Octavian Motoc

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Acest subiect al politicii de vecinătate este unul extrem de generos. Este generos pentru Uniunea Europeană și unul de importanță deosebită pentru un stat ca România, care se află în această zonă-tampon confruntată cu atâtea probleme în ultima vreme.

Colegul meu, domnul senator Filip, își exprima anumite rezerve în privința disponibilității unor resurse care să fie atrase în zona politicii de vecinătate fără a fi afectate anumite zone de finanțare, în care suntem interesați. Eu aș dori să spun că acest pericol este unul înlăturat, din cauza incapacității demonstrate de noi până acum de a accesa fondurile europene la o valoare care să demonstreze că putem să luăm tot ceea ce Comisia ne pune la dispoziție. Și nu părem să fim capabili în perioada imediat următoare să ne modificăm, să schimbăm în mod categoric această capacitate de a accesa fondurile europene.

Deci aceste resurse pe care Comisia Europeană le poate aloca politicii de vecinătate sunt extrem de necesare în această nouă conjunctură creată, cel puțin în zona estică de vecinătate a Uniunii Europene. Trebuie să ținem seama de faptul că state ca Moldova și Ucraina, în care trăiesc foarte mulți români, se consideră, în acest moment, abandonate într-o oarecare măsură și de un stat ca România, care pare, în ultima vreme cel puțin, prin declarațiile politice, că consideră o cauză pierdută cea a atragerii Moldovei și Ucrainei în zona Uniunii Europene. Este un lucru pe care nu trebuie să-l abandonăm și eu cred că, în poziția noastră, de stat-tampon în această zonă extrem de fierbinte, trebuie să milităm pe toate fronturile, să zic așa, chiar dacă și acest termen capătă un aspect belicos – pe toate fronturile –, pentru a asigura o perspectivă pentru aceste state care stau la poarta Uniunii Europene și, îndreptându-și ochii spre est, văd că perspectiva aceea nu-i încântă absolut deloc. Vă mulțumesc.