țării, dar PD-L pare să fie o excepție. Trecut printr-o victorie la limită obținută de candidatul său la prezidențiale și confruntat cu perspectiva de a nu-l mai putea folosi pe Traian Băsescu pe post de locomotivă electorală, PD-L se vede nevoit să se reașeze pe un făgaș care să-i permită creșterea în perspectiva viitoarelor scrutine. Cei care au dat semnalul înnoirilor au fost reprezentanții curentului liberal și ai așanumitei „grupări a intelectualilor” din partid, veniți pe filiera Băsescu.
Iar dacă „stolojeniștilor” li s-a fluturat – când au deschis gura – perspectiva de a li se amputa „L”-ul din denumirea formațiunii, echivalând și cu trecerea lor pe linie moartă, tinerilor intelectuali foarte vocali li s-a dat o oarecare satisfacție. Secretarul general Vasile Blaga – unul din „greii” cărora li se cere să opteze între funcția din Guvern și cea de la partid – pare împăcat cu necesitatea clarificării doctrinare, inclusiv prin schimbarea siglei și a denumirii partidului, propusă de Sever Voinescu și Cristian Preda.
Intrat în marea familie a popularilor europeni, PD-L continuă să aibă ca siglă trandafirii, simbol de sorginte socialistă, consideră Sever Voinescu, care a sugerat și rebranduirea formațiunii în Partid Popular. Ideea i-a inspirat pe Blaga și Sorin Frunzăverde să se pronunțe pentru reorientarea către curentul creștin-democrat promovat de PPE, ceea ce ar minimiza componența liberală, și așa discretă în PD-L. La rândul lor, europarlamentarii Cristian Preda și Monica Macovei au propus Biroului Permanent Național clarificarea doctrinară, schimbarea denumirii și a siglei partidului, nevoia reclădirii politicii de resurse umane pe bază de competențe și chiar copierea modelului american de candidaturi interne deschise pentru viitoarele cicluri electorale, idei ce urmează a fi analizate de comisia de statut validată în cadrul Consiliului Național.
Cristian Preda a declarat că va propune partidului schimbarea siglei prin înlocuirea trandafirului cu mărul, argumentând că „este un fruct pentru toată lumea. Oricine poate să mănânce un măr”.
„Alegerile prezidențiale din Ucraina – un pas înainte” La începutul anului 2010, populația Ucrainei decide cine îi va conduce destinele în perioada 2010–2015.
Un scrutin prezidențial marcat de amânări, repercusiuni grave ale crizei financiare și probleme de constituționalitate, dar și de un interes sporit din partea electoratului într-o țară în care identitatea cetățenilor oscilează între un Vest prooccidental euroatlantic și un Est cu privirea îndreptată înspre vulturul bicefal al Kremlinului. În cursa pentru Președinția Ucrainei s-au înscris 18 candidați, iar campania electorală, începută pe 17 octombrie 2009, conform legislației Ucrainei, aflată pe ultima sută de metri, a cunoscut toate etapele și ingredientele de la obișnuitele promisiuni până la scandaluri cu acuzații de pedofilie și altercații violente.
Alegerile prezidențiale și parlamentare precedente au arătat că în Ucraina simpatiile populației se grupează în trei mari zone: de est, de centru și de vest. Astfel, regiunile (oblasti) din estul țării, considerate ca nuclee rusofile, votează majoritar cu șeful Partidului Regiunilor, Viktor Ianukovici, iar cele de centru sunt dominate de simpatizanții actualului prim-ministru Iulia Timoșenko, zona de vest fiind cea care l-a sprijinit masiv pe Viktor Iușcenko, care în prezent nu se mai numără printre favoriți. În aceste condiții, lupta pentru câștigarea fotoliului prezidențial de la Kiev s-a concentrat îndeosebi pe câștigarea alegătorilor din partea de vest a țării, unde spiritul naționalist este accentuat.
Potrivit sondajelor de opinie, candidatul prorus Viktor Ianukovici, a cărui alegere controversată din 2004 a declanșat Revoluția portocalie, urmată de victoria opozantului său prooccidental Viktor Iușcenko și a actualului premier Iulia Timoșenko, este favoritul pentru acest scrutin. Pe locul doi în sondaje se află Iulia Timoșenko. Blocul Ucraina Noastră-Autoapărarea Poporului (NU-NS), ce includea în 2007 nouă partide de centru-dreapta ce îl sprijineau pe actualul președinte, Viktor Iușcenko, și avea în parlament 72 de deputați, în ultimele luni s-a fărâmițat în 14 partide, fiecare având propriul candidat la președinție, din rândul unor foști miniștri sau deputați. Dintre cei 72 de parlamentari, 40 o sprijină acum pe Iulia Timoșenko (coaliția democratică), iar din restul de 32, doar 17 și-au mai afirmat susținerea pentru Iușcenko (gruparea „Pentru Ucraina!”).
„Șomajul – o realitate mult prea dură”
Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (a locurilor de muncă) pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutarea unui loc de muncă. Când această situație ia proporții, apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creșterea cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor.
Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune – depresiune economică – este urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului, șomajul sezonier de obicei, care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată.
Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului, când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul șomerilor. Aceasta poate să fie structurată pe mai multe cauze, și anume: din cauza unei calificări necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsei dorinței de a lucra cauzate de amplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care se reduce necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată corespunzător.
Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale. Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Acest tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă, a locurilor de muncă, ce are drept consecință apariția unui excedent de ofertă de forță de muncă (șomajul involuntar).
„Legislația stufoasă, ambiguă și incompletă mereu”
Vreau să aduc în atenția dumneavoastră impactul pe care procesul legislativ, așa cum este el acum, stufos, ambiguu, invariabil incomplet și de multe ori în discordanță cu cadrul legislativ existent, îl are asupra cetățenilor care ne-au acordat votul.
De multe ori, în lipsa unui studiu de caz coerent și fezabil, votăm și adoptăm legi care nu au aplicabilitate conformă cu realitatea, iar acest lucru se răsfrânge invariabil asupra eficienței de punere în practică a legislației respective.
Un astfel de exemplu, asupra căruia aș vrea să trag un semnal de alarmă, îl constituie proiectul de lege privind normativele de personal pentru unitățile administrativ-
teritoriale și instituțiile publice din subordinea acestora, prin care numărul maxim de posturi este stabilit în funcție de numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale. Măsurile prevăzute devin astfel arbitrare, din cauza faptului că nu sunt luate în considerare particularitățile și nevoile specifice. Simpla reducere a numărului de personal are implicații socioeconomice complexe. În unele situații, dispariția din gestiunea directă a serviciilor comunitare a utilităților publice duce la mărirea cuantumului taxelor și impozitelor plătite de cetățeni din cauza externalizării acestora.
Având în vedere că în aparatul propriu de specialitate al primarului sunt organizate și administrate servicii publice (poliția comunitară, serviciile de salubritate etc.), o reducere de posturi în administrația locală, necorelată cu nevoile specifice fiecărei comunități în parte, ar putea duce la privarea comunităților locale de servicii publice eficiente.
Consider în cele expuse mai sus că avem obligația de a încerca să dăm românilor o legislație coerentă, care să respecte nevoile lor actuale și care să le facă viața mai ușoară.
„Actualul Guvern trebuie să schimbe abordarea noțiunilor și legilor”
Cei 20 de ani de la revoluție nu au fost deloc cei mai fericiți pentru poporul român. Aș putea spune contrariul. Odată cu derularea fiecărui an, românul a devenit tot mai sărac, mai decepționat, mai psihopat. Cele mai vândute medicamente în farmaciile României sunt cele pentru boli de inimă, urmate de calmante și antidepresive. În România se înregistrează cea mai mare mortalitate, cei mai mulți bolnavi, cei mai mulți handicapați, cele mai multe sinucideri, cei mai mulți săraci dintre toate țările Europei.
„Trebuie salvată mica proprietate agricolă?”
În România, mica gospodărie rurală involuează: circa 6.000 de sate sunt în curs de depopulare, apar loturi de teren agricol nelucrate, procesul sau, mai corect spus, fenomenul de sărăcie se accentuează cu tot ce înseamnă acesta pentru viața rurală: nivel de trai, involuția învățământului (doar 2% din absolvenții de liceu din mediul rural acced la învățământul superior), natalitate, sănătate, dotarea cu utilaje de lucrat terenul agricol, prezența pe piață a produselor alimentare proprii, în reprezentare în viața politică a țării, în accentuarea manifestărilor de violență sau a apetitului pentru viciile moderne (alcoolism, tabagism), demotivarea lucrării pământului, divizarea în continuare a micii gospodării, ca urmare a moștenirii pământului.
Mica gospodărie țărănească este amenințată ca existență, nu numai din interior, dar și din exterior. Din interior, pericolele cele mai mari provin din emigrarea tinerilor, lipsa dorinței de asociere pentru producerea, procesarea și, mai ales, pentru comercializarea produselor, îmbătrânirea populației, sărăcirea în continuare. Sinergic, cu aceste provocări acționează și politicile Uniunii Europene, care nu subvenționează agricultura de subzistență, optând pentru comasarea proprietăților.
Guvernul român, la rândul lui, lasă în afara proprietăților mica gospodărie țărănească. Fondurile de investiții în modernizarea satelor, în infrastructura de transport, de învățământ, de asistență medicală, cultura rurală, sport etc. sunt nesemnificative. Nu se găsesc soluții pentru organizarea creditului și stimularea, astfel, a investițiilor. Nu se văd încercări de a realiza canale de comercializare a produselor agricole către orașe, de a proteja propria producție agricolă împotriva invaziei agresive, ofensive, a produselor alimentare din import etc. Hipermarketurile s-au construit în incinta sau chiar în centrul orașelor, desființând micile magazine de produse alimentare care se aprovizionau de la producătorii autohtoni.
Există impresia că dependența României în proporție de 70% de importul de produse alimentare nu se înscrie printre prioritățile actualilor decidenți. Nici ponderea de peste 9% a valorii importurilor de produse agroalimentare, băutură și tutun în balanța de plăți a țării nu este resimțită în activitățile Guvernului.
„PD-L-izarea forțată a României”
Situațiile disperate cer măsuri cumpătate. Este o parafrază a unui vechi proverb chinezesc, care sintetizează mesajul pe care vreau să vi-l prezint. Condițiile economice și sociale dificile prin care trece națiunea noastră ar fi trebuit să ne pună pe toți într-o echipă comună, capabilă să articuleze cele mai bune soluții pentru a atenua efectele dramatice ale crizei profunde prin care trecem. Din nefericire, politica românească este, din nou, în disonanță cu prioritățile cele mai critice ale susținătorilor săi.
Astfel, procesul nefiresc și perdant de PD-L-izare al structurilor de conducere continuă aberant pe toate palierele vieții noastre economice și sociale. Carnetul de membru PD-L a devenit o necesitate pentru oricine, îndreptățit sau nu, care dorește să acceadă sau să-și conserve o oarecare poziție de responsabilitate civică sau socială. Destituiri anunțate de trimișii PD-L la ceas de seară sau la cântatul cocoșilor: „Serviciile dumneavoastră nu ne mai sunt necesare, de mâine vine omul nostru”, și aceasta, în contextul în care opozanții PD-L-ului sunt numiți neocomuniști, conservatori și corupți.
Vendeta politică, polițe personale sau epurarea masculilor beta, cei care nu mai au drept de reproducere, indiferent de calitățile lor, sunt plătite și bifate prin pârghii politice. Puterea e exclusiv și neproductiv în mâinile masculilor alfa. Ordinul de luptă este că cei care au pierdut trebuie să fie anihilați, până nu capătă vigoare să se ridice din nou. Criteriile profesionale de recunoaștere, meritocrație și suport public au devenit un mit, o utopie.
Doamnelor și domnilor, bine ați venit la bursa trocurilor de favoruri!
Cine nu-i cu noi cu siguranță e împotriva noastră! Iată cum s-a modificat până și vestitul proverb cominternist. Te lepezi sau nu? Primești botezul întru PD-L? Sunt întrebări cheie cărora au trebuit să le găsească răspuns toți cei care nu vor să facă un pas înapoi în carieră sau care consideră că au ceva de spus în sfera profesională. Cazurile mediatizate la nivel național sunt doar vârfuri vizibile ale aisbergului, pe lângă ce se întâmplă în teritoriu: abuzuri ale reprezentanților Guvernului în județe asupra aleșilor locali de altă factură decât PD-L, asupra șefilor de servicii descentralizate, precum și împotriva funcționarilor publici din administrația publică locală și județeană care nu agreează portocaliul în garderobă; controale abuzive pentru a-i determina pe aceștia să demisioneze din funcțiile în care au fost aleși ori numiți sau din calitatea de membru non-PD-L sunt la ordinea zilei. Și asta nu e tot: să fie umiliți, să treacă pe sub arcul de furci caudine, ca să știe cine e șeful!
· Informare · respins
78 de discursuri
În timp ce politicienii din țările membre cu state vechi în Uniunea Europeană se preocupă de modul în care explică cetățenilor pe care îi reprezintă beneficiile apartenenței la construcția europeană, guvernanții noștri se pare că au cu totul și cu totul alte preocupări. Mai precis, subiectul cel mai fierbinte pe masa Guvernului nu este, în niciun caz, criza financiară, nici milionul de șomeri pe care România îi va avea în acest an. Nu, lucrurile sunt mult mai simple și mult mai pragmatice și se învârt în jurul conceptului de mulțumire a membrilor de partid care au pus osul în campania electorală și care acum ar trebui recompensați, prin aruncarea unor firimituri de la masa guvernamentală. Mă refer, în principal, la modificarea statutului funcționarului public, care va putea permite plasarea în funcții bine remunerate a membrilor de partid și la fondurile generoase de salarii și premii din aparatul de stat. Solidaritatea la care ne invită prim-ministrul, precum și strânsul din dinți se aplică doar celorlalți.
În țările vest-europene, una dintre preocupările majore ale guvernării o reprezintă încercarea de a convinge cetățenii plătitori de taxe că politicile guvernamentale și cele europene sunt utile și produc beneficii, traduse în nivel de trai și bunăstare. Germania, Marea Britanie, Olanda și alte state vestice încearcă acum să își convingă populația națională că actuala construcție europeană este una care produce efecte pozitive. Chiar dacă statele la care făceam referire nu mai sunt beneficiare majore ale fondurilor structurale, produsul lor intern brut fiind cu mult peste media europeană, politicienii acestor state explică modul în care, indirect, țările lor beneficiază de pe urma statutului de stat membru.
Întrebarea este de ce există o așa de mare preocupare în a asigura această transparență informând corect cetățenii? Răspunsul este simplu: pentru că cetățenii lor sunt plătitori de taxe și impozite și statele respective fiind în acest moment contributori neți la bugetul comunitar. Provocarea actuală este de a face înțelese aceste mecanisme și a explica avantajele existente, în pofida faptului că statele vestice plătesc mai mult decât primesc, iar comunicarea publică guvernamentală se bazează pe prezentarea unor exemple clare, cum ar fi accesul companiilor la o piață unică extinsă, în care libertatea de circulație a capitalului, bunurilor, serviciilor și persoanelor este garantată. De ce totuși se face acest lucru cu atâta ardoare? Pentru că statul vest-european se bazează pe cetățean, relația stat-cetățean este una corectă, iar interesul general este de a se păstra un nivel ridicat de încredere în instituțiile statului și în construcția europeană.
Ce se întâmplă la noi în țară în acest sens este cu totul și cu totul altă poveste. România este corijentă, dacă nu chiar repetentă, la capitolul integrare europeană. Plecasem prin 2006 cu un procent de peste 60% de eurooptimiști, se vorbea atunci de miliarde de euro care vor ajunge în țara noastră, în drumuri, școli, canalizări și aducțiuni de apă, în spitale și așa mai departe. S-a vorbit foarte puțin despre costurile unui asemenea statut, despre faptul că taxa de membru, contribuția României la bugetul UE, este destul de mare și se plătește indiferent de capacitatea noastră de a absorbi fondurile europene. În această situație, românii scot din buzunar, prin taxele și impozite plătite, sume importante de bani, an după an, pentru a plăti incapacitatea guvernanților de a atrage banii europeni pe care ar fi trebuit să îi fi primit de drept în baza principiului de coeziune socială și economică, ținând cont de faptul că nivelul de dezvoltare al României este mult sub media europeană. Ce se întâmplă cu adevărat se știe prea puțin, știm că în cei trei ani de la integrare am absorbit sub 10% din fondurile alocate și știm, de asemenea, că dintr-un stat care ar fi trebuit să fie beneficiar net am devenit contributor net la bugetul UE.
Cu alte cuvinte, România a ajuns, din acest punct de vedere, la nivelul Germaniei, Marii Britanii și Olandei, de exemplu, finanțând cu banii noștri proiecte în alte state membre, dar fără a avea prea multe beneficii indirecte. Ăsta da altruism, doar că Guvernul nu vorbește deloc despre acest subiect, că doar poporul n-are nevoie de exerciții de sinceritate!
„Noile promisiuni mincinoase PD-L–Boc din 2010”
A început o nouă sesiune parlamentară, prima din 2010, a treia din această legislatură, și încă una în care cetățenii își pun speranțele că o parte dintre așteptările lor se vor putea regăsi în legi mai bune, mai drepte și mai ușor aplicabile. De aceea, înainte de începerea sesiunii parlamentare, partidele politice și-au stabilit prioritățile legislative pe care le-au anunțat public și s-au grăbit să asigure oamenii că toate acestea le vor îmbunătăți traiul de zi cu zi.
Am încercat să găsesc printre vorbele multe ceea ce poate fi făcut concret pentru oameni, căutând cu onestitate acele proiecte de lege care ar putea atenua efectele crizei economice, care ar putea crea locuri de muncă, care ar asigura venituri decente pentru pensionari și salariați, care ar putea permite cumpărarea de medicamente compensate sau primirea de servicii medicale normale fără plată, potrivit pachetului pus la dispoziție de casa de asigurări.
Bineînțeles că partidele de opoziție au fost mai generoase în promovarea unor proiecte de lege care să aibă ca efect creșterea nivelului de viață al oamenilor, dar ne interesează în primul rând atitudinea PD-L, partidul aflat la putere, care poate în orice moment să aloce fonduri bugetare pentru un proiect sau altul, cu influențe importante pentru viața fiecărui român. Surpriză: prioritățile legislative ale Guvernului PD-L sunt ori proiecte nerealizate în 2009 ori unele cerute de FMI pentru eliberarea următoarelor tranșe.
În realitate, Guvernul PD-L se gândește cum să blocheze creșterea pensiilor și a salariilor și în anul 2010, în condițiile unei inflații destul de mari, astfel încât veniturile oamenilor vor ajunge în 2010 mai mici decât în 2009. Dar Guvernul PD-L ne spune că va face orice pentru o nouă lege a pensiilor care, de fapt, nu va uniformiza sistemul, ci va crea alte discriminări, discrepanțe, motivând eliminarea pensiilor nesimțite, fără nicio referire la faptul că multe pensii vor scădea și că nu va asigura valoarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu, deci... promisiune deșartă!
Dar Guvernul PD-L ne informează că vom avea o lege a educației! Sigur că trebuie să avem o nouă lege a educației pentru că cea pe care același Guvern PD-L și-a asumat răspunderea în Parlament a fost declarată neconstituțională, iar acum Parlamentul trebuie să modifice prevederile neconstituționale astfel încât legea să poată opera.
„Reconversia profesională, o soluție pentru șomeri” În această perioadă de criză economică, în care multe domenii de activitate sunt grav afectate, principiul fundamental care duce la diminuarea efectelor acesteia trebuie să facă referire la dreptate socială și solidaritate. Pentru a respecta acest principiu este necesar să fie ajutați cei aflați în dificultate, și mă refer atât la agenții economici care sunt nevoiți să-și reducă personalul sau să-și suspende activitatea, cât și la persoanele care sunt disponibilizate sau care sunt în situația de a rămâne fără un loc de muncă.
Numărul șomerilor din întreaga lume, oameni rămași fără slujbă din cauza crizei economice globale, a explodat în 2009 atingând o rată a șomajului de 6,6% la nivel mondial, adică cifra record de 212 milioane de persoane, potrivit Biroului Internațional al Muncii.
Conform statisticii ANOFM, rata șomajului la nivel național la finele lunii decembrie 2009 a fost de 7,8%, iar numărul total al șomerilor înregistrați a fost de 709.383 de persoane. Situația este îngrijorătore dacă comparăm cifrele cu decembrie 2008, rata șomajului fiind de 4,4% și șomeri înregistrați un număr de 403.441 de persoane.
La nivelul județului Bistrița-Năsăud, în decembrie 2008 se înregistra o rată a șomajului de 2,8%, iar în decembrie 2009 aveam o rată a șomajului de 8,44%, situație la fel de îngrijorătoare.
Pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, consider că o soluție viabilă de reintegrare pe piața forței de muncă o constituie recalificarea și reconversia profesională. Reprofilarea profesională a șomerilor depinde în mare măsură de flexibilitatea persoanei respective, și aici vreau să responsabilizez agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru a fi cuprinși în programe de reconversie profesională obligatoriu șomerii de lungă durată.
Formarea profesională a adulților se realizează prin centrele de formare profesională subordonate agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, prin centrele regionale de formare profesională a adulților și prin alți furnizori de formare profesională acreditați. În consecință, consider că este absolut necesar să sprijinim ANOFM cu fonduri atât prin Bugetul asigurărilor pentru șomaj, cât și prin Fondul Social European pentru organizarea și desfășurarea cursurilor de formare profesională.
„Anul 2010 – Anul european pentru lupta împotriva sărăciei”
Declarația mea de astăzi aduce în atenția dumneavoastră faptul că Uniunea Europeană a declarat anul 2010 drept Anul luptei împotriva sărăciei. Conferința de lansare a acestei campanii a avut loc la data de 21.01.2010, la Madrid, sub președinția Spaniei la Uniunea Europeană.
În alocuțiunea de deschidere, președintele José Manuel Durao Barroso a menționat că „anul 2010 a apărut de la dorința comună a Uniunii Europene de a spune NU sărăciei și de a respinge noțiunea de marginalizare. Este necesar – susține dânsul – să intensificăm acțiunile pentru reducerea incidenței inacceptabile a acestui fenomen”.
Printre prioritățile generale pe care Uniunea Europeană și le-a propus pentru anul în curs se regăsesc și evidențierea și recunoașterea drepturilor sociale ale fiecărei persoane, integrarea socială a cetățenilor, promovarea coeziunii sociale la nivelul statelor membre. Astfel, anul 2010 este o oportunitate de a face schimbări în politicile sociale ce pot crea un impact real asupra eliminării inegalităților.
Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale reprezintă un instrument important care va contribui la reiterarea în conștiința publică a importanței acțiunilor privind lupta împotriva sărăciei. Ca deputat PD-L, membru în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților, vreau să asigur Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale de spijinul meu în susținerea campaniilor ce urmează a fi demarate de statul român pentru promovarea acestei campanii privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.
„Drogurile ușoare – potențială sursă de probleme sociale”
Mă adresez astăzi dumneavoastră într-o problemă a cărei rezolvare nu mai suferă amânare. Consumul de droguri, indiferent cât de tari sau ușoare sunt, reprezintă un fenomen complex, o provocare pentru tineri și o problemă serioasă pentru părinți și pedagogi, un semnal de alarmă pentru societate.
După febra „cazinourilor” prezente la orice colț de stradă a venit și vremea magazinelor de iluzii, menite să atragă tineri într-o spirală ce duce, nu de puține ori, către consumul de droguri de mare risc.
Începând cu anul 2006, în România au început să fie comercializate așa-zisele „droguri ușoare legale” sau substanțe etnobotanice. Acestea sunt, de cele mai multe ori, surogate ale drogurilor ilegale și au efecte similare substanțelor stupefiante sau preparatelor psihotrope.
Produsul „Special Gold”, spre exemplu, care este disponibil și pe Internet, fiind livrat la domiciliu la orice oră din zi sau din noapte, conține compusul chimic 4-methylmethcathinone, numit și mephedrone. Substanța este un derivat de amfetamină și poate avea efecte devastatoare: cei care o consumă nu mai mănâncă cu zilele, au halucinații, văd gândaci pe sub piele, se scarpină, își fac răni. „Special Gold” și orice substanță asemănătoare afectează activitatea cerebrală și funcționarea inimii. În cazul unui consum prelungit, riscul de infarct crește cu circa 35%.
Lipsa unei reacții ferme a societății la apariția și dezvoltarea unui astfel de fenomen a permis ca în prezent să existe peste 150 de magazine fizice și câteva zeci virtuale ce comercializează astfel de produse. Studiile efectuate arată
că există deja circa 200.000 de consumatori, aceștia provenind preponderent din rândul tinerilor.
Legislația în vigoare nu oferă suficiente pârghii pentru a acționa, în consecință organele de control rămânând doar spectatoare la sinistrul spectacol. Propoziția ridicolă scrisă pe ambalajul unora dintre aceste produse – „Nu se recomandă consumului uman” – este parcă special formulată pentru a sfida pe oricine încearcă să limiteze dezvoltarea acestui fenomen.
„Viitorul depășește existența noastră?”
Vacanța, pe lângă rosturile știute, îți dă posibilitatea de a duce gândurile spre profunzimea și liniștea necesare bunelor analize, dându-ți posibilitatea ca, în cunoștință de cauză și cu încărcătura specifică adusă de interesul național, să te apleci cu responsabilitate asupra situațiilor pe care le trăiești sau ai dori să le trăiești în România. Personal sunt încărcat de credința și de convingerea că viitorul nostru depășește existența noastră.
Astăzi, când se discută despre posibila reformă a partidelor politice, despre doctrine, despre criză, despre măsuri anticriză, despre descentralizare, despre reforma instituțiilor statului, despre salarizare, despre buget și acoperirea lui, despre taxe, despre numărul și mărimea lor, despre bugetari, despre categoriile existente în cadrul acestora și ierarhizarea lor, despre supraviețuirea firmelor pe timp de criză, despre împrumuturile luate și folosirea acestora, despre restricțiile impuse sau autoimpuse, despre șomaj și lipsa locurilor de muncă, despre integrarea europeană, despre atragerea resurselor financiare, despre inițiativă, despre infrastructură și modernizarea acesteia, precum și despre multe alte probleme importante sau mai puțin importante, consider că este de datoria Parlamentului și, prin urmare, și a parlamentarilor, să genereze o dezbatere națională asupra stării economiei românești în contextul funcționării acesteia, ca parte a economiei Uniunii Europene, abordând și perspectiva fructificării mecanismelor globalizării în interes național.
Fără a avea pretenția posibilității dezvoltării detaliate a unei asemenea teme în acest cadru al declarațiilor politice, consider că este necesar ca în acest moment să ne îndreptăm atenția asupra a două tipuri de analize și de acțiuni, care vizează controlarea timpului prezent în scopul diminuării cât mai substanțiale a efectele crizelor, criza globală și criza de negestionare a dezvoltării și creșterii, care ne aparține, dar și acțiuni care să vizeze termenul mediu și lung pentru asigurarea dezvoltării durabile a României în context european și global. Chiar dacă interesul național este luat în derâdere de unii compatrioți, consider că este necesară o construcție politică importantă și modernă legată de interesul național și de concretizarea acestuia în starea economiei și în puterea acesteia de a ne asigura un viitor durabil, în care creșterea economică și crearea locurilor de muncă să fie vitale pentru creșterea modului și a standardului nostru de viață și de aducerea acestora la nivelul situației medii din Uniunea Europeană.
„Speranța pentru agricultură?”
În dar de Crăciun, românii au primit un președinte pe care nu l-au vrut. Acum îl au. Noul președinte nu este nou-nouț, în sensul că a fost reșapat, recondiționat la școala opoziției și puterii timp de 5 ani.
Îmi place să cred că acolo, în opoziție, unde totdeauna locul e mai strâmt și mai puțin cald, domnul Băsescu a avut timp să mediteze în perioada mandatului său din 2004–2009.
Poporul a demonstrat și poate demonstra faptul că funcția de președinte poate fi efemeră dacă activitatea primului om al țării și al Guvernului pe care îl reprezintă nu corespunde dorințelor poporului, adică nu conduce la creșterea nivelului de trai. Modul în care domnul Băsescu s-a reinstalat în funcția de președinte mă face să cred că nu a învățat nimic din mandatul 2004–2009. Nimic nu este mai important decât a învăța din propriile experiențe nereușite.
Așa cum grăiește Constituția țării, președintele ales trebuie să devină „președinte al tuturor românilor”. Deși noi știm că nu este chiar așa, și o știe și președintele reales, acum dorim în mod egoist ca președintele Băsescu să devină și un președinte al agriculturii și al agricultorilor, al țăranilor și al ruralului.
Agricultura României a ajuns una dintre cele mai înapoiate din Europa și din lume.
Or, se știe bine din istoria umanității că acele popoare care și-au abandonat agricultura au dispărut de pe harta planetei, înghițite fiind de pustiurile, de deșerturile care au apărut ca urmare a abandonării agriculturii și conservării pădurilor.
De Anul Nou, românii au primit un nou cadou, un primministru Boc 3 și un guvern reșapat, cu un nou ministru al agriculturii, care promite. Eu, de când mă știu, nu fac decât politica agriculturii și le doresc tuturor mult succes în realizarea a ceea ce au promis nefericiților cetățeni.
Îmi permit, în finalul declarației politice, să prezint unele priorități ce nu trebuie uitate:
- finalizarea în România a relațiilor de proprietate;
- agricultura să redevină principalul sector economic;
- formarea piețelor agricole interne;
- alcătuirea unui program național strategic de alimentație
În ultimele trei zile ale lunii ianuarie, atât „Adevărul”, cât și „Realitatea TV” au dedicat spații ample unui subiect care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: calitatea din ce în ce mai slabă a învățământului medical românesc.
După ce, decenii la rând, ne-am mândrit cu profesioniștii de excepție dați lumii de școala românească de medicină, iată-ne, astăzi, în situația de a scoate așa-ziși medici pe bandă rulantă!
„Realitatea” atrage atenția că peste 250 de tineri francezi, care, în țara lor de origine, nu au fost admiși în învățământul superior de specialitate, au fost primiți, cu brațele deschise, contra unei taxe anuale de 5.000 de euro, doar „pe bază de dosar”, la UMF Cluj!
„Adevărul” face publice fapte și declarații de la UMF Craiova, care îți dau fiori pe șira spinării.
Iată ce spune, de pildă, dr. Alexandru Cameniță, profesor de neurochirurgie la UMF Craiova, despre studenții săi, viitorii neurochirurgi ai patriei și poate și ai Europei: „Nu au noțiunea cititului. Te crucești! Școlarii din clasa a doua sunt mai deștepți!” La rândul său, prof. univ. dr. Corneliu Sabetay susține că „Studenții nu au nici măcar cunoștințe generale. Cum intră în facultate, așa pleacă” și este vorba despre viitori chirurgi pediatri, cei la care vom apela ca să ne opereze copiii!
Și studenții fac declarații interesante: unul spune, de pildă, că nu cartea, ci norocul contează! Altul: „Cam 70–75% din materia predată la facultate este balast. Totuși, nu se renunță
la ea. Sistemul este următorul: cât mai multă materie, dacă se poate deloc logică. În felul acesta, profesorii pot da note mari în funcție de preferințe, adică de șpăgi”... Alex, student la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj, are o nedumerire: „Cine îi obligă pe profesori să îi treacă pe acești studenți?”, se întreabă studentul... Alex, student la UMF Cluj (facultatea la care dau năvală francezii!) povestește cum stau lucrurile acolo: „La multe materii, promovabilitatea este 100%, pentru că profesorii nu doresc să își încarce inutil programul în sesiunea de toamnă, unde ajung 2-3 studenți rătăciți care nu s-au prezentat la examenul din vară. Situația nu are cum să se schimbe atât timp cât UMF-urile primesc bani/cap de student _versus_ calitatea acestor absolvenți.”
„Bugetarii – spaima Guvernului!”
Critici asupra modului în care guvernanții aplică așa-zisele măsuri anticriză, apelând la concedieri masive în rândul bugetarilor.
Bugetarii au reprezentat de-a lungul timpului o categorie socială bine instruită, absolvenți de studii superioare, care însă au fost un fel de „cuiul lui Pepelea” pentru fiecare guvernare, mai puțin cea liberală. Guvernarea liberală a apreciat activitatea acestora și, prin urmare, a încercat să le asigure toate drepturile ce li se cuveneau.
Au urmat apoi celebra guvernare PD-L–PSD și acum PD-L–UDMR–independenți, care văd în bugetari acea categorie socială care distruge țara și care, la rândul ei, trebuie decimată. Prin urmare, guvernanții noștri au apelat la mult lăudatele „măsuri anticriză” conform cărora reducerea numărului de bugetari va acoperi deficitul bugetar și va scoate țara din criză!
Zis și făcut! Puterea a adoptat o lege care prevede reorganizarea unor autorități și instituții publice, precum și raționalizarea cheltuielilor publice. Este vorba despre celebra Lege nr. 329 din 5 noiembrie 2009. Această lege prezintă criteriile minimale care stau la baza reducerilor de personal.
În fapt, s-a utilizat cu precădere criteriul conform căruia persoanele care nu au copii în întreținere sunt primele pe lista concedierilor. Astfel, mulți angajați de valoare au fost concediați. Dar ce contează valoarea într-o țară condusă de nonvalori!
Masa de oameni care va ieși din câmpul muncii va genera daune tot la bugetul statului, pentru că toți cei disponibilizați vor intra în șomaj, consumul și încasările la bugetele publice vor scădea, oamenii nu-și vor mai putea plăti creditele bancare sau întreținerea.
Reducerea numărului de funcționari publici va crea o tensiune socială foarte gravă, pentru că majoritatea angajaților care ar putea fi disponibilizați au vârsta de peste 40 de ani, iar în prezent nu există un sistem de absorbție a acestor șomeri pe piața muncii. Există riscul creării unui șomaj cronic, care va aduce un dezechilibru al structurii sociale. Scăderea puternică a puterii de cumpărare a populației, prin concedierea în acest moment și fără a oferi o alternativă de angajare, va atrage reducerea activității și chiar falimentul multor întreprinderi mici și mijlocii care se bazau pe acești bugetari drept clienți ai afacerilor lor. Rezultatul va fi un val de concedieri în domeniul privat și, în consecință, o adâncire a crizei în România.
„Guvernul Boc produce șomeri pe bandă rulantă”
În clipa de față nu există o temă mai importantă decât locurile de muncă ale românilor.
Guvernul Boc nu propune nicio măsură care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă. Nu se realizează niciun program de investiții care să ducă la creșterea economică.
Guvernul Boc nu are nici soluții, nici strategii. Are doar idei puține și fixe, care vor duce la adâncirea crizei economice și vor crea probleme sociale fără precedent.
În jur de 100.000 de salariați bugetari rămân fără loc de muncă în următoarea perioadă și sunt abandonați complet de Guvern. 100.000 de bugetari nu înseamnă 100.000 de saci de cartofi pe care îi arunci din mașina care se poticnește! Înseamnă 100.000 de oameni cu familii, cu planuri și rate la bancă.
Zeci de mii de oameni din administrația publică locală, din sănătate, educație și din sectorul energetic vor fi concediați fără nicio analiză punctuală, fără un program de reformă, doar pe baza unor criterii subiective.
De asemenea, zeci de mii de întreprinderi mici și mijlocii își vor închide porțile, pentru că actualul Executiv nu își propune stimularea mediului de afaceri, a agenților economici.
Ar trebui organizate, în parteneriat cu patronatele, programe masive de reconversie profesională, orientate către zonele considerate prioritare și reflectate ca atare în buget. Eu am căutat în bugetul domnului Boc și nu am găsit așa ceva!
Când un angajat din mediul privat rămâne fără loc de muncă, statul pierde de două ori. În primul rând, nu mai încasează contribuțiile și impozitul pe venit, iar în al doilea rând, persoana respectivă trebuie să primească indemnizație de șomaj, plătită tot de către stat.
După cum a încropit bugetul acest Guvern, banii de șomaj ajung doar pentru patru luni. Fondul total de șomaj pentru
anul 2010 prevede cheltuieli de aproape 3 miliarde de lei, bani ce vor fi împărțiți – potrivit socotelilor Guvernului Boc – la 280.000 de beneficiari de indemnizații. Însă numai la finele anului trecut erau înregistrați aproape 710.000 de șomeri, din care 435.497 primeau indemnizații. Dacă îi adăugăm pe cei 100.000 de bugetari care vor rămâne fără locuri de muncă, observăm că necesarul de finanțare a fondului de șomaj aproape se va dubla, fără a lua în calcul și șomerii ce vor proveni din sectorul privat.
„În amintirea șvabilor deportați în URSS”
Doresc să vă aduc la cunoștință tragedia șvabilor sătmăreni care în urmă cu 65 de ani erau deportați în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Primii șvabi sătmăreni apar în 1712, în urma unei solicitări făcute de contele Alexander Károlyi din zona Șvabia, Germania, de unde li se trage și numele, care dorea popularizarea zonei devastate de război. Odată cu trecerea anilor, comunitatea s-a dezvoltat încontinuu până în ianuarie 1945, când peste 5.000 de oameni din județul Satu Mare au fost deportați și duși în lagărele de muncă forțată din Stalino și Dombas din fosta Uniune Sovietică. Persoane cu vârste cuprinse între 17 ani și 45 de ani, de ambele sexe, au fost încărcate în vagoane de marfă, cu destinația „infernul”. Obligați să muncească până la epuizare, femeile cot la cot cu bărbații, în frig și în condiții inumane, mulți dintre ei nu au rezistat acestor condiții vitrege, ajungând să moară cu sutele. După ani de muncă grea, cei care aveau șansa de a se întoarce în țară scăpau de un calvar și dădeau peste o nouă dramă, mulți care făcuseră copii pe tărâm rusesc nu aveau voie să se întoarcă cu aceștia în țară, fiindu-le luați cu forța doar pentru că se născuseră acolo.
În urmă cu câteva zile sub mottoul „Martiriul unei etnii”, s- a desfășurat cea de a 16-a ediție a comemorării tragicelor evenimente. S-au ținut slujbe religioase în memoria acestora, iar invitați de onoare au fost câțiva dintre puținii supraviețuitori ai martiriului, doi dintre aceștia având chiar puterea de a rememora calvarul. Șvabii își plâng morții îngropați în pământul înghețat al Rusiei, în urma trăirii unor drame românești în suflete germane, pe pământ rusesc.
Am trecut în revistă aceste evenimente dorind să vă aduc la cunoștință tragedia semenilor noștri, a căror dramă a pornit de la singurul fapt că erau de etnie germană, lucru care în ochii comuniștilor sovietici era de ajuns pentru a justifica deportarea și relele tratamente la care au fost supuși.
Am susținut această declarație în numele comunității de șvabi ce depășește 22% din populație în Satu Mare, și mai ales în numele miilor de germani deportați în URSS cu scopul de a trăi clipe groaznice, sclavagiste.
„Reforma în sănătate – intervenție de urgență”
Readuc în atenție situația sistemului sanitar românesc, care, aflându-se în plină reformă, reușește totuși să ne surprindă: proiectele românești de prevenire a cancerului de col uterin au fost recompensate cu două premii de către asociația europeană de profil.
Adoptarea Legii asigurărilor sociale și descentralizarea reprezintă primii pași spre o restructurare reală. Sistemul a fost văduvit și hărțuit, iar forma sa actuală este îmbrăcată în haina crizei.
Aplicarea legislației pentru descentralizare acordă șansa comunităților locale de a se implica activ în sistemul sanitar local. Practica europeană ne-a demonstrat și ne încurajează că luarea măsurilor pentru reforma sănătății este vitală în această perioadă. Reforma e cu atât mai eficientă cu cât actualul ministru al sănătății ne-a asigurat că nu vor avea loc schimbări majore, doar va fi pus în practică ceea ce este deja legiferat. Deși este vehiculat că anul 2010 va fi catastrofal, bugetul alocat Ministerului Sănătății rămâne aproximativ la nivelul anului 2009. Dincolo de acuze și previziuni, am certitudinea că sistemul sanitar va reuși să iasă din criză
odată cu celelalte domenii. Noul plan de guvernare este astfel clădit încât să asigure ieșirea din criză. El a fost conceput împreună cu specialiști și a urmat recomandările FMI. Trebuie să fim conștienți că doar prin aplicarea concretă a unor măsuri anticriză vom ieși la liman. Personalul auxiliar ar putea fi redus, însă doar în cazul în care se va constata că este prea numeros. O altă dezinformare care se vehiculează în cercurile medicilor este problema sporurilor, dar sporurile vor fi păstrate la nivelul anului 2009!
Crearea și operaționalizarea sistemului de asigurări de sănătate, descentralizarea serviciilor, redefinirea cadrului legal de furnizare a serviciilor de sănătate în cadrul spitalelor și al altor structuri sanitare, elaborarea și implementarea normelor specifice de asigurare a calității în sectorul sanitar etc. sunt doar câteva puncte esențiale pe ordinea de zi a ieșirii din criză. Toate acestea vor genera noi cerințe la nivelul personalului cu atribuții de conducere și decizie. Absența competențelor și abilităților a determinat apariția unor efecte negative în sistemul sanitar: pierderi, dificultăți în plata datoriilor către furnizorii de medicamente și echipamente medicale, deteriorarea calității actului medical etc.
„Prioritatea PNL – ieșirea României din criză!”
Intrarea în noul an ar trebui să reprezinte pentru mulți români un motiv de speranță, dar pentru majoritatea dintre semenii noștri, puternic afectați de efectele negative ale crizei economice încă de anul trecut, anul 2010 aduce probleme sporite, griji tot mai mari pentru ziua de mâine, temeri legate de riscul de a-și pierde locul de muncă, de a nu mai fi astfel capabili să-și achite ratele la bănci.
De asemenea, românii care au reușit cu greu în anul 2009 să-și mențină în activitate micile afaceri, salvând astfel un număr semnificativ de locuri de muncă și plătind taxele impuse de un stat tot mai slăbit, și-au dorit ca anul 2010 să aducă măcar o undă de speranță că lucrurile vor evolua în bine, într-un viitor previzibil.
Această speranță este direct legată de ceea ce partidul aflat la guvernare a promis: o politică de dreapta, axată pe susținerea economiei, și eliminarea taxelor deja abuzive introduse în pripă anul trecut.
Speranța a fost însă rapid înșelată. Bugetul de stat pe 2010 s-a dovedit a fi unul al sărăciei redistribuite, care nu a fost gândit în folosul cetățenilor, ci pentru satisfacerea oligarhilor PD-L și a clientelei politice. Politica bugetară marca Boc pentru anul 2010 a pornit de la premisele că impozitul forfetar a fost unul curativ pentru economie, iar închiderea a peste 120.000 de firme a avut efect de deratizare, așa cum a afirmat de altfel domnul Boc, nesocotind faptul că acești agenți economici erau contributori la bugetul de stat.
Prioritățile Guvernului Boc, așa cum au fost ele trasate de la Cotroceni, nu includ scoaterea României din criza economică, ci urmăresc interese politice și de partid.
La începutul sesiunii parlamentare, ca de fiecare dată, partidele politice și-au anunțat prioritățile legislative. Pentru Partidul Național Liberal continuă să fie pe agendă măsurile de stimulare a economiei și de combatere a efectelor crizei economice, măsuri pe care le-am susținut și cu ocazia dezbaterilor pentru aprobarea bugetului de stat, când PNL a fost de altfel singurul partid politic care a ridicat problema necesității de a adopta anumite prevederi prin care să fie stimulată creșterea economică.
„Începe cea mai grea sesiune a Parlamentului României” Începe un nou an, o nouă sesiune parlamentară, o nouă perioadă extrem de dificilă de această dată pentru România.
Vacanța politică și parlamentară s-a încheiat, la fel cum s-au încheiat și alegerile prezidențiale, cele care au creat cele mai mari tensiuni politice din ultima perioadă de după 1990. Rezultatele sunt cele pe care le cunoaștem cu toții și parcă o undă de nedumerire plutește printre noi toți cei implicați mai mult sau mai puțin în viața politică.
„Ai pierdut, continuă, ai învins, continuă!” pare să fie mesajul cu care Parlamentul României reîncepe activitatea în data de 1 februarie 2010, la un an de la alegerile parlamentare.
Deși nu au fost noutăți spectaculoase, totuși scena politică a rămas marcată de rezultatele alegerilor prezidențiale și de răsturnarea de situație, aproape de neimaginat, ce a produs mari dispute, mai ales în tabăra învinșilor.
Astfel că începe poate cea mai grea sesiune din istoria Parlamentului în România, generată, evident, de criza economică pe care actualul Guvern este obligat să o gestioneze și să o depășească fără mișcări de stradă, greve și convulsii sociale.
Se pare că este foarte greu să gestionezi așa ceva, acum, când România are nevoie mai mult ca oricând de proiecte, proiecte europene, care să atragă fonduri și investiții importante în țara noastră.
După ce nu cu mult timp înainte Guvernul Boc a fost respins de Parlament, iată că din propria „cenușă” a reapărut același Guvern, declarat incapabil de a conduce România, însă cam cu aceiași de neclintit miniștri: Vasile Blaga,
Adriean Videanu, Elena Udrea, Radu Berceanu. Oare după eșecurile guvernării trecute aceștia vor fi în măsură să rezolve problemele crizei financiare în România, prin atragerea de investiții, proiecte viabile și măsuri care să-i poată împăca pe reprezentanții firmelor?
Singurii care vor răspunde acestor întrebări vor fi cei din Cabinetul Boc, indiferent că sunt aleși, realeși sau nou-numiți a conduce destinele unui sector de activitate, oricare ar fi acesta, cu profesionalism și eficiență.
Vom vedea în foarte scurt timp rezultatele asumate atât de președinte, cât și de noul Cabinet Emil Boc.
„Șomajul și nesiguranța – prioritățile Guvernului Boc”
În ședința Camerei Deputaților din data de 28 aprilie 2009, am cerut Guvernului Boc să renunțe la impozitul forfetar și să își amintească că prioritățile guvernanților trebuie să fie prioritățile cetățenilor.
Și dacă, domnule prim-ministru, considerați că prioritățile cetățenilor constau în pierderea locului de muncă, pierderea afacerii personale mici sau medii, instabilitatea financiară și socială ori venituri din ce în ce mai mici, atunci puteți afirma liniștit că prioritățile Guvernului pe care îl conduceți sunt identice cu prioritățile cetățenilor.
Din păcate, măsurile anticriză ale Guvernului Boc, inclusiv introducerea și menținerea impozitului forfetar ori majorarea cotei de impozitare pentru veniturile obținute de microîntreprinderi de la 3% la 16%, cât propune Guvernul, au rezultate dezastruoase asupra cetățenilor.
Știați, domnule prim-ministru, că luna decembrie a anului trecut este a 18-a lună consecutivă în care rata șomajului crește față de luna anterioară, situație fără precedent în istoria recentă a României? Chiar și în perioada 1998–2000, în lunile de vară se constata o scădere temporară a ratei șomajului.
Știați, domnule prim-ministru, că numai în luna decembrie a anului trecut alți aproape 30.000 de cetățeni au rămas fără un loc de muncă? Că rata șomajului la nivel național a ajuns la sfârșitul lunii decembrie la 7,8%, față de 4,4%, cât era în decembrie 2008, și că un singur an de guvernare Boc, așa-zisă de dreapta, a însemnat peste 300.000 de șomeri în plus? Ce le puteți spune, domnule prim-ministru, celor peste 700.000 de șomeri înregistrați astăzi în România, despre prioritățile lor și despre prioritățile Guvernului pe care îl conduceți?
Ce le pot spune eu celor aproape 17.000 de șomeri din județul Bihor despre prioritățile Guvernului Boc? Celor peste 7.000 de femei din județul Bihor care nu mai au un loc de muncă?
Le pot spune tuturor că menținerea impozitului forfetar și majorarea cotei de impozitare pentru veniturile obținute de microîntreprinderi de la 3% la 16% nu sunt măsuri anticriză, nici măsuri de dreapta, așa cum arogant se autointitulează partidul pe care îl conduceți, sunt măsuri ale disperării fiscale, care nu numai că nu vor relansa economia, ci vor îngropa încă 200.000 de firme, fapt ce va conduce la creșterea numărului afacerilor sufocate de o politică nesăbuită, va crește în continuare numărul șomerilor și, implicit, va sărăci bugetul statului.
## „România condamnată la CEDO˝
România este campioana proceselor pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Țara noastră are de plătit cele mai multe daune în urma condamnărilor de la CEDO: aproximativ 12 milioane de euro în 2009. Mai mult, România
este și în topul statelor rău-platnice: doar 5% dintre despăgubiri au fost făcute la timp. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat în 2009 peste 4.000 de plângeri împotriva României, dintre care 97% au fost respinse, iar 153 au fost condamnări ale statului, care a trebuit să despăgubească cetățenii prejudiciați cu 12 milioane de euro. Potrivit statisticilor Curții, în 2009 au fost analizate 4.247 de cazuri (8,3% din totalul cazurilor) îndreptate împotriva României. Țara noastră se situează astfel pe locul al patrulea, după Rusia (cu 32.600 de plângeri, adică 27,7%), Turcia (12.800 – 10,9%) și Ucraina (10.100 – 8,6%).
În total, la 1 decembrie 2009, pe rolul Curții se aflau 11.850 de plângeri, dintre cele 4.247 de plângeri analizate împotriva României, 3.948 au fost declarate inadmisibile, iar 79 de cazuri au fost rezolvate prin înțelegere amiabilă între părți sau prin declarații unilaterale formulate de Guvern. Dintre toate plângerile împotriva României, în 2009 au existat 153 de condamnări ale statului român, adică hotărâri care au constatat încălcarea a cel puțin unui drept prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu specificația că numărul de încălcări este mai mare decât numărul total de condamnări, întrucât o hotărâre de condamnare, în majoritatea cazurilor, face referire la mai multe încălcări ale drepturilor fundamentale. Încălcarea dreptului la proprietate este cea care duce, în principal, la creșterea sumei totale pe care statul român o are de plătit, întrucât, de regulă, în cazul prejudiciului material se contabilizează valoarea imobilului care face obiectul plângerii. Astfel, în 2009, suma totală care a trebuit plătită ca urmare a condamnărilor statului a fost de aproximativ 12 milioane de euro, situându-se aproape la același nivel ca și în 2008, când suma a fost de 12,2 milioane euro.
Cauzele care au condus la aceste condamnări sunt, din punctul meu de vedere, nu lipsa de profesionalism a magistraților, ci legislația incoerentă, în special în domeniul respectării dreptului la proprietate. Din acest punct de vedere România trebuie să-și „asume” aceste condamnări, pentru că din 1990 până în prezent, niciun guvern nu a reușit să reglementeze într-un mod echitabil din punct de vedere juridic problemele pentru care țara noastră este condamnată în mod frecvent la CEDO.
## „Economia mondială la răscruce de drumuri”
Miercuri, 27 ianuarie, s-a deschis la Davos, Elveția, a 40-a ediție a Forumului Economic Mondial. În cele cinci zile cât a durat forumul, peste 2.500 de reprezentanți din mai mult de 90 de țări și regiuni ale lumii au purtat discuții ample privind problemele care se află în centrul atenției lumii, precum perspectiva relansării economiei globale, reforma sistemului financiar și reconstrucția Republicii Haiti. Mai exact, tema principală a acestei ediții a fost „Îmbunătățirea stării planetei: regândirea, remodelarea și reconstruirea acesteia”.
Participanții la eveniment au fost în general de părere că, în prezent, economia mondială prezintă semne de relansare, dar baza relansării economiei încă nu este solidă. Relansarea economiilor emergente, precum cele din China și India, este mai puternică față de cele din SUA și Europa.
Zhang Xiaoqiang, adjunctul directorului Comitetului de Stat pentru Dezvoltare și Reformă din China, a declarat presei că centrul atenției acestei ediții a forumului a fost China și că în procesul de contracarare a crizei financiare mondiale China a adus contribuții de seamă la promovarea relansării economiei globale.
În ceea ce privește reforma sistemului financiar, participanții și-au dat seama de necesitatea consolidării controlului asupra economiei, dar mai există încă divergențe legate de modul de consolidare și de măsurile care trebuie luate.
Economiștii și investitorii prezenți la Forumul Economic Mondial nu s-au putut hotărî însă între două perspective care au continuat să planeze asupra discuțiilor: prima este că redresarea economică globală ar putea pierde din ritm anul acesta dacă se va exagera cu reglementarea sistemului bancar, de tipul noilor propuneri de lege britanice sau de tipul planului președintelui Obama, și, cea de-a doua, că există speranțe îndrăznețe pentru o ieșire rapidă din cea mai adâncă recesiune de după cel de Al Doilea Război Mondial, prin elaborarea unor reglementări comune.
Participanții la acest Forum au ajuns la concluzia că lupta împotriva șomajului, sărăcia globală și schimbările climatice nu sunt numai lupte nobile, ele sunt și esențiale pentru recuperarea globală pe termen lung și evitarea unor crize viitoare.
„6 ianuarie – Sărbătoarea botezului cailor”
Botezul cailor are loc în fiecare an pe 6 ianuarie, de sărbătoarea creștinească a Botezului Domnului.
Despre această tradiție a botezului cailor se spune că este veche de un secol și că are loc în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, fiind oficiată, cu precădere, de către preoții de la sate. Sărbătoarea nu este o superstiție, este un obicei al locului.
Legenda spune că cei care își botează caii în această zi vor avea parte de un an bun și de o recoltă mănoasă, iar animalele vor fi bune de muncă tot anul și vor fi ferite de boli. Și celelalte animale din gospodărie vor fi stropite cu apă sfințită.
Obiceiul străvechi de sfințire a cailor a avut loc și anul acesta în două localități din Colegiul nr. 9 Prahova: în satul Pietroșani din comuna Puchenii Mari și în satul Târgșoru Vechi din comuna cu același nume.
De Bobotează, toți caii din Pietroșani sunt curățați și împodobiți de către proprietarii lor cu panglici și împletituri de culoare roșie, împotriva deochiului, într-un ritual de gătire pentru un an bun, cu recoltă bogată și sănătate pentru toate animalele din gospodărie.
Ca și în anii trecuți, în satul Pietroșani, localnicii au petrecut Sărbătoarea botezului cailor pe islaz, chiar dacă a început să plouă, iar frigul nu i-a slăbit deloc. Preotul a venit cu cazanul cu apă sfințită după slujba de Bobotează din biserică și a botezat toți caii, după care a început parada acestora, urmată de concursul de galop pe câmpul plin cu zăpadă. Victorios a fost un armăsar din satul Românești, iar stăpânul animalului a fost răsplătit cu premiul cel mare.
Deși în satul Pietroșani au mai rămas doar 60 de cai, oamenii cresc acum cai mai mult pentru plăcerea lor de a avea animale în curte și mai puțin pentru muncile agricole.
„La noi în comună, și mai ales în Pietroșani, obiceiul de a boteza caii pe 6 ianuarie se păstrează de peste o sută de ani. N-a fost uitat nici în perioada comunistă, când superstițiile și datinile nu erau văzute cu ochi buni. Dar pentru că în zona noastră se creșteau mulți cai, botezul lor s-a menținut, ca să fie sănătoși și buni de muncă tot timpul anului”, a declarat primarul comunei Puchenii Mari, Constantin Negoi.
„România noastră și România lor”
În răgazul oferit de vacanța parlamentară, am avut prilejul de a sta mai mult timp de vorbă cu oameni simpli, care, împovărați și îmbătrâniți prematur de griji și de neliniște, au încetat să mai spere la o viață mai bună în această țară și au ales sau sunt pe cale să aleagă calea pribegiei, în speranța salvării de la un destin marcat de sărăcie și neputință. Am mai întâlnit și români pentru care nici această speranță nu mai există și care vor rămâne, atât cât vor mai trăi, la mila statului român.
Acești oameni mi-au deschis ochii pentru a-mi arăta că acum, mai mult ca niciodată, România este divizată între țara noastră – a pensiilor și veniturilor mici, a drumurilor proaste, a birurilor aberante, a lipsei de viziune – și țara lor – rai al afacerilor cu statul, cămin al interlopilor cumetri cu legea –, o țară învrăjbită, condusă de o mână de nepricepuți.
Acești oameni, care simt că își duc traiul într-o Românie lipsită de speranță, își strigă neputința pentru că, la fel ca mulți dintre noi, sunt sătui de criza economică, dar sunt și mai sătui de modul în care Guvernul gestionează această perioadă dificilă din punct de vedere financiar.
Ne aflăm în continuare la mila FMI pentru a plăti salarii și pensii, experții în economie avertizează că nu mai putem continua să trăim exclusiv din împrumuturi, iar rata șomajului este într-o permanentă creștere. Iar în vreme ce mii de români se așteaptă să fie disponibilizați în 2010 și alții se pregătesc să își caute dreptatea în stradă, pensionarii riscă să redevină generația de sacrificiu a țării. Nu degeaba șeful Misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, constata, nu cu mult timp în urmă, că țara noastră nu își poate permite un sector public de tip Mercedes, ci unul de tip Dacia. Nu pot decât să îi dau dreptate și să remarc că, dacă românii au fost deja puși să strângă cureaua, Guvernul taie din fondurile publice mai mult de unde apucă, și nu de unde trebuie, iar această practică trebuie urgent controlată.
Din nefericire, sunt sigur că acești oameni, despre care tocmai v-am vorbit, nu se regăsesc doar în colegiul pe care eu îl reprezint în Parlament, ci îi putem întâlni la fiecare pas, încercând să își mențină pe linia de plutire o mică afacere, economisind pentru zile negre sau pentru o Dacie. Aceștia sunt oamenii pe care noi, parlamentarii, suntem datori să îi sprijinim, prin toate mijloacele de care dispunem, atunci când altcineva nu o face. În realitate, ei fac România noastră, țara pe care guvernanții o observă, în grabă, din mașinile de lux ale coloanelor oficiale.
Deciziile privind siguranța energetică a României reprezintă o parte importantă a politicilor legate de Strategia Națională de Apărare, mai ales în condițiile actualei crize financiare și crizei de resurse energetice primare.
Față de structura companiilor de producere a energiei electrice din Europa, structura existentă în România este formată din societăți de producere a energiei electrice monocolore, extrem de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor la combustibilii primari pe piețele externe, precum și la variații climatice.
Propunerea privind restructurarea sectorului de producere a energiei electrice a ținut seama de modul de organizare a societăților de energie la nivelul țărilor membre din Uniunea Europeană.
Înființarea acestor două companii integrate a fost soluția studiilor și analizelor efectuate de specialiști, dar și concluzia dezbaterilor publice desfășurate aproape un an de zile și susține asigurarea în condiții de sustenabilitate, siguranță, competitivitate și suportabilitate a prețului și a accesului la rețea pentru toți consumatorii de energie din România.
Cele două societăți, comparabile cu societăți similare din Uniunea Europeană sau din regiune, vor contribui la realizarea siguranței și securității energetice a țării, prin limitarea dependenței de resursele energetice din import și utilizarea resurselor energetice primare din țară, a energiei hidroelectrice și nuclearoelectrice.
„Guvernul să răspundă românilor!”
Anul 2010 se anunță a fi un an extrem de greu pentru români. Cu un guvern incapabil să pună în practică un plan anticriză și incapabil să se lupte cu efectele economice ale crizei, ne vedem puși în fața unei situații extreme.
Guvernarea haotică nu face decât să creeze și mai multă nemulțumire printre cetățeni. Lipsa de comunicare, dar mai ales lipsa de respect a membrilor actualului Guvern față de români se reflectă în comportamentul și deciziile pe care acesta le ia.
Executivul se bate cu pumnii în piept că promovează o politică de creare de locuri de muncă. În municipiul Pașcani peste un sfert dintre locuitori se află în șomaj. Știți câte opțiuni de angajare au? Vă spun eu: niciuna, întrucât nu au fost create alte locuri de muncă. Prin urmare, mii de persoane trăiesc din ajutorul de la stat, în condițiile în care nivelul de trai scade cu rapiditate. Neajunsurile au făcut ca oamenii să cumpere pâine și ulei pe datorie. Mai mult, creșterea impozitelor și taxelor locale decisă de Guvernul Boc IV îngreunează viața cetățenilor, mulți dintre ei aflați deja la limita subzistenței. În municipiul Pașcani, ca și în alte orașe ale țării, taxele au crescut cu 20% față de anul 2009.
Deciziile actualului Guvern demonstrează atât lipsă de interes real față de cetățeni, cât și luarea unor decizii fără discernământ. Un alt exemplu în acest sens este impunerea
impozitului forfetar din cauza căruia în anul 2009 circa 200.000 de societăți comerciale și-au suspendat activitatea. La Pașcani, aproximativ 200 de firme și-au închis porțile. Dacă unele dintre aceste firme nu erau active, multe altele aveau angajați care acum sunt șomeri. Concluzia? Impozitul forfetar a dus la o creștere a ratei șomajului.
În ultimul an, restanțele populației la bănci s-au triplat. În momentul de față o firmă din cinci se află în executare silită. Toate aceste aspecte au făcut ca tensiunile care au izbucnit anul trecut să se intensifice. Și, dacă anul trecut s-a reușit evitarea paraliziei generale a țării, anul acesta s-ar putea ca acest lucru să nu mai fie posibil. Numeroase proteste și greve amenință la fiecare pas.
„O voce tânără a literaturii în limba tătară”
Domnișoara Cidem Narcis Brăslașu s-a afirmat în ultimii ani în lumea literară din cadrul comunității tătare, devenind o voce autentică, sigură, puternică, cu un deosebit simț pentru promovarea frumuseții simple, neîntinată de hâdul cotidian.
Cititoare, cu siguranță, a liricii clasice, autoarea unor deja cunoscute volume de poezii și-a îmbogățit bagajul lingvistic, necesar unei creații cu adevărat de luat în seamă. Sigur, păstrându-se linia tradițională, nu este omis – am putea chiar afirma că este promovat insistent, într-un mod benefic – modernismul. Această îmbinare reușită conduce la înșiruirea unor cuvinte proaspete, nemascate, line, pline de substanță.
Autoarea își propune să ofere cititorilor, cu generozitate, o frântură a visului ei unic, care se aseamănă, dacă nu chiar se confundă, cu bunătatea. Universul pe care l-a construit cu migală, cu multă migală, se găsește în fiecare vers. Ceea ce pentru noi înseamnă noapte, pentru domnișoara Cidem Narcis Brăslașu înseamnă foarte noapte. Ceea ce pentru noi înseamnă o banală dimineață, pentru domnișoara Cidem Narcis Brăslașu înseamnă feerica magie.
Într-un astfel de cadru, învingând un destin neprielnic, se desfășoară viața conaționalei noastre, o viață, în aparență, simplă, în realitate, una a marilor frământări. Permanenta tensiune lăuntrică trebuie înțeleasă ca o impresionantă calitate, deoarece acest dar oferă forță mesajului.
Astfel, creatoarea de artă, de sublim, și-a inventat propria-i tradiție: tradiția de a scrie cu sufletul.
*
„24 ianuarie 1859, dată importantă în istoria României” Fiecare națiune are, în ceea ce se numește componentă istorică, date esențiale pentru existența ei.
Cu siguranță, 1859 reprezintă un reper semnificativ, fiind anul în care a luat ființă statul modern român. Dacă ar fi să ne raportăm la primii ani ai secolului 19, putem constata că perioada era una a contrastelor, în care conservatorismul stagna, progresul fiind unul mai degrabă neclar. Revoluția din 1848 a însemnat o primă etapă a transformării, în primul rând, în planul conștiinței. Cu siguranță, statele europene aveau nevoie de reforme radicale, tocmai pentru a străbate vremurile, cu atitudini noi, debordante.
„Suferințe recunoscute de autorități numai la temperaturi scăzute”
Anul 2010 a început cu ninsori, viscole și înzăpezirea șoselelor, drumurilor și căilor ferate, cu scăderea temperaturii la -34,8C° la Întorsura Buzăului în ziua de 25 ianuarie anul curent și cu afirmații în mass-media de felul „România înghețată”, „Bucureștiul sub zăpadă”, „Autostrada Soarelui blocată”, „Ger de îngheață pietrele” etc.
În graba noastră de încadrare în programul zilei, săptămânii sau lunii, sub povara informațiilor de interes personal și social pe toate căile și cu grija zilei de mâine care cuprinde mereu tot mai mulți români, oamenii n-au luat în seamă necazurile și situațiile extreme ale unor semeni.
Coborârea accentuată a temperaturii din acest an a provocat atragerea atenției autorităților administrației asupra cetățenilor fără casă, fără masă, fără acoperiș deasupra capului și prin trecerea la cele veșnice a unora dintre acești oameni.
Este lăudabilă inițiativa primarului general al Capitalei, domnul Sorin Oprescu, de a aduna oamenii cu această soartă în spitale sau în alte în spații de cazare pentru vremurile de iarnă grea, inițiativă aplicată și în alte orașe mari ale țării. Cu acest prilej am aflat cât de mulți cetățeni sunt în această situație la limita supraviețuirii.
Dar oare serviciile sociale ale administrațiilor centrale și locale de ce se ocupă în aceste vremuri de iarnă grea?
Grija statului, fie el și „nereformat”, și mai cu seamă a autorităților administrației trebuie să aibă în centrul preocupărilor cetățenii, inclusiv cetățenii aflați în situații speciale.
Problema așa-numiților boschetari nu este nouă. Ceea ce este nou privește creșterea numerică îngrijorătoare a acestora în aproape toate comunitățile urbane. Această creștere nu poate fi scoasă din contextul economico-social, fiind produsul stării noastre economice de astăzi. Iarna va trece, dar problema persoanelor aflate la limita supraviețuirii va rămâne.
Multe dintre aceste persoane nu sunt direct vinovate de starea în care au ajuns, credem că cele mai multe pot fi
reintegrate social, iar autoritățile administrației au sau trebuie să caute soluții.
„Românii, trecuți la index”
Tot ce se întâmplă în aceste zile în România mă face să mă întreb în ce direcție duc politicienii aflați la putere țara, ce soluții au pentru șomeri, pentru crearea de locuri de muncă, pentru pensionari, într-un cuvânt, pentru situația de criză în care se află România? Însă nimic din toate aceste lucruri nu pare să fie printre preocupările liderilor PD-L sau ale membrilor Guvernului, care par să trăiască într-o realitate paralelă, în care principalele preocupări sunt contractele la suprapreț acordate prin încredințare directă unor firme apropiate activului de partid și care vor îndatora populația română pe mulți ani de acum înainte fără să se vadă vreun rezultat concret. Astfel, România plătește cel mai mare preț din Europa pentru un kilometru de autostradă, dar nu are autostrăzi, dar, în schimb, are cei mai bogați constructori și cele mai proaste drumuri din Europa.
Dincolo de discursurile din ce în ce mai populiste ale premierului Emil Boc, care l-ar face invidios și pe cel mai înfocat activist al partidului comunist, Guvernul condus de Domnia Sa nu are nicio strategie pentru cetățenii acestei țări, în schimb, are o strategie bine pusă la punct pentru membrii de partid care primesc contracte oneroase pe bandă rulantă.
Cetățenii acestei țări așteaptă de la Guvernul Boc și de la președintele Băsescu o strategie pe termen mediu și lung pentru redresarea economiei și revitalizarea unor sectoare de activitate care se apropie cu pași repezi de colaps, precum agricultura, precum și pentru crearea de locuri de muncă.
Dar primul-ministru Emil Boc nu are un plan coerent de redresare a economiei și nu face altceva decât să repete niște lozinci învățate de la reprezentanții FMI și Banca Mondială, în timp ce guvernarea țării este lăsată în voia hazardului pe principiul „ce o fi, o fi, ne lăsăm duși de val”.
Astfel, în timp ce alte țări au luat măsuri eficiente de luptă împotriva crizei și au găsit soluții eficiente pentru categoriile defavorizate, precum pensionarii și șomerii, Guvernul Boc le servește acestor oameni lozinci și nu le oferă nicio perspectivă, uitându-i complet, lăsându-i în voia sorții precum o frunză în vânt.
## **Domnul Florin Costin Pâslaru:**
## „Atragerea fondurilor europene”
Atragerea fondurilor europene rămâne o prioritate în contextul crizei economice care a lovit toate țările. România are obligația să acceseze fondurile pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziția țării noastre.
Atragerea fondurilor europene nu este o temă doar pentru administrația centrală. Administrația locală trebuie să se implice în acest proces, care știm cu toții că nu este cel mai ușor lucru. Birocrația și lipsa de informare sunt cele mai mari obstacole pe care atât autoritățile, cât și oamenii trebuie să le depășească pentru accesarea acestor fonduri. La aceasta se adaugă, mai grav, schimbarea criteriilor de eligibilitate în timpul jocului.
Politicile care se stabilesc la nivel central trebuie transmise către administrația locală. Noi, parlamentarii, avem un rol important de jucat în ajutorarea primarilor din colegiile în care am fost aleși. Cu sprijinul nostru, aceștia pot realiza proiecte eligibile, care să îmbunătățească în mod real viața celor care ne-au acordat încrederea.
Este foarte important ca informațiile pe care noi le deținem, sau pe care noi le putem obține, să ajungă în teritoriu. Personal, m-am confruntat cu lipsa de informare, în calitate de consilier pe problema atragerii fondurilor europene al președintelui Consiliului Județean Iași. Foarte multe proiecte au fost declarate neeligibile din cauza modului în care au fost realizate sau, mai rău, nu s-au depus proiecte din lipsă de informare.
Până în anul 2013, România poate accesa peste 30 miliarde de euro. Sunt bani care ne vin în mod gratuit, bani nerambursabili, iar noi trebuie să folosim toate resursele pentru atragerea acestor bani. Trecutul demonstrează că am abordat în mod greșit și cu prea mare lejeritate problema accesării fondurilor europene. Rezultatul? Suntem pe penultimul loc în Europa în ceea ce privește rata absorbției fondurilor europene. Problema ține atât de fosta guvernare Tăriceanu, cât și de funcționarii care se ocupă de verificarea dosarelor și care, nu de puține ori, sunt slab pregătiți.
Este esențial să accelerăm ritmul de accesare a fondurilor, iar pentru asta trebuie să folosim oameni bine pregătiți în domeniu și să facem accesibilă informarea celor interesați.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Doamnelor și domnilor deputați,
Vă rugăm să vă ocupați locurile în sală pentru a putea începe lucrările noastre de astăzi.
Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,
Doamnelor și domnilor deputați,
Continuăm lucrările Camerei Deputaților de astăzi și anunț că din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 202. Sunt absenți 131, din care 4 participă la alte acțiuni parlamentare.
Pentru început, în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaților, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaților documentele următoare: ordinea de zi pentru ședința de plen, programul de lucru, lista rapoartelor depuse, informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Cameră, sumarul privind conținutul fiecărui Monitor Oficial.
De asemenea, mai am un anunț de făcut. Este vorba de domnul deputat Coroamă Gheorghe, care a fost ales în Circumscripția electorală nr. 35 Suceava, Colegiul nr. 7, care dorește să se ia act că, începând cu data de 2 februarie, va activa ca membru al Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
La punctul 2 al ordinii de zi avem informare din partea Președintelui României cu privire la aprobarea propunerilor prim-ministrului referitoare la participarea României cu forțe armate, în anul 2010, la misiuni în afara teritoriului statului român.
Dați-mi voie să dau citire informării.
„În anul 2010, ca urmare a angajamentelor asumate, România va continua să participe cu forțe la misiuni în afara teritoriului național, în teatrele de operațiuni din Balcani și din Afganistan, la acțiuni sub mandatul NATO, al Organizației Națiunilor Unite și al Uniunii Europene.
Participarea la aceste misiuni reprezintă, pentru țara noastră, un bun prilej de manifestare a solidarității cu aliații și de continuare a politicii de afirmare a României ca membru responsabil al comunității internaționale.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 42 din 2004 privind participarea cu forțe armate la misiuni în afara teritoriului statului român, am aprobat propunerile prim-ministrului Guvernului României referitoare la participarea României cu forțe armate în anul 2010 la misiuni în afara teritoriului statului român, prezentate în documentul anexat.
Forțele Armatei României prevăzute în această anexă asigură continuitatea misiunilor în teatrele de operațiuni în care România este angajată, iar forțele operaționalizate, care se vor afla în țară, au posibilitatea să fie desfășurate la ordin.
Personalul participant la misiuni în afara teritoriului național va avea dotarea tehnică și armamentul necesare îndeplinirii misiunilor specifice fiecărui teatru de operațiuni.
Fondurile financiare necesare acestor misiuni sunt asigurate din bugetul alocat Ministerului Apărării Naționale pentru anul 2010 și din Fondul de rezervă al Guvernului României.”
Vă informez că acest document se află și la casetele deputaților.
Vă rog, intervenție pe procedură.
## Mulțumesc, doamnă președinte.
Profit de prezența domnului prim-ministru în plenul Camerei Deputaților și l-aș ruga, cu ocazia prezentării proiectelor legislative pe care le va susține Guvernul, să ne spună câteva cuvinte și despre mijloacele pe care Guvernul României le asigură trupelor din Afghanistan, în condițiile în care situația de securitate se va agrava în acest an, și ținând cont de faptul că această adresă a președintelui, aprobată în CSAT, este făcută la propunerea prim-ministrului. Deci o să-l rog pe domnul prim-ministru Boc să ne spună care sunt fondurile, din fondurile de rezervă ale Guvernului, pe care le vor aloca trupelor din Afganistan.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc și eu. Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor deputați, Domnilor miniștri,
Trecem la punctul 3 al ordinii de zi: prezentarea de către domnul prim-ministru Emil Boc a unei declarații cu privire la prioritățile legislative ale Guvernului, urmată de dezbateri.
Cu privire la prezentarea declarației domnului primministru și a dezbaterilor privind declarația, Biroul permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, au stabilit timpul alocat în acest scop după cum urmează: domnului primministru Emil Boc – 60 de minute, pe care le folosește pentru prezentarea declarației, și, la sfârșitul dezbaterilor, grupurile parlamentare din Camera Deputaților, câte 15 minute fiecare. Celor 16 deputați independenți le revin în total 5 minute, câte 20 de secunde pentru fiecare deputat.
Domnule prim-ministru Emil Boc, vă invit să prezentați declarația.
prim-ministrul Guvernului României
## **Domnul Emil Boc** – _prim-ministrul Guvernului României_ **:**
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor deputați, Distinși colegi din Guvernul României, Doamnelor și domnilor,
Suntem astăzi prezenți în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta, din cadrul Programului legislativ al Guvernului, prioritățile pentru această sesiune parlamentară. Spun acest lucru pentru că Programul legislativ pe care Guvernul îl are în
vedere este mult mai larg. Nu voi face în fața dumneavoastră o prezentare exhaustivă a proiectelor pe care le avem în vedere, ci ne vom referi doar la cele mai importante priorități din punctul de vedere al Guvernului și în raport cu care venim în fața dumneavoastră pentru a vă solicita sprijinul în vederea adoptării lor. Spun asta, în contextul în care foarte multe dintre prioritățile pe care Guvernul le are urmează să aibă cuvântul decisiv, în sensul Camerei decizionale, aici la dumneavoastră, în Camera Deputaților.
Aș vrea, înainte de toate, să vă mulțumesc pentru efortul pe care l-ați făcut la începutul anului pentru ca una dintre cele mai importante priorități pe care o avem, Legea bugetului de stat, să fi fost aprobată în timp util, iar astăzi este în vigoare și ne permite și nouă, Executivului, dar și administrațiilor locale să ne desfășurăm politicile conform lucrurilor angajate.
De asemenea, reamintesc că, din punctul de vedere al Guvernului, înțelegem să respectăm întocmai textul Constituției și principiile care stau la baza activității Guvernului în raport cu Parlamentul.
Pe de o parte, Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, pe de altă parte, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și, în același timp, Guvernul poate utiliza, în contextul instituției delegării legislative, instrumentul ordonanțelor simple sau al ordonanțelor de urgență, sub controlul dumneavoastră, motiv pentru care sunt convins că în perioada următoare, având în vedere parteneriatul pe care îl avem între Executiv și Legislativ, vor fi mai puține acte care vor fi promovate prin procedura delegării legislative și cât mai multe prin proceduri legislative obișnuite.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Și eu vă mulțumesc, domnule prim-ministru.
În continuare, intrăm în secțiunea de dezbateri susținute de grupurile parlamentare.
Primul intervenient, din partea Grupului parlamentar al PD-L, sunt eu.
Domnule prim-ministru,
Domnilor miniștri,
Doamnelor și domnilor deputați,
Mă adresez astăzi dumneavoastră atât în calitate de președinte al Camerei Deputaților, dar în primul rând ca parlamentar, și știu, ca fiecare dintre dumneavoastră, că ochii tuturor românilor sunt ațintiți asupra noastră.
Românii așteaptă de la noi un mesaj simplu, dar în același timp un mesaj foarte important, așteaptă de la noi să le spunem că anul 2010 va fi anul ieșirii din criză și al relansării economice. Și tot românii vor să vadă că acest mesaj va fi pus în practică.
Eu sunt convinsă că vom da un mesaj de încredere românilor dacă vom tempera conflictele politice și dacă vom urmări agenda de priorități a cetățenilor.
Îi mulțumesc primului-ministru pentru prezența sa astăzi în plenul Camerei Deputaților. Este un demers pe care dumnealui l-a făcut corect instituțional și este un demers sănătos pentru relația dintre Parlament și Guvern.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Agenda de priorități a Parlamentului trebuie să fie agenda de priorități a românilor, o agendă care, cu siguranță, cuprinde reforma instituțiilor statului și modernizarea acestora.
Primul punct pe agenda cetățenilor – și sunt convinsă că va fi un punct prioritar al agendei Parlamentului – se referă la
Parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari.
Românii ne-au spus clar și răspicat pe 22 noiembrie, la referendum, că vor un Parlament reformat, eficient și care cheltuiește mai puțin din banii contribuabilului. Peste 70% dintre români au spus că vor un Parlament cu o singură Cameră și cu maximum 300 de parlamentari. Avem datoria să punem în practică voința românilor. De aceea, în această sesiune, trebuie să înceapă lucrările Comisiei pentru revizuirea Constituției. Mai mult, trebuie să adoptăm o lege care să consfințească numărul de parlamentari la maximum 300, așa cum românii ne-au arătat, prin vot, că vor.
În al doilea rând, pe agenda de priorități legislative pentru această sesiune trebuie să se afle legi din domeniul economic. Nu vreau să mă refer la toate. Aș vrea doar să punctez doar două dintre ele: este vorba de Legea responsabilității fiscale și de sistemul unitar al pensiilor.
Din partea Alianței politice PSD+PC, domnul Cristian Dumitrescu.
## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**
## Mulțumesc, doamnă președinte.
Am să am o rugăminte: după nouă minute, domnul secretar să mă atenționeze, că vreau să mă opresc, așa cum n-ați procedat dumneavoastră cu domnul prim-ministru, care a vorbit o oră și zece minute și propun Parlamentului să-i acordăm la sfârșit, din respect pentru instituția primuluiministru, zece minute în plus.
Domnule prim-ministru, Domnilor membri ai Guvernului,
## Stimați colegi,
În primul rând mă adresez domnului prim-ministru și vreau să vă spun un lucru foarte clar: că, eu, personal, Cristian Dumitrescu, parlamentar de 20 de ani, aproape, în Parlamentul României, nu voi admite să-mi fie jignită inteligența în acest for. Când n-oi mai fi aici, se poate întâmpla orice!
Domnule prim-ministru, dumneavoastră nu sunteți Președintele statului să prezentați mesaje politice, conform art. 88, în Parlamentul României.
Ați folosit o procedură care nu este constituțională și în loc să ne prezentați un program legislativ, și eram gata să vă salut, deși nu este în procedura noastră parlamentară, ați prezentat un mesaj politic al partidului dumneavoastră...
Vreau să fiu, totuși, foarte calm, însă nu vreau să credeți cumva că acest Parlament este chiar format din cei despre care scrie în presă și așa cum, din păcate, ne crede o parte a populației, da? Ați repetat aici discursul de învestitură, n-ați vorbit de priorități legislative... Prioritățile legislative sunt ale lui Traian Băsescu, dacă vorbim despre reforma statului, despre referendum și despre Legea educației, iar prioritățile legislative vizavi de Legea pensiilor și răspunderea fiscală sunt ale Fondului Monetar Internațional. Dacă dumneavoastră, într-o oră și zece minute, nu ați vorbit niciodată și n-ați folosit cuvântul „criză”, eu vă spun că prioritățile României – și asta așteptam – erau cele legate de problema crizei.
Singurul lucru pe care îl apreciez, totuși, este că v-ați angajat aici să nu abuzați de delegarea legislativă.
Domnule prim-ministru, modernizarea clasei politice este și aparține atributului exclusiv al partidelor, nu al Guvernului! Dumneavoastră faceți acest exercițiu și l-ați făcut la Brașov, foarte bine, cu mărul, cu părul, cu sirena, cu ce vreți dumneavoastră... acolo să-l faceți! Aici, în Parlamentul României, vom adopta, conform obligației pe care referendumul ne-a trasat-o, o lege care apoi va fi adoptată prin referendum. Și abia atunci vom putea noi să facem reforma constituțională, văzând dacă avem un Parlament
unicameral și, atunci, conform principiilor de drept parlamentar, vom vedea dacă va trebui să avem o republică parlamentară și să modificăm toate celelalte instituții sau în alt context.
De asemenea, că vreau să fiu foarte scurt...
Aveți deja trei minute, ne-ați rugat să vă atenționăm.
Mulțumesc foarte mult, doamnă.
Mulțumesc că sunteți așa de grijulie. Am înțeles că dumneavoastră..., dar vă rog foarte mult să nu-mi luați din timpul meu chiar dacă sunteți membră a partidului în care primul-ministru este președinte...
Domnule Dumitrescu, dumneavoastră ne-ați solicitat acest lucru, dacă-mi permiteți, să vă atenționăm!
Nouă minute am zis!
A, nouă minute! Am înțeles noi greșit două minute.
## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**
În ceea ce privește... pentru că ne întoarcem din nou la planul legislativ, domnule prim-ministru – ați fi crescut foarte mult în ochii mei, cel puțin, dacă nu...–, al Parlamentului, dacă veneați în fața noastră și spuneați: „Îmi cer scuze, am abuzat atunci când am venit cu legea atât de importantă, despre care spuneți acum, a învățământului, că am forțat adoptarea ei printr-o procedură de asumare a răspunderii”. Pentru că sunteți constituționalist și ați văzut că a întors-o în Parlament. Și dacă veneați și spuneați: „Vrem să ducem această lege mai departe în forma în care a fost ea adoptată într-un fel de către Parlament, prin asumarea răspunderii, pentru că numai procedura a fost schimbată”, atunci aș fi salutat acest demers al dumneavoastră. Dar înțeleg că dumneavoastră vreți să o luați de la zero și, în aceste condiții, vreau să vă anunț că aveți o majoritate de 52% și interpuneți un text adoptat de o majoritate de 74% și că, de fapt, așteaptă afară profesorii ca dumneavoastră să faceți ceva pentru ei, și nu numai să le promiteți că le veți mări lefurile.
## Domnule prim-ministru,
Eu nu cred că puteți vorbi în Parlamentul României despre priorități legislative într-un an de criză fără să folosiți cuvântul „criză” și fără să nu propuneți niciun text legislativ care într-adevăr să presupună lupta împotriva crizei.
Nici „Prima casă”, nici „Primul tractor”, nici „Primul siloz” nu sunt, cum să vă spun, instrumente de politică economică care să fie introduse de acum încolo. Le aplicăm deja de un an de zile și vreau să vă spun că procentul șomerilor din populația ocupată care au atins 7% în România nu pot să-și cumpere prima casă din ajutorul de șomaj. Nici în Occident nu pot să-și cumpere prima casă din ajutorul de șomaj.
Ar mai fi foarte multe lucruri de spus, și unul vi l-aș spune în legătură cu pensiile. Îl aveți aici pe domnul ministru Baconschi. Ați făcut discriminări, în sensul că sunt corpurile Armatei și ale Ministerului de Interne de ale căror pensii nu vă ocupați decât într-o măsură, așa, simbolică. Măcar de diplomați... pentru că nu uitați ce rol important a avut votul extern în faptul că dumneavoastră sunteți aici prim-ministru. Dacă tot e să faceți o discriminare pozitivă!
## Și eu vă mulțumesc.
Aș vrea să fac o precizare. Premierul Emil Boc a vorbit fix 60 de minute și îi mulțumesc domnului Cristian Dumitrescu pentru propunerea pe care a făcut-o, pentru ca la sfârșitul dezbaterilor să existe o intervenție a premierului de zece minute.
Domnul Cristian Dumitrescu a folosit șapte minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PSD și îi dau cuvântul în continuare liderului Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.
Vă rog.
## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**
Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Domnule prim-ministru,
Stimați membri ai Guvernului,
Sigur că am ascultat cu mult interes intervenția făcută de domnul prim-ministru Emil Boc și am reținut de la Domnia Sa cele două elemente esențiale pe care dorește să-și axeze acțiunea politică: modernizarea țării și locurile de muncă.
Aș aborda al doilea subiect pe care ni l-a propus domnul prim-ministru, pentru că mi se pare extrem de actual, nu pentru că modernizarea țării ar fi mai puțin importantă, dar trăim astăzi în cea mai profundă criză economică, de aproximativ 80 de ani încoace, la nivel mondial. România este una dintre țările cele mai afectate de criză. Acest lucru se simte astăzi peste tot și, desigur, m-aș fi așteptat astăzi ca domnul prim-ministru, profitând de această ocazie, să vină cu un amplu program de măsuri economice de combatere a crizei. Pentru că, domnule prim-ministru, țin să vă spun un lucru care pentru foarte multă lume este evident: Guvernul nu creează locuri de muncă, economia le creează. O economie în criză nu creează niciun loc de muncă, din contră, pierde locuri de muncă. Ca atare, menirea dumneavoastră ca șef al Executivului era să veniți astăzi cu un program de măsuri active pentru stăvilirea crizei și eventual pentru relansarea economică.
Am ascultat foarte atent câteva din lucrurile pe care le-ați propus, dincolo de măsurile sociale, întotdeauna necesare într-o perioadă de criză, pe care aș dori să le salut, dacă ați avea bani cu care să le susțineți. Așadar, aceste măsuri
sociale mai degrabă sunt bune pentru consumul public sau pentru propagandă, cum se spune, decât pentru a-i susține cu adevărat pe cei care sunt afectați de criză.
În privința măsurilor așa-zis economice ați făcut referire la impozitul forfetar pe care doriți să-l introduceți în locul impozitului minim. Dacă și această măsură va fi la fel de eficientă ca și prima, ar fi o adevărată tragedie pentru că, cu impozitul minim vă aduc aminte că ați îngropat 100.000 de firme în România. Probabil că doriți să realizați aceeași performanță acum cu impozitul forfetar.
Vă mulțumesc.
Domnule Tăriceanu, ați epuizat 13 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.
Din partea UDMR nu există solicitări pentru intervenții. Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ovidiu Ganț, viceliderul grupului.
## **Domnul Ovidiu Victor Ganț:**
## Doamnă președinte,
Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor deputați,
Grupul nostru parlamentar salută prezența în Parlament a domnului prim-ministru și a membrilor Guvernului, la începutul sesiunii parlamentare, pentru a-și prezenta programul legislativ. Credem că este o uzanță bună și importantă și ne-am dori să devină obișnuință. Așa cum spuneam și altă dată, credem că prezenta domnului primministru este importantă și înaintea ședințelor de Consiliu European pentru a prezenta poziția României la aceste importante reuniuni.
Credem că prezența membrilor Executivului dovedește respect pentru instituția Parlamentului, o instituție fundamentală a statului democratic, cu atât mai mult cu cât Guvernul, ca atare, este expresia voinței Parlamentului.
Din capul locului cred că trebuie să clarificăm o chestiune de formă, presupun, și nu de fond. Am auzit, în repetate rânduri, expresia „votul românilor”, „voința românilor”. Noi, în grupul nostru parlamentar, am înțeles această expresie, domnule prim-ministru, în accepțiunea ei legată de cetățeni ai României, și nu în accepțiunea restrânsă, de natură etnică, deci cred că referirea este la votul cetățenilor și la voința cetățenilor țării noastre.
Credem că agenda sau suntem convinși că agenda României este agenda noastră, în egală măsură, indiferent de apartenența etnică, și, atunci când vine vorba despre reforma statului, dorim să avem contribuția noastră la acest demers, contribuție pe care, de altfel, am avut-o întotdeauna, în ultimii 20 de ani – și în cele două Adunări Constituante, și atunci când a fost vorba de legi fundamentale ale statului român, evident, subliniind importanța prezervării principiilor constituționale referitoare la minoritățile naționale care trăiesc în România.
Această agendă a noastră comună credem că stă mai mult ca niciodată sub imperiul unor comandamente de natură economică, din nefericire, defavorabile în acest moment, o situație pe care ne-o dorim depășită la finele acestui an, printr-un efort, inclusiv al Legislativului, care să susțină măsuri economice de revigorare, cum ar fi, de exemplu, continua și puternica încurajare a investițiilor străine în țara noastră, ca măsură de compensare a deficitului.
Vă mulțumesc, domnule Ovidiu Ganț.
În continuare, îi dau cuvântul domnului ministru Gabriel Oprea, vorbind din partea grupului independenților. Domnule ministru, în total grupul are 5 minute.
ministrul apărării naționale
## **Domnul Gabriel Oprea** – _ministrul apărării naționale_ **:**
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru,
Stimați colegi,
În acest moment, nu există obiectiv mai important pentru clasa politică din România și pentru toți cetățenii acestei țări decât ieșirea din criza economică și modernizarea statului. Fie că vorbim despre pierderea locurilor de muncă, despre grija zilei de mâine, despre sistemul de pensii, toate aceste probleme își vor găsi o rezolvare corectă și eficientă odată cu depășirea crizei și modernizarea statului român.
Programul de guvernare, bugetul pe 2010 și prioritățile legislative enunțate de premierul Emil Boc răspund priorităților României și țintelor politice asumate de Grupul parlamentarilor independenți.
Grupul independenților din Parlamentul României va sprijini Guvernul în demersurile sale, pentru a asigura stabilitatea politică și susținerea parlamentară necesare pentru trecerea acestui moment greu pentru noi toți, pentru toți românii.
Votul românilor de la referendum a fost extrem de clar. De aceea, punerea în aplicare a voinței românilor a devenit obligatorie pentru clasa politică.
Instituția căreia îi revine, în primul rând, această responsabilitate este Parlamentul României, ca forum suprem de dezbatere legislativă a statului român. În mod firesc, susținem acest demers și, împreună cu specialiștii pe care-i avem în cadrul grupului nostru de independenți, vom contribui și vom susține reforma Constituției și reforma statului.
Tot ca un pas important pentru modernizare trebuie văzută și reforma sistemului de pensii, precum și reforma sistemului de educație. Pensiile trebuie recalculate astfel încât cei care au muncit și au contribuit o viață să aibă o pensie dreaptă la bătrânețe. În același timp, toți pensionarii trebuie să știe că prin reforma pensiilor vom pune punct nedreptăților din România. Parlamentul trebuie să-și asume și restanțele din sesiunile anterioare. Mă refer la Codurile de procedură civilă și penală, a căror adoptare reprezintă un angajament luat în fața instituțiilor europene. Ca parlamentar, ca ministru, salut în mod deosebit reforma finanțelor publice asigurată de Legea responsabilității fiscale.
ministrul apărării naționale
Pentru punerea în practică a priorităților legislative, consider că toate grupurile parlamentare trebuie să intre într-un parteneriat pentru România. Neexistând o miză electorală, acest parteneriat se poate realiza.
Evident că dezbaterile mai ample, punctele de vedere critice, de cele mai multe ori venite din partea opoziției, pot să devină, în cele din urmă, constructive, astfel încât proiectele prezentate de Guvern, dar și alte proiecte prezentate de parlamentarii României să devină instrumente de lucru viabile, care să scoată țara din criză, pentru că, până la urmă, pachetul de proiecte, inclusiv Legea bugetului de stat, au în componența lor elemente care să scoată țara din criză.
Prin dezbateri ample asupra acestor proiecte, prin seriozitate și transparență, avem șansa, vremelnică, poate, să ne recâștigăm încrederea în fața românilor, pentru că, astăzi, Parlamentul României este, din păcate, aflat cel puțin într-un con de umbră.
Parlamentarii trebuie priviți de către opinia publică printr-o altă prismă, și nu prin prisma cheltuirii nejustificate a banului public, nu prin afaceri private, ori prin apărarea unor interese proprii.
Parlamentarii noștri trebuie să devină garanții democrației, ei fiind obligați să reprezinte și să apere forul legislativ atât de necesar pentru buna funcționare a statului român.
Vă mulțumesc foarte mult.
Și eu vă mulțumesc.
Îi dau cuvântul în continuare domnului Victor Surdu. Vă rog.
Vă mulțumesc și eu.
Mai este un minut și jumătate pentru grupul independenților.
Îi dau cuvântul în continuare domnului Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Vă mulțumesc. Doamnă președinte, Domnule prim-ministru,
Domnilor miniștri,
Prezența premierului Emil Boc și a membrilor Guvernului României în Parlament reprezintă o dovadă a transparenței în actul de guvernare. Este un demers absolut constituțional și necesar, demers cu care, cel puțin eu, ca parlamentar, nu m-am mai întâlnit în ultimii 5 ani.
Parlamentul României a ajuns, stimați colegi, la o maturitate deplină. Parlamentarii aflați la primul mandat au acumulat deja o experiență suficientă, iar experiența parlamentară îmbinată cu experiența profesională trebuie pusă doar în slujba cetățenilor care ne-au trimis pe toți în Parlament.
Prioritățile legislative prezentate reprezintă, practic, un set de măsuri dure, dar necesare, și chiar dacă, în prezent, ele sunt dureroase – și recunoaștem acest lucru –, pe termen mediu și lung vor crea cadrul unei stări de normalitate așteptate de români de 20 de ani.
Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor deputați,
Lunile decembrie și ianuarie, deși luni de iarnă, sunt luni care încălzesc sufletele oamenilor, mari sărbători, colindători, urători, prieteni, vânătoare, țuică fiartă, vin fiert, bilanțuri și planuri pentru noul an.
De data aceasta însă, fără a minimaliza optimismul și puterea oamenilor de a trece peste necazuri, cumpăna dintre ani a fost mai tristă, a schimbat valorile. Gerul Bobotezei nu prea a fost, temperatura în atmosferă era pozitivă, a fost cald, dar majoritatea românilor, și nu numai, au avut sufletele înghețate.
Le-a înghețat sufletul românilor, deoarece, chiar în perioada Bobotează–Sfântul Ioan, noi am votat bugetul pe anul 2010, un buget care a înghețat pensiile, a înghețat salariile, a înghețat speranța multor români de a avea un loc de muncă în anul 2010, a înghețat creditarea de majoritatea băncilor a persoanelor juridice și fizice, a înghețat economia.
Au înghețat pensiile, dar, de fapt, fiecare pensionar, nu numai că nu va primi pensia recalculată, plecând de la punctul de pensie 45%, așa cum este stabilit prin lege, va primi însă o pensie mai mică decât în 2009, deoarece nu s-a acceptat nici măcar indexarea pensiilor cu inflația.
Domnule Surdu, vă rog să scurtați...
...dar ne încălzim și cu realități.
O firmă importantă din România, Vinarte, care produce unele dintre cele mai bune vinuri din România, a participat la Concursul Internațional de Vinuri „Mondial du Merlot”, organizat la Lugano, și a obținut medalia de aur. Se verifică că omul sfințește locul și că vinul românesc poate deveni un foarte bun ambasador.
În încheiere, vă informez că am primit astăzi o scrisoare adresată de domnul ministru al finanțelor prin care suntem informați că Grupul de lucru constituit din specialiști din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor lucrează la noile forme de sprijin ale agricultorilor. În așteptarea propunerilor legislative, ne oferim disponibilitatea de a contribui la reglementarea politicilor naționale de modernizare și eficientizare a agriculturii. Vă mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc. Îi dau cuvântul... Mai aveți un minut... Îi dau cuvântul domnului Victor Paul Dobre.
Trei minute mai sunt alocate Grupului parlamentar al PNL.
Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Stimați colegi, Domnilor miniștri,
În primul rând, apreciez faptul că una dintre prioritățile legislative o reprezintă Legea pensiilor și că această lege nu se mai adoptă în sistemul în care s-a adoptat Legea salarizării unitare, care a creat un atât de mare haos în administrație încât astăzi încă nu se știe cum se aplică, și oamenii sunt pregătiți să iasă în stradă.
Legat însă de Legea pensiilor, domnule prim-ministru, aș vrea să precizez câteva chestiuni care țin de poziția noastră, a Partidului Național Liberal.
În primul rând, nu vom accepta niciodată decuplarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie. În acest moment, politicile din 2009 și 2010 ale guvernelor succesive pe care le-ați condus au dus la înghețarea pensiilor și la scăderea nivelului de trai al pensionarilor. Decuplarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie nu va însemna decât înghețarea pe termen lung și scăderea în continuare, pe o perioadă nedeterminată, a nivelului de trai a peste 5 milioane de români.
De asemenea, vreau să vă atrag atenția, domnule primministru, în legătură cu principiul contributivității integrale. Aceasta nu se poate aplica dintr-un simplu motiv: câteva milioane de pensionari și-ar putea pierde veniturile actuale. Mă refer la cei care vin din sistemul agricol, cei care au beneficiat de pensiile agricole, și la cei care beneficiază astăzi de pensia minimă socială și mulți nu au avut stagii de contribuții.
Aș vrea să vă mai spun că teza privind faptul că trebuie să aducem bani de la bugetul de stat ca să acoperim bugetul asigurărilor sociale, să asigurăm plata pensiilor... n-ar fi corect, și ar trebui numai din ceea ce se colectează pe
asigurări sociale să se plătească pensiile nu e corectă. Fiecare dintre noi am plătit de-a lungul anilor taxe, impozite, contribuții.
Cei 5 milioane și jumătate de pensionari au dreptul, și țara are obligația să le asigure pensia. Vorbiți de ajutoare sociale, ceea ce este incorect. Pensia nu este un ajutor social. Pensia este un drept câștigat prin munca pe care fiecare și-a dus-o de-a lungul vieții.
## Și eu vă mulțumesc.
Îi dau cuvântul, în continuare, domnului Eugen Nicolicea, din partea Grupului parlamentar al independenților. Da, nu vă vedeam.
## Mulțumesc.
Deci domnul premier a prezentat practic o parte din Programul de guvernare și, mai ales ca priorități, exact acele puncte cu care s-a câștigat funcția de Președinte al României.
În ceea ce privește grupul nostru, vom susține aceste priorități legislative, având în vedere faptul că noi, ca aleși și reprezentanți ai poporului român, Parlamentul fiind reprezentantul suprem al poporului român, suntem obligați să respectăm voința poporului român exprimată prin referendum.
A doua prioritate pe care o considerăm importantă este trecerea cu bine a crizei, cu costuri sociale cât mai puține. Pentru aceasta, Grupul de deputați independenți, ca și grupul de senatori independenți vor susține inițiativele Guvernului pe această perioadă de criză, pentru că așa dictează interesul național.
Domnul Mircea Toader, aveți la dispoziție șase minute.
## Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri,
## Stimați colegi,
Cred că inițiativa premierului Emil Boc, și prin faptul că este pentru prima dată, și prin faptul că un fost parlamentar cu experiență deosebită în Parlament a înțeles necesitatea unei astfel de inițiative, trebuie în primul rând salutată. Sigur că fiind și prima dată, unii dintre noi am înțeles-o altfel, am înțeles-o ca pe o declarație politică, am înțeles să analizăm de ce bugetul nu a fost bine făcut, care sunt problemele din diferite domenii.
Domnul prim-ministru a încercat pentru prima dată –, și eu cred că așa ceva nu numai că trebuie salutat, trebuie continuat – să deschidă un parteneriat cu Parlamentul, cu noi toți, nu numai cu Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal sau cu UDMR-ul și independenții care susțin Guvernul, cu noi toți, fiindcă toți am criticat atunci când am fost în opoziție faptul că un guvern abuzează de ordonanțe. Păi, ca să nu abuzeze de ordonanțe trebuie noi, ca Parlament, să fim mult mai eficienți. Această eficiență derivă din modul în care ne comportăm noi.
Și cred că dacă din discursurile colegilor noștri reieșea foarte clar cum ar trebui să ne înțelegem, să discutăm aceste legi, cum pot să treacă prin Parlament, în condiții mult mai rapide, sigur că era un punct câștigat. Nu cred că un discurs politic ne ajută cu ceva, și dau un singur exemplu: Codurile de procedură penală și civilă. Codurile propriu-zise au trecut prin asumare, fiindcă am găsit această soluție ca să le putem realiza cât mai repede. Aceste coduri de procedură stau și acum în aceste comisii ale noastre și ne gândim cum vor fi mai departe lucrative.
Știți foarte bine că am avut o problemă grea cu greva magistraților. Am participat la întâlnirile partidelor parlamentare, la discuțiile cu magistrații. Dacă nu vom reuși să trecem mai repede aceste coduri, să dăm posibilitatea ca justiția să lucreze mult mai rapid, să poată să aibă responsabilitate magistratul, sigur că ne revine nouă, în primul rând, această obligație, pe de o parte, iar pe de altă parte răspunderea.
De asemenea, discutăm de modernizare. Păi, orice lege, în orice domeniu, chiar economic și de criză, dacă nu avem o modernizare a statului, o posibilitate de intervenție a statului, o adevărată descentralizare... și fac o paranteză: problema poliției locale, pe care de aproape 4 ani de zile – și eram la Ministerul Administrației – am încercat s-o introducem în Parlament. La ora actuală, dacă mergem prin țară vedem: poliție comunitară de circulație, poliție comunitară de pază, fiecare își face poliția lui, fiecare consideră că este un fel de mic stăpân în zona de administrație publică și-și permite orice. E nevoie de lege, e nevoie să ne înțelegem cu toții. Ca să nu mai spun de Legea responsabilității fiscale, unde am avut o dispută foarte clară privind bugetul. Ne-ați prezentat dumneavoastră, mă refer la partidele de opoziție, necesitatea unor criterii.
Voci din sală
#366341## **Domnul Mircea Nicu Toader:**
Și, pentru domnul Dumitrescu...
Domnule Dumitrescu, vreți să facem reformă? Scrie în Constituție drepturile pe care le are premierul, și aceste dezbateri îl separă de declarația pe care o face președintele.
Îmi pare rău, cu experiența dumneavoastră, sigur că puteați să deosebiți una de cealaltă...
Iar dacă vrem să facem reforma în Parlament, reforma în Parlament depinde în primul rând de noi, și putem să dăm pentru prima dată o șansă Parlamentului, să venim înainte de a intra în comisii, să găsim soluțiile comune, politice, pentru ca legile să fie cu adevărat aplicate pe termen lung.
În încheiere, sigur, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susține aceste inițiative, prioritățile pe care le-a stabilit Guvernul. Nu numai că le vom susține, vom încerca să găsim, împreună cu colegii de la celelalte partide, și timpul material să le trecem cât mai repede.
Vă mulțumesc.
Și eu vă mulțumesc.
Drept la replică, domnul Cristian Dumitrescu, după care domnul Tăriceanu.
Doamnă președinte, Domnule prim-ministru,
Doamnelor și domnilor colegi,
Sigur, am să recunosc că, într-adevăr, în art. 107 din Constituție, așa cum mi-a arătat și domnul prim-ministru – și nu uită câteodată să fie constituționalist –, are acest drept de a face o declarație politică. Dar pe mine, poate că greșit, m-au invitat colegii și mi s-a comunicat că ni se prezintă Programul legislativ. Deci, și pe cale de consecință, nimic nou sub soare în ceea ce privește programul dumneavoastră legislativ. Asta este problema. Deci, în afară de această mică neînțelegere pe care sunt obligat s-o recunosc, tot ce am spus rămâne cum am discutat.
Ba, dacă vrem să discutăm mai mult și mai avem un minut, și am să-l folosesc, domnule prim-ministru, vreau să vă spun că dumneavoastră dispuneți de o majoritate de cincizeci și ceva de procente în Parlament, că dumneavoastră dispuneți de un buget foarte, foarte, să folosim un cuvânt elegant, un buget de criză, și că dumneavoastră, în ceea ce vă propuneți în ceea ce privește criza, nu aduceți românilor niciun răspuns. Iar dacă aveți de gând să puneți în practică acele idei politice ale unui program de reformare a clasei politice, gândiți-vă de ce majorități aveți nevoie, de ce consens, iar dacă rămâne doar o simplă dorință personală a dumneavoastră, ca un laitmotiv, atunci să știți că am auzit-o de suficiente ori.
Dacă, însă, credeți în acest lucru, uitați-vă la Parlament, discutați cu Parlamentul, și dacă ați venit astăzi în Parlament, eu am și salutat, am spus de la început, chiar vreau să vă aduc aminte că v-ați angajat că nu veți mai face abuz de dreptul de a legifera, de delegare legislativă, ceea ce este un lucru demn de salutat, pentru că abuz în ceea ce privește asumarea răspunderii... aveți deja un răspuns de la Curtea Constituțională și v-a arătat că drumul nu este chiar așa de lin.
Vă mulțumesc.
Datorită moțiunilor!
Domnule Tăriceanu, drept la replică.
## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:**
Doamnă președinte, vă mulțumesc.
Aș vrea să fac câteva referiri la intervenția făcută de domnul deputat Mircea Toader.
## Dragă Mircea,
Greșești profund. Nu te supăra! Cred că o minimă cultură politică ne-ar obliga pe toți să recunoaștem că raporturile dintre Parlament și Executiv se înscriu în cadrul separației puterilor în stat. Funcția Parlamentului este de control asupra Guvernului.
Eu propun o nouă normă constituțională în viitor, care nu este o pedeapsă aplicată Guvernului, eu cred că este un factor esențial de dezbatere publică democratică, să vină săptămânal în Parlament, așa cum se întâmplă în Parlamentul britanic și în Parlamentul francez: primul-ministru vine însoțit de toți miniștrii.
Dacă vă uitați puțin la câtă importanță acordă Guvernul actual Parlamentului, vă rog să priviți banca guvernamentală. Alături de primul-ministru, care a stat aici permanent pe perioada dezbaterii, dar care a fost permanent deranjat de numeroși parlamentari, cu micile lor probleme, le înțelegem... Dar nu în timpul dezbaterii, stimați colegi! Nu în timpul dezbaterii! Cred că avem în banca guvernamentală mai puțin de o treime din membrii actualului Cabinet.
Deci parteneriatul de care vorbiți dumneavoastră există în sensul să comunicăm, instituțional există un ministru pentru relația cu Parlamentul, primul-ministru vine și-și prezintă programele, acțiunile, și-i dăm posibilitatea să vină și mai des. Acesta este parteneriatul, dar, în rest, nu înțelegeți altceva, pentru că există și acel principiu care trebuie să funcționeze, fundamental, al separației puterilor în stat. Și vă rog să țineți cont de aceste lucruri, pentru că altfel senzația mea este mereu că trecem într-o zonă de ușor populism, de care nu cred că avem nevoie. Deci eu propun o nouă normă în viitor, care să se constituie într-o cutumă și care să facă această tribună amplă publică un loc de dezbatere serioasă, pentru că noi tot timpul despre ce vorbim? De un Parlament care este necredibil.
Uitați-vă la paradoxul societății românești: singura instituție cu adevărat democratică din țară, care este Parlamentul, este cea mai puțin credibilă și populară. Instituțiile nedemocratice din România: armata, biserica, sunt cele mai credibile. Este un element de reflecție foarte serios, la care merită să vă așezați și să vedem ce putem să facem cu toții, să dăm Parlamentului prestigiul de care are nevoie, pentru că vorbim de reforma clasei politice. Reforma clasei politice am spus că o vom face cu votul uninominal. Ce s-a întâmplat cu votul uninominal? Prefer să nu mai fac niciun comentariu.
Pe lista de vorbitori inițială mai erau doi intervenienți, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Victor Cristea, și din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Cristian Adomniței.
Timpul celor două grupuri parlamentare a expirat. Vreau să-i consult pe domnii deputați dacă doresc să ia cuvântul. Înțeleg că domnul Cristea ar vrea pentru un minut.
Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Stimați colegi,
Este trist să aduc aici și să prezint o cifră din zona centrală a Moldovei, granița de est a Uniunii Europene, șomajul, rata șomajului de 15% din datele statistice, în realitate 35%.
M-ar interesa, stimate domnule prim-ministru, dacă există un program pentru această zonă, ținând cont că noi am semnat niște capitole privind reducerea decalajelor economice între această zonă și restul zonelor din țară și între România și UE.
Legat de cheltuirea judicioasă a banilor, cred că dacă banii pe regiunea de dezvoltare nord-est s-ar fi repartizat în funcție de programe eligibile, și nu discriminatoriu, nu se ajungea la această cifră.
O a doua problemă: m-ar interesa dacă, comparativ cu reducerile din învățământ, inspectorii guvernamentali care provin din prefecți și subprefecți își justifică prezența, apropo de cheltuirea banului public.
Vă mulțumesc, cu respect.
Vă mulțumesc și eu. Domnul Adomniței, tot un minut. Vă rog.
## **Domnul Cristian Mihai Adomniței:**
Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru,
Vă felicit că prin expunerea de priorități legislative pe care ați făcut-o ați reușit să sumarizați cât se poate de bine suma eșecurilor și neîmplinirilor de anul trecut ale guvernării dumneavoastră. Referindu-mă doar la Legea educației naționale, se împlinesc 5 ani de când se muncește la acest lucru și aș fi vrut să vă aud menționând numele miniștrilor Miclea, Hărdău, care au contribuit la crearea acestei baze solide de la care plecați acum.
Aș vrea să tratați cu multă seriozitate această chestiune măcar, pentru că tot ce ați reușit într-un an de zile să faceți pe educație a fost încălcarea fiecărui punct separat din Pactul pe educație. Ați politizat educația românească prin Ordonanța Guvernului nr. 37 de anul trecut, ați dat sub 4% la educație din PIB pentru anul trecut și, cel mai grav pentru viitor, suma totală de alocări bugetare până în 2012, conform proiectului de buget multianual pe care l-ați prezentat, reprezintă mai puțin decât a dat Guvernul Tăriceanu în 2008, mai puțin de jumătate, adică nici nu veți putea vărui cât s-a construit în această perioadă.
## Domnule prim-ministru,
Aveți un ministru desemnat, fost membru al Comisiei prezidențiale de educație, vă rog, ca un specialist în drept constituțional care de fiecare dată a pierdut la Curtea Constituțională, măcar acest subiect, Legea educației pe care Curtea v-a retrimis-o pentru a fi legiferată în regimul normal al procedurilor parlamentare, să tratați acest subiect cu seriozitate, pentru că aveți majoritate, aveți acest ministru tânăr, 3 ani în față, nu aveți niciun motiv să nu reușiți măcar o dată.
Vă mulțumesc.
Cu aceasta am încheiat dezbaterile parlamentare. Îl invit pe domnul prim-ministru, pentru a răspunde problemelor ridicate de dumneavoastră.
Doamnă președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
În primul rând, temeiul legal al solicitării Guvernului pentru a vă cere permisiunea de a adresa o prezentare în fața dumneavoastră, legată de prioritățile legislative ale Guvernului.
Art. 107 alin. (1) spune în felul următor: „Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.”
În consecință, ținând cont de ceea ce am promis la votul de învestitură cu privire la un parteneriat care să existe între Guvern și Parlament, pe de o parte, pornind de la textul constituțional care ne dă posibilitatea să vă solicităm permisiunea de a ne adresa cu un mesaj care să vizeze politica Guvernului în domeniul priorităților legislative pentru sesiunea februarie-iunie, am venit în fața dumneavoastră, v-am înaintat o scrisoare, arătându-ne intenția de a veni în plenul Parlamentului. Dumneavoastră ați decis ora și data la care să venim și ne-am supus deciziei dumneavoastră, iar aici am prezentat din Programul legislativ, care este în Monitorul Oficial, al Guvernului pe care dumneavoastră l-ați susținut prin votul de învestitură, prioritățile pentru această sesiune.
Și, într-adevăr, este pentru prima dată când, la începutul unei sesiuni parlamentare, Guvernul, prin primul-ministru, vine în fața Parlamentului pentru prezentarea acestor priorități, motiv pentru care vă mulțumim că ați permis Guvernului să sublinieze câteva proiecte de acte normative extrem de importante pentru România, pentru Guvern și pentru Parlament, în perioada următoare.
S-a spus aici că în ceea ce am prezentat nu am vorbit de locuri de muncă și de criză.
Reamintesc faptul că am spus că avem două priorități majore: modernizarea țării și locurile de muncă ale românilor, iar când am vorbit de locuri de muncă, și am vorbit cred că o jumătate de oră despre politica Guvernului pentru sprijinirea mediului de afaceri, măsuri active pentru susținerea firmelor, măsuri pentru diminuarea șomajului, măsuri care să vizeze componenta socială și asupra cărora nu voi mai insista din nou, n-am făcut altceva decât să pregătim ieșirea din criză, practic, și începutul relansării economice.
## **Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu**
##
**:**
Suntem în opoziție cu prostia guvernanților.
## **Domnul Emil Boc:**
Deci, din punctul meu de vedere, aveți tot dreptul, domnule Tăriceanu, să fiți în opoziție cu cine doriți, dar cred că n-avem dreptul să fim în opoziție cu titularul puterii și cu cel care vă plătește scaunul dumneavoastră de parlamentar, cu cel care a votat la referendum pentru diminuarea numărului de parlamentari, în contextul acțiunii de modernizare a statului român.
Și pentru că ați făcut referire la situația economică, vreau doar să amintesc faptul că, din nefericire, ministrul finanțelor pe care l-ați avut în guvernarea dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, ați fost coautorii cheltuirii în perioada septembrie-decembrie 2008 a 4 miliarde de euro.
Vreau să știți că România, de la Fondul Monetar Internațional și la Comisia Europeană, a luat următorii bani în 2009: Guvernul, 2,4 miliarde de euro. Deci dacă Guvernul ar fi avut cei 4 miliarde pe care i-ați trimis dumneavoastră prin măsuri abuzive în cheltuieli de tot felul, fără acoperire de cele mai multe ori, și dacă acei bani, în vremuri bune, când ați avut 8% creștere economică, i-ați fi păstrat pentru vremuri mai grele, că știați că vine criza economică, și știați acest lucru, și noi am fi avut la începutul anului 2009 4 miliarde de euro, n-am fi avut nevoie nici de Fondul Monetar Internațional, nici de Banca Mondială, nici de alte acorduri. Din nefericire, acei bani n-au fost, pentru că au fost pierduți.
Deci, comparație: în tot 2009, Guvernul a luat 1,5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană și 900 de milioane de euro de la Fondul Monetar Internațional. Aceștia sunt banii care au venit la Guvernul României, nu alții, nici mai mulți, nici mai puțini. Dar asta a fost, repet, din cauza crizei economice mondiale și lăsați fără resurse financiare când, în vremuri bune, în loc să avem creștere economică concretizată în resurse financiare la buget, plus 8, s-a concretizat în minus 5,4, deficit bugetar.
Aceasta este realitatea pe care n-o putem ignora, cu toată prietenia și eleganța de care putem da dovadă într-o dezbatere publică, dar lucrurile trebuie să fie spuse pe nume.
Și la fel despre votul uninominal. Eu cred că votul uninominal reprezintă un progres politic în România, că în 2008 am avut un vot uninominal, reprezintă un progres. Că el poate fi îmbunătățit, este o altă problemă. Și cu aceasta sunt de acord, că putem perfecționa mecanismul votului uninominal, astfel încât, poate, în viitor, doar cei care câștigă să intre în Parlament, și nu cei care sunt pe locurile doi sau trei, că asta înseamnă logică democratică și respectarea principiului majorității specific democrațiilor. Dar votul uninominal, cu siguranță, reprezintă un progres pe care, repet, îl salut și pentru care merită să milităm în continuare.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
Și eu vă mulțumesc, domnule prim-ministru.
Și noi vă așteptăm cât mai des în plenul Camerei Deputaților.
- Vă mulțumesc și dumneavoastră. Încheiem ședința noastră de plen acum. Vă mulțumesc și ne revedem luni.
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#385534„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|438378]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 10/12.II.2010 conține 60 de pagini.**
Prețul: 12,00 lei
Vă mulțumesc.
Cum pot fi calificate declarațiile publice ale ministrului economiei, Adriean Videanu, prin care exprimă opinii net favorabile Proiectului minier Roșia Montană, altfel decât presiuni asupra autorităților abilitate să ia o decizie privind aprobarea proiectului, având în vedere statutul politic și administrativ al autorului lor?
Declarațiile pot fi și o antepronunțare, nepermisă de procedura în vigoare, cu privire la o decizie în luarea căreia respectivul ministru ar urma să fie implicat în viitor, ca membru al Guvernului României, având în vedere că emiterea sau respingerea acordului de mediu pentru astfel de proiecte se promovează prin hotărâre de guvern.
## Doamnelor și domnilor colegi,
Ca parlamentar al României, doresc să afirm că prevederea expresă în Programul de guvernare – aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 39/2009 – a „reevaluării” Proiectului Roșia Montană mi se pare inacceptabilă. Proiectul Roșia Montană este o investiție preponderent privată – peste 80% –, și nu una de utilitate publică.
Nici abordarea ministrului mediului și pădurilor, László Borbély, potrivit căreia va aproba Proiectul minier Roșia Montană dacă va fi perfect convins că „nu va provoca poluări” nu era una corectă, întrucât conform legislației în vigoare, evaluarea de mediu se face de către un colectiv de specialiști pe baze științifice obiective, iar decizia se adoptă nu prin ordin al ministrului, ci prin hotărâre a guvernului. De altfel, la 10 ani de la accidentul ecologic de la Baia Mare, ministrul mediului și-a schimbat punctul de vedere.
Cât privește declarațiile Președintelui României despre discutarea și luarea unei decizii în CSAT pe tema acestui proiect minier, consider că nu intră în atribuțiile CSAT evaluarea acceptabilității și oportunității unui proiect minier, cu atât mai mult cu cât este vorba despre unul privat, nefiind
credibilă afirmația că ar fi o problemă de apărare sau de securitate națională. Sugestia că CSAT va lua o decizie pro sau contra proiectului, în condițiile în care atribuția în cauză revine Guvernului pe baza evaluărilor făcute de autoritățile de mediu competente, cărora CSAT pare să dorească în acest fel să li se substituie în mod ilegal sau să le influențeze implicit, nu este corectă. Implicarea CSAT în loc să mărească transparența – și așa deocamdată inacceptabil de redusă – cu privire la Proiectul minier Roșia Montană, dimpotrivă, riscă – sau chiar urmărește voit – să opacizeze și mai mult situația prin natura și regimul documentelor, discuțiilor și deciziilor de resortul CSAT – care sunt de regulă confidențiale în virtutea obiectului lor, apărarea și securitatea națională, care în acest caz însă nu sunt de fapt implicate.
## Doamnelor și domnilor colegi,
Un ultim aspect pe care doresc să vi-l supun atenției se referă la informațiile privind posibilitatea acordării unor garanții de stat de 1 miliard de USD pentru Proiectul minier Roșia Montană. Dacă ele sunt reale, ideea este inacceptabilă și discriminatorie față de alte proiecte de certă utilitate publică sau care nu ridică asemenea semne de întrebare din punct de vedere ecologic. Despre seminarul de la Bruxelles, organizat de europarlamentarul Adina Vălean, trageți fiecare concluziile.
Vă mulțumesc.
În ceea ce privește drumurile forestiere și terenurile aferente, menționăm că, odată transmise în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor local ale acestora, le vor fi incidente prevederile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 46/2008, conform cărora: „Este interzisă trecerea terenurilor forestiere din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București”
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că este necesară adoptarea prin procedură de urgență a unui act normativ care să reglementeze această situație. Vă mulțumesc.
Ridicarea temperaturii medii pe Terra mai mult de 2 grade Celsius ne face să intrăm într-o zonă din care e foarte greu, dacă nu imposibil, să ne mai întoarcem. Cred că din acest punct de vedere, toate statele lumii, mici sau mari, trebuie să aibă un important cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul Terrei – Casa noastră.
Stimați colegi și colege,
Parlamentele au rolul adoptării unor legi corespunzătoare pentru a împiedica schimbările climatice. ONG-urile au un rol important și activ, dar nu ele sunt responsabile față de cetățeni, ci noi, parlamentarii. Noi trebuie să apărăm interesele generațiilor viitoare, ale copiilor noștri. Vorbele trebuie traduse în fapte, importantă fiind voința politică.
Trebuie să facem ca țările bogate să înțeleagă că economia umană pune probleme. Va trebui să existe o limitare a dezvoltării, mai ales când vorbim de consumul unor resurse limitate. Accentul trebuie pus pe o dezvoltare durabilă. În acest sens, țările bogate trebuie să ajute țările mai sărace pentru achiziționarea unor „tehnologii verzi”. Nu putem negocia cu natura, nu putem fi naivi și să continuăm ca și până acum. Lucrurile nu sunt legate de bani, ci de viitorul copiilor noștri.
Atunci când vorbim de voința politică, aceasta trebuie să rezulte din sânul parlamentelor. Din păcate, constat și eu că rolul Parlamentului și al parlamentarilor s-a redus și continuă să se reducă.
Parlamentul are rolul de a supraveghea activitatea guvernelor, iar în cazul de față, activitatea privind măsurile de reducere a emisiilor de carbon, de semnare a documentelor internaționale privind schimbările climatice, schimbări care ne afectează pe toți.
Față de mediu nu putem lucra gradual, este o urgență, fiecare stat, fiecare administrație este responsabilă și trebuie să participe activ și permanent pentru a preîntâmpina posibile dezastre naturale. ## Stimați colegi și colege membri ai Parlamentului,
Cred că o analiză la nivelul Parlamentului a acestei probleme, raportată la nivelul României și în context internațional, ar fi bine-venită și ar demonstra interesul Parlamentului față de această importantă problemă, viitorul Terrei – Casa noastră.
Vă mulțumesc.
politice. Poziția și rolul Uniunii au fost reconfirmate de fiecare dată când ne-am implicat decisiv, fie în actul guvernării centrale, fie în cel al administrației locale. Prin prezența sa în Parlamentul României și în Guvern, UDMR și-a asumat un rol important în consolidarea sistemului instituțional democratic al României, în realizarea reformelor generale în toate domeniile vieții politice, economice și sociale, precum și în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Totodată, organizația noastră își asumă, ca o menire primordială, promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale minorităților naționale din România în cadrul statului de drept.
Sunt lucruri de netăgăduit acestea, sunt fapte pe care le recunosc și aliații, dar chiar și adversarii noștri politici, sunt temeiuri care ne fac să fim mândri că am realizat toate acestea în doar 20 de ani. Comunitatea maghiară, în ansamblul său, ne consideră o organizație legitimă și eficientă de apărare și reprezentare publică a intereselor sale. Vrem să credem că suntem apreciați și de comunitatea majoritară română. Avem chiar dovezi într-acolo – un singur exemplu ar putea fi primarii UDMR aleși în mai multe localități cu populație majoritar românească.
Atât pentru maghiarii din România, și nu numai, cât și pentru români, aniversarea UDMR-ului poate constitui motiv de bucurie, de reflecție asupra trecutului și prezentului, de manifestare a speranței în viitor și de firească urare: _Vivat, crescat, floreat_ UDMR!
Mulțumesc frumos.
Nici la învestitura din decembrie nu a uitat să pălăvrăgească despre accelerarea gradului de atragere a fondurilor europene. Din păcate, Domnia Sa are o mare hibă: sincronizarea vorbelor cu faptele!
Spunea: „România are șansa istorică de a se moderniza prin intermediul celor aproape 30 de miliarde de euro pe care îi are la dispoziție de la Uniunea Europeană. Dacă nu fructificăm acești bani, istoria are dreptul să ne condamne, pentru că am ratat șansa de modernizare a acestei țări”.
Da, domnule Emil Boc, mare dreptate aveți, românii vă condamnă, pentru că nu vă pasă de ei și de oportunitățile care li se oferă de către Uniunea Europeană!
Datele la sfârșitul lunii decembrie arată că, din 5,6 miliarde de euro alocați României în perioada 2007–2009, plățile realizate pe proiecte însumează aproape 587 milioane euro, adică puțin peste 10% – potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice.
După trei ani de lucru cu fondurile europene și diferite blocaje pe traseul cheltuirii acestora, în sistemul de gestionare și control al fondurilor, situația este mai mult decât gravă! Salvarea poate veni de la autoritățile de management, care, în ceasul al treisprezecelea, trebuie să adopte o serie de măsuri. Mă refer aici la semnarea contractelor de achiziții în euro, și nu în lei, cu suma plătibilă în lei, la cursul din ziua efectuării plății. Astfel, beneficiarii vor fi protejați în fața riscului de curs valutar.
De asemenea, am în vedere ca banii în avans pe proiecte pentru firmele private să fie garanții de stat, printr-o schemă de ajutor de stat, iar banii în avans pe proiecte pentru autoritățile locale să fie acordați imediat ce au semnat un contract de achiziție de o valoare semnificativă.
O altă idee se referă la schimbarea mecanismului contribuției bugetului de stat la proiectele autorităților locale, în prezent de 13%.
Mai mult, este indicat să fie majorat semnificativ gradul de îndatorare – în prezent de 35% – pentru autoritățile publice
care prezintă proiecte importante, precum construcțiile de drumuri sau alimentare cu apă și canalizare, idee pe care am susținut-o încă de la începutul mandatului în cadrul Comisiei pentru buget, finanțe, în care activez.
Garantarea cofinanțării pentru proiecte, pentru cota procentuală din valoarea totală eligibilă a proiectului există doar la nivel declarativ, administrațiile locale suferind în realitate de lipsa sprijinului efectiv în acest sens.
Și, nu în ultimul rând, realizarea unui contract-cadru multianual cu firme de specialitate pentru asigurarea de evaluatori externi pe proiecte. Astfel ar putea fi evitate celebrele deja blocaje în procesul de evaluare!
Iată, domnule Boc, că soluții există, dar din varii motive, sper să nu fie vorba de rea-credință, suntem pe punctul de a pierde bani grei de la Uniunea Europeană! Vă mulțumesc.
Anul trecut ați primit bine solicitarea mea de a interzice prin lege comercializarea drogurilor ușoare. Mă bucur în special de faptul că anumiți colegi din Partidul Democrat Liberal au și întocmit un proiect de lege în acest sens. Acum nu doresc decât să fac oficial solicitarea ca acest proiect să intre pe ordinea de zi cât mai curând. Trebuie să ne asumăm această decizie fundamentală pentru sănătatea noastră și a copiilor noștri. Cum s-ar putea bucura cineva de impozitarea comerțului cu droguri, când acei bani sunt banii care ne îndobitocesc tinerii? Solicit, așadar, cu sprijinul dumneavoastră, posibilitatea legală de stopare a comerțului stradal, dimpreună cu o creștere a pedepselor celor care vor continua să facă aceasta.
Știu că stârnim un viespar mare, că ne asumăm laolaltă riscuri personale, dar în fața lui Dumnezeu, a conștiinței noastre și a celor care ne-au ales riscăm și mai mult dacă nu-i vom spune răului pe nume. Consumul de droguri în România nu este cel mai mare rău al țării, dar este unul pe care îl tolerăm cu o ușurătate de neînțeles.
Vă mulțumesc.
În concluzie, considerăm că Ministerul Finanțelor trebuie să opereze urgent modificări ale acestui Ordin MF nr. 753/2006 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, în sensul că:
– ori ar trebui să se reconsidere termenul de un an fiscal, la care se raportează îndeplinirea condiției privind cifra de afaceri, prin prevederea unui termen de 4 ani consecutivi, pentru a intra în categoria marilor contribuabili, astfel, creându-se condiții egale atât pentru cei care dobândesc, cât și pentru cei care urmează a pierde acest statut de „mare contribuabil”. Mai mult, analiza situației financiare a unui contribuabil, timp de 4 ani consecutivi, poate determina cu mai multă certitudine evoluția acestuia în ceea ce privește cifra de afaceri și categoria în care ar trebui încadrat, evitând astfel crearea unor situații de conjunctură, care îl fac să îndeplinească aceste condiții doar temporar;
– ori ar trebui să se renunțe la administrarea acestei categorii de contribuabili de către alte organe fiscale decât cele existente în teritoriu.
Credem că indiferent de modificarea convenită, ea aduce doar beneficii marilor contribuabili și poate stimula activitatea acestora în vremuri de criză economică. Vă mulțumesc.
Autoritățile locale sunt cele mai în măsură să aprecieze ce număr de persoane trebuie să-și desfășoare activitatea în
cadrul lor, și nu Guvernul, deoarece aceste autorități cunosc cel mai bine specificul și nevoile locale, fiind înzestrate cu voință populară dobândită prin vot.
De asemenea, amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei cuprinsă în actul normativ trebuie să o primească Guvernul, deoarece nu cunoaște faptul că, la nivel de comună, oraș sau municipiu nu există un aparat propriu al consiliului local, ci aparat de specialitate al primarului, iar atunci când o țară este în plin proces de descentralizare, adică de transfer de competențe din plan central în plan local, se reduce personalul de la vârful administrației publice, de unde dispar anumite competențe, și se menține sau se mărește structura personalului din cadrul autorităților administrației publice locale către care s-au transferat aceste competențe.
De aceea, solicit Guvernului României să retragă acest proiect de lege, deoarece este un proiect de act normativ neconstituțional, nedemocratic și antieuropean. Vă mulțumesc.
Copiii noștri au nevoie de Mickey Mouse, de Minnie, de Pluto, au nevoie de povești și de eroi care nu promovează violența!
Din păcate, aceste desene animate au dispărut de pe posturile tv din România. Și, tot din păcate, nu pot cere posturilor private care difuzează desene animate să-i readucă pe ecrane pe acești eroi, dar pot cere Consiliului Național al Audiovizualului, singurul organism cu atribuții în controlul conținutului emisiunilor tv, să ne ajute copiii!
Dragi membri CNA, vă rog ca, împreună, să găsim soluții pentru a ne feri copiii de violența din desenele animate! Este o violență total gratuită, pe care noi trebuie să o eliminăm sau măcar să o diminuăm!
Pot, de asemenea, să inițiez, împreună cu dumneavoastră și cu părinții, o dezbatere publică pe această temă, pentru a identifica pârghiile prin care putem interveni pentru a-i feri pe copii de violența excesivă la care sunt expuși!
Informații suplimentare:
Conform studiului „Măsurarea gradului de violență prezent în programele audiovizualului românesc”, coordonator prof. dr. loan Drăgan, director CSMNTC, capitolul „Măsurarea violentei televizuale pe canalele de desene animate, octombrie 2008”, în decursul unei ore de desene animate, copilul asistă în medie la 20 de acte de violență, de diverse tipuri.
Astfel, în urma analizei programelor de desene animate s-a constatat că violența fizică predomină (54%), urmată de cea verbală (29,3%), cea psihologică (11,4%), economică (4,5%) și socială (0,8%). De remarcat că violenta psihologică însoțește, inevitabil, toate celelalte tipuri de violență.
- Ca forme de manifestare a violenței fizice, copiii asistă la: – bătaie: 29%;
- agresare/ciocnire: 21%;
- rănire cu obiecte contondente: 10%;
- rănire cu arme de foc: 9%;
- rănire fără arme: 6%;
- tentative de omor: 5%;
- altele (explozii, luare ca ostatic, palme etc.): 20%.
- Violența verbală se manifestă în special prin:
- țipete, ridicare de ton: 42%;
- ceartă: 16%;
- insultă: 11%;
- ridiculizare: 10%;
- etichetare prin declasare: 8%;
- etichetări, stereotipii etnice: 4%;
- altele (porecle denigratoare, limbaj licențios, obscen
- etc.).
Nu în ultimul rând, violența psihologică se manifestă prin:
- amenințare: 59%;
- hărțuire: 11%;
- umilire: 14%;
- violarea intimității personale: 4%;
- altele (obrăznicie, culpabilizare, altele): 13%.
Violența pe canalele de desene animate este un fenomen în creștere, așa cum relevă studiile – de exemplu, în 2004, durata violenței era de 5,29 de minute dintr-o oră pe Cartoon Network; în 2008, Cartoon Network are 22,6 minute de violență într-o oră de emisiune.
Vă mulțumesc și vă rog să reflectați la acest subiect.
Consider că Hotărârea Guvernului nr. 1.618 prevede o sumă prea mică alocată elevilor de naționalitate germană, fapt care va face ca directorii de școli să desființeze aceste clase, pentru a asigura bugetarea salariilor cadrelor didactice care predau în aceste școli.
Acest fapt reprezintă doar unul dintre aspectele negative generate de aplicarea acestei hotărâri de guvern.
Pentru a lua ca exemplu aceeași școală de prestigiu a Lugojului, Colegiul Național „Coriolan Brediceanu”, ai cărei elevi au obținut de-a lungul timpului numeroase premii și mențiuni la fazele județene și naționale ale olimpiadelor pe discipline, acesta are un corp profesoral de elită format din patru doctori, un doctorand, 31 de profesori cu gradul didactic I, 11 profesori de gradul II și 15 profesori cu gradul didactic definitiv, 7 debutanți, iar dintre aceștia 21 au gradație de merit.
Acest lucru face ca la nivelul lunii octombrie 2009, fondul necesar de salarii să fie de 2.694.711 RON pe an, fără primele de instalare pentru titulari, fără a lua în calcul eventuale grade didactice.
Grilele, conform hotărârii de guvern sus-amintite, prevăd un fond de salarii la numărul de elevi existenți de doar 2.038 RON, adică o diferență de 655 de mii de RON pe an.
Soluția ce se întrevede pentru a rezolva această situație este fie vor fi angajați profesori debutanți în locul profesorilor cu experiență, dar cu salarii mari – o soluție care conduce la scăderea calității învățământului –, fie cea naturală, de a modifica costul standard pe elev, prevăzut de hotărârea de guvern sus-amintită, pentru a fi evitate aceste situații hilare.
În consecință, solicităm Guvernului modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.618/2009 și o aplecare aprofundată asupra învățământului în limbile minorităților. Vă mulțumesc.
Și, pentru că tot am pomenit de drumuri, costurile unui kilometru de autostradă în România sunt aproape de trei ori mai mari decât în alte țări europene. De ce, domnilor guvernanți? Răspunsul este unul singur: pentru că ați fost săraci și vreți să nu mai fiți!
Dar sărăcia nu este dorită de nimeni și atunci faceți ca într-un ciclu electoral să ne îmbogățim cu toții, construiți drumuri bune și ieftine pentru a găsi răspunsul la întrebarea „Pe ce drum mergem?”
Vă mulțumesc.
Au înghețat economia și, în primul rând, agricultura. Din diverse motive, în anul 2009, prin rectificări bugetare, s-au transferat din Ministerul Agriculturii aproximativ 2.700.000.000 lei la alte ministere.
Consecința acestei diminuări a bugetului Ministerului Agriculturii a fost că subvențiile și sprijinul acordat agricultorilor români, aprobate pentru anul 2009, au rămas
neplătite, aproximativ 2.200.000.000 lei, sumă care a fost introdusă în bugetul pe 2010.
Bugetul pe 2010 pentru agricultură, așa cum a fost prezentat de Guvern, la capitolul cheltuieli efective cuprinde la capitolul sprijin acordat producătorilor agricoli, fermierilor, doar 220.000.000 lei, adică 0,041%, restul fiind cheltuielile de funcționare cu personalul.
În replică, guvernanții, în legătură cu bugetul agriculturii pentru anul 2010, au susținut două idei: că bugetul este de 9 miliarde de lei și că formele de sprijin ale agricultorilor au fost negociate cu Uniunea Europeană, ca fiind valabile doar până la 1 ianuarie 2010.
O analiză mai atentă a bugetului Ministerului Agriculturii în structura pe capitole scoate în evidență confuzia indusă în rândul neavizaților, și anume existența în buget a unei sume de 5.800.000.000 lei, fără însă a preciza că 90% din această sumă se referă la acordarea pe o perioadă scurtă a unor garanții, a unor sume pentru cofinanțare, la banii care vin de la Uniunea Europeană.
Aceste sume, spre sfârșitul anului, vor fi retrase din bugetul Ministerului Agriculturii, iar utilizarea temporară a banilor se face nu pentru producția și industria agricolă, nu pentru industria alimentară, nu pentru securitatea alimentară, ci pentru dezvoltarea rurală.
Este foarte importantă și această orientare către modernizarea infrastructurii satelor, dar asta nu reprezintă infuzie de capital în producția agricolă.
Agricultorii, și cu atât mai mult viticultorii, au mare nevoie de capital de lucru. Solicitarea de suplimentare a bugetului agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, amendament admis de comisiile pentru agricultură și comisiile pentru buget, finanțe, a fost nejustificat respinsă în plen.
Am reținut, însă, și m-am bucurat de angajamentul Guvernului, prin persoana ministrului de finanțe, că, până la sfârșitul lunii februarie, se vor plăti toate datoriile către fermieri din anul 2009, iar în luna iunie, la prima rectificare a bugetului, va suplimenta bugetul Ministerului Agriculturii. Aș remarca și faptul că primii 570 de milioane de lei au și plecat din Ministerul Finanțelor către agricultori, dar asta se referă doar la datoriile pe luna septembrie a anului 2009.
Până atunci, ca și în 2009, agricultorii nu au acces la creditele de producție, în aceste luni, ianuarie, februarie și martie, când se pregătește producția agricolă a anului 2010, nu au unde vinde laptele, carnea, vinul și alte produse, deoarece piața este invadată de importuri, nu au cum să-și achite la timp creditele din 2009, deoarece nu au primit subvențiile la timp, și nu vor beneficia de prevederile Legii nr. 150 și, în consecință, vor intra ușor, ușor, în faliment, îngroșând rândurile șomerilor.
Situația din viticultură, din cauza specificului producției de vin și relației dintre vin și consumator, este și mai dificilă. Se știe faptul că vinurile bune trebuie să stea la producător pentru limpezire, stabilizare și maturare, în funcție de soi, între 1 și 5 ani.
Asta presupune investiții moderne în spații de depozitare, în recipienți, în vase speciale, butoaie de lemn, aceasta presupunând consum de energie, salarii, adică bani, bani și iar bani.
Domnule președinte, Stimați colegi,
Dacă politica europeană în domeniul agriculturii este mult discutată, iar reglementările sunt ferme și se aplică în toate țările membre, dacă politica europeană în următorii ani va deveni nediscriminatorie și ca urmare a faptului că noul comisar pentru agricultură este român, cunoscător al situației socioeconomice a satelor noastre și dacă va reuși să convingă Parlamentul European că și prin reglementări, și nu numai prin aplauze, să poată fi aplicată o politică națională – mă refer la politica românească – care să stimuleze motivația populației din zonele sărace de a nu mai migra către marile metropole ale Europei, atunci este în regulă, dar va rămâne în continuare o mare problemă de rezolvat: politica națională în domeniul agroalimentar pe care trebuie s-o aplice Guvernul și Parlamentul României, adică și noi.
Aici am unele îndoieli, deoarece în sesiunea extraordinară în care s-a lansat și s-au făcut dezbaterile generale pe bugetul anului 2010 despre agricultură s-a vorbit două minute, iar domnul prim-ministru n-a scos niciun cuvânt, nici în prezentare, nici în replică la _laudatium_ .
Nu aș fi făcut această scurtă prezentare a situației reale cu care se confruntă agricultura României dacă nu aș fi fost martorul unei discuții la care una dintre ultimele persoane care s-au perindat ca printr-o stație de tren la conducerea Ministerului Agriculturii nu ar fi făcut afirmații extrem de grave și fără acoperire la adresa a cel puțin 10 milioane de oameni care trăiesc și muncesc în mediul rural, de la Prundul Bârgăului, din Bistrița-Năsăud și până la Marea cea Mare: „La agricultură nu trebuie nicio subvenție, acolo este multă minciună și hoție”.
În replică, i-aș transmite și pe această cale distinsului domn ministru întrebarea adresată de cei peste 400 de agricultori reuniți recent la Brăila: „Pe unde veți circula, domnule ministru, dacă agricultorii români vor proceda ca și cei din Grecia sau cei din alte țări ale Uniunii Europene?”
Având în vedere interesul deosebit pe care cetățenii noștri, producători, comercianți, consumatori, îl au pentru agricultură, în general, și pentru viticultură, în special, vom reveni cu alte declarații politice privind securitatea alimentară a României.
E frig, e frig și afară, și în sufletele oamenilor, dar ne încălzim. Ne încălzim la figurat, pentru că, în luna ianuarie, majoritatea produselor alimentare se scumpesc cu 4-5%, s-a scumpit energia electrică, probabil se vor scumpi și gazele și gigacaloria.
E frig, dar, totuși, ne încălzim, la propriu.
O societate importantă, Vinarte, care produce unele dintre cele mai bune vinuri din România, a participat recent la Concursul Internațional de Vinuri „Mondial du Merlot”, organizat la Lugano, și a obținut medalia de aur.
Se verifică încă o dată că omul sfințește locul, că Domnul a dat, dar omul a pus, că vinul bun se face și în vie, că oenologul a știut ce să facă cu strugurii și că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Deci felicitări producătorilor români de vinuri, care redemonstrează că pot fi unii dintre cei mai buni ambasadori ai noștri.
Îmi exprim speranța că noua scrisoare primită personal, adresată personal de distinsul ministru al finanțelor, prin care ne informează că o comisie mixtă a Ministerului Finanțelor și a Ministerului Agriculturii lucrează la reașezarea posibilităților naționale de sprijin al agricultorilor va fi pusă cât de curând în practică.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
– accesul la servicii de calitate și bune condiții de infrastructură;
- susținerea persoanelor cu handicap pentru continuarea
- și finalizarea studiilor.
O categorie aparte de persoane cu handicap este cea a nevăzătorilor. Aceste persoane întâmpină cele mai mari probleme de accesibilitate atât la programele de educație, cât și la locurile de muncă pentru care pot aplica pe piața muncii. Nevăzătorii întâmpină mari dificultăți și în momentele în care vor să se deplaseze, deoarece nu există suficiente elemente de sesizare audio sau zone de trafic care să le fie destinate lor.
Numărul nevăzătorilor din România este estimat la 80.000, dintre care mai mult de un sfert sunt minori. Pentru a urgenta îmbunătățirea accesibilității acestei categorii de persoane, este necesară obținerea de fonduri prin proiecte europene, dar și creșterea sprijinului financiar și administrativ local pentru școlile speciale pentru nevăzători.
Pentru tinerii nevăzători, și nu numai, sunt necesare echipamente IT–Braille, Braille–display, imprimanta Braille cu soft screen-reading și speak-out/sinteza vocală/asociat.
Pentru studenții cu dizabilități de vedere trebuie extins și în România Programul european Tempus „Fără Bariere”. Acest program european a urmat modelele și standardele de la Universitatea Karlsruhe, Germania, și Comenius, Slovacia. Un centru al acestui program există la Chișinău, Moldova, și oferă studenților nevăzători tehnică și programe speciale astfel încât studenții pot scana cărți pentru a le mări pe ecran sau pot transforma documentele în formate audio pentru a le asculta ulterior.
O măsură de ultimă oră este înscrierea pe agenda Uniunii Europene a problemelor pe care le ridică digitalizarea cărților pentru autori, biblioteci și cititori. Astfel, au demarat audieri informative organizate de Comisia Europeană pe tema acordului Google Books. Finalizarea acestui acord ar permite tuturor cetățenilor, inclusiv persoanelor cu dizabilități de vedere, să aibă acces la moștenirea culturală europeană.
Toate aceste considerații arată clar interesul crescut al autorităților europene față de problemele persoanelor cu handicap și, în mod expres, pentru cele cu dizabilități de vedere, interes care trebuie manifestat și de autoritățile române.
Alte voci din partid vin cu soluții alternative. Spre exemplu, para este indicată drept soluție corectă de către vicepreședintele democrat-liberal Ioan Oltean, care a și explicat de ce nu este de acord cu inițiativa lui Preda: „Eu voi propune para. Uite-așa, ca să nu fie mărul. Și para este tot un fruct căutat”. La rândul său, Sorin Frunzăverde a avut
ideea ca noua siglă să fie una europeană, așa că a propus roza vânturilor. În replică, Toader Paleologu le-a sugerat colegilor de partid ca noua siglă să fie un nod marinăresc sau, de ce nu, chiar o barcă.
Colegii din PD-L se întrec în a face un compot din ideea reformării partidului din care fac parte. Ceea ce omite sau nu știe domnul Preda este faptul că mărul a fost deja siglă politică în România, respectiv a Partidului Alianței Civice, o formațiune tot de sorginte intelectuală, dar care a fuzionat, în 1998, cu PNL! În plus, în Rusia, mai există un partid socialliberal denumit Iabloko, care în limba rusă înseamnă „măr”.
După toate zilele petrecute vociferând pentru a schimba, printre altele, sigla partidului, am putea spune, concluzionând, că mărul cel roșu, dar otrăvit, a ajuns în mâinile unora dintre membrii PD-L. Rămâne de văzut cine va juca rolul Albei ca Zăpada..., că de pitici și vrăjitoare PD-L nu duce lipsă!
În cadrul Congresului Mondial al Ucrainenilor, Iulia Timoșenko a declarat că sprijină necondiționat ideea ca limba ucraineană să rămână singura limbă oficială de stat din țară. În schimb, Viktor Ianukovici a afirmat în discursul său electoral că susține ca și rusa să fie limbă de stat, ceea ce îi poate aduce voturi în estul și sudul țării. Însă, conform analiștilor politici, această opțiune i-a scăzut semnificativ șansele de a-i convinge pe alegătorii din vestul țării și – într-o oarecare măsură – din regiunile centrale ale Ucrainei. De remarcat faptul că, pentru a compensa acest deficit, Viktor Ianukovici a încheiat cu organizația care reprezintă interesele românilor din Ucraina un acord în care își ia angajamentul să obțină pentru limba română statutul de limbă oficială la nivel regional, în schimbul susținerii sale la alegeri de către minoritatea română. Mai mult, pentru a da o și mai mare deschidere discursului său și a miza pe sprijinul minorităților, Ianukovici susține că, „pentru a rezolva problema limbii oficiale, ar fi suficient ca Ucraina să adopte o lege privind limbile, prin care să implementeze cerințele Cartei europene a limbilor regionale”. În replică, candidatul Sergey Tighipko l-a acuzat pe Ianukovici de trădare și comerț cu integritatea teritorială a Ucrainei – acuze grave care însă nu i-au adus cine știe ce câștig electoral, semn că discursurile de tip sovietic nu prea mai au aderenți –, afirmând că „Ianukovici nu poate să nu știe că organizațiile românilor ucraineni și autoritățile României aflate în spatele lor consideră Bucovina de Nord și sudul Basarabiei teritorii anexate ilegal de la România”.
Dacă în ultimii ani, pe fondul unei perpetue crize economice și politice, susținerea pentru un eventual parcurs european a scăzut constant, susținerea acordată candidaților de SUA sau Rusia continuă să fie considerată importantă. Statele Unite, prin vocea secretarului de stat american Hillary Clinton, speră că „alegerile prezidențiale din Ucraina vor fi libere și corecte”. De asemenea, după întâlnirea cu omologul său ucrainean Piotr Porocenko, Clinton a precizat că: „Statele Unite își confirmă susținerea față de Ucraina pentru aspirația la democrație și deschidere, salutăm creșterea libertății presei și a culturii politice din această țară. Susținem integrarea viitoare a Ucrainei în NATO și în Uniunea Europeană și sperăm o organizare de alegeri prezidențiale libere și corecte”. Însă șefa diplomației americane a evitat susținerea în mod deschis a vreunui candidat, menționând că este dispusă să colaboreze cu liderii aleși de poporul ucrainean. În schimb, interesul Moscovei e cât se poate de vizibil.
La un an după declanșarea conflictului din Caucaz, relațiile proaste dintre Rusia și Ucraina au cunoscut un punct culminant, și concludent am spune, prin mesajul președintelui rus, Dmitri Medvedev, adresat omologului său ucrainean, Victor Iușcenco, în care îl acuză pe acesta de „deviere de la principiile de prietenie și parteneriat cu Rusia”. Mesajul lui Medvedev trece în revistă o serie de puncte divergente, cum ar fi: sprijinul Ucrainei pentru președintele georgian Mihail Saakașvili în timpul invaziei rusești a Georgiei din august 2009, cursul declarat pro-aderare-NATO al Ucrainei, care vrea să se asigure astfel în fața falsei „amenințări rusești”, impedimentele create de ucraineni pentru flota rusească din Marea Neagră, antagonismul față de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse. La final, liderul de la Kremlin își exprimă speranța că „o nouă conducere politică în Ucraina va fi în măsură să stabilească relații conforme cu adevăratele aspirații ale celor două popoare și ale securității europene”.
Însă, prin înțelegerile semnate la recenta întâlnire dintre premierii Putin și Timoșenko, Rusia a dorit să asigure Europa că nu va exista o nouă criză a gazelor. Mai mult, a dorit să arate comunității internaționale că nu se va lăsa antrenată în lupta electorală din Ucraina. Că ar putea apărea însă surprize, o recunoaște chiar vicepreședintele Gazprom, Alexander Medvedev, într-un interviu acordat Agenției InfoRusia: „Ne exprimăm speranța că Ucraina va respecta obligațiile ce-i revin din contracte și va plăti la timp pentru consum. Rusia le-a transferat bani pentru tranzitul pe teritoriul ucrainean, am efectuat inclusiv și o plata în avans în valoare de 2-2,1 miliarde dolari, le-am anulat penalitățile pentru reducerea consumului pentru anul 2009, am acceptat reducerea volumului de gaze pentru 2010. Unicul aspect care poate apărea este legat de factorul electoral din Ucraina și nu sunt excluse unele tentative de a bloca plata facturii pentru gazele rusești sau de a bloca alegerile”.
Alegerile prezidențiale din Ucraina vor fi monitorizate de observatori naționali și internaționali. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și-a desemnat în noiembrie misiunea de observare pentru alegeri, ce cuprinde 16 experți care vor monitoriza situația la Kiev și alți 60 repartizați în toată țara. În ziua votului, vor fi mobilizați 600 de observatori suplimentari.
Măsuri de combatere a șomajului. Șomajul determinat de conjunctura economică, atunci când cererea se reduce pe piața economică, se poate combate printr-o politică fiscală flexibilă, pentru a echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.
O măsură pentru combaterea șomajului structural este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare prin colaborarea mai bună dintre sindicate și conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de gradul ratei de inflație.
Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a angajaților s-au dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură costisitoare și neeficace. O altă măsură de reducere a șomajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajați.
Măsurile politice active pentru reducerea șomajului sunt: la noii angajați este un timp de probă, timp în care primesc o retribuție mai mică, flexibilitatea timpului de lucru; ușurarea desfacerii contractului de muncă și tarife de salarizare flexibile după conjunctura economică; instruirea șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de muncă; integrarea în acest proces a celor care trăiesc în țară și au o cetățenie străină; ridicarea nivelului de calificare și de pregătire a școlilor.
În multe situații, măsurile active au ca efect sporirea numărului și a intensității barierelor de pe piața muncii, accentuând șomajul. Eliminarea tuturor barierelor de pe piața muncii (normele specifice legislației muncii) ar avea drept consecință eliminarea oricărei forme de șomaj involuntar, sporirea competiției dintre salariați pentru cele mai bune locuri de muncă (salarii și condiții de muncă superioare), sporirea competiției dintre angajatori pentru cei mai buni salariați, efectele fiind creșterea productivității muncii, reducerea birocrației, creșterea generalizată a veniturilor reale ale populației și stimularea dorinței oamenilor de a se instrui.
Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2009 a fost de 7,8%, față de 7,5% în luna noiembrie 2009, și 4,4% în aceeași lună a anului 2008. Numărul total al șomerilor înregistrați a fost de 709.383 de persoane.
În județul Cluj, rata șomajului a fost sub procentul înregistrat la nivel național, fiind de 6,3%. Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 435.497 sunt șomeri indemnizați, iar 273.886 neindemnizați.
Modificarea legislației în domeniu, în sensul încurajării angajatorilor de a încadra șomeri și tineri absolvenți, este mai mult decât necesară.
Dacă selecția genetică a început în perimetrul uman în SUA și într-o mare parte din țările europene, în România ea se manifestă puternic în plan social.
România are români foarte săraci, care n-au după ce bea apă, circa 40% de săraci care au după ce bea apă, dar n-au apă pentru a-și face baie și foarte rar curent electric până la 79%. Rămân circa 20% din români care au scăpat de spectrul mizeriei, dar numai 2% pot afirma concret că sunt oameni avuți.
Până în decembrie 1989 ne-a fost clar că avem de-a face cu o dictatură securisto-comunistă și ne era la fel de clar că viața noastră este amanetată demonului comunist. Dar după aceea? Ce s-a întâmplat în România? Ce s-a întâmplat cu românii, ce fel de societate ne-am propus să construim? De ce s-a distrus totul? Căci s-a distrus totul: industrie, agricultură, turism, bănci, așezăminte culturale, așezăminte sportive, cercetarea și învățământul. S-a distrus un sistem prost, comunist, și nu s-a oferit românilor decât o perioadă lungă de haos, mizerie, incertitudine, noi orizonturi de așteptare din ce în ce mai lungi și mai apăsătoare.
Distrugerea sistemelor economice și sociale, atâtea câte au fost, s-a făcut prin furt și prin incompetență. S-a distrus fără să se pună nimic în loc. S-a furat și s-a distrus pur și simplu fără jenă, fără scrupule, fără frică de lege și de Dumnezeu. S-a furat și în alte părți ale lumii, fără ca furtul să devină politică de stat. Și poate de aceea în alte țări ale Europei tranziția a fost mai scurtă, iar nivelul de trai l-a depășit repede pe cel din vremurile comuniste.
Cine este de vină de această realitate specific românească? Poți să dai vina pe guvernări? Nu. Nu, pentru că ele au fost alese democratic. Este de vină sistemul politic de tip turbo-capitalist pe care noi, românii, am vrut să-l construim. Poate și pentru că la urna de vot nu se alege și sistemul politic care generează apoi sistemul economic și pe cel social.
Sistemul politic actual, aflat la putere, poate genera prin management responsabil un sistem economic eficient, eficient în sensul formării unei economii de piață libere, reale și a unei protecții sociale concrete, palpabile, care să conducă la dezvoltarea normală, naturală a românilor în spațiul românesc.
Este clar că insuccesul economiei de piață în România, a capitalismului, s-a datorat modului bolnav în care unii politicieni au abordat noțiunile și legile pe care trebuiau să le susțină și să le respecte.
Din exterior, modelul agriculturii industrializate, practicate pe loturi mari de teren, rămâne dușmanul micii gospodării țărănești care nu-și poate comasa proprietățile în loturi de 40–60 sau 100 de hectare fiecare.
În finalul acestei declarații politice, rămâne o întrebare obsesivă pentru actualii guvernanți: dacă suprafața terenurilor rămase necultivate totalizează între 2 și 3 milioane hectare, situate în zona cea mai fertilă a țării, iar suprafața loturilor micilor gospodării rurale, situate în zone nu tocmai propice agriculturii (zona de deal și munte), este de 2,3 milioane hectare, dar care produce hrană pentru 6 milioane suflete, de ce ne concentrăm atenția asupra comasării loturilor micilor gospodării rurale și nu asupra valorificării terenului nelucrat? Aducerea acestuia în circuitul economic ar fi și un atractor pentru emigranții care se vor întoarce în țară, putând să se angajeze pe aceste milioane de hectare de teren arabil neproductive astăzi.
Nici comuniștii nu au reușit să comaseze terenurile din zona de deal și munte. Cum vor lucra aceste terenuri după comasare? Cu cele 730.000 de căruțe și 800.000 de cai existenți în gospodăria de subzistență?
Distanța dintre _aparatchky_ și opoziție poate fi parcursă acum doar cu viteze superluminice. Opoziția nu mai poate fi considerată, în aceste condiții, dozator și reglator fin de putere, constructiv și echilibrant, ci trebuie doar să se focalizeze pe contracararea atacurilor la persoană, lovituri sub centură, demontarea acuzelor nefondate. Doamne ferește să mai fii și vocal, să dai în vileag nedreptățile și să arăți cu degetul, că ajungi carne de tun, după modelul „blitzkrieg”! Fabricarea dosarelor și a acuzațiilor a devenit o nouă industrie. Păcat că nu ne poate scoate din criză, pentru că noii guvernanți par să aibă reale expertize și să-și facă treaba de minune. Și toate acestea, în condiții de recesiune profundă socială și economică.
Am să mă opresc la două exemple din Colegiul 9 din Făget – Buziaș, județul Timiș:
1. Cazul directorului Liceului teoretic „Traian Vuia” din Făget, profesor Victor Birău, proaspăt demis în mod nejustificat și deranjant de către reprezentanții Inspectoratului Județean Timiș, chiar în fața corpului profesoral. A fost director de școală în localitatea Făget în perioadele 1995–2005 și 2007–2010. A preluat poziția prin concurs, în anul 2007 și, din nou, în 2008, pentru încă 4 ani. În toată perioada în care și-a exercitat funcția a dovedit reale capabilități manageriale. A fost recunoscut și apreciat pentru activități deosebite de către Ministerul Învățământului, în decembrie 2007, și premiat, alături de alți doi directori de licee din județul Timiș, la Gala Directorilor 2007. S-a implicat în realizarea unor proiecte deosebite: a finalizat investițiile unui corp de clădire a liceului, cu 14 clase, două laboratoare, sală de sport, sală de calculatoare, cancelarie, sală de festivități, cantină, sală de mese și dotările aferente. Actul de demitere e ilegal și perturbă buna desfășurare a activităților, creând nemulțumiri profesorilor, părinților și elevilor.
Am aflat din această analiză a priorităților Guvernului PD-L că totul este o altă simplă promisiune cu iz electoral și înseamnă adormirea vigilenței electoratului în fața greutăților tot mai mari pe care trebuie să le suporte cetățenii, cei care duc pe umeri incompetența guvernanților.
Am înțeles încă o dată că politicienii sunt din ce în ce mai necredibili din cauza încercărilor perpetue de păcălire a oamenilor pentru a obține voturi.
Fondul Social European reprezintă un instrument pentru reducerea efectelor crizei din România, astfel că prin POSDRU există o schemă generală de ajutor de finanțare care conține trei regimuri. Unul dintre ele îl reprezintă subvenționarea costurilor pentru formarea profesională a tinerilor angajați în prima etapă a primului lor loc de muncă, formarea profesională continuă a angajaților și perfecționarea, respectiv specializarea lor, realizate la inițiativa angajatorilor.
Stimați colegi, în declarațiile anterioare am adus în discuție problema natalității și a îmbătrânirii populației. Consumul de stupefiante poate fi un factor marcant al acestei degenerări și de aceea nevoia de rezolvare a acestei probleme este stringentă.
Din aceste motive cred că ar trebui să acordăm mai multă atenție proiectelor de completare și modificare ale legilor nr. 143/2000 privind consumul și traficul ilicit de droguri și nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope.
Prin îmbunătățirea acestor reglementări ne vom alătura altor state membre ale Uniuni Europene, printre care Franța, Marea Britanie și Polonia, care au declarat consumul ierburilor cu efect psihoactiv ilegal.
Această preocupare vine și din faptul că suntem încă generația pentru care sacrificiul pentru un viitor mai bun a fost o axiomă care nu a ținut seama de regimurile politice, fie că ne referim la democrația populară, socialismul multilateral dezvoltat, tranziția spre economia de piață, criza economică globală. Consider, în analiza pe care ar trebui să o facem, că ar trebui să răspundem la întrebarea: Ce capitalism s-a construit în România în ultimii douăzeci de ani? Înainte de a răspunde la această întrebare aș folosi o analiză a profesorului Carl J. Schramm, președinte și director general al Fundației Kauffman, în care se studiază problema diferențelor de creștere economică din diverse țări și perioade. În cadrul acesteia se afirmă că există două surse de creștere: prima constă în suplimentarea cu mai mulți factori de intrare, cu referire la capital și la muncă, a doua este legată de inovație și de schimbarea tehnologică.
Aceste două strategii se numesc „strategie de creștere prin forță brută” și „strategie de creștere inteligentă”. Robert Solow, laureat al Premiului Nobel pentru economie, analizând această problematică a constatat în studiile făcute și a argumentat faptul că, în cadrul țărilor industrializate, inovația și creșterea inteligentă au fost mai importante decât forța brută, inovația fiind asemănătoare manei cerești, interpretată ca fiind ceva ce nu poate fi în general controlat de cei care elaborează politici. Plecând de la această analiză, se constată că există forme diverse de capitalism: capitalismul administrat de stat; capitalismul oligarhic, în care statul ar fi putut juca un rol, însă cei de la conducere și elitele nu au părut să fie interesați, în numele statului, de creșterea economică, ci de avantaje personale; capitalismul marilor firme și capitalismul antreprenorial, în care antreprenorii, cei care testează piața cu idei revoluționare, joacă un rol important.
S-a constatat științific că economiile cu cel mai mare succes sub aspectul creșterii economice sunt cele care beneficiază de o mixtură de antreprenori novatori și firme mari, consacrate, capabile să rafineze și să fabrice în serie inovațiile aduse pe piață de antreprenori. Economiile astfel structurate sunt considerate economii antreprenoriale. Este sau nu este economia României o economie antreprenorială? Nu am pretenția singurului răspuns posibil la această întrebare, dar încerc să formulez unul simplificat în fața dumneavoastră.
Tranziția noastră spre capitalism a adus în primii zece ani modelul capitalismului de stat, cu beneficiile pe care acesta putea să le aducă unei țări în curs de dezvoltare. Următorii zece ani au însemnat o dezvoltare a capitalismului oligarhic, în care interesul personal a însemnat mult mai mult decât interesul creșterii economice durabile, învingătoare pe durată lungă fiind creșterea speculativă. Nu s-a pus problema, în perioada celor douăzeci de ani, de a construi cu adevărat, în conformitate cu explicațiile date, capitalismul antreprenorial. Nu consider critică această analiză, deoarece odată cu
trecerea timpului, din experiența proprie, dură și nemiloasă în unele momente, așez la adevărata valoare afirmațiile profesorului Sascha Kugler din „Ghidul complet de strategie organizațională”: „Criticile care rănesc și judecățile reprezintă și ele o pierdere de timp. De cele mai multe ori, lucrurile pe care le criticați la alții sunt cele care nu vă plac la dumneavoastră. Vorbele grele au ca efect reacții adverse deschise sau ascunse. Ele distrag atenția de la obiectivul comun și deschid câmpuri de bătălie secundare”.
Pornind de la acest lucru, dorind să am mai mulți parteneri decât dușmani, și de la faptul că dezvoltarea economică este prin definiție un proces îndelungat, astfel încât provocarea cea mai importantă o reprezintă proiectarea și implementarea politicilor care să susțină creșterea pe termen lung, fac o propunere celor responsabili – și sunt foarte mulți în această categorie –, propunerea de a găsi soluții pentru creșterea ponderii capitalismului antreprenorial în cadrul capitalismului românesc. În paranteză fie spus, Strategia de la Lisabona prevede acest lucru la nivelul Uniunii Europene.
Sincer, mi-e greu să vorbesc despre o nouă schimbare, după atâtea alte schimbări, dar consider că această schimbare este absolut necesară și vine în realizarea interesului național, încă nefundamentat, din păcate, la nivelul acordurilor fine și la nivelul percepției populației. Știu că acest lucru necesită un program amplu, în care instituțiile statului, autoritățile locale și regionale, societatea civilă, patronatul, forța universitară și capacitatea academică dovedită, elitele tehnologice, învățământul, cercetarea științifică, cultele, prin puterea pe care o au la nivelul populației, mass-media trebuie să devină toate forțe ale întregului construit, părți esențiale ale unui program național de dezvoltare durabilă susținută pe termen lung. Cu toate acestea, vă propun realizarea cadrului legal și susținerea financiară pentru realizarea centrelor de dezvoltare tehnologică, câte unul pentru fiecare regiune de dezvoltare, ținându-se cont de specificul regiunii, construcția trebuind să fie rezultatul conlucrării concrete, dintre Uniunea Europeană, Guvernul României, autoritățile regionale și cele locale. Cunoscând experiența franceză din acest domeniu, care a dezvoltat aceste centre în contextul anilor șaizeci, când s-a pus problema construirii instituțiilor și procedurilor care pun în legătură dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului, vă propun drept exemplu Parcul Tehnologic Sophia Antipolis, o mândrie a DATAR – Delegația interministerială pentru Amenajarea Teritoriului și a Atractivității Regionale –, care înseamnă la ora actuală 1.300 de întreprinderi, 30.000 locuri de muncă de înaltă calificare și 2.300 de amenajări teritoriale.
- a populației cu produse autohtone;
– un program național de management al creditării și funcționării, corelat cu legislația europeană.
Să fie într-un ceas și an bun, căci, dacă nu va fi acum, nu va mai fi multă vreme de-acum încolo!
Incredibil!
Se pare că am ajuns ca, în numele autonomiei universitare, să admitem, să permitem, să ignorăm totul, inclusiv distrugerea școlii de medicină, cândva atât de apreciată, a României?!
Sper ca împreună cu ceilalți deputați din Comisia pentru sănătate, cu dumneavoastră, cu reprezentanții ministerelor de resort să găsim, grabnic, soluții pentru ca acest lucru să nu se întâmple!
Pe de altă parte, orice analist economic știe că singura cale de ieșire din criză este luarea unor serii de măsuri care să încurajeze ocuparea, prin păstrarea locurilor de muncă atât în domeniul privat, cât și de stat, dar și prin stimularea creării unor noi locuri de muncă, în special pe domeniul investițiilor strategice în infrastructură, locuri de muncă care să reprezinte o alternativă pentru cei concediați.
Concluzia ar fi că PD-L, sub îndrumarea lui Traian Băsescu, duce o politică deliberată de sărăcire a populației, ca metodă de pregătire a viitoarelor alegeri parlamentare, și asta pentru că oamenii săraci, disperați și copleșiți de greutățile vieții sunt mult mai ușor de manipulat și cumpărat cu o pungă de zahăr sau o sticlă de ulei. Prin urmare, milioane de euro din banii publici care se redistribuiau către sute de mii de români ajung să fie îndreptați, prin ministere precum cele conduse de Udrea sau Berceanu, către câteva firme din clientela politică a PD-L.
Din același fond se vor plăti și salariile compensatorii pentru bugetarii care vor fi concediați, precum și veniturile lunare de completare pentru cei peste 10.300 de disponibilizați din sectorul feroviar.
În total, cel puțin 300 de mii de salariați își vor pierde locurile de muncă în acest an.
Ce vor face acești oameni? Nu-și vor mai plăti facturile, își vor limita consumul, nu vor putea să-și achite datoriile către bănci.
Dacă în anul 2009 a crescut cu 50% numărul persoanelor fizice care aveau restanțe mai mari de 30 de zile la ratele bancare, în comparație cu anul 2008, mă întreb cum vor evolua lucrurile în acest an, când vom ajunge să avem un milion de șomeri. Sute de mii de familii riscă să rămână fără un acoperiș deasupra capului, pentru că au garantat creditele cu locuințele! Actualul Guvern are toate șansele să rămână în istorie drept „Guvernul desproprietăririi”. Aceasta este grija unui guvern de dreapta față de cetățenii țării.
Profesorii, medicii, agricultorii, pensionarii sunt din nou obligați să strângă cureaua, pentru că este criză.
Aplicarea Legii unitare a salarizării înseamnă diminuarea drastică a salariilor profesorilor și medicilor. Profesorii pierd 40% din salariu, adică drepturile câștigate din 1990 până în prezent. Medicii pierd 50% din salariu, pentru că rămân fără sporul pentru orele suplimentare, tichetele de masă, dar și banii pentru gărzi.
Cum este posibil, în acest condiții, să crească sporurile și primele la Administrația Prezidențială și la Secretariatul General al Guvernului?
Punctul de pensie va scădea la sub 40% din salariul mediu brut, în loc să crească la ținta de 45%, așa cum a cerut PSD. La această reducere a pensiei se adaugă creșterea necontrolată a prețurilor la bunuri și servicii, ceea ce pentru pensionari înseamnă scăderea puterii de cumpărare cu 15%.
Impozitele și taxele locale s-au majorat cu 20%, iar factura la toate utilitățile a crescut cu același procent și va crește în continuare.
Mai mult de 2,5 milioane de familii nu au bani pentru plata curentului electric și a energiei termice. Sunt milioane de români de care Guvernului Boc nu îi pasă!
PD-L a împărțit banii publici fără să țină cont de nevoile sociale și de criza economică. Bugetul pe anul 2010 nu a fost gândit în folosul cetățenilor, ci pentru satisfacerea oligarhiei PD-L și a clientelei politice. Am prezentat zeci de amendamente privind bugetul pe 2010 și le voi susține în continuare, pentru că sunt amendamente absolut necesare pentru protejarea categoriilor sociale vulnerabile în fața crizei economice.
Am propus măsuri și programe concrete, susținute de cifre, pentru stimularea economiei reale, dar actualii guvernanți sunt surzi și muți când e vorba despre interesele cetățenilor români.
Restructurarea sectorului sanitar – prin regândirea funcționării acestuia pe principiile eficienței, în condițiile asigurării accesului tuturor persoanelor la serviciile medicale de calitate, extinderea componentei private în domeniul sanitar – presupune nu numai măsuri de ordin organizatoric, ci și economic.
Au existat și există o multitudine de programe de restructurare și îmbunătățire a sistemului, dar niciunul nu a dus la rezultatele scontate. Criza economică nu este un motiv de a nu aplica ceea ce s-a stabilit într-un program pe termen lung.
Sistemul sanitar, prin situația actuală de criză, este impulsionat de a aplica cu o mai mare rapiditate legile care conduc la eficientizarea sa.
Aceste măsuri vizează, printre altele, reducerea impozitului pe venit la 10%, desființarea impozitului forfetar, reducerea TVA la construcții noi, pentru a stimula construirea de locuințe noi, și astfel deblocarea acestui sector de activitate.
Nimic din toate aceste preocupări nu pare a fi pe agenda celorlalte partide politice, preocupate doar de satisfacerea anumitor interese politice, care, din păcate, nu au nimic de-a face cu nevoile și cu adevăratele probleme ale românilor.
În timp ce PNL cere Guvernului să adopte măsuri care să susțină deblocarea activității economice și să renunțe totodată la acele prevederi, adoptate anul trecut, care și-au dovedit ineficiența, cum ar fi introducerea impozitului minim, PD-L, deși aflat la guvernare, practică în continuare politica „Noi pentru noi!”, acordând prioritate temelor de interes partinic, cum ar fi o mai bună conservare a puterii.
*
„Reașezarea clasei politice sau efectele alegerilor prezidențiale”
După ultimele alegeri din luna noiembrie și turul II din 6 decembrie și după o vacanță parlamentară care a trecut extrem de repede, datorită sărbătorilor de iarnă în primul rând, dar nu numai, iată că actuala clasă politică anunță la unison congrese care au ca scop un singur subiect: alegerea unui nou președinte sau reconfirmarea celui anterior.
În spatele acestor alegeri însă se pare că stau alte interese ale partidelor, începând de la schimbarea siglei și numelui partidului, până la alegerea unei noi strategii pe o perioadă de cel puțin doi ani, până la viitoarele alegeri locale.
Cum gândesc partidele aceste schimbări vom afla imediat după aceste alegeri, care sunt programate într-un interval extrem de scurt: februarie – martie 2010.
Mulți vor spune că ne-am săturat de atâtea alegeri, însă de această dată este vorba doar de cei ce sunt strict implicați în viața politică, adică membrii de partid.
Vrând-nevrând, pe lângă implicațiile directe, sunt atenți la ceea ce se întâmplă și nemembrii de partid, ceilalți cetățeni ai României, care știu că de aceste alegeri depinde în mare măsură mersul lucrurilor în România, alegerile fiind de fapt spiritul democrației autentice.
Au trecut peste 20 de ani de la Revoluția din 1989 și am asistat în acest an la cea mai aprigă luptă pentru Președinția României, tocmai pentru că în această perioadă s-au întâmplat multe lucruri în țara noastră, după care, dacă ar fi să le comparăm cu viața dinainte de 1989, pentru cei care au trăit-o, ne dăm seama câte progrese am făcut.
Nu sunt puține, însă nu a fost ușor și nici ceva mai ușor nu ne așteaptă în următorii ani. Dacă vom fi prudenți în măsuri și vom ține cont de actuala situație economică și de criza financiară, care a devenit o realitate și în România, nu putem să nu participăm, fiecare dintre noi, într-o mai mică sau mai mare măsură la alegeri, indiferent de ce natură ar fi ele, pentru că numai așa vom putea depăși această perioadă deloc ușoară și să privim cu încredere înainte, chiar dacă va fi mai greu ca altădată.
Personal, sunt convins că și de această dată ne vom mobiliza cu toții, așa cum am făcut-o de fiecare dată la greu, și vom trece cu bine și de acest „examen”.
Oamenii vor să muncească, să își poată administra afacerile, să câștige decent, să se bucure de stabilitate economică, financiară și socială, vor să trăiască cu demnitate într-o țară care, în schimbul impozitelor și taxelor pe care le plătesc, le oferă un sistem de sănătate performant, infrastructură de calitate, un mediu de afaceri stabil și competitiv și, dacă mă întrebați pe mine, acestea cred că sunt adevăratele priorități ale cetățenilor.
Domnule prim-ministru, guvernarea unei țări nu este o glumă și de aceea vă rog, încă o dată, să luați de urgență măsuri anticriză reale, eficiente, care să țină cont de prioritățile cetățenilor, nu de prioritățile dumneavoastră. Consultați-vă cu mediul de afaceri, așa cum fac și eu în colegiul pe care îl reprezint, ascultați oamenii înainte de a lua decizii care le afectează modul de viață și luați acele măsuri de reducere a taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale care vor conduce la crearea de noi locuri de muncă, la creștere economică și la menținerea puterii de cumpărare.
*
## „Suntem împotriva diminuării cuantumului pensiilor”
După 20 de ani de așa-zisă democrație, politicile sociale din România sunt încă incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții _ad-hoc_ la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare. Marea problemă a sistemului de protecție socială este lipsa de capacitate de planificare strategică integrată a politicilor sociale. România se află între țările europene cu incidență mare a sărăciei relative, categoriile de populație cele mai expuse riscului de sărăcie în România sunt copiii, vârstnicii singuri, agricultorii, șomerii și pensionarii. Sistemul de protecție socială protejează în mod evident mai puțin copiii, familiile cu mai mulți copii, asigurații din sistemul sanitar și pensionarii în comparație cu alte categorii sociale, așa-zis „privilegiate”. Acest lucru nu este corect, nu este moral și nici logic, până la urmă.
Prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, Guvernul dorește diminuarea punctului de pensie, astfel, dacă în anul 2009 cuantumul punctului de pensie a fost de 732,8 lei (43% din salariul mediu), pentru anul 2010 se dorește ca punctul de pensie să scadă la 38% din salariul mediu pe economie (aproximativ 680 RON), ceea ce ar determina scăderea tuturor pensiilor, iar aici nu mă refer la pensiile mari, ci la acele pensii și așa mici ale marii majorități a pensionarilor, și în special ale agricultorilor, siderurgiștilor și navaliștilor.
Încercăm să înțelegem că nu sunt bani la buget, că situația economică este dificilă, dar ce vină au oamenii aceștia, pensionarii simpli care au contribuit o viață întreagă la fondurile de asigurări sociale pentru a se bucura de o bătrânețe liniștită? Declaram la începutul mandatului că prioritatea mea rămân, în continuare, pensionarii. Subliniez că, spre deosebire de alți politicieni care se „îndrăgostesc” brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menținut constantă această preocupare. În majoritatea intervențiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de inițiative legislative, interpelări, întrebări, declarații politice adresate de la tribuna Parlamentului sau întâlniri cu membrii ministerului de resort, am încercat să rezolv problemele cu care se confruntă marea parte a pensionarilor din România.
Personal, sunt împotriva oricărei măsuri de diminuare a cuantumului pensiilor, pentru care, din punctul meu de vedere, nicio explicație de natură economică sau de altă natură nu este plauzibilă.
## „Pledoarie pentru bolnavii de cancer”
Ignoranța, lipsa de informare, coroborate cu o implicare încă limitată din partea autorităților în acest domeniu, duc la diagnosticarea târzie a bolii și, ca urmare, tratamentul devine extrem de costisitor, agresiv, implicând mai multă suferință atât pentru pacient, cât și pentru familie. Din aceste motive, în foarte multe cazuri, vindecarea nu mai este posibilă. De aceea, și percepția publicului este greșită, făcând din boala canceroasă un diagnostic fără milă, echivalentul condamnării la moarte.
În Uniunea Europeană, serviciile pentru pacienți, în special pentru cei ce suferă de boli incurabile sau care implică tratament pe termen lung, iau în considerare toate aspectele legate de calitatea vieții sau aspectele sociale implicate. În România nu există încă un sistem coerent de gândire în abordarea nevoilor complexe ale pacienților. De asemenea, nu există o cooperare interinstituțională cu privire la problemele acestor pacienți. Cancerul este în prezent o importantă problemă de sănătate publică, fiind a doua cauză a mortalității la nivel național.
În România, copiii cu tumori maligne sunt diagnosticați tardiv, când afecțiunea se află în ultimele stadii, subliniază specialiștii în oncologie. Cel mai adesea, când copiii sunt atinși de o boală atât de gravă, părinții sunt dezarmați și descurajați în fața suferinței cumplite și a nenorocirii în care se găsesc. Mai mult, ei se confruntă cu un mediu medical care le este străin și prin mentalitatea sa, prin termenii de specialitate și prin nepăsare.
La nivelul județului Galați, în ultimul deceniu s-a dublat numărul cazurilor de tumori maligne la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 14 ani. Astfel, la copiii de 0-1 an, dacă în anul 1995 s-a înregistrat un singur caz de tumoră malignă, în 2003 erau luate în evidență alte cinci cazuri, iar la sfârșitul anului 2006, încă trei cazuri de tumoră malignă au fost diagnosticate la sugari. Pe ansamblul grupei 1-14 ani, în anul 1995 au fost 14 cazuri noi de boli oncologice, dar în 2006, numărul acestora ajunsese la 35 de cazuri.
În ciuda acestui fenomen alarmant, rețeaua de oncopediatrie din România continuă să se rezume la doar șase centre de diagnostic și tratament al bolilor oncologice la copii, situate în centre universitare tradiționale: București, Iași, Cluj, Timișoara și Târgu Mureș. La nivelul județelor nu există nici măcar câte un singur medic oncopediatru, aspect ce este inacceptabil. Lipsa medicilor oncopediatri la nivel județean nu permite depistarea precoce a bolilor canceroase la copii, în condițiile în care, în stadii incipiente, multe dintre acestea sunt vindecabile. De aceea, mulți dintre copiii cu boli oncologice beneficiază târziu de tratament și adesea inutil. Viitoarele acțiuni și programe inițiate și dezvoltate de Ministerul Sănătății, dacă ele vor exista, ar trebui să aibă în vedere conștientizarea opiniei publice cu privire la prevenirea, tratamentul și serviciile disponibile în domeniu pentru persoanele bolnave de cancer, sprijinirea familiilor în care există persoane bolnave de cancer, pentru înțelegerea problemelor create de această boală și facilitarea comunicării cu acestea, informarea părinților cu copii bolnavi de cancer cu privire la boală, tratamente, clinici, drepturi legale și alte servicii utile.
*
## „Cultura românească, fără bani pentru supraviețuire”
Ne aflăm în primele zile după aprobarea bugetului de stat al României pe anul 2010. Fiecare dintre noi, oricât de nepriceput într-ale finanțelor ar fi, înțelege că de unde este puțin nu poți face mult. Înțeleg, așadar, și eu că bugetul României este unul de austeritate, ca, din păcate, toate bugetele României din ultimii 19 ani. Înțeleg că nu sunt bani suficienți pentru a fi alocați ministerelor pentru a face ca românii să trăiască mai bine, să trăiască decent, potrivit muncii pe care mulți dintre ei au depus-o zeci de ani. Înțeleg, însă, și faptul că prioritățile României trebuie să fie astfel structurate încât educația să fie pusă în prim-plan, iar când spun educație nu mă refer numai la Ministerul Educației, ci și la cel al Culturii, cultura fiind strâns legată de educația membrilor unei națiuni. Militez pentru nevoia de mai mulți bani la educație, dar cu dorința ca aceasta să nu ne lase indiferenți la nevoia de mai mulți bani la cultură, tocmai pentru că aceste domenii sunt atât de strâns legate. Bugetul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național este și anul acesta unul supărător de mic, jenant de redus pentru o țară cu o istorie și o cultură ca ale României, pentru o cultură ce are nevoie a fi păstrată și promovată. Probabil nu se vor găsi bani suficienți pentru educație și cultură nici la rectificările bugetare viitoare, care să ne dea speranța nouă, românilor, că autoritățile se respectă și ne respectă la fel de mult pe cât ne-au respectat pe noi înaintașii noștri. Potrivit componenței sistemului de finanțare, cultura este un domeniu dependent, în cea mai mare măsură, de bugetul de stat: 98,8% este ponderea acestuia, în timp ce veniturile proprii reprezintă doar 1,2%. În opinia mea, ar trebui sa fie anumite sume care să aibă o destinație foarte clară: teatrele, muzeele, Biblioteca Națională, direcțiile de cultură etc., dar și realizarea câtorva proiecte importante – bienala de la Veneția, târgurile de carte, prezența României la alte evenimente în străinătate – și acestea trebuie susținute de la bugetul ministerului.
Mă întreb de unde se vor găsi fondurile necesare pentru unele clădiri de patrimoniu din București și din țară care așteaptă să fie reabilitate. Totodată, sunt deschise în întreaga țară peste 200 de șantiere la obiective din cadrul Programului Național de Restaurare. Apreciez echipa actuală de la conducerea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Personal, sper să înțeleagă și să identifice resursele financiare pentru a nu lăsa cultura românească să moară.
*
„Tinerii supradotați și rolul lor decisiv la dezvoltarea României”
Potrivit Recomandării nr. 1248 din 1994 a Consiliului Europei, educația este un drept uman fundamental care trebuie, pe cât posibil, adecvat fiecărui individ. Însă acest lucru nu înseamnă nicidecum a privilegia un anumit grup în defavoarea altuia, ci doar a crea acele oportunități educaționale care să permită celor care au abilități deosebite să își dezvolte la maximum potențialul.
Tinerii supradotați reprezintă, pentru orice stat, o resursă umană extrem de valoroasă. Ei sunt acea garanție a progresului unui stat, a locului pe care acesta îl ocupă și îl va ocupa între celelalte state. Ei sunt cei care, prin contribuția lor inovatoare în domenii precum: știință, tehnologie, antreprenoriat sau artă, dau statului în cauză posibilitatea nu doar de a răspunde provocărilor aduse de globalizare sau regionalizare, ci, mai ales, de a crea oportunități prin care statul să poată participa la beneficiile produse de aceste procese.
România are nevoie de acești tineri aici, acasă. Nu ne mai putem permite prelungirea acestui exod de creiere. Ei trebuie să poată găsi în țară un mediu educațional care să le dezvolte abilitățile la capacitate maximă, care să răspundă nevoilor lor speciale de instruire, și nu doar pentru motivul amintit mai sus, ci și pentru a evita producerea unor reacții nedorite și dureroase, precum alienarea sau comportamentul antisocial.
În consecință, printr-o educație diferențiată la nivel formal, nonformal și informal, prin promovarea inițiativei, a spiritului întreprinzător și a creativității lor în toate domeniile, prin încurajarea participării lor active la procesul decizional, acești tineri supradotați își vor putea dobândi competențele, cunoștințele și abilitățile care să îi stimuleze să devină lideri într-o Românie europeană și modernă.
De aceea, a-i identifica și a-i sprijini sunt o necesitate și o responsabilitate pe care trebuie să ni le asumăm cu toții acum, atât clasa politică, cât și societatea civilă, și nu doar pentru beneficiul acestor tineri excepționali, ci și pentru beneficiul societății românești. Fiindcă a face acest lucru înseamnă a da României cele mai bune resurse umane, care ar putea să îi asigure dezvoltarea susținută și progresul economic într-o Europă unită.
*
## „Sistemul sanitar românesc este în moarte clinică”
Sistemul sanitar este la un pas de colaps. Bolnavii abia își mai găsesc medicamentele în farmacii, iar spitalele au bani doar cât să acopere salariile angajaților. Prin proiectul de lege privind bugetul Ministerului Sănătății pentru anul 2010, lucrurile nu vor reveni la normal, fondurile alocate sunt în linii mari cam aceleași ca și în anul 2009, numai că, de această dată, din aceste sume alocate trebuie onorate și împrumuturile angajate de minister în anul trecut.
Sistemul public de sănătate prezintă, în forma actuală, multiple disfuncționalități, dar principala problemă o reprezintă resursele insuficiente alocate de stat, deoarece cele 4,5% din PIB alocate sănătății sunt insuficiente și nu contribuie la îmbunătățirea calității actului medical pentru cei 22 de milioane de beneficiari. Constatăm că, din cauza
deficitului de finanțare, sistemul de asigurări sociale de sănătate nu reușește să-și îndeplinească scopul pentru care a fost creat, mulți dintre cei care plătesc la Fondul de asigurări sociale de sănătate ajung să nu mai poată beneficia de servicii medicale atunci când au nevoie de ele.
Consider că principalele măsuri care trebuie luate pentru eficientizarea finanțării sistemului sanitar ar trebui să fie creșterea numărului de contribuabili la bugetul asigurărilor de sănătate și a surselor de alimentare a acestui buget, precum și calcularea contribuției în funcție de venituri. Altă măsură ar putea fi introducerea unui mecanism prin care să poată fi colectată o parte din contribuția plătită de românii care lucrează în străinătate la fondurile de asigurări de sănătate din statele de destinație. La ora actuală avem un număr considerabil de români care lucrează în străinătate, dar care și-au lăsat cea mai mare parte dintre membrii familiei în România, aceștia din urmă beneficiind de servicii medicale deseori fără a fi asigurați – în felul acesta, românii plecați la muncă în străinătate nu mai sunt solidari cu cei pe care i-au lăsat în țară, ei contribuind la sistemele de asigurări sociale din statele de destinație.
Consider necesară și recuperarea, de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a tuturor costurilor aferente serviciilor medicale acordate victimelor în cazurile de accidente rutiere sau de agresiune. Spre exemplu, deși legislația specifică asigurărilor auto obligatorii prevede acoperirea costurilor tratării și despăgubirii victimelor accidentelor rutiere, acestea intrând în prețul polițelor, nu există o procedură de încasare CNAS sau de către unitățile sanitare a contravalorii serviciilor medicale acordate victimelor de la asiguratori, ceea ce aduce o pagubă considerabilă bugetului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Trebuie identificate urgent soluții complementare de finanțare a sistemului public de asigurări de sănătate, înainte ca acesta să intre oficial în moarte clinică, dar cum de la ministerul de resort soluțiile se lasă așteptate sau nu există, probabil că finalitatea imediată va fi greu de acceptat de către noi toți.
*
„Actul educațional din mediul rural”
Școli și grădinițe care funcționează în spații comerciale, fără apă curentă, cu mobilier insuficient sau deteriorat, instalații electrice defecte și curți transformate în pășuni. Acesta este tabloul în care își desfășoară activitatea sute de profesori și mii de elevi din mediul rural.
În județul Galați funcționează în momentul de față 509 unități de învățământ, dintre care: 151 în urban și 358 în rural, autorizate sanitar fiind 416, ceea ce reprezintă un procent de 81,72%. Din 93 de unități care funcționează neautorizat sanitar, 21 sunt în urban și 72 în rural. Verificările efectuate de către autoritățile de resort au scos la iveală faptul că unitățile școlare neautorizate funcționau exact în locurile unde nu avea ce să caute o școală. Este vorba despre apartamente de la parterul blocurilor, spații comerciale, case de locuit, spații cu circuite necorespunzătoare, ca să nu mai vorbim de grupurile sanitare insuficiente. La acestea se adaugă o serie întreagă de probleme care conturează un tablou sumbru al unităților școlare, în special din mediul rural, elevii fiind nevoiți să meargă la cursuri în condiții improprii. Din nefericire, factorii de decizie nu s-au îngrijit să asigure nici măcar apa curentă în școli. Așa se face că fie lipsește sursa de apă sau este nefuncțională, fie instalația de alimentare cu apă este defectă, fie sistemul de evacuare a apelor uzate nu respectă prevederile legale în domeniu. Trebuie amintit și faptul că sistemul de încălzire al unităților de învățământ se reduce la niște sobe metalice, mobilierul este insuficient sau deteriorat, iar instalațiile electrice sunt defecte sau incomplete. Pentru a completa tabloul, curțile școlilor sunt neîmprejmuite și neamenajate, presărate cu gropi care amenință sănătatea copiilor sau au fost transformate pur și simplu în pășuni.
În prezent, în județul Galați sunt 185 de grădinițe rurale, din care 130 sunt autorizate, dar 76 dintre ele au primit un calendar de conformare pentru rezolvarea deficiențelor. Exista însă 55 de grădinițe neautorizate pentru diverse deficiențe descoperite, pornind de la lipsa apei curente sau instalațiile nefuncționale, dotări sanitare insuficiente sau grupuri sanitare deteriorate, iluminat necorespunzător, și enumerarea ar putea continua.
Nici la capitolul licee nu stăm mai bine. Dintre cele două licee rurale existente în județ, numai unul a fost autorizat, cu calendar de conformare. Este vorba despre liceul din comuna Tudor Vladimirescu, unde autoritățile trebuie să construiască un grup sanitar pentru ca unitatea să continue să funcționeze, în timp ce liceul din localitatea Pechea este neautorizat, întrucât instalația de alimentare cu apă este defectă, iar sistemul de evacuare a apelor uzate este subdimensionat.
Aceasta este imaginea învățământului din mediul rural de la nivelul județului Galați, și cred că din toată țara. De aceea, consider oportună alocarea fondurilor necesare administrațiilor publice locale pentru demararea unor lucrări de modernizare a unităților școlare, care în mod cert vor crește calitatea actului educațional și în mediul rural.
## „Infrastructura românească”
Infrastructura României este o eternă prioritate pentru fiecare Guvern. Ca să ajungă la putere, unii promit autostrăzi, poduri, tot ce trebuie pentru o țară civilizată. Văzute de sus însă, drumurile arată că România a rămas codașă în Europa la infrastructură, ba, mai mult, ocupă ultimul loc în Europa la numărul de kilometri de autostradă.
Două treimi din suprafața totală a infrastructurii din România trebuie refăcută. Mai multe studii arată că starea proastă a drumurilor și lipsa investițiilor în acest segment reprezintă un impediment major în calea dezvoltării economice. În aceste condiții, modernizarea infrastructurii la standarde europene ar trebui să fie una dintre prioritățile naționale pentru perioada 2007–2013.
România are de recuperat un decalaj foarte mare în domeniul infrastructurii, față de restul țărilor UE. De exemplu, din rețeaua de aproape 80 de mii de kilometri de drumuri, doar 20% reprezintă drumuri naționale. Restul sunt drumuri județene și comunale al căror grad de utilitate a scăzut dramatic în ultimii ani, aceasta deoarece numai 21 de mii de kilometri din total au fost reparați. Starea de uzură este mare și din cauza faptului că numărul șoselelor din România a rămas aproximativ același de peste zece ani. Șoselele din zonele turistice au ajuns să fie extrem de aglomerate în perioadele de sezon. În raport cu suprafața țării, România are cea mai mică densitate de drumuri din toate statele membre UE, adică 33,5 kilometri la 100 de kilometri pătrați. România este clasată pe locul 76 în topul mondial al competitivității în
turism, între Azerbaidjan, clasată pe locul 75, și El Salvador, care ocupă poziția 77.
În opinia mea, strategia de transport a României ar trebui să se bazeze, în principal, pe construirea rețelei transeuropene, ceea ce înseamnă autostrăzi noi, și finalizarea celor care sunt în construcție. Pentru drumurile naționale și cele județene, strategia trebuie să se bazeze pe reabilitarea lor, iar în ceea ce privește rețeaua de căi ferate, un obiectiv ar fi creșterea vitezei operaționale maxime la 160 de kilometri pe oră pentru trenurile de pasageri și 120 de kilometri pe oră pentru cele de marfă. Strategia ar trebui să mai cuprindă ridicarea standardelor în infrastructura aeriană și navală. Fiind un sector foarte important, o mare parte din fondurile europene ar trebui să se ducă în dezvoltarea infrastructurii, care în mod cert generează și locuri de muncă.
*
## „Pledoarie pentru creșterea calității învățământului românesc”
Ne aflăm în fața unor măsuri fără precedent anunțate, în ultima perioadă, de către Guvern, măsuri care vizează eliminarea tichetelor de masă și de vacanță, dar, ce este cel mai grav, disponibilizări masive în sistemul educațional, pe parcursul anului 2010. Se încearcă astfel punerea în practică a unui program – al Ministerului Finanțelor și Ministerului Muncii – care vizează disponibilizarea unui număr de 100.000 de bugetari în anul 2010.
Mă întreb: ce vor face acei oameni, cum vor putea ei și familiile lor trece peste această perioadă grea?
Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii nu au o viziune în ceea ce privește stimularea mediului privat pentru atragerea disponibilizaților sau contractarea fondurilor comunitare pentru acțiuni de reconversie profesională. În această declarație politică vreau să atrag atenția asupra disfuncționalităților deja existente în sistemul educațional, dar și asupra problemelor care vor apărea după aceste concedieri, în număr de 17.000, conform reprezentanților finanțelor publice. Ceea ce se propune în acest moment este un lucru greu de acceptat atât pentru dascăli, cât și pentru familiile acestora, greu de acceptat chiar pentru sistemul de învățământ în general, care și așa este într-o stare dezastruoasă. Toți miniștrii care au fost până acum nu au făcut decât să constate gravele probleme cu care se confruntă acest sector și... atât!
Învățământul românesc se află într-un proces de degradare continuă. Media elevilor români care nu reușesc să atingă nici măcar nivelul cel mai scăzut de performanță este dublă față de media UE, România este pe ultimul loc în Europa în privința participării la o formă de educație pentru populația de 15–24 de ani, niciuna dintre universitățile românești nu se afla în top 500 la nivel global, și lista poate continua. Competitivitatea scăzută a forței de muncă și slaba productivitate a muncii în România provin din calitatea slabă a acestui sistem de educație. Angajatorii de pe piața locală sunt nevoiți să investească bugete consistente pentru ca absolvenții facultăților să facă față cerințelor la locul de muncă. Tinerilor nu le lipsesc doar abilitățile profesionale de specialitate, ci și cunoștințele elementare, general valabile și aplicabile la orice loc de muncă. Problemele nu sunt generate doar de calitatea învățământului superior, ci vin din lipsurile cronice ale învățământului preuniversitar – cu alte cuvinte, este o problemă a sistemului în ansamblu. Oferta sistemului de educație din România este în neconcordanță cu cererea de pe piața muncii și din punct de vedere cantitativ. Piața locală se confruntă cu un deficit acut de personal calificat în cele mai multe domenii, dat fiind că nu există o politică de corelare a numărului de absolvenți cu nevoile pieței. În plus, lipsa unor programe de recalificare profesională a împiedicat anumite regiuni ale țării să beneficieze de oportunitatea unui grad ridicat de disponibilitate a forței de muncă.
*
„Șomajul, principala problemă a României în anul 2010” Peste jumătate dintre români sunt de părere că ceea ce este mai dificil abia acum urmează. Pe piața muncii, șomajul, creșterea prețurilor și degradarea situației economice sunt principalele temeri atât în țara noastră, cât și pe plan european. Acestea sunt și concluziile celui mai recent Eurobarometru realizat de Comisia Europeană, potrivit căruia creșterea prețurilor, situația economică și șomajul sunt principalele dificultăți cu care se vor confrunta românii în anul 2010. Astfel, 40% dintre români cred că problema cea mai importantă pentru ei este creșterea prețurilor, față de 26% care împărtășesc această opinie la nivel comunitar, șomajul fiind a treia mare temere, 15% dintre cei chestionați cred că șomajul va fi cea mai mare problemă pentru ei în 2010.
În România, conform celor mai optimiste previziuni ale reprezentanților Ministerului Muncii și FMI, rata șomajului va ajunge în acest an la 10%. În condițiile în care raportările privind șomajul au la bază o populație activă de 9,1 milioane de persoane, înseamnă că în anul 2010 se va ajunge la aproximativ 1.000.000 de șomeri. Pentru calcularea ratei șomajului, sunt luați în calcul doar șomerii înregistrați la ANOFM, adică cei care încasează indemnizații de șomaj și cei care, deși nu au dreptul la astfel de ajutoare, declară la autorități că sunt în căutarea unui loc de muncă.
Datele privind numărul de salariați din economie, raportat la populația totală, indică însă o situație mult mai gravă. La o populație totală de 21,5 milioane de persoane, potrivit statisticilor oficiale, populația activă din calculele ANOFM este de 9,1 milioane de persoane. Însă numărul salariaților este de doar 5,5 milioane (estimat). Practic, mulți șomeri nu apar în statistici, fiind „incluși” în cei 3 milioane români activi, care nu au venituri salariale și nici nu apar în raportările privind șomajul, fiind asimilați agricultorilor sau întreprinzătorilor pe cont propriu.
În județul Galați, situația este cea mai gravă, județul fiind primul în totalul disponibilizărilor calculat pentru finalul anului trecut și începutul noului an. Astfel, în ultima lună a anului care s-a încheiat, 1.325 de gălățeni și-au pierdut locul de muncă, iar luna aceasta vor fi trimise în șomaj aproape 200 de persoane, într-un singur an de zile fiind concediate 10.017 persoane, șomajul ajungând la 11,5%.
Consider că se impune elaborarea unui plan de măsuri imediate pentru atenuarea efectelor șomajului, printr-o disponibilitate mai mare, în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în vederea atragerii fondurilor europene, pentru ca o parte dintre angajatorii sau angajații care vor fi disponibilizați temporar să poată fi ajutați cu acești bani. România are șansa în acest an să își depășească statutul de contributor net la bugetul Uniunii Europene și să obțină măcar cu un cent mai mult decât contribuie. O politică mai coerentă de investiții în infrastructură, agricultură și turism, pentru a genera locuri de muncă, cred că ar fi una dintre soluții.
„Despre serviciile sociale din România”
Aduc în discuție pentru a nu știu câta oară un subiect care mă frământă și care creează mari probleme și dezavantaje unei mari categorii de persoane: este vorba despre persoanele cu handicap, bătrânii și copiii.
O realitate cruntă ne lovește în acest moment: jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situația este și mai tragică, 50-55 la sută din populație, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni și copii abandonați prin plecarea părinților din țară. Pe de altă parte, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanțează, decât în mică măsură, programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanțarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20 la sută, în România, media e de doar 3-4% din PIB. Lipsa finanțării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimțită de organizații, cu cât mulți finanțatori internaționali trebuie să se retragă din România, având în vedere noul statut de stat membru.
În România, este evident că atât sectorul public, cât și statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani, se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistență socială către servicii sociale primare centrate pe prevenție, identificarea nevoilor sociale, limitarea situațiilor de risc.
Este necesară realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărți a serviciilor sociale din România, elaborarea Strategiei naționale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale și a Planului de acțiune pentru implementarea acesteia. Este nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport și asistență pentru menținerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităților persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerență internă a sistemului de proceduri; corelarea și coordonarea agențiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanți, agenții de licențiere etc.); formarea specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii și proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor și/sau a reprezentanților lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management și monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici și privați, în definirea politicilor și implementarea programelor de reformă.
*
## „Mediul de afaceri trebuie ajutat să se dezvolte”
Atragerea investițiilor străine și sprijinirea mediului de afaceri prin adoptarea de măsuri legislative care să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă investitorii străini, dar și cei autohtoni, ar trebui să fie prioritate de gradul zero pentru orice guvernare, în condițiile în care sectorul privat este unul dintre factorii de bază ai dezvoltării economice, atât de necesare. De asemenea, se impune cu necesitate ca instituțiile abilitate de stat să sprijine sectorul privat, dar și structurile asociative ale oamenilor de afaceri, să dezvolte și să consolideze relații strânse de colaborare pentru deblocarea mecanismelor care în prezent frânează
* dezvoltarea sectorului privat în România și, implicit, dezvoltarea economică în ansamblu. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că există o strânsă relație de interdependență între accesarea de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii locale de către autoritățile administrației publice locale și atragerea de investiții străine, în sensul că existența unei infrastructuri moderne și oferirea de facilități sunt condiții elementare pentru atragerea oricărui investitor. În aceeași măsură, crearea de locuri de muncă are efecte benefice asupra dezvoltării economice a comunității locale.
Atât pentru factorii de decizie din sectorul public, cât și pentru cei din sectorul privat, este fundamentală eliminarea decalajelor economice dintre județe și apariția unei axe prioritare de dezvoltare pe județe. Problematica complexă a mediului de afaceri trebuie să preocupe în egală măsură autoritățile publice și reprezentanții oamenilor de afaceri, pentru asigurarea unei dezvoltări economice susținute și durabile. Identificarea soluțiilor la problemele cu care se confruntă principalul motor al dezvoltării economice – sectorul privat –, făcută într-un cadru instituționalizat, va avea cu siguranță efectul scontat.
## „Turismul românesc”
Bilanțul turismului la 20 de ani de la revoluție nu poate fi un motiv de mândrie pentru niciunul dintre cei desemnați să-l conducă și să-l organizeze în tranziția spre capitalism.
România are un potențial turistic foarte mare, este un fapt cu care sunt de acord majoritatea celor care activează mai mult sau mai puțin în domeniul turismului. Avem litoral, Delta Dunării, munte, stațiuni balneare, Bucovina, Maramureș și multe altele. Felul în care ar trebui însă exploatat acest potențial și ordinea priorităților arată diferit în viziunea fiecăruia: ori că trebuia să ne axăm pe litoral, unde este concentrată o bună parte din structurile de cazare, ori să facem pârtii de schi întinse pe zeci de kilometri, să revigorăm stațiunile balneare sau să-l scoatem pe Dracula la înaintare. În momentul de față, nu avem nici măcar Autostrada Soarelui terminată, pe Litoral investițiile au fost mult prea puține, promovarea României în afară este aproape inexistentă, stațiunile balneare sunt în paragină, iar cât privește muntele, suntem departe de a fi o destinație consacrată de schi. Turiștii străini sunt puțini, iar veniturile sunt modice.
România a încetat să mai fie o destinație turistică atractivă din cauza concurenței, a ofertei limitate, infrastructurii și serviciilor necorespunzătoare. Oferta turistică românească se confruntă cu mai multe probleme. Toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurență acerbă pe piețele vest-europene, în timp ce destinațiile concurente oferă o gamă variată de facilități pentru toate categoriile de turiști.
De asemenea, oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri. La aceste probleme se adaugă infrastructura tehnico-rutieră necorespunzătoare, lipsa unor hoteluri de confort superior în marile orașe și în stațiunile turistice de interes internațional.
Din punct de vedere al raportului calitate-preț, România a încetat să mai fie o piață turistică atractivă.
Din punctul meu de vedere, principalele cauze pentru care, comparativ cu celelalte țări central și est-europene,
România se prezintă modest în ceea ce privește performanțele economice ale industriei turismului sunt: lipsa unui program de acțiuni coerent și stabil privind dezvoltarea turismului și lipsa fondurilor de investiții destinate dezvoltării, modificării și reabilitării infrastructurii generale și specifice, ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistenței unor facilități în domeniul creditelor bancare.
Turismul din țara noastră suferă și din cauza duratei mari necesare reconstituirii proprietății private în cazul activelor naționalizate, scăderii puterii de cumpărare a populației, reordonării priorităților și reorientării unei părți a cererii turistice interne către destinații externe.
Reprezentanții Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului trebuie să vină foarte repede cu soluții pentru redresarea turismului românesc, care țin de o strategie îndrăzneață, proprie sectorului, stabilită cu concursul responsabililor la nivel operațional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producția și comercializarea produselor turistice.
Consider că România poate miza pe resursele sale naturale și culturale, pe îmbunătățirea condițiilor și serviciilor de cazare, și nu numai, și, nu în ultimul rând, pe modernizarea infrastructurii, pentru a facilita accesul în zonele cu potențial turistic, dar și pe o activitate de prezentare internă și internațională a potențialului turistic.
Din discuțiile și concluziile rezultate din această ediție a Forumului ar trebui desprinse câteva direcții de acțiune și pentru politica economică actuală internă: lupta împotriva creșterii șomajului reprezintă o soluție mai bună decât creșterea lui, indiferent dacă este vorba de sectorul public sau privat, precum și o administrare mai eficientă a sistemului financiar.
Toți sunt mândri de caii lor, iar discuțiile despre caii prezenți la manifestare își vor avea sfârșitul după multe zile.
În satul Târgșoru Vechi din comuna Târgșoru Vechi, obiceiul botezului cailor începe încă din Ajunul Bobotezei. Proprietarii animalelor încep să-și țesale și să-și spele caii din
gospodărie. A doua zi, pe 6 ianuarie, caii din toată comuna sunt duși în centrul satului Târgșoru Vechi, unde preotul, după ce sfințește apele pentru oameni, botează și caii. Sătenii știu din moși strămoși că această sărbătoare dedicată cailor îi apără pe aceștia de rele, de boli și de trăsnet.
După ce toți caii sunt botezați, încep manifestările: cursa de alergare pe o distanță de 5 kilometri, cursa de tras greutăți (bușteni), dar și concursul de frumusețe pentru cel mai frumos cal. Câștigătorii au primit premii și diplome, iar caii au fost plimbați cu fală pe străzile satului. Anul acesta, în cadrul sărbătorii, a avut loc și un concurs columbofil.
În ambele localități manifestările s-au terminat, așa cum e și tradiția, cu o petrecere câmpenească, cu mici și muzică, la care au luat parte toți participanții, fie ei câștigători sau simpli săteni.
Caii sunt simboluri ale puterii și bogăției. Viteza, puterea, eleganța și frumusețea i-au făcut să fie asociați cu zeii. Nu e de mirare că sunt aproape nelipsiți din povești și legende, unde au primit chiar puteri speciale: aripi cu care pot zbura, coarne fermecate, rapiditatea „vântului și gândului”. Caii sunt considerați prieteni de nădejde ai gospodarilor, fiind animale nobile.
Actualul Guvern trebuie să își revizuiască politicile pentru a proteja cetățenii, și nu doar propriile interese, pentru a proteja, în special, categoriile cele mai afectate de criză: pensionarii, șomerii, persoanele cu venituri scăzute, pentru a proteja firmele și societățile comerciale.
Doamnelor și domnilor miniștri, acest mesaj este un mesaj pe care eu îl transmit în numele tuturor românilor, al celor 54% dintre români care cred că trăiesc mai rău decât în anii trecuți sau al celor 88% dintre aceștia care consideră, fără drept de apel, că economia țării merge foarte prost. Lor trebuie să le răspundeți prin acțiunile dumneavoastră.
Unirea, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, a devenit, astfel, apogeul năzuințelor mai multor generații.
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza, numeroase și benefice, pot fi comentate în mod favorabil și astăzi, deoarece au produs schimbări majore în sectoare importante ale societății.
Evenimentele ulterioare, având semnificații deosebite, precum proclamarea, la data de 10 mai 1866, a lui Carol ca domn de către Adunarea Legislativă, evenimentul având loc în clădirea Mitropoliei, dar și desfășurarea Războiului de Independență, anul 1877 devenind, astfel, un reper al chiar existenței națiunii române, au condus, fără îndoială, la realizarea celui mai important act istoric, Marea Unire, proclamată la data de 1 decembrie 1918.
Există această continuitate, înfăptuirile succesive jucând un rol deosebit.
Firesc, ne întrebăm: ce trebuie făcut pentru acești cetățeni? Nici întrebarea nu o cred nouă! Specialiștii în domeniul social și autoritățile administrației au datoria de a desfășura un studiu cuprinzător asupra situației actuale privind aceste persoane, inclusiv de unde provin ele social, și apoi de a promova măsuri de protecție și de reintegrare socială.
Solicităm Guvernului Emil Boc și autorităților administrației centrale și locale să ia măsuri pentru a-i trata ca cetățeni ai țării și pe acești oameni supuși cumulului de soartă rea. Numai prin măsuri sociale, prin promovarea corectă și activă a programului de guvernare și prin demersuri ale solidarității nădăjduim în mai bine pentru toți românii.
Nimeni și nimic nu contează în această perioadă pentru Guvernul Boc, profesorii sunt dați afară, agricultorii nu-și primesc subvențiile la timp, pensionarii sunt lăsați să se descurce cum pot, cetățenii cu venituri mici nu au nicio șansă să poată să trăiască decent, șomerii nu mai intră în calcul, așa încât nimeni nu știe câți vor fi anul acesta. Așa încât, acest Guvern poate fi numit unul al haosului, al dezastrului și al nepăsării. În această perioadă, toți românii, mai puțin activul de partid PD-L-ist, sunt trecuți la index, așa încât, domnule primministru Emil Boc, vă întreb: pentru cine guvernați?
Fondurile europene nu înseamnă doar bani, înseamnă spitale, înseamnă școli, drumuri, înseamnă o agricultură modernă, înseamnă apă, canalizare și electricitate în satele noastre, înseamnă scăderea șomajului.
## „Dezvoltarea turismului balnear”
Turismul balnear a fost cel mai afectat de prostul management și de așa-zisa privatizare, foarte multe baze ale turismului balnear fiind distruse. Dacă menționăm numai stațiunile Borsec și Herculane și tot ar fi suficient. Din această cauză este necesară o intervenție urgentă a statului prin investiții directe și parteneriate cu administrațiile publice și investitorii privați, în același timp trebuie verificată respectarea contractelor de privatizare și, după caz, anularea de urgență a unor contracte care au dus la distrugerea bazelor turistice sau chiar la naționalizarea unor obiective.
Propun și aici câteva măsuri de reabilitare și dezvoltare a turismului balnear: atragerea investitorilor străini specializați în acest domeniu, atragerea investitorilor privați autohtoni, susținându-i prin consultanță gratuită, promovarea investiției, precum și studii gratuite de evaluare a potențialului balnear al zonei în care doresc să investească, crearea unei baze de date a unor circuite turistice balneare și promovarea la nivel național și internațional a investițiilor de toate dimensiunile ale turismului balnear, introducerea turismului balnear în circuitele internaționale de cazare, agrement și tratament pentru vârsta a treia.
Delta Dunării ar trebui să reprezinte o sursă de venit pentru bugetul național, dar și un mijloc puternic de promovare a imaginii turismului românesc, și chiar a României. Pentru aceasta consider necesară o coordonare a dezvoltării imobiliare și turistice în zonă pentru a evita dezvoltarea haotică și de prost-gust care ar putea compromite zona. Propun, de asemenea, un parteneriat pentru un program de lungă durată cu Ministerul Mediului, Ministerul Sănătății și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea unei protecții reale, concrete a zonei.
O altă măsură urgentă este verificarea tuturor investițiilor realizate în Delta Dunării și luarea unor măsuri rapide pentru ca tot ce s-a construit aici să respecte norme clare legate de mediu și specificul turistic.
## „Neaplicarea promisiunilor electorale”
Partidul Democrat Liberal, aflat azi la guvernare, ne-a promis în campania electorală adoptarea unor măsuri ferme pentru contracararea efectelor crizei, care se făcea simțită tot mai accentuat în viața de zi cu zi a cetățenilor.
Majoritatea cetățenilor au dat crezare acestor promisiuni și au acordat votul lor, iar acum așteaptă măcar un semn privind aplicarea promisiunilor din campanie.
Ce poate vedea cetățeanul român în această perioadă? De la reinstalarea Guvernului Boc asistăm la discuții permanente, deloc discrete, pentru diferite funcții de ministru de stat, directori, consilieri și secretari, închiderea fabricilor, una după alta, și desființarea a mii de locuri de muncă, creșterea șomajului cu peste 50% în unele județe, creșterea alarmantă a jafurilor violente și neputința forțelor de ordine, iar cetățenii nu pot fi în siguranță nici la cumpărături în magazine.
Bugetul este unul de austeritate, drept urmare nu sunt bani pentru educație, sănătate, transport feroviar, autostrăzi, investiții. Se desființează educația profesională, școlile și liceele profesionale, producătorilor agricoli li se impun noi și noi măsuri de restricții, fără a li se oferi măcar un minim sprijin necesar în vederea supraviețuirii.
Se remarcă imposibilitatea elaborării unor strategii viabile, a unor planuri de afaceri la nivelul societăților comerciale, lipsa unei strategii economico-financiare la nivel național pe termen mediu sau lung, lipsa măsurilor legislative reale privind revigorarea efectivă a economiei, lipsa forței de muncă calificată, iar în pasivitatea sistemului bancar față de mediul de afaceri, inexistența unei reprezentări eficiente din partea camerelor de comerț și industrie.
Angajații din toate domeniile nu mai au siguranța zilei de mâine și salariile minime sunt sub limita de existență. Ne dorim cu toții stabilirea și respectarea criteriilor de competență în angajarea și concedierea personalului, fără criterii de simplă simpatie sau antipatie, loialitate personală, apartenență politică sau altele similare, protejarea produselor autohtone și acordarea de ajutor producătorilor agricoli autohtoni, prin reducerea impozitului la produsele agricole, prin strategii clare și consecvente, prin sprijin financiar și informațional continuu acordat producătorilor agricoli, dar modificările legislative adoptate sau propuse, în loc să vină în sprijinul întreprinzătorilor și salariaților, îngreunează viața acestora.
România își continuă astfel drumul descreșterii indicatorilor economici, al adâncirii crizei economice, al creșterii șomajului și al infracționalitații.
*
## „Decimarea învățământului”
Deși de ani de zile se vorbește despre reformarea învațământului românesc, măsurile pe care le-au luat toate guvernele până în prezent par să vizeze exact contrariul.
La acest capitol se înscrie și prima ordonanță de urgență adoptată în mare grabă de noul Guvern Boc. E vorba de OUG nr. 114 din 2009, care preconizează că se vor reduce 15.000 de posturi din învățământul preuniversitar, o măsură contraproductivă pe termen mediu și lung, contrară spiritului sau viziunii europene asupra unei societăți informaționale, a tehnologiilor de nivel înalt, a creativității și competitivității.
În raport cu toate acestea, măsura propusă de Guvernul nostru este doar una meschină, de tip contabil, atâta timp cât, în paralel, în niciun moment nu s-a vorbit despre investițiile necesare în pregătirea profesorilor pentru a putea prelua, din mers, noi manuale și noi discipline integrate de învățământ.
Dăm afară profesori, mărim numărul de ore, creștem numărul de elevi pe clasă, comasăm școli...
Nu era oare normal ca asemenea măsuri, cu efect dramatic asupra a ceea ce înseamnă puterea de competitivitate a României de mâine, să fi fost supuse unei dezbateri publice, unui studiu de impact? Care sunt costurile umane de mâine ale unei reforme a statului în acest domeniu, care, în opinia mea, ar trebui să ia în seamă nu cerințele României de azi, ci perspectivele țării de mâine, precum și obligația de a-i da mijloacele reale de supraviețuire?
Chiar dacă asemenea măsuri dramatice sunt acum imposibil de evitat, măcar viitorul să-l formăm în mod inteligent și să păstrăm o capacitate de resurse bine pregătite și competitive. Dacă nu, peste puțin timp, toți cei care vor putea să plece din țară, se vor duce fără speranță de întoarcere, iar școala românească, astfel decimată și umilită, nu va mai produce decât forță de muncă ieftină într-un fel de „bantustan” unde aceasta va rămâne principalul punct de atracție.
Dacă asta vrem, să dăm frâu liber la exterminarea profesorilor și a inutilelor centre de pregătire și formare profesională, mulțumindu-ne cu o creștere intelectuală zero și cu o perspectivă de viitor asemenea!
Cine să mai creadă că Guvernul își dorește calitate în educație cu astfel de măsuri?
Boc și-a făcut un obicei prost: când e vorba să taie de undeva, aleargă repede în ograda învățământului. Apoi regretă eșecurile.
*
## „Agricultura României”
Privind retrospectiv, România era caracterizată ca o țară eminamente agrară. Au fost ani în care eram considerați „grânarul Europei”. Comparând producțiile de atunci cu cele obținute astăzi în agricultura României, constatăm cu
stupoare că peste 70 de ani de evoluție spectaculoasă a societății au însemnat un progres mai puțin coerent pentru agricultura românească, România fiind departe de realizările de excepție ale multor țări din Uniunea Europeană sau alte state.
Un lucru este cert, România nu reușește să asigure din producția internă nevoile celor 20 de milioane de români. Importăm cereale, plante tehnice, carne, pește, 65% din necesarul de fructe și legume și multe altele, răsturnând echilibrul balanței comerciale agricole.
Chiar dacă ne confruntăm cu o criză economică, este momentul să încurajăm agricultura și investițiile în agricultură, în special, aceasta putând răspunde în timp scurt, real și eficient la o serie din provocările actuale ale crizei. Actualul Guvern tratează agricultura țării ca pe Cenușăreasa de serviciu. Dovada acestui tratament „generos” pentru importanța acestui domeniu o constituie cei 1,31% din PIB alocați Ministerului Agriculturii.
Realizarea unui Program național de îmbunătățiri funciare cu o componentă majoră, reabilitarea și extinderea sistemului de irigații, ar fi trebuit să constituie prima opțiune investițională a țării.
Crearea perdelelor forestiere și realizarea unui Program național de împădurire reprezintă o altă direcție neglijată de actualii guvernanți, cu efecte dezastruoase asupra agriculturii și mediului înconjurător.
Cercetarea agricolă, cândva performantă și eficientă, este la pământ. Din cele peste 160 de unități de cercetare au mai rămas mai puțin de 40 de unități. Cercetătorii sunt tot mai puțini și prost plătiți.
Agricultorii români, producătorii de semințe sub licența marilor firme, cumpără ceea ce produc ei înșiși la prețuri prohibitive, dar vând cerealele și celelalte produse la prețuri descurajante.
Îngrășămintele și erbicidele sunt tot mai slabe calitativ, dar tot mai scumpe de la an la an. Motorina pentru agricultură este scumpă. Subvențiile pentru zootehnie nu au fost date, iar nivelul subvențiilor per ansamblu este mult mai mic, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.
Accesul la finanțarea investițiilor în agricultură este lăsat, în mod discreționar, la mâna băncilor private.
Ultima lovitură dată agricultorilor o constituie eliminarea subvenției pentru irigații, ceea ce va ridica costurile pe unitatea de suprafață cu peste 10 milioane de lei vechi.
Elaborarea unor strategii coerente, finanțarea prin bugete multinaționale, investiții în sisteme de irigat, crearea unor structuri viabile pe piața balanței comerciale agricole, subvenții la nivel național, creșterea suprafețelor împădurite sunt obiective majore ale oricărui guvern responsabil din această țară.
Eliminarea evaziunii fiscale de peste două miliarde de euro din agricultură, desființarea sistemului de achiziții pe borderou, comasarea terenurilor agricole, impozitarea excesivă a proprietarilor care lasă pământul pârloagă, taxarea inversă privind TVA la produsele agricole, crearea la CEC a unei divizii pentru finanțarea agriculturii și regândirea criteriilor și procedurilor privind accesarea fondurilor europene sunt doar câteva soluții.
Dacă nu se vor mai lăsa de izbeliște sute de mii de hectare necultivate, dacă va avea inteligența necesară să exploateze la maximum acest patrimoniu inestimabil, România poate avea un nou început.
* ## Programul „Prima casă”
Succesul garantat de domnul Boc, odată cu inițierea mult lăudatului său program „Prima casă”, s-a concretizat, până în prezent, într-un vulcan de nemulțumiți, aduși la disperare de nepăsarea și încurcăturile celor implicați oficial în derularea acestuia.
Vă întreb, domnule prim-ministru, de ce nu ați monitorizat temeinic acest program atunci când el se afla încă în faza de proiect, dacă tot mizați ca acesta să reprezinte principala măsură de relansare economică a mai multor sectoare și ați grăbit lansarea lui la apă în orice condiții, indiferent de consecințe, chiar dacă ați fost avertizat că se poate scufunda după primul minut de plutire pe valurile euforiei guvernamentale.
Este limpede acum că nu rigurozitatea programului și înlăturarea a cât mai multor eventuale blocaje și inadvertențe a contat în realitate, ci doar demonstrația demagogică ieftină că aceasta este soluția salvatoare, trâmbițată, pentru a crea un eveniment de _prime time_ cu impact mediatic, intens folosit pentru a masca lipsa măsurilor anticriză absolut urgente.
Cât de bun și de perfect este acest program aducător de case ieftine și de bani în sectorul imobiliar și în cel bancar dacă deja îi face pe oameni să se confrunte cu o procesare extrem de greoaie a dosarelor de creditare, ce are drept consecință pierderea sumelor plătite în avans pentru cumpărarea locuințelor sau a documentelor înaintate. Termenul de 5 zile de soluționare a solicitărilor de garantare a fost de la început extrem de nerealist și nu a făcut decât să aducă în ring o luptă surdă între beneficiari, bănci și fondul de garantare, fiecare fluturându-și dreptatea pe tabela de punctaj, fără a avansa în vreun sens pe terenul soluțiilor concrete.
Oamenii acuză că așteaptă un răspuns interminabil de la fondul de garantare, că au dosare depuse și pierdute de mai multe ori de angajații acestuia, că pierd banii din antecontracte depășite ca termen, că băncile nu-și respectă bunele intenții declarate în media, dar nepuse în practică în realitate. Fondul de garantare se plânge că nu are suficient personal și dotări și că băncile sunt de vină pentru răspunsurile întârziate peste limita răbdării beneficiarilor.
Un adevărat lanț al slăbiciunilor, creator de încălcări repetate ale legii, și mai ales ale bunului-simț al celor care s-au lăudat că pun în practică cel mai „performant” program de facilitare a achiziționării de locuințe ieftine și au ajuns acum să-și arunce unii altora vinovăția incompetenței.
Oamenii nu au sperat decât ceea ce li s-a vehiculat cu mâna pe inima guvernamentală: punerea programului „Prima casă” în aplicare de către Guvernul Boc să respecte întocmai promisiunile făcute: eficiență garantată și ajutor real pentru cei care nu au avut până în prezent acces la o locuință. Dar ce vor mai putea să spună acei tineri care au apelat la acest program „Prima casa”, iar acum așteaptă să fie concediați în masă?
*
## „Lovituri de criză economică”
Efectele negative vor prejudicia, pe termen mediu și lung, mai puțin localitățile cu o activitate economică diversificată și complexă și mai puternic zonele sărace, lipsite de opțiuni reale de dezvoltare. Caracteristicile și consecințele inevitabilului impact cu unda de șoc a crizei vor varia în funcție de tipologiile comunităților expuse. Penuria preexistentă, dar și cele dintâi semne ale recesiunii, traduse automat în șomaj, în starea deplorabilă a infrastructurii
rutiere, în restrângerea orizonturilor profesionale pentru generația tânără, sunt principalele probleme identificate ale urbei. Toate acestea au determinat, la rândul lor, nenumărate drame personale, povești triste aproape fără rezolvare pe care, mai întâi din postura de candidat, iar mai apoi din cea de deputat ales în Colegiul uninominal nr. 6 din Circumscripția electorală Galați, am avut posibilitatea de a le afla.
Astfel, consider că există o singură soluție pentru ca Galațiul să-și depășească condiția și să devină orașul pe care locuitorii lui îl merită: atragerea masivă a investițiilor în perioada imediat următoare. Incontestabilele lui potențiale teoretice de dezvoltare sunt acum, în sfârșit, dublate și de o voință politică orientată hotărât în interesul cetățeanului. Prin intermediul acestei scurte intervenții, solicit sprijinul nedisimulat, fără culoare politică și consistent al Guvernului pentru ca proiectele extrem de necesare inițiate de autoritățile locale din Galați, dar și din localitățile vecine, să fie inițiate ori, după caz, finalizate.
*
## „Dezastrul economic al Guvernului Boc”
Atunci când am aflat că Guvernul Boc își va asuma răspunderea în Parlament pe un pachet legislativ, am tras speranțe că acesta va fi unul de natură economică care să fie capabil să corecteze marile erori ale acestui Executiv. Dacă ar fi să menționez doar un exemplu, aș face referire la aplicarea impozitului forfetar, fapt care a dus la colapsul unei bune părți a economiei.
În schimb, avem de a face cu promovarea unei legi a salarizării unice care va diminua, în fapt, veniturile multora dintre salariații bugetari. Este pentru prima dată în România când oamenii primesc bani mai puțini în mână față de perioada anterioară, însă aceștia ar trebui, probabil, să fie mulțumiți că mai au un loc de muncă, deși nu se știe pentru cât de mult timp, pentru că, dacă acest Guvern va continua pe linia incompetenței pe care a promovat-o până în prezent, s-ar putea ca România să înregistreze un număr uluitor de șomeri și de întreprinderi închise.
Un exemplu relevant este județul Galați, care se îndreaptă cu repeziciune spre un puternic derapaj economic. Deși județul a cunoscut o relansare economică în perioada 2004–2008, în ultimele zece luni nu au existat investiții semnificative nici în infrastructură și nici în dezvoltarea de noi locuri de muncă sau în susținerea agenților economici.
Ba, mai mult, în județul Galați au dispărut peste 1.200 de firme, adică de peste 100 de ori mai multe decât anul trecut. Rezultatul s-a văzut imediat în numărul oamenilor care au rămas fără un loc de muncă.
Când își asumă domnul Boc răspunderea față de acești oameni?
*
## „Infracțiunile din România”
Printre noi circulă liber 49 de criminali, 46 de violatori, 213 tâlhari, 396 de escroci, 272 de hoți și 176 de conducători auto pedepsiți pentru infracțiuni la regimul circulației. La care se adaugă falsificatori, evazioniști, spărgători de locuințe, evadați sau dezertori. Și, de vreme ce nu sunt găsiți, înseamnă că ei acționează în continuare, prejudiciind alți și alți oameni cinstiți.
Furturile din locuințe se înmulțesc, la fel și cele din societățile comerciale, oameni periculoși acționează nestingherit, hoții de mașini sau spărgătorii de autoturisme așijderea. Cifrele pe care le citești pe site-ul Poliției trebuie să-ți dea de gândit despre eficiența muncii acestei instituții. De aici, întrebarea legitimă a românilor: pot ei să doarmă liniștiți? Se achită Poliția de obligațiile ce-i revin? Răspunsul, pornind de la succinta statistică, este mai degrabă negativ. Președintele Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual se apără și spune că Poliția se confruntă cu un deficit de 8.000 de cadre, că aproape 2.000 de absolvenți ai școlilor de poliție așteaptă să fie angajați, iar în vremuri de criză se vorbește mai mult despre disponibilizări decât despre angajări.
În tot acest timp, observăm un adevărat caleidoscop infracțional. A crescut îngrijorător numărul infracțiunilor la regimul circulației, punând în pericol siguranța pietonilor și a șoferilor corecți. Falsificatori de tot felul, evazioniști și condamnați pentru infracțiuni economice se ascund de oamenii legii, care îi caută să-și ispășească pedepsele. Lor li se adaugă persoane care au vrut să treacă ilegal frontiera de stat a României, care i-au privat de libertate pe alții, alții care posedă sau folosesc fără permis armament ori muniție, condamnați pentru trafic de influență și dare sau luare de mită sau multe alte fapte de drept comun pentru a fi condamnate de lege.
Este legea prea blândă ori ea nu este aplicată? Este nevoie de alte legi sau cei care trebuie să aplice aceste legi n-o fac? Sunt întrebări care trebuie să dea de gândit atât despre eficiența cadrului legislativ, cât și despre eficiența muncii angajaților din sistemul polițienesc.
## „Falimentul autorităților publice”
Mă aflu astăzi aici, în fața dumneavoastră, pentru că situația actuală nu mai poate continua. Gravitatea ei a ajuns la cote alarmante și, pentru prima dată, vom asista probabil la închiderea la propriu a unor primării. Acest lucru nu are decât un singur nume: incompetența Guvernului care se află astăzi la conducerea României.
Ne aflăm în fața unei situații disperate, în care mai multe primării conduse de edili din tot spectrul politic au ajuns în situația în care, probabil, vor trebui să pună lacăt pe ușile instituțiilor pe care le conduc. Banii de salarii, banii pentru plata utilităților, a ajutoarelor sociale, pentru igienizarea școlilor, pentru aprovizionarea cu combustibil sau pentru plata asistenților sociali lipsesc astăzi cu desăvârșire și nu cred că putem acuza primarii de această situație. Ar fi și nedrept, și neadevărat să spunem că edilii acestor localități nu au știut să-și gestioneze resursele, deoarece se cunoaște faptul că o primărie de comună nu poate supraviețui din fonduri proprii. Mai mult, ceea ce mă face să acuz Guvernul de incompetență este faptul că în situația critică de a nu avea bani pentru salarii sau utilități se află și localități conduse de primari PD-L, ceea ce demonstrează faptul că acest Guvern nu a putut rezolva nici măcar problemele propriilor primari.
În discuțiile pe care le-am avut cu edilii primăriilor care se află în această situație, mi-am putut da seama de gravitatea problemei, simțind în glasul lor disperarea și neputința care îi macină. Consider, de asemenea, că județul Galați nu este singurul care se află într-un asemenea blocaj la nivelul administrațiilor publice locale și tocmai de aceea vă cer să luăm atitudine. Nu este posibil ca astfel de blocaje să apară, indiferent dacă ne aflăm într-o perioadă de criză sau nu.
Chiar dacă sunt de acord cu reformarea administrației publice locale și cu un control sporit asupra modului în care acestea cheltuiesc banul public, consider inacceptabilă o astfel de situație, cea în care se află o bună parte a administrațiilor publice locale din județul Galați și din țară.
Trebuie să rezolvăm acest blocaj care ne presează și apoi să dezbatem și reformarea acestor instituții, astfel încât rezultatul să se vadă în creșterea calității serviciilor oferite de către autoritățile publice din România.
Vă solicit pe această cale o poziție comună a Parlamentului României prin care să solicităm primuluiministru o atenție sporită și o rezolvare rapidă a acestui blocaj. Consider că, indiferent de coloratura politică a fiecăruia dintre dumneavoastră, trebuie să luăm atitudine rapid, altfel situația poate degenera.
Această sesiune parlamentară este extrem de importantă pentru ce înseamnă soarta României pentru următorii ani. Este, poate, prima sesiune parlamentară din ultimii ani care nu are în față alegeri de niciun fel, nici locale, nici parlamentare, nici europarlamentare, nici prezidențiale. Cu alte cuvinte, ne va permite să ne concentrăm sută la sută asupra problemelor cu care se confruntă țara, cu care se confruntă cetățenii români.
Din acest punct de vedere, consider că această sesiune parlamentară poate avea un rol decisiv pentru ceea ce înseamnă deschiderea drumului în vederea modernizării României și asigurării locurilor de muncă pentru români.
Consider, din perspectiva Guvernului, că acestea sunt cele două priorități majore care stau în fața noastră, ca realitate imediată: modernizarea țării și locurile de muncă pentru români, cu tot ce presupune procesul de modernizare și de asigurare a locului de muncă, și o să intru în detalii cu privire la fiecare aspect.
Modernizarea țării are la rândul ei cel puțin două componente: componenta modernizării clasei politice și componenta modernizării statului român.
În privința modernizării clasei politice avem doar de rezolvat temele pe care electoratul ni le-a stabilit cu ocazia referendumului. Această sesiune parlamentară trebuie să deschidă drumul pentru a pune în practică rezultatul votului din noiembrie de la referendum. Asta înseamnă că această sesiune parlamentară va pune jaloanele pentru reducerea numărului de parlamentari și trecerea la Parlamentul unicameral. Este o obligație politică, este o obligație constituțională, este o obligație morală a clasei politice de a respecta votul românilor. Potrivit Constituției, suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Deci referendumul este expresia voinței suverane a poporului, iar într-o democrație toți lucrăm sub cenzura și comanda corpului electoral care se exprimă fie prin alegeri, fie prin referendum.
De aceea, nu ne putem permite să negociem sau să uităm votul pe care românii l-au dat la referendum. Ignorarea voturilor românilor ar duce la decredibilizarea totală a clasei politice în 2012. Nu cred că vreunul dintre dumneavoastră, niciunul dintre noi, va mai putea merge în alegerile viitoare să ceară un vot de încredere cetățenilor dacă i-am sfida și nu am pune în practică ce au votat la referendum într-o proporție atât de mare.
De aceea, sper ca în perioada imediat următoare să avem Comisia Constituțională ce trebuie să pregătească cel puțin cele două reforme majore, la care pot fi adăugate și altele, dar cel puțin cele două, votate de români ca parte a modernizării clasei politice.
În privința modernizării statului, este un obiectiv pe care, sunt convins, fiecare dintre noi îl avem. Românii știu ce nu funcționează în statul român după 20 de ani de evoluție democratică. Țara a făcut progrese importante în acești ultimi 20 de ani, vom avea 21 de ani în 2010 de la revoluție, când avem instituții democratice, avem Parlament, avem Guvern, avem Curte Constituțională, avem instanțe judecătorești, avem Curte de Conturi, avem Avocatul Poporului, avem autorități locale alese, avem structurile statului corespunzătoare celor existente în toate democrațiile din lume. Important este ca aceste autorități ale statului să funcționeze și să se raporteze la cetățean, așa cum se raportează și celelalte instituții democratice din statele europene la cetățenii statelor respective. Aici avem mult de lucru.
De aceea, modernizarea statului înseamnă, în primul rând, corecta utilizare a banului public. Nimic nu este mai important în raport cu cetățeanul decât să dai dovadă de transparență totală și de utilizare eficientă a fiecărui ban pe care cetățeanul îl plătește, iar aici, anul trecut, s-au făcut pași importanți în acest sens, prin Legea salarizării unitare, desființarea agențiilor, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, eliminarea salariilor bugetarilor de lux de 30 de mii de euro – 40 de mii de euro, reducerea cheltuielilor bugetare cu cheltuieli materiale, acolo unde a fost posibil. S-au făcut, repet, unele progrese, dar drumul trebuie să meargă mai departe. Statul trebuie să cheltuiască atât cât cheltuiește orice stat al Uniunii Europene cu propria lui întreținere. Noi cheltuim încă prea mult cu propria întreținere a statului și, din nefericire, calitatea serviciilor pe care le oferim cetățenilor este încă foarte slabă. Poate că avem și probleme de lege, dar sunt convins că avem încă foarte multe probleme de aplicare a legii, de mentalitate democratică, de raportare a cetățeanului, de raportare a autorității publice la cetățean.
Un stat modern, un stat modernizat înseamnă, de asemenea, respectarea principiului egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Asta înseamnă statul de drept, că, după ce creează dreptul, inclusiv statul se subordonează regulilor pe care le-a creat. Încă, din nefericire, mai avem în România situații în care principiul legalității în fața legii se află doar pe hârtie, în Constituție, și mai puțin în realitatea pe care o resimte fiecare român, pentru că barometrul nu este ceea ce scrie în lege sau în Constituție, ci ceea ce simte cetățeanul din aplicarea legii sau a Constituției. Or, aici avem încă restanțe majore cu privire la asigurarea principiului
egalității în fața legii și în scurtarea duratei proceselor judiciare și a costurilor presupuse de actul de justiție.
Modernizarea statului presupune, de asemenea, ca educația, sănătatea, agricultura, infrastructura să fie abordate într-o manieră care să aibă direct contact cu nevoile românilor și de a asigura resursele financiare printr-o gestionare corectă a banilor din buget. Bani există, ei însă nu totdeauna sunt utilizați în conformitate cu prioritățile pe care românii le au. Acum, cred că prin legile pe care le-am adoptat și pe care le vom adopta și în 2010 vom reorienta prioritățile legate de cheltuirea banului public de la prioritățile politicienilor la prioritățile legate de cetățeni. Adică cetățenii ne vor impune prioritățile, și nu doar politicienii, după propriile lor interese, vor ordona modul de alocare a resurselor publice.
Și, cu acestea, aș intra direct acum în cadrul priorităților legislative prin enumerarea unor acte normative de importanță deosebită pe care o să le avem în vedere în dezbaterea viitoare din această sesiune, pe linia modernizării statului, în continuare.
Proiectul care vizează reforma sistemului de pensii. Este un proiect în legătură cu care ne propunem ca în această sesiune și la sfârșitul ei să-l avem în Monitorul Oficial, adică adoptat. El este necesar din cel puțin două motive.
În primul rând, pentru a elimina privilegiile și discriminările care există în sistem și pentru a corecta abuzurile actuale în cadrul sistemului de pensii. Și, în al doilea rând, pentru a asigura resursele financiare pe termen mediu și lung ca pensiile să poate fi plătite în această țară. Așa cum funcționează el astăzi, sistemul de pensii nu oferă garanții că pe termen mediu și lung vor fi resurse suficiente pentru plata pensiilor. De ce nu sunt resurse? Pentru că există privilegii și discriminări. De ce nu este sustenabil? Pentru că nu are la bază principiul contributivității în integralitate.
Spun asta pentru că în 2009, de exemplu, 1,5 miliarde de euro au fost bani transferați de la bugetul de stat, adică din banii plătiți de fiecare cetățean prin impozite, taxe, bani care au fost duși la bugetul de pensii ca să poată fi plătite pensiile. Dacă mergem în acest ritm, în câțiva ani buni nu vor mai rămâne bani la bugetul de stat și toți vor trebui să fie transferați la bugetul de pensii. O asemenea modalitate este iresponsabilă și nu poate asigura funcționarea acestui stat și rezolvarea priorităților pe care le avem în infrastructură, că avem nevoie de autostrăzi – cu toții o știm –, în educație, de o finanțare adecvată, în sănătate, la fel, în agricultură, pentru sprijinirea fermierilor, în apărare, în Ministerul de Interne, în celelalte domenii în care se solicită bani de la bugetul de stat.
De asemenea, am avut o creștere masivă, frauduloasă, a pensionărilor de invaliditate: de la circa 600 de mii de persoane în 2001 am ajuns la 900 de mii de persoane în 2009 – creștere de 50%. Eu sunt pentru aplicarea corectă și acordarea pensiilor de invaliditate celor care sunt într-o asemenea situație și trebuie să avem grijă de acei cetățeni români care, într-adevăr, sunt într-o situație medicală ce impune acordarea unei pensii de invaliditate, însă de acolo până la un număr care să ajungă la 900 de mii într-un interval scurt e o cale lungă, presărată cu foarte multe abuzuri. Acest drum trebuie să fie curmat, iar aceste pensii trebuie să fie acordate pe bază de expertiză și doar persoanelor, repet, care sunt îndreptățite și care trebuie să fie sprijinite.
Pensionările anticipate. Avem triplare anuală a numărului de pensionări anticipate: 115 mii de pensii anticipate parțial în 2009, de exemplu. Acest proces nu poate continua dacă vrem să asigurăm un sistem funcțional al pensiilor în România. Vârsta reală de pensionare medie nu este cea care este prevăzută acum în lege, vârsta standard, 58 de ani și 8 luni la femei, respectiv 63 de ani și 8 luni la bărbați pentru trimestrul IV-2009. Aceasta este vârsta legală, standard. În realitate, vârsta medie de pensionare este 54 de ani și 7 luni, cu mult mai mică față de vârstele standard. Această diferență o suportăm și o plătim din banii publici, în fiecare lună, pentru că legea permite asemenea derogări.
De asemenea, avem un raport profund inechitabil între cea mai mică și cea mai mare pensie. Cea mai mică pensie o știți, am stabilit-o împreună anul trecut – 350 de lei. Cea mai mare pensie specială este de 37.241 lei. Deci un raport de 1 la 100 între cea mai mică și cea mai mare pensie.
La fel, amintiți-vă că am avut o asemenea discriminare și în privința salariilor care erau la buget și prin Legea salarizării unitare am ajuns la un raport de la 1 la 12 între cel mai mic și cel mai mare salariu. Și în domeniul pensiilor, va trebui să eliminăm privilegiile, și mă refer aici la un principiu corect, acela al contributivității, și tot ce nu există legat de acest principiu, cu corelările europene aferente, să fie readus în termenii decenței și ai realității, pentru ca acest raport între cea mai mică și cea mai mare pensie să nu mai fie de 1 la 100. Asta va însemna că, în primul rând noi, clasa politică, va trebui să renunțăm la unele drepturi. Inclusiv parlamentarii vor trebui să renunțe la pensia de parlamentar ca parte a acestei reforme a sistemului de pensii. Dar cred că acest lucru este deja adjudecat și nu mai prezintă o problemă din perspectiva înțelegerii principiului contributivității.
Avem peste 80 de acte normative care stabilesc astăzi diferite tipuri și feluri de pensii. Acest hățiș legislativ trebuie să fie ajustat și să avem un cadru normativ unitar care să vizeze Legea pensiilor și care să stea ca temelie pentru asigurarea, pe viitor, a sustenabilității sistemului de pensii din România. Aș mai face însă o observație: Legea pensiilor va intra încă din luna februarie în dezbaterea Parlamentului și, dacă nu greșesc, Cameră decizională este chiar Camera Deputaților. De aceea mă adresez dumneavoastră, și am insistat și asupra unor componente ale acestei legi, ca în dezbaterile pe care le vom avea să putem aduce legea în Monitorul Oficial, astfel încât, începând cu anul 2011, să putem avea, în integralitatea lui, noul sistem de pensii reglementat pe baza unei noi legi.
A doua prioritate legislativă, din perspectiva Guvernului și ca realitate imediată, vizează Legea responsabilității fiscale. Ca termen, vă propunem să găsim soluțiile astfel încât, până la sfârșitul lunii martie, această lege să fie aprobată de Parlamentul României. Acum, această lege este la Senat. Urmează să ajungă la Camera Deputaților, aici la dumneavoastră, unde va avea și soluția finală din perspectiva procedurii parlamentare, Camera Deputaților fiind Cameră decizională.
De ce este extrem de important termenul martie pentru adoptarea acestei legi? Este important pentru ca Legea responsabilității fiscale să stea la baza adoptării Legii bugetului de stat pentru anul 2011 și vreau să știți că în contextul noii Legi a responsabilității fiscale elaborarea bugetului pentru anul următor începe în luna mai a anului în curs, astfel încât în octombrie proiectul bugetului să ajungă pe masa dumneavoastră. Spun asta pentru că sunt reguli noi pe care nu le-am avut timp de 20 de ani în România.
Legile noi spun în felul următor: imediat după adoptarea Legii responsabilității fiscale trebuie adoptat Proiectul de Lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011–2013, care stă la baza pregătirii Proiectului Bugetului de stat pentru 2011 și pentru anii următori.
Această strategie fiscal-bugetară este extrem de importantă pentru ce înseamnă predictibilitatea cheltuirii banului public și alocării lui pe resurse de personal, pe resurse de infrastructură și pe celelalte componente majore ale bugetului, având în vedere faptul că, pe viitor, în baza acestei legi, sunt interzise transferurile în buget de la cheltuieli de investiții la cheltuieli de personal, sunt limitate rectificările bugetare în principiu la maximum două într-un an, și nu în primele 6 luni. Se instituie un consiliu fiscal independent care oferă expertiză Parlamentului și Guvernului în ceea ce privește strategia fiscal-bugetară și indicatorii macroeconomici din perspectiva obiectivelor naționale pe care România le are și, nu în ultimul rând, această lege pune ordine în șirul inițiativelor legislative de campanie electorală. Spunem foarte clar că, în ultimele 6 luni înainte de alegeri, nu mai pot fi adoptate acte normative care să vizeze majorarea cheltuielilor de personal, pentru a stăvili populismul și tentația politicienilor, indiferent din ce formațiune fac parte ei, de a da în campania electorală unele beneficii de natură salarială. Ele trebuie făcute și analizate înainte de campania electorală.
Spun asta că această lege pune ordine în sistemul fiscalbugetar din România și constituie un instrument pe termen mediu și lung, cu responsabilități precise pentru Guvern, pentru primul-ministru, pentru ministrul finanțelor, pentru Parlament, pentru autoritățile locale, pentru administrațiile fiscale, pentru toți cei care lucrează cu banul public și cu instrumentul bugetar, astfel încât, în primul rând, predictibilitatea și, în al doilea rând, transparența să fie asigurate.
Și tot legat de acest proiect al responsabilității fiscale, cu principala completare că până în luna mai... trebuie după aceea să avem adoptat proiectul de lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011–2013. Tot în acest context, trebuie să adoptăm și vă propunem pentru analiză un proiect de lege privind îmbunătățirea controlului asupra cheltuielilor efectuate de autoritățile locale, cu respectarea principiului autonomiei și al descentralizării, dar cu instituirea unor reguli instituționale precise cu privire la cheltuielile efectuate de către autoritățile locale. Aceste proiecte, practic, sunt legate între ele și constituie priorități imediate pentru România și pentru care vă solicităm sprijinul în vederea adoptării lor.
Legea educației naționale, de care depinde modernizarea sistemului de educație din această țară, pentru a putea aplica principiul descentralizării și întăririi rolului autorităților locale în actul educațional. Prin această lege vor crește contribuția și locul, și rolul autorităților locale, al părinților, al comunității de afaceri în gestionarea problemelor legate de învățământ. Directorul de școală nu va mai fi numit de ministru sau de către inspectorul școlar. El va fi ales de consiliul de administrație.
Consiliul de administrație nu va fi dictat de ministru sau de inspectoratul școlar, ci va fi dictat de aceia care au interese directe în administrarea școlii și interesați direct de calitatea actului educațional, și anume: părinții, comunitatea locală și profesorii. Ei vor fi aceia care vor pregăti resursa umană necesară administrării educației și tot comunitatea locală, inclusiv cea de afaceri, va avea un cuvânt decisiv de spus în ce învață copiii noștri acolo unde locuiește fiecare, și anume, prin această lege, 20%, mergând până la 30% din conținutul și din denumirea, și din numele disciplinelor de învățământ pe care le vor studia copiii se vor stabili acolo, la nivel local, în funcție de particularitățile zonei, în funcție de nevoia de forță de muncă ce trebuie să fie calificată într-un domeniu sau altul. Cu alte cuvinte, nu va mai dicta Bucureștiul, ministerul, Guvernul ce trebuie să studieze fiecare copil, indiferent unde se află în țară. O proporție însemnată din ce va învăța copilul va fi dictată de comunitatea locală și de comunitatea de afaceri, pentru că așa este firesc, așa se întâmplă peste tot în lume. Eram obișnuiți ca noi, de la București, să facem normele după interesele noastre, uitând de interesele locale. Se schimbă modul de abordare. Lăsăm, evident, o componentă importantă curriculei naționale care trebuie să fie obligatorie pentru toți în toată țara, dar trebuie să partajăm cu cei de la nivel local dreptul de a putea să decidă în această materie.
Pe de altă parte, programa de învățământ – ceea ce învață copiii noștri – va fi mult mai adaptată nevoilor europene decât, din nefericire, ce avem astăzi.
Astăzi avem o programă de învățământ care are la bază principiul cantității și al informației. Programa de învățământ va fi axată pe competențe și pe reducerea conținutului ei cantitativ. Cantitatea trebuie să lase locul calității în cadrul programelor educaționale și fiecare profesor va avea posibilitatea ca prin ceea ce predă să aibă la îndemână un procent de 25% din ore pentru a adapta programa de învățământ nevoilor fiecărui copil din clasă.
Asta înseamnă că epoca în care suntem acum, când sunt ghiozdane grele, de rămân copiii cu probleme de sănătate, când aleargă după șase-șapte ore pe zi și ajung acasă extrem de obosiți, neputând face față a doua zi la școală, când practic nu mai au timp nici pentru relația cu familia, nici pentru activități extrașcolare, această epocă trebuie să fie trimisă la muzeul antichităților și să vină o perioadă în care o programă suplă de învățământ să fie asigurată și să fie corelată la ce se vorbește în secolul XXI: utilizarea computerului, utilizarea informației electronice, și nu la aceeași metodă învechită pe care încă o avem, de a pune accentul pe reproducerea informației cantitative pe care profesorul o predă la școală și solicită reproducerea ei la clasă. Spun asta ca mod general, pentru că și acum sunt școli foarte bune care au înțeles în ce lume trăim, dar, din nefericire, aici încă nu s-a făcut mutația calitativă pe care Legea educației naționale o va asigura.
Iar în domeniul învățământului superior, este așteptată ierarhizarea universităților. Sunt așteptate aspectele legate de ierarhizarea programelor de studii, de flexibilizarea criteriilor care vizează avansarea pe post în învățământul superior, care să nu mai fie strict legată de criteriul de vechime, ci legată de criteriul de competență, dar și elemente care să vizeze sancționarea utilizării abuzive a autonomiei universitare, adică atunci când o universitate depășește limitele autonomiei universitare, să putem ajunge inclusiv la desființarea universității, pentru a proteja studenții și părinții care investesc în educație și o fac cu bună-credință.
Statul trebuie să se asigure că toate universitățile respectă standardele minimale de performanță calitativă și oferă diplome care să aibă acoperire în viața reală, și nu doar diplome de hârtie care nu fac altceva decât să consume resurse financiare din partea părinților, uneori.
Sunt doar câteva aspecte. Mai sunt foarte multe altele în cadrul Legii educației naționale și vă solicităm acest parteneriat pentru ca Legea educației să devină o realitate în această sesiune parlamentară, astfel încât începutul anului școlar 2010–2011 să ne găsească pregătiți, cu această lege în vigoare și cu cadrul normativ aferent, pentru că sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute în prelungirea Legii educației la nivel de hotărâri de guvern sau de modificări de curriculă.
Două legi extrem de importante și pe care trebuie să le adoptăm în această sesiune se referă la justiție: Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală.
Anul trecut am adoptat Codul penal și Codul civil. Fără prelungirea lor, prin adoptarea Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală, cele două acte normative sunt lipsite de eficiență, pentru că nu avem procedurile, mecanismele de aplicare a codurilor. Sunt în dezbaterea Parlamentului cele două Coduri și sunt convins că, prin modul în care veți decide dumneavoastră agenda Parlamentului, veți face posibil acest obiectiv de a avea în această sesiune adoptate cele două Coduri.
Ele sunt importante din cel puțin două motive: în primul rând, pentru viața de zi cu zi a fiecărui român, a fiecărui cetățean din această țară care se confruntă cu justiția, într-o formă sau alta. Cu toții ne plângem de durata proceselor judiciare. Nu există, sunt convins, om din această sală, după cum orice român care s-a confruntat cu justiția, să nu spună că nu se mai poate merge mai departe cu asemenea modalitate în care luni și ani în șir nu se finalizează un proces. Fie că e vorba de recunoașterea unui drept de proprietate, fie că e vorba de un litigiu de muncă, fie că e vorba de o licitație contestată la nesfârșit – și mediul de afaceri suferă, iar lucrările de infrastructură nu sunt realizate –, fie că e vorba de un litigiu penal, cu toții se plâng de faptul că avem o durată exagerată a proceselor judiciare.
Adoptarea Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală va conduce la scurtarea duratei procedurilor judiciare, la simplificarea acestora. Deci aveți în minte, și avem și noi, că dacă dorim ca, începând de anul viitor, când ne propunem să intre în vigoare aceste acte normative, să avem procese mai scurte și cu costuri mai reduse, în această sesiune parlamentară, prin parteneriatul pe care vi-l propunem, să adoptăm aceste două acte normative, pentru că după aceea avem nevoie de legea de punere în aplicare a Codului penal, a Codului civil, astfel încât în 2011 ele să intre în vigoare. Și spun asta ca prioritate, pentru că trebuie pregătite instanțele judecătorești, trebuie făcute foarte multe modificări în sistemul administrației justiției din România, iar pentru ca aceste lucruri să se întâmple, în vederea intrării în vigoare în 2011, avem nevoie acum, până în iunie, de finalizarea acestor două acte normative.
Și al doilea obiectiv va fi cel legat de progresele pe care trebuie să le facem în cadrul mecanismului de cooperare și verificare pe justiție, în raport cu Uniunea Europeană, și sunt convins că, și din această perspectivă, Parlamentul României va fi partenerul Guvernului, partenerul României, pentru ca acest mecanism de cooperare și verificare pe justiție să poată face pașii decisivi prin progresele pe care trebuie să le realizeze.
Avem, de asemenea, în formă de dezbatere la dumneavoastră, Legea poliției locale. Dumneavoastră aveți cuvântul decisiv, fiind Cameră decizională. A trecut de Senat și cu cât mai repede cu atât mai bine pentru fiecare administrație locală din România și pentru fiecare primar care astăzi se confruntă cu problemele legate de ce înseamnă traficul din oraș, problemele legate de controlul în urbanism, de ordine și siguranță publică, de aspectele care vizează viața de zi cu zi a cetățenilor. Această lege partajează competențele și sporește locul și rolul administrației locale în ceea ce privește gestionarea problemelor de acolo, și nu de la București.
Această lege, a poliției locale, practic, conferă, pe baza principiului subsidiarității, atribuții acelor autorități locale care sunt cele mai apropiate de cetățean și de nevoile lui de zi cu zi. Haideți să facem acest pas cât mai repede cu putință, pentru că sunt convins că viața fiecăruia dintre noi, când vom pleca de la București sau în București, implicit, va fi mai bună printr-o mai bună administrare a problemelor, în parteneriat cu administrația locală!
Acum, aș face o referire la cea de-a doua componentă majoră a priorităților legislative. Prima a fost modernizarea României, cu cele două componente: modernizarea clasei politice și modernizarea statului.
Am enunțat câteva componente ale acesteia.
Acum, aș face o referire la componenta economică, și, sintetic, nimic nu este mai important pentru noi decât locul de muncă pe care trebuie să îl protejăm, să îl asigurăm, să-l creăm pentru români, pentru că de la locul de muncă încep toate problemele: investiții, infrastructură, familie, casă, siguranța zilei de mâine pentru fiecare dintre noi.
De aceea, principalele priorități pe care le avem în vedere legate de locul de muncă și de ansamblul actelor normative și al politicilor pe care Guvernul le promovează sunt următoarele, și aici o să fac unele precizări și la câteva acte normative care au incidență directă din perspectiva priorităților legislative, dar, pentru corecta dumneavoastră informare, să aveți în vedere ce intenție are Guvernul ca dumneavoastră, atunci când analizați unele acte normative cu incidență în materie economică, să cunoașteți modul în care Guvernul abordează această temă.
În primul rând, așa cum am spus și la votul de învestitură, avem în vedere modificarea legislației privind impozitul minim și transformarea lui în impozit forfetar, restrâns la anumite domenii de activitate unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută altfel.
Continuarea programului „Prima casă”.
Până la mijlocul lunii februarie vom elabora actul normativ pe care-l vom supune și aprobării dumneavoastră pentru ca programul „Prima casă” să continue, pe de o parte, iar pe de altă parte, el să fie redirecționat cu amploare mai mare spre locuințele noi, spre locuințe pentru tineri, spre locuințe ANL, în parteneriat cu autoritățile locale, astfel încât să avem un efect cât mai mare în economie.
În forma actuală, programul „Prima casă” a ajutat enorm componenta socială, componenta dezghețării creditării și componenta relansării, atât cât a fost cu putință, a sectorului construcțiilor. Vreau să știți că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri pentru acordare de locuință în cadrul programului „Prima casă”, iar valoarea garanțiilor guvernamentale aprobate este de 595 de milioane de euro.
În acest context, aș face mențiunea că raportat, de exemplu, la numărul de camere pentru care s-au acordat garanții guvernamentale în cadrul acestui proiect, de departe jumătate sunt apartamente cu două camere, 48% dintre solicitări au vizat apartamentele cu două camere, sau
imobile, cum spunem, cu două camere, 22,96% imobile cu trei camere, 14,87% garsoniere, 3,57% casă și teren.
De asemenea, garanția guvernamentală este în limita a 60 de mii de euro. Media garanțiilor acordate se situează în jurul valorii de 42 de mii de euro.
Deci, per ansamblu, înseamnă că au fost prețuri care le-au permis cetățenilor români care au intrat în acest program să aibă o casă în proprietate și să nu mai plătească chirie de 200 de euro, de 300 de euro, banii aceia îi dau rată la bancă și sunt proprietari pe o casă.
De aceea, spun că acest program și-a atins o componentă extrem de importantă, aceea de a sprijini foarte mulți tineri, pentru că peste 80% dintre solicitanți sunt tineri, în cadrul acestui program, și ne bucurăm că și-a atins efectul pe această componentă de a sprijini tinerii la început de carieră, la începutul vieții de familie, prin posibilitatea de a avea o casă în proprietate, fără a mai fi nevoiți să plătească o chirie.
Din totalul proprietăților achiziționate prin program, 71,38% sunt construite înainte de 31 decembrie 2007; 28,62% sunt imobile noi, construite după ianuarie 2008, iar în privința repartiției geografice, municipiul București se află în frunte de departe, cu 31,14% din totalul garanțiilor acordate și al cererilor aprobate, peste 3.900 de dosare, urmează județul Cluj, cu 7,61 din total, județul Timiș, cu 5,18, județul Ilfov, cu 4,68, și, după aceea, Iași, Brașov, Sibiu, cu procente între 3 și 4% fiecare.
Deci, practic, distribuția geografică există. Important este acum ca prin ceea ce vom concepe împreună să dăm eficiență acestui program. Am reușit ca anul acesta să avem un plafon majorat al garanțiilor guvernamentale, plafon care ne va permite inclusiv continuarea acestui program „Prima casă” în forma pe care o vom propune la mijlocul lunii februarie.
Tot în cadrul componentei economice, vorbim aici de reglementarea prin act normativ, supus aprobării dumneavoastră, a șomajului tehnic.
Este acea procedură pe care am utilizat-o și în anul 2009 pentru a salva locurile de muncă. Asta înseamnă că timp de trei luni, atunci când are loc suspendarea temporară a activității unei unități economice, statul preia obligația plății contribuțiilor asigurărilor sociale pentru angajator și angajat, iar patronul plătește 75% din salariu.
În 2009, din estimările pe care le-am făcut pe baza declarațiilor angajatorilor, peste 5.500 de companii au apelat la facilitatea șomajului tehnic, pentru un număr aproximativ de 260 de mii de salariați.
Și-a atins obiectivul această măsură și iată că, în 2009, România are cu două puncte procentuale șomaj sub media Uniunii Europene, prin această măsură, prin eficiența ei și a altora pe care le-am avut în vedere. Vom continua și în 2010 această măsură a șomajului tehnic și o vom supune aprobării dumneavoastră, urmând ca în viitoarea ședință de guvern, vineri, în această săptămână, să avem reglementarea prin act normativ a acestei măsuri, și bugetul pe care în esență îl avem în vedere pentru 2010 este de aproximativ 439 de milioane de lei, și care ar viza protejarea a aproximativ 200 de mii de salariați care ar urma să aibă în continuare salariu și să nu intre în șomaj.
Spun asta pentru că este mult mai eficient pentru toți – și pentru persoana în cauză, și pentru noi, ca stat, din perspectiva costurilor –, ca o persoană să fie în câmpul muncii, decât să fie în șomaj și să beneficieze de indemnizația de șomaj. Deci vom asigura în continuare această reglementare a șomajului tehnic.
Avem în vedere, în luna martie, să venim în fața dumneavoastră cu un act normativ care să continue politica activă a Guvernului pentru sprijinirea locurilor de muncă, în vederea acordării unei facilități pentru firmele care angajează șomeri.
Aici avem în vedere, în principiu, unele facilități fiscale pornind de la aceste deduceri ale contribuțiilor de asigurări sociale.
Și, de asemenea, tot în acest cadru, avem în vedere îmbunătățirea cadrului legislativ de utilizare a programului european din Fondul Social European pentru sprijinirea firmelor care angajează șomeri peste 40 de ani, șomeri tineri, șomeri care sunt într-o situație specială, șomeri din mediul rural. Este un program european care are o valoare de peste 500 de milioane de euro, deci o jumătate de miliard de euro, sunt bani care stau la dispoziția firmelor și care pot fi folosiți pentru plata a 50% din salariul șomerului pe care-l angajează, timp de 6 luni sau de un an de zile. Nu a fost utilizat la întreaga capacitate anul trecut acest program.
Am decis în Comitetul interministerial de administrare a fondurilor europene să avem o discuție – și am început-o deja – cu mediul de afaceri pentru a simplifica, acolo unde mai este cazul, din perspectiva legislației interne, dar cu respectarea exigențelor europene pe care nu le putem ignora, ca acest program să fie mult mai atractiv și să dăm în continuare o șansă firmelor să angajeze șomeri, iar românii să aibă asigurat un loc de muncă.
Avem în analiză perfecționarea cadrului legislativ care vizează reabilitarea termică a blocurilor de locuit, act normativ inițiat de ministrul Blaga și care a trecut de Senat și se află în dezbatere la Camera Deputaților și care va da posibilitatea autorităților locale să își asigure mai ușor partea de cofinanțare în cadrul Programului de reabilitare termică a blocurilor. Statul pune 50%, 20-30% mai pune administrația locală, 20% mai pun asociațiile de proprietari.
Pentru partea care revine autorităților locale, prin modificarea legislativă pe care v-o solicităm, vă propunem să declarăm de utilitate publică aceste intervenții, astfel încât autoritățile locale să poată merge la bancă să ia un credit și să-și cofinanțeze partea lor de finanțare, astfel încât acest mecanism al reabilitării termice a blocurilor să fie finalizat, pentru că este unul de succes, care aduce și locuri de muncă, și aduce în continuare investiții majore în România. De aceea, așteptăm ca el să îmbrace forma finală, astfel încât autoritățile locale să fie principalele beneficiare ale unui asemenea demers.
În privința părții economice, subliniez încă o dată: cotă unică neschimbată, TVA neschimbat, nemajorarea contribuțiilor la asigurări sociale, continuarea măsurii neimpozitării profitului reinvestit, măsură pe care am propus-o începând cu trimestrul IV al anului 2009. Extindem pentru 2010 Programul „Rabla”, cu mențiunea că el se extinde și pentru persoane juridice și, pe de altă parte, se extinde și pentru tractoare.
În anul 2010, bugetul Agenției Fondului de Mediu pentru stimularea și înnoirea parcului auto național este de 228 de milioane de lei. Un proprietar primește în schimbul mașinii casate un tichet valoric în valoare de 3.800 de lei, în schimbul a maximum trei tichete valorice persoana fizică
poate să achiziționeze un autoturism nou, iar persoana fizică poate să achiziționeze orice număr de autoturisme noi dorește, nu avem niciun fel de limită.
În privința persoanelor juridice, ca modalitate nouă, persoanele juridice primesc în schimbul mașinii casate un tichet valoric în valoare de 3.800 de lei, persoana juridică poate să achiziționeze autoturisme în cadrul programului, în limita maximă de 200 de mii de euro, excepție făcând firmele de transport, unde limita este de 100 de mii de euro.
Iar în privința parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate, bugetul pentru acest program în 2010 este de 100 milioane de lei, pentru achiziționarea unui tractor nou beneficiarul predă vechiul tractor și se prezintă la producător cu certificatul de casare. Prima de casare este de 17 mii de lei, dar nu mai mult de 50% din valoarea tractorului nou, pentru persoane juridice, respectiv 40% pentru persoane fizice. Se poate achiziționa orice număr de tractoare.
Deci, și pe această cale, încercăm să oferim un stimulent suplimentar industriei de profil pentru a putea asigura eficiență economică și locuri de muncă.
Extinderea plafonului garanțiilor guvernamentale. Am vorbit deja. Vom avea mai mult cu un miliard de euro aproximativ, plafon al garanțiilor guvernamentale în 2010 în raport cu 2009. „Prima casă”, „Primul siloz” și programe care să vizeze cofinanțarea sau prefinanțarea autorităților locale în cadrul proiectelor europene, acestea sunt țintele majore ale utilizării garanțiilor guvernamentale. Ne vom uita cu maximă atenție la modul în care colectivitățile locale își prefinanțează sau cofinanțează... – în acest moment discutăm la Ministerul Finanțelor forma finală a actului normativ pentru sprijinirea acelora care au nevoie de bani pentru a pune partea lor în vederea aducerii banilor europeni în România.
4,3 miliarde de euro sunt banii pe care îi vom aduce în România în 2010 pe diverse programe europene și care, repet, vor fi sprijinite inclusiv prin mecanismul garanțiilor guvernamentale. Vom utiliza și în 2010 mecanismul Fondului de garantare și contragarantare pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Vreau să știți că acest fond pe care l-am făcut operațional în 2009 a acordat 6.700 de garanții în valoare de 405 milioane de euro, cu o creștere de 4 ori mai mare decât în 2008, iar numărul de locuri de muncă direct sprijinite prin activitatea Fondului de garantare a fost de 90 de mii în anul 2009. 90 de mii de locuri de muncă practic au fost salvate prin intervenția activă pe care am avut-o prin intermediul Fondului de garantare în vederea sprijinirii întreprinderilor de profil. Acest proiect evident că va continua și în anul 2010 și vom asigura, din analizele pe care le-am făcut, peste 8 mii de garanții, reprezentând peste 500 de milioane de euro, iar numărul total de locuri de muncă care vor fi protejate prin intervenția Fondului va fi de peste 100 de mii de locuri de muncă. Deci, din nou, o intervenție directă pentru a putea depăși mai ușor această perioadă dificilă a anului – și mai ales mă refer la primele șase luni –, astfel încât mediul de afaceri să beneficieze de sprijinul necesar pentru protejarea și crearea de noi locuri de muncă.
Vom extinde mecanismul parteneriatului public-privat.
Avem, la nivelul Executivului, o unitate de implementare a parteneriatului public-privat, pornind de la legislația existentă: Legea concesiunilor și Ordinul comun semnat de către ministrul finanțelor și ANRMAP de punere în aplicare a parteneriatului public-privat. Este un instrument atât de utilizat în Uniunea Europeană și, din nefericire, extrem de puțin vizibil în România. El este complementar proiectelor de infrastructură pe care le realizăm cu bani europeni, cu bani de la buget sau cu bani împrumutați de la alte structuri internaționale.
Parteneriatul public-privat reprezintă o puternică resursă de creștere economică a țării. Din nefericire, există multe rețineri în utilizarea lui, și la nivelul administrațiilor locale, și la nivel național. Am mandatat miniștrii de resort să aibă discuții cu mediul de afaceri, cu băncile, cu toți cei care încă mai au rețineri de a fi implicați în aceste parteneriate. Și, în al doilea rând, să deschidă proiecte de finanțare pe acest parteneriat care vor lua o presiune de pe buget. Inevitabil, bugetul este limitat. Nu vom avea resurse pentru a realiza toate lucrările de infrastructură din această țară.
Parteneriatul public-privat ne poate ajuta și el. Sunt convins că va căpăta o dimensiune importantă în 2010, în comparație cu anul anterior.
În privința componentei sociale, care nu trebuie ignorată, am spus-o de fiecare dată: nimeni nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat. Și statul, prin instrumentele pe care le are la dispoziție, pensiile și alocațiile sociale, îi va proteja pe cei care au nevoie de solidaritatea și de sprijinul nostru.
În privința politicii de pensii, repet ceea ce am spus în fața dumneavoastră la adoptarea bugetului: vom veni cu o inițiativă legislativă pentru indexarea pensiei sociale minime anul acesta, cu valoarea inflației, astfel încât cei care sunt cel mai greu loviți de efectele crizei să poată să fie în primul rând sprijiniți.
De asemenea, vom veni cu o inițiativă legislativă care să vizeze constituirea Fondului de inițiativă socială, astfel încât și ceilalți pensionari, începând cu cei care au cele mai mici venituri, să beneficieze de un ajutor din partea statului, în funcție de resursele economice pe care le vom avea la buget. Deci niciun pensionar nu va fi uitat.
Anul trecut am majorat pensiile cu 5%. Anul acesta, indexăm pensia socială minimă și, pe baza ajutorului social pe care-l vom acorda, și ceilalți pensionari, începând cu cei care au cele mai mici resurse financiare, vor beneficia de sprijinul și de intervenția statului.
La acestea, evident, se adaugă celelalte măsuri de solidaritate activă pentru a sprijini pensionarii, mă refer aici la medicamentele compensate și la celelalte facilități pe care statul le pune la dispoziție.
Avem, de asemenea, în vedere un proiect de lege privind serviciile de îngrijire și de educare a copiilor pe timpul zilei, după modelul european, și care să asigure un parteneriat corect între stat-școală-părinte, școală-unități economice, părinte-unități economice, stat-unități economice, astfel încât, pe de o parte, copilul să fie în siguranță, iar, pe de altă parte, părintele să își poată asigura locul de muncă și să nu fie nevoit să renunțe la un loc de muncă pentru a asigura o mai bună îngrijire copilului. Acest parteneriat este posibil.
Și, de asemenea, proiectul de lege privind ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Avem nevoie ca și aici standardele europene să fie acasă, în România, și ratificarea acestei convenții privind drepturile persoanelor cu dizabilități, o convenție internațională extrem de importantă, să fie aprobată și ratificată în cel mai scurt timp posibil.
În palierul trei al priorităților, dincolo de componenta modernizării statului, de componenta economică, sunt proiecte pe care le avem în vedere în această sesiune parlamentară. Mă refer aici la proiectul de lege care vizează statutul minorităților naționale. Acest proiect de lege trebuie să fie adoptat în concordanță cu recomandările Comisiei de la Veneția, cu respectarea standardelor europene și, evident, a Constituției României. Acest pas poate fi făcut și stă în capacitatea noastră, în Camera Deputaților drept Cameră decizională, să adopte în această sesiune parlamentară acest proiect extrem de important, de largă respirație democratică.
Avem în vedere proiecte de lege care vizează reglementarea malpraxisului – știți bine că este un domeniu extrem de sensibil și care trebuie să fie reglementat –, proiecte de lege care vizează cadrul și schema ajutoarelor de stat ce pot fi acordate de către România în contextul legislației europene. Și aici fac mențiunea că deja în Guvern, săptămâna trecută, am propus, în baza legii de abilitare pe care ne-ați acordat-o, să venim cu ordonanțe simple, care intră în dezbaterea dumneavoastră imediat, pentru cadrul ajutoarelor de stat pentru agricultură, proiect de act normativ care ne permite să notificăm Bruxelles-ul astfel încât, în condițiile în care nu mai există în 2010, pe baza negocierilor care au avut loc în anul 2004, subvențiile în agricultură, pentru anumite domenii și care trebuie să fie înlocuite cu un alt cadru, mult mai flexibil, al ajutoarelor de stat, în concordanță cu legislația europeană.
Și, nu în ultimul rând, aș viza proiectul de lege privind guvernarea electronică, ce subliniază importanța tehnologiei în actul de guvernare de la nivel național la nivel local, pentru o economie de timp și bani, astfel încât o amendă să fie plătită oricând de pe computer, o taxă să poată fi plătită de pe telefon, cum în multe municipalități, de exemplu, de pe telefon se poate achita taxa de parcare, credem că și acte care să vizeze eliberarea de autorizații să poată fi procesate, în bună manieră, prin procedura guvernării electronice, așa cum se practică deja în multe țări ale lumii și e obiectiv pe care îl avem în cadrul procesului de modernizare a statului.
De asemenea, vă solicităm să abordați cu celeritate, în limita disponibilităților dumneavoastră de timp, actele normative pentru care ne-ați acordat, prin legea de abilitare, dreptul de a emite ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare. Mă refer la ordonanțele simple, ce rezultă în urma delegării legislative, pe baza legii pe care dumneavoastră ați adoptat-o la începutul lunii ianuarie în vederea emiterii de acte normative în domeniu.
În încheiere, aș mai face o referire la parteneriatul care trebuie să existe și să funcționeze între Executiv și Legislativ din perspectiva noului Tratat de la Lisabona, care a intrat în vigoare și gestionează interesele Uniunii Europene în acest moment. Prin Tratatul de la Lisabona cresc competențele parlamentelor naționale în privința dreptului de a-și spune un punct de vedere, și chiar de a respinge anumite propuneri legislative europene în privința și în aplicarea principiului subsidiarității.
În termen de opt săptămâni de la orice propunere legislativă europeană care vizează principiul subsidiarității, parlamentele naționale trebuie să se pronunțe și să-și spună punctul de vedere pozitiv sau negativ și, în funcție de modul în care toate parlamentele naționale se raportează, o asemenea propunere poate merge mai departe sau poate fi considerată definitiv respinsă. Pentru aceasta trebuie să existe un parteneriat între instrumentele Guvernului, de specialitate, Departamentul de Afaceri Europene, dar Ministerul de Interne, în primul rând, și sunt convins că prin parteneriatul pe care-l vom stabili între instituția Parlamentului și instituțiile Guvernului, prin cele două care coordonează, Ministerul Afacerilor Externe, în esență, Departamentul de Afaceri Europene, în subsidiar, dar și ministerele care pot oferi suportul informațional și logistic pentru acest parteneriat, dumneavoastră să aveți, în timp real, informația necesară pentru a vă putea pronunța, pentru că o asemenea inițiativă legislativă europeană necesită informații naționale de la ministerele de resort.
De aceea, sunt convins că prin mecanismul pe care îl vom stabili, doamnă președinte, în perioada următoare, Parlamentul național va fi unul dintre cele mai active din Europa, Parlamentul României, și prin colaborarea cu europarlamentarii noștri de la Bruxelles, indiferent de formațiunea politică din care fac parte, vom asigura o reprezentare corectă a intereselor României în Uniunea Europeană și din perspectiva Tratatului de la Lisabona.
Închei aici această prezentare a principalelor priorități pe care Guvernul le are în vedere în perioada următoare, solicitându-vă respectuos sprijinul dumneavoastră ca ele să devină realitate.
Vă mulțumesc.
Nu intru în detalii, dar ambele legi trebuie, sunt convinsă, să le privim fără patimi politice și este necesar să existe o dezbatere reală, constructivă, pentru ca aceste două legi să fie adoptate cât mai rapid. Vă amintesc că în joc este și capacitatea României de a-și respecta angajamentele în raport cu Fondul Monetar Internațional și cu Comisia Europeană.
Și aș mai puncta o restanță a noastră, ca parlamentari. Este vorba de pensiile parlamentarilor. Este un angajament pe care îl avem și sunt convinsă că această etapă, odată depășită, va înlătura o barieră importantă aflată în mod artificial între noi și cetățeni.
În al treilea rând, trebuie urgentate lucrările comisiilor pentru Codurile de procedură civilă și penală. Adoptarea Codurilor a fost o recomandare expresă în raportul pe justiție al Comisiei Europene.
Vă pot spune că am avut deja o discuție cu președintele Comisiei juridice, cu domnul Daniel Buda, cu privire la Codul de procedură civilă, activitate pe care o coordonează chiar dumnealui. Stadiul în care se află parlamentarii aflați în analiza modificărilor la Codul de procedură civilă este unul avansat. Voi avea o discuție și cu domnul Victor Ponta pe Codul de procedură penală și am toată disponibilitatea, așa cum s-a exprimat domnul Daniel Buda, ca în momentul în care Codul de procedură civilă este finalizat, domnul Ponta să primească sprijinul domnului Daniel Buda pentru finalizarea Codului de procedură penală.
Românii își doresc să trăiască într-o țară în care legea este dreaptă și se aplică drept pentru toți. De aceea, cred că eforturile pentru ca aceste coduri să fie adoptate trebuie făcute imediat și la un nivel maxim.
Nu în ultimul rând, un legislativ puternic este un legislativ cu proceduri clare, cu standarde parlamentare, un legislativ care produce ușor legi clare pentru cetățeni. Aș mai adăuga un lucru: faptul că un legislativ puternic este un legislativ deschis către cetățeni și un legislativ transparent.
Este momentul, poate, din acest punct de vedere, să începem discuțiile, cu calm și constructiv, pentru un nou regulament sau pentru revizuirea regulamentului existent.
Sunt convinsă că, luând acest demers în pași și cu toată deschiderea de care suntem capabili cu toții, vom avea în cel mai scurt timp un document solid pentru funcționarea pe termen lung a Camerei Deputaților. ## Doamnelor și domnilor parlamentari,
Am încercat să adaug câteva lucruri la cele spuse de primul-ministru și am credința că vom lăsa deoparte disensiunile dintre noi și vom acționa împreună pentru a îndeplini această agendă de priorități legislative, pentru că, nu-i așa, prioritățile care sunt ale românilor sunt și prioritățile Parlamentului.
Vă mulțumesc.
Domnule prim-ministru, faptul că dumneavoastră ați avut această inițiativă, pe mine, la început, m-a bucurat. Am zis: iată un prim-ministru care inventează un lucru foarte bun la început de sesiune parlamentară, vine cu priorități. Nu ați prezentat nicio prioritate a dumneavoastră, a Guvernului dumneavoastră, și îmi pare rău! Iar dacă ziariștii vor fi la fel de inteligenți, probabil, cum îi știm cu toții și se vor uita în discursul dumneavoastră de învestitură, de acum o lună de zile, vor constata că este același discurs. De ce ați avut nevoie, oare, de această prezență, decât pentru a vă oferi această tribună să vorbiți despre lucruri care îi interesează pe români, dar după ce se rezolvă problemele crizei, cum ar fi, de exemplu, reforma constituțională, faptul că vreți să tăiați pensiile „nesimțite” ale parlamentarilor, foarte bine, și așa mai departe.
Mulțumesc.
Am să vă fac o simplă socoteală: dacă la cele 100.000 de firme falimentate în anul 2009 calculați în medie doi angajați, vă veți da seama de ce v-ați trezit cu 200.000 de șomeri în plus anul trecut, în loc să vă puneți, eu știu, capacitatea intelectuală a dumneavoastră și a Cabinetului, în funcție, pentru a gândi măsuri de creare a locurilor de muncă. Știți bine că ați ridicat șomajul tehnic la nivel de rang de măsură economică națională și ați făcut o greșeală și văd că doriți să persistați. Ați vorbit de „Prima casă” și mă bucură că sunt 14.000 de familii care au putut să beneficieze de această măsură, dacă statistica este corectă, dar este prea puțin.
Vorbiți despre reabilitarea termică, reabilitarea termică în ceea ce înseamnă perfecționarea cadrului legislativ. Nu știu dacă perfecționarea cadrului legislativ va rezolva problema reabilitării termice și cu aceasta veți contribui într-o măsură cât de cât semnificativă la relansarea economică.
Ați vorbit despre extinderea programului „Prima de casare” sau „Rabla”, cum doriți să-l denumiți dumneavoastră. Domnule prim-ministru,
Ar trebui să vă gândiți cum limitați importurile de mașini second-hand, care distrug industria românească, distrug locurile de muncă care au fost create și ar putea să fie create în continuare prin investițiile majore făcute atât la Pitești, cât și la Craiova.
Constat, așadar, o lipsă dramatică de măsuri concrete care să ducă la limitarea crizei într-o primă fază și apoi la relansarea economică și, pe cale de consecință, la crearea de locuri de muncă, așa încât, îmi pare rău să vă spun și să constat, nu a fost decât un simplu exercițiu retoric acest subiect pe care l-ați prezentat relativ în numeroase cuvinte, dar fără consistență.
În ceea ce privește primul subiect abordat de dumneavoastră, modernizarea țării, ați spus că vă gândiți la modernizarea clasei politice. Stau și mă întreb dacă, în accepțiunea dumneavoastră, reforma clasei politice înseamnă trecerea și racolarea parlamentarilor de la alte partide de către Partidul Democrat Liberal și crearea „Partidului Prezidențial”. Cred că acesta este modelul pe care-l vedem până acum și din partea Partidului Național Liberal aveți un nu categoric acestui model de reformă a clasei politice!
Și colegul meu antevorbitor v-a spus ceva asemănător. Cred că dumneavoastră ați putea să vă gândiți, aveți obligația să vă gândiți, la o reformă serioasă a instituțiilor.
Reformarea republicii și a instituțiilor ar însemna, în primul rând, un Parlament mai eficient și mai credibil, o adevărată tribună de dezbatere politică publică, în care primul-ministru să vină cel puțin o dată pe săptămână în Parlament să-și prezinte principalele acțiuni și direcții pe care le-a urmat Guvernul, să răspundă întrebărilor opoziției, evident mult mai incomode decât cele ale moderatorilor de la televiziunile prietene la care am observat că vă duceți în mod frecvent în ultima perioadă. Ar însemna de asemenea reformarea republicii, să regândim modul în care funcționează Parlamentul, pentru a-l face, așa cum spuneam, o instituție mult mai credibilă, pentru a lucra într-o manieră în care să permită Guvernului să-și atingă obiectivele legislative, ținând cont că Guvernul are inițiativă legislativă. Eu v-aș propune să reflectați la următorul mod de funcționare al Parlamentului: jumătate din timpul alocat dezbaterilor să fie utilizat pentru dezbaterea proiectelor de lege înaintate de Guvern. O pătrime din timpul dedicat dezbaterilor să fie alocat inițiativelor legislative ale parlamentarilor, din care o zi obligatoriu pentru opoziție, și un sfert din timpul dezbaterilor parlamentare să fie dedicat funcției de control și evaluare a politicilor publice, așa cum se întâmplă în orice democrație modernă în ziua de astăzi.
## Domnule prim-ministru,
Un Parlament diminuat la 300 de parlamentari nu înseamnă modernizarea instituțiilor statului. Un Parlament mai puțin reprezentativ, un Parlament mai slab, nu înseamnă o republică mai puternică și mai democratică, ci din contră.
Vă rog foarte mult, lăsați populismele acestea deoparte! Veniți cu propuneri care sunt de o gravitate fără seamăn și care, pe dumneavoastră, ca pretins specialist în chestiuni constituționale, ar trebui să vă sensibilizeze și să vă cutremure, în același timp.
Cred că, dacă vorbim de modernizarea statului, ar trebui să gândim serios la modul în care stabilim rolurile Guvernului, ale primului-ministru și ale președintelui, în ceea ce înseamnă ramura executivă.
Trebuie să ne gândim care sunt modalitățile prin care exercităm un control la nivelul instituției prezidențiale. Vă propun, așadar, să reflectați în mod serios ca numirile pe care le face Președintele României să facă obiectul unor dezbateri, iar persoanele care fac obiectul acestor numiri să fie audiate în Parlament, în prealabil, de comisiile de specialitate, care să emită un aviz ulterior audierii.
Mi-aș dori foarte mult ca Președintele României, care vine și prezintă în Parlament mesaje, să nu întoarcă spatele după aceea Parlamentului și să plece, ci să urmeze, evident, o dezbatere serioasă și de fond.
Și, sigur că, nu în ultimul rând, ar trebui să ne gândim la necesitatea ridicării imunității prezidențiale, care face un caz singular din instituția prezidențială în rândul instituțiilor publice din România.
Iată câteva teme serioase, care ar putea, într-adevăr, să ducă la modernizarea republicii și a instituțiilor sale, și nu sloganurile politice pe care, din păcate, astăzi le-am ascultat pentru a nu știu câta oară și care pe mine mă fac extrem de temător cu privire la viitorul democrației în România.
Pentru modul în care arătați că gândiți „modernizarea” României, să nu cumva să vă așteptați la cel mai mic sprijin din partea Partidului Național Liberal la nivelul Parlamentului, al grupurilor sale parlamentare. Vom da o luptă extrem de serioasă pe aceste subiecte, pentru că, după o lungă perioadă de dictatură comunistă, am crezut, în final, că România a intrat în rândul țărilor civilizate, democrate, moderne, bazate pe sistemul democrațiilor parlamentare. Un sistem de autoritate în România a fost repudiat de români în decembrie 1989 și nu vrem să ne întoarcem la așa ceva. Dacă dumneavoastră doriți acest lucru, sigur, este libertatea dumneavoastră.
În numele cetățenilor care ne-au votat și care aspiră la o Românie mai bună, mai democratică, mai echitabilă, vă spun
că, pentru un astfel de proiect, nu ne veți avea, în nicio formă, parteneri.
Vă rog să vă gândiți extrem de serios și, așa cum vă spuneam, poate răspunsul dumneavoastră, uneori naiv..., am spus anumite lucruri că era campanie electorală, formulele demagogice care se sprijină pe același argument, sigur, fac parte din ceea ce credeți dumneavoastră că este politica.
Noi vedem politica altfel, ca o acțiune serioasă și responsabilă față de cetățeni, și nu ne permitem o astfel de abordare, și v-aș ruga și pe dumneavoastră, odată campania electorală trecută, să reveniți cu picioarele pe pământ și să tratați aceste probleme cu seriozitatea și responsabilitatea pe care funcția v-o incumbă.
Vă mulțumesc.
Credem că este important ca autoritățile să susțină aceste investiții, să le încurajeze și printr-o mai suplă prezență a birocrației.
Pe de altă parte, salutăm și ne bucură afirmația dumneavoastră, domnule prim-ministru, referitoare la menținerea nivelului TVA și a cotei unice de impozitare. Credem că sunt măsuri extrem de bine-venite.
Avem în față un program ambițios, care necesită o bună colaborare în Parlament. Sunt chestiuni fundamentale pe care urmează să le discutăm. Suntem parte a acestui dialog. Dorim chiar să avem contribuția noastră la eficientizarea acestuia între grupurile parlamentare, dar și la nivelul întregii societăți. Vom fi, însă, extrem de atenți la detalii. Și cred că trebuie să fim cu toții extrem de atenți la detalii, să avem o discuție amplă și cât se poate de aplicată asupra acestora, pentru că, de multe ori, chestiunile de detaliu au un efect nebănuit asupra contextului general.
Mă refer aici inclusiv la chestiuni care privesc în mod direct prezervarea identității culturale, lingvistice și religioase a cetățenilor aparținând minorităților naționale, aspecte fundamentale, cum ar fi învățământul, cultura, mass-media sau chestiunile de natură socială.
Salutăm, din acest punct de vedere, intenția Guvernului declarată de a accelera procesul de descentralizare și, evident, susținem, după puterea și ponderea grupului nostru parlamentar, intenția de aplicare cu consecvență a principiului subsidiarității, un principiu asumat la nivelul Uniunii Europene.
În ce privește învățământul, vreau să insist asupra unui aspect care, de multe ori, este ignorat, și anume faptul că învățământul răspunde în mod normal unei comenzi sociale și absolvenții pe care sistemul de învățământ îi livrează trebuie să corespundă necesităților pieței forței de muncă.
Or, sistemul de învățământ în limbile minorităților naționale din România, dincolo de faptul că este, în opinia mea, unic la nivel european, este o valoare inestimabilă pe care țara noastră o deține, prin faptul că absolvenții acestor școli sunt supracalificați, dacă vreți, în ceea ce privește competențele lingvistice, pentru că, dincolo de limba română, pe care în mod natural o cunosc și o vorbesc, vorbesc limba maternă și în mod cert una-două limbi străine.
De aceea, apreciem acest sistem ca fiind extrem de important pentru întreaga societate românească, nu numai pentru minoritățile naționale din țara noastră.
Ne interesează în mod cert agenda europeană, rolul României în Uniunea Europeană și relațiile țării noastre cu statele de care suntem legați prin limbă și cultură comună, și aici dorim să jucăm în continuare un rol activ, pentru că sunt situații în care credem că potențialul este departe de a fi epuizat. Ne dorim intensificarea relațiilor cu aceste țări, nu numai în plan economic, dar și în plan politic, un rol extrem de important în acest sens revenind, în opinia noastră, diplomației parlamentare, câteodată privită cu condescendență de diplomația de profesie, dar care, în mod cert, se bucură de o însușire extrem de importantă, și anume credibilitatea pe care o are în ochii partenerilor de dialog din statele cu care avem aceste relații politice în Uniunea Europeană și în general. Abordarea acestor relații și modul în
care sunt percepute mesajele transmise de membrii Parlamentului în aceste țări se bucură de o credibilitate mare.
Totodată, credem că este important pentru noi toți și ne interesează în mod special capacitatea de absorbție a fondurilor europene de către România și, în acest sens, o reducere a birocrației, o mai mare celeritate în tratarea proiectelor propuse de administrațiile locale ale comunităților în care trăiesc și cetățeni aparținând minorităților naționale, dar nu numai, și cele propuse de Culte sau de alte organizații și instituții. Și noi avem, din acest punct de vedere, o contribuție la creșterea capacității de absorbție a României.
Închei, stimate domnule prim-ministru, exprimându-mi speranța că, la bilanțul acestei sesiuni parlamentare, să putem constata cu toții că am făcut o treabă bună și că am reușit să abordăm și să rezolvăm cât mai multe puncte aflate pe agenda României, așa cum ați spus, în beneficiul tuturor cetățenilor acestei țări.
Vă mulțumesc frumos.
Această criză economică ne-a arătat tuturor cât de importantă este prudența bugetară și disciplina cheltuirii banului public. Trebuie să demonstrăm maximum de eficiență cu minimum de resurse și este obligatoriu să începem chiar din acest an.
Criza economică dură cu care ne confruntăm a adus în fața românilor foarte multe propuneri, foarte multe vorbe și prea puține soluții reale. Vreau să vă reamintesc faptul că cele mai importante măsuri au fost luate deja. România primește finanțare externă, ca urmare a respectării Acordului cu Fondul Monetar Internațional.
România este condusă de un Guvern stabil, responsabil și orientat către reformele economice care să ne pună înapoi pe drumul dezvoltării.
Doamnelor și domnilor,
Ieșirea din criză și relansarea economică a României sunt prioritățile fiecărui cetățean din această țară. Fie că suntem de stânga sau de dreapta, fie că suntem în opoziție sau la putere, fiecare dintre noi trebuie să fie loial interesului național, iar, în acest moment, interesul național ne cere responsabilitate și cumpătare.
Grupul parlamentar al independenților va susține măsurile anunțate de Guvern și va urmări cu toată energia realizarea interesului național.
Interesul românilor ce ne-au votat și pe noi, și pe dumneavoastră să fie adevărata agendă a instituțiilor statului. Vă mulțumesc foarte mult.
Au înghețat salariile și în agricultură. Se estimează că, în acest an, încă 300.000 de oameni activi vor îngroșa numărul șomerilor, dintre care din agricultură cel puțin 50 de mii, iar cei care vor lucra în domeniul privat sau bugetar vor avea salarii și/sau venituri mai mici, ca urmare a pierderii unor sporuri, tichete de masă, a neindexării salariilor cu inflația și altele.
Majoritatea băncilor au ales comoditatea acordării de credit, până la nivelul maxim de expunere, statului, stat care a devenit cel mai mare îndatorat și datornic și care, pentru a-și plăti datoriile, este, de asemenea, comod, împrumută bani de la bănci și nu se complică să reglementeze, prin buget și legislație, capitalizarea firmelor, firme care ar genera o creștere a produsului intern brut, a locurilor de muncă, a salariilor, o creștere a fondurilor sociale, o mai bună mișcare a mărfurilor prin creșterea puterii de cumpărare a oamenilor.
Au înghețat economia și, în primul rând, agricultura. Din diverse motive, în anul 2009, prin rectificări bugetare, s-au transferat din Ministerul Agriculturii, la alte ministere, aproximativ 2.700.000.000 lei. Consecința acestei diminuări a bugetului Ministerului Agriculturii a fost că subvențiile și sprijinul acordat agricultorilor români pentru anul 2009 au rămas neplătite, sumă care a fost introdusă în bugetul pe anul 2010.
Bugetul pe anul 2010 pentru agricultură, așa cum a fost prezentat de Guvern, la capitolul cheltuieli efective cuprinde sprijin acordat producătorilor agricoli, la acest capitol, al fermierilor, doar 220.000.000 lei, adică 0,041%, restul fiind cheltuielile de funcționare, cu personalul etc.
În replică, Guvernul, în legătură cu bugetul agriculturii pe anul 2010, a susținut două idei: că bugetul este de 9 miliarde de lei și că formele de sprijin al agricultorilor au fost negociate cu Uniunea Europeană, ca fiind valabile doar până la sfârșitul anului 2009.
O analiză mai atentă a bugetului Ministerului Agriculturii în structura pe capitole scoate în evidență confuzia indusă în rândul neavizaților, și anume existența în buget a unei sume de 5.800.000.000 lei, fără însă a preciza că 90% din această sumă se referă la acordarea, pe o perioadă scurtă, a unor garanții, a unor sume pentru cofinanțare, la banii care vin de la Uniunea Europeană.
Aceste sume, de regulă, spre sfârșitul anului, sunt retrase din bugetul Ministerului Agriculturii, iar utilizarea temporară a banilor se face nu pentru producția și industria agricolă, nu pentru industria alimentară, nu pentru securitatea alimentară, ci pentru dezvoltarea rurală.
Este foarte importantă și această orientare către modernizarea infrastructurii satelor, dar asta nu reprezintă infuzie de capital în producția agricolă acum.
Agricultorii, și cu atât mai mult viticultorii, au mare nevoie de capital de lucru. Solicitarea noastră de suplimentare a bugetului agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, amendament admis de Comisiile pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice și buget, finanțe a fost nejustificat respinsă de plen, deși solicitarea se referea la capital de lucru de care au nevoie agricultorii acum, când se prefigurează cel mai bun an agricol din ultimii 10 ani, fiind cea mai bună rezervă de apă din sol.
Am reținut angajamentul Guvernului, făcut prin persoana domnului ministru de finanțe, că până la sfârșitul lunii februarie se vor plăti către fermieri toate datoriile din anul 2009, iar în luna iunie, la prima rectificare a bugetului, se va suplimenta bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Vă informez că, până la această dată, Ministerul Finanțelor s-a ținut de cuvânt, a plătit 448 de milioane de lei
în ianuarie, iar în prezent sunt pregătite documentele pentru a plăti încă 310 milioane de lei, un total de 758 de milioane de lei, rămânând încă o datorie de 1,150 miliarde de lei. Până atunci însă, datoriile plătite de Guvern se duc la datoriile agricultorilor către bănci sau furnizori, iar până atunci agricultorii nu au acces la credite de producție, nu au unde vinde laptele, carnea, vinul și alte produse, deoarece piața este invadată în continuare de importuri, nu au cum să-și achite la timp creditele din 2009, deoarece nu au primit subvențiile la timp și nu vor beneficia de prevederile Legii nr. 150 și, în consecință, vor intra ușor, ușor în faliment, îngroșând rândurile șomerilor.
Situația din viticultură, din cauza specificului producției de vin și relației dintre vin și consumator, este și mai dificilă. Se știe faptul că vinurile bune trebuie să stea la producător pentru limpezire, stabilizare și maturare, în funcție de soi, între 1 și 5 ani. Toate acestea presupun investiții moderne în spații de depozitare, în recipienți, în vase speciale, acestea presupunând consum de energie, salarii, adică bani, bani și iar bani.
Politica europeană în domeniul agriculturii este mult discutată, dar reglementările sunt ferme și se aplică în toate țările membre. Sper că politica europeană în ultimii ani va deveni nediscriminatorie și ca urmare a faptului că noul comisar pentru agricultură este român, cunoscător al situației socioeconomice a satelor noastre. Sper că va reuși să convingă Parlamentul European că și prin reglementări pentru România, și nu numai prin aplauze, poate fi aplicată o politică națională care să stimuleze motivația populației din zonele sărace de a nu mai migra către marile metropole ale Europei.
Va rămâne, în continuare, însă o mare problemă de rezolvat: politica națională în domeniul agroalimentar pe care trebuie s-o aplice Guvernul și Parlamentul României prin legislație, prin organizare și prin eliminarea evaziunii fiscale. Aici am mari îndoieli deoarece în sesiunea extraordinară în care s-a lansat și s-au făcut dezbaterile generale pe bugetul anului 2010, despre agricultură s-a vorbit doar două minute, iar domnul prim-ministru, cu tot regretul, n-a scos niciun cuvânt despre agricultură, nici în _laudatium_ , nici în răspunsul la _laudatium_ .
Nu aș fi făcut această scurtă prezentare a situației reale cu care se confruntă agricultorii României dacă nu aș fi fost martorul unei discuții la care una dintre ultimele persoane care s-au perindat ca printr-o stație de tren la conducerea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu ar fi făcut afirmații extrem de grave și fără acoperire la adresa a cel puțin 10 milioane de oameni care trăiesc și muncesc în mediul rural. „La agricultură nu trebuie nicio subvenție, acolo este multă minciună și hoție.” În replică, i-aș transmite și pe această cale distinsului domn ministru întrebarea adresată de cei peste 400 de agricultori din toată țara, reuniți recent la Brăila, care spuneau: Pe unde veți circula, domnule ministru, dacă agricultorii români vor proceda ca cei din Grecia sau din alte țări ale Uniunii Europene, blocând drumurile?
E frig, doamnelor și domnilor, e frig și afară, și în sufletul oamenilor, dar ne încălzim. Ne încălzim la figurat, pentru că, în luna ianuarie, majoritatea produselor alimentare s-au scumpit cu 4-5%, s-a scumpit energia electrică, s-a scumpit factura de căldură și, probabil, se vor scumpi și gazele. E frig...
Aș vrea să mai comentez o problemă, domnule primministru. Ați spus, în discursul dumneavoastră, că românii știu ce nu funcționează. Aș putea să vă parafrazez și să spun că românii nu știu ce funcționează pentru că în acest moment autoritatea de-a lungul și de-a latul țării are o problemă esențială de funcționare. Cele două ordonanțe prin care ați schimbat Legea funcției publice, ați introdus acei directori numiți eminamente politic, acele ordonanțe care au căzut succesiv la Curtea Constituțională au creat, de asemenea, un haos în administrație, nu se mai știe cine are dreptul să conducă un serviciu deconcentrat, cei care erau înainte de Ordonanța nr. 37, cei de după ea, cei de dinaintea Ordonanței nr. 105 și așa mai departe.
Trebuie, încă o dată, să reinstituim Legea funcției publice, trebuie încă o dată să fim o administrație europeană, altfel, indiferent câte minute ține discursul dumneavoastră, 60 sau 70 de minute, rămâne un simplu discurs. Vă mulțumesc.
A venit momentul să le stabilim. Dar, vă așteptăm, acesta este, până la urmă, discursul pe care vreau să-l prezint, vă așteptăm la un adevărat parteneriat, să putem să găsim soluțiile ca aceste legi să nu fie pentru o perioadă scurtă, să fie modificate de fiecare guvern sau partid care ajunge la putere. Și, sigur, sunt și câteva sugestii, cum a fost a domnului fost prim-ministru Tăriceanu.
Domnule Tăriceanu, și dumneavoastră ați fost primministru! Dacă aplicați acea soluție pe care ați dat-o, să veniți în fiecare săptămână, era un bun câștigat, oricum premierul Emil Boc a venit mai des decât dumneavoastră în Parlament în acest mandat pe care l-a avut.
Vă mulțumesc.
Vom avea creștere economică în 2010, plus 1,3, motiv pentru care ne așteptăm ca și numărul de șomeri să fie mai mic în acest an decât în 2009, tocmai pornind de la această evaluare economică. Dar asta, repet, la sfârșitul anului 2010, pentru că în prima parte a anului, într-adevăr, ne așteptăm la o creștere a numărului de șomeri, și răspund aici și colegului deputat care ne-a solicitat ce măsuri concrete avem pentru fiecare regiune în parte. Ministerele de resort au politici sectoriale în funcție de investițiile pe care le derulează pentru a ajuta la diminuarea șomajului și, în același timp, politicile naționale pe care le-am menționat, astfel încât să putem menține sub control cifra șomajului și cât mai mulți cetățeni români să aibă locuri de muncă.
În privința firmelor falimentare în 2009, vreau să știți că s-a tot vorbit de impozitul minim, care ar fi fost cauza acestui lucru.
Din datele centralizate astăzi, 72,5% din firmele care și-au închis activitatea în 2009, repet 72,5%, aveau cifra de afaceri zero sau nu depuseseră bilanțul. Subliniez: 72,5% dintre firmele care și-au încetat activitatea. Asta ce înseamnă? Că impozitul minim le-a pus în situația să aleagă: mai merg în continuare pe cifră de afaceri zero și le utilizează pentru tranzacții eventuale la un moment dat de tot felul ori intră în activitate și-și continuă demersurile. Atunci, într-adevăr, au făcut această opțiune. Deci de aceea aș vrea să informăm corect opinia publică atunci când vorbim de impozitul minim.
În privința bătăliei politice pe care domnul Tăriceanu o anunța aici, cu Guvernul și cu toți cei care susțin modernizarea statului sau a clasei politice, spunând că va fi un adversar redutabil.
Rolul opoziției, în orice societate democratică, este într-adevăr să-și facă datoria de opozant. Dar nu știu ce opozanți am putea fi în raport cu voința românilor de la referendum? Aici este întrebarea mea la care eu nu am răspuns. Putem să ne contrazicem pe idei, propuneri care vin de la Guvern, dar când o propunere vine de la stăpânul locului pe care-l dețineți în Parlament, cu cine suntem în opoziție? Cu românul care a votat la referendum un lucru și care ne cere să facem în Parlament, prin revizuirea Constituției, reducerea numărului de parlamentari? Cu cine suntem în opoziție? Cu cei care ne-au trimis în Parlament?
Domnului ministru Adomniței: da, e adevărat, voi face mențiune la miniștrii educației Hărdău și Miclea, au un rol important în procesul de reformă a educației din România, după cum și dumneavoastră ați avut un rol important în deschiderea celor 4.000 de șantiere, din nefericire, de școli fără acoperire și fără susținere financiară reală, iar acum noi suntem în situația de a găsi soluții pentru a utiliza eficient banul public, pornind de la risipa de care ați dat dovadă, deschizând șantiere și unde a fost nevoie, și, mai ales unde n-a fost nevoie, iar astăzi suntem în situația să nu putem acoperi resursele financiare pentru o politică scăpată de sub orice control al cheltuirii banului public. Dar, în limita priorităților pe care le avem, ținând cont de faptul că acolo unde școlile le impun, acolo unde lucrările sunt aproape finalizate, ele vor merge mai departe, după o analiză obiectivă și reală.
Domnului Dobre, de asemenea, îi fac precizarea că Legea salarizării a fost adoptată anul trecut. Ce se întâmplă acum este doar punerea în aplicare a acestei legi. Există un act normativ în vigoare, în baza căruia toți cei care calculează salariile în februarie pentru luna ianuarie, au la dispoziție normele de aplicare a actului normativ respectiv și care, repet, pentru prima dată, în sistemul de salarizare din România, pune ordine, chiar dacă unii care erau obișnuiți să aibă salarii de 30 de mii, de 40 de mii de euro, din bani publici, nu le mai au. Dar nu se mai poate, dacă este să utilizăm corect resursele publice, și de aceea spun că, în acest moment, există tot cadrul normativ, astfel încât Legea salarizării unitare să fie aplicată conform celor decise anul trecut.
Doamnă președinte,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Încă o dată vă mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră, pentru amabilitatea și eleganța de a participa la această dezbatere și vă asigur în continuare de disponibilitatea totală a primului-ministru, a membrilor Cabinetului de a răspunde oricărei solicitări care vine din partea dumneavoastră și de a fi prezenți la dezbaterile pe actele normative pe care le-am menționat.
Vă mulțumesc.