Marin Adrănel Cotescu

Mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, aș vrea să-i spun reprezentantului Guvernului că drepturile nu au fost ilegale, au fost, cel mult, nemeritate, pentru că ele au fost legale din moment ce s-au dat printr-o lege.

Al doilea lucru. Acest proiect de ordonanță seamănă foarte bine, așa, și îmi aduce aminte de schimbarea denumirii unor ministere ca să poți să schimbi și funcționari pe care nu i-ai putea schimba altfel, deci de introducere a acestei noțiuni de „Luptător cu rol determinant”.

Mi se pare prea multă vorbă contra faptelor celor care au făcut revoluție.

Și, acum, la punctul 4 se spune: stabilirea condițiilor pentru veridicitate.

Domnilor guvernanți, noi nu putem să stabilim la mineriadă, când era o situație stabilă care s-a continuat, dumneavoastră vreți să stabiliți ce s-a întâmplat într-o revoluție? Păi unii au venit cu martori, martorii ăia sunt morți de mult. Nu știu! Deci aici nu au fost acte, nu au semnat o condică revoluționarii. Sigur că unii au fost răniți, morți, Doamne ferește, dar totuși au fost și revoluționari care au făcut revoluția și nu a fost o condică în Comitetul Central sau la Televiziune sau – nu știu – în altă parte, ci s-a stabilit acest lucru pe bază de martori.

Mai e ceva care, cum să spun, nu-mi place deloc. Zice să se facă o distincție între persoanele care erau angajate și alea care au venit neangajate. Păi știți că a fost și cu piciorul în ghips. Atunci nu prea putem face această distincție. Dacă ei au luptat acolo, și din ăia angajați unii au plecat acasă și au rămas alții să lupte... Nu toți care au fost acolo au luptat. Măcar aici s-ar putea face... să nu exagerăm cu distincțiile.

Și mai e ceva care mă deranjează foarte mult: „Diminuarea efortului bugetar”.

Doamnelor și domnilor, aici discutăm de oamenii care au făcut revoluția și datorită lor suntem noi în situația asta. Păi noi discutăm de efort bugetar când e vorba de cei care au înfăptuit revoluția! Și, nu vă supărați, acum hai să-i luăm și pe ăia care stăteau încuiați în casă fără... dar care ieșeau, pentru că știm că în fața Televiziunii nu aveai curaj să circuli pe acolo. Era un erou ăla care circula pe acolo. Și noi spunem: „Domne, de ce s-a dus?” Că ducea diverse mesaje la televiziune, la nu știu ce... și câți oameni au fost împușcați după 22 acolo!

Mie mi se pare o aflare în treabă această chestiune și că trebuie lăsată așa, funcționează și nu începem noi acum să mai găsim pe unul care nu merită contra șapte care merită. Nu știu. Nu e în regulă. Și, mai ales, nu trebuie să aducem în discuție efortul bugetar.

Vă mulțumesc.