Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Doamna senator Anghel, microfonul 2.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Dacă colegul Șerban poate fi de acord, sigur, și eu pot fi de acord că anumite răspunsuri nu sunt așa cum le dorim, dar nu pot să accept modul în care domnul senator Roșca-Stănescu s-a manifestat. Nu e prima dată, sigur.

În ceea ce mă privește, am avut dialoguri de genul acesta mult mai dure, dar, vizavi de reprezentantul Guvernului, totuși nu se poate vorbi așa. Sunt oameni care, prin natura funcției, prin natura obligațiilor, vin, se împart între noi și Cameră, între comisii, aleargă și sigur că, dacă punctul de vedere... Și noi solicităm, de nenumărate ori, lucrul acesta, să se spună da sau nu. Sigur, câteodată, nu ne mai cade bine situația asta. Că a spus foarte clar: „nu susținem”. Soarta ei se știe. Dacă Guvernul nu o susține, majoritatea parlamentară nu o susține, știm ce se întâmplă cu proiectul. Cât am vrea noi, după aceea, să discutăm, să dansăm, să facem balet pe marginea acestei legi, proiect... nu are nicio șansă.

Dar totuși trebuie să ne abținem, să ne înfrânăm. La televiziune mai putem sări calul, chiar dacă ne văd oamenii și se uită la noi, cu admirație unii, cu dispreț alții, dar dacă vrem să ne respectăm sau să fim respectați, mai exact, atunci trebuie noi să respectăm. Ducând dialogul în zona în care ați dus dialogul astăzi dumneavoastră, domnule Roșca-Stănescu, nu cred eu că veți beneficia în viitor de mai mult respect. Și azi nu a fost lipsă de respect.

Răspunsul a fost laconic: „nu susținem”, că noi invităm, de multe ori, la acest răspuns. Ca atare, dacă aveți forța necesară, ați putea să mai luați cuvântul o dată, să vă cereți scuze și, după aceea, să cereți explicațiile pe care le doriți. Totuși, nu vorbim cu oamenii de pe stradă și nici cu cei care stau la poarta ministerelor. Sunt secretari de stat, care mâine pot fi foarte bine în locul nostru, senatori, mai mult decât atât, și în fiecare dintre ei trebuie să vedem un coleg de-al nostru, chiar un coleg. Nu suntem noi pe altă treaptă, de unde ne permitem să privim lucrurile de sus și să adresăm injurii de genul acesta.