Viorel Ștefan

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur, nu este prima dată când ne aflăm în situația în care printr-un act normativ să se preia o directivă europeană, dar, în opinia mea, este prima dată când ne aflăm în fața unei traduceri extraordinar de deficitare din punct de vedere al exprimării în limba română. Vă citesc o frază de la art. 1 alin. 2 lit. b), unde întâlnim o exprimare de genul:

„...și care se află în cel puțin în una din următoarele situații.”

Păi se află cel puțin într-una dintre următoarele situații, dar în niciun caz „în cel puțin într-una”. Nu prea sună românește.

După aceea, ne ducem la art. 3 alin. 1, unde se dă o definiție implicită creanței, care nu corespunde cu definiția creanței din dreptul comercial român.

„Creanța constând în plata prețului...”

Poate îmi scapă mie, dar dacă aceasta e definiția creanței și creanța înseamnă plata prețului, înseamnă că nu am înțeles eu bine despre ce este vorba.

Putem merge mai departe, unde se vorbește, la art. 4 alin. 1, despre rata dobânzii ca fiind „un accesoriu al unui contract de vânzare-cumpărare”. Eu știam că o regăsim într-un contract de credit.

Și, probabil, dacă mai citim, mai găsim astfel de chestiuni. Sunt de acord să traducem directive, dar să le traducem corect și să le armonizăm cu legislația românească.

Propunerea mea concretă, pentru că riscăm să ne facem de pomină, este să fiți de acord să retrimitem la comisie. Eventual să fie sesizată și Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, pentru că sunt chestiuni care vizează tehnica bancară, legislația din domeniul bancar, și să revenim în plen cu un raport care să corecteze aceste scăpări.

Vă mulțumesc.