Sanda Maria Ardeleanu

## **Doamna Sanda Maria Ardeleanu:**

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi deputați, Onorați invitați,

Aș dori să apreciez, în numele Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, inițierea acestei dezbateri generoase asupra poziției și rolului României în contextul procesului de reformare a instituțiilor europene ca deosebit de importantă pentru noi, țară membră a Uniunii Europene.

De câțiva ani, ca profesor universitar și prorector într-o universitate românească, responsabil cu relațiile internaționale, particip activ la reforma sistemului universitar românesc, poate cel mai reformat sistem în acest moment, reformă impusă și de aderarea și integrarea noastră în structurile europene.

Ce rezultat avem ca urmare a reformării sistemului de învățământ românesc, recunoașterea diplomelor absolvenților acestui sistem pe piața forței de muncă în Europa. Este deja o realizare, nu este puțin lucru. Desigur, reforma nu se oprește doar la acest nivel. Este sistemul de învățământ universitar din România un sistem și un nivel de avangardă în procesul de reformare a societății? Dar reforma

instituțională, despre care vorbim, continuă acum în toate sectoarele vieții sociale, economice, politice?

Metamorfozarea Europei prin procesul de globalizare, perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ne obligă la o atitudine reformatoare activă.

De fapt, lucrul acesta a și început deja: reforma sistemului educațional, odată cu asumarea de către Guvernul României a Legii educației naționale, reforma sistemului de salarizare, a sistemului de pensii, revizuirea Codurilor civil și penal, propunerea de reducere a numărului de parlamentari într-o formulă nouă a Parlamentului României sunt tot atâtea dimensiuni ale actualei reforme, în sensul modernizării statului român.

De asemenea, liberalizarea forței de muncă în spațiul românesc se constituie într-un atribut al ralierii României la principiile europene.

Cea mai mare provocare a Uniunii Europene s-a dovedit a fi criza economică. După disensiuni care au pus la un moment dat sub semnul întrebării viitorul Uniunii Europene, în sfârșit, s-a căzut de acord asupra necesității absolute a unei coordonări a politicilor economice.

Eșecul piețelor financiare determină reglementări urgente și supravegherea lor în sensul păstrării echilibrului între flexibilitatea și lichiditatea piețelor financiare, alături de stabilitatea lor.

Sunt încă multe lucruri de făcut și în domeniul piețelor financiare în acest moment, în contextul crizei economicofinanciare, și pentru integrarea României în politica economică a Uniunii Europene.

O altă valență a Tratatului de la Lisabona pe care o avem în vedere este legată de schimbările climatice. Acestea impun o altă atitudine proactivă față de realizarea unui acord global și cuprinzător în acest domeniu, acord pe care și România îl dorește redactat și semnat cât mai curând posibil.