Verginia Vedinaș

## **Doamna Verginia Vedinaș:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

Distinse doamne și distinși domni senatori,

Dezbatem astăzi o moțiune care privește nivelul de trai, adică viața oamenilor. Aș porni de la două principii constituționale care sunt, din punctul meu de vedere, fundamentale pentru tema pe care o analizăm astăzi.

Mai întâi, articolul 47 din Constituție care obligă statul „să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”. Constituantul a fost modest. Nu a impus un nivel de trai înalt, extraordinar, ci doar decent. Din păcate, cea mai mare parte a românilor trăiește dincolo de limitele minimei subzistențe, iar acest lucru s-a adâncit de la o guvernare la alta și de la un an la altul.

Nu știu ce simțiți dumneavoastră, domnilor guvernanți și domnilor colegi, când auziți un bătrân cu vocea tremurândă care cere o pereche de crenvurști sau niște oase pe care, rușinat, spune că le va folosi să facă supă pentru câine. Cei mai mulți fac supă pentru ei înșiși și, dacă îi analizezi cu atenție, dacă te uiți la roșeața din obrajii săpați de riduri adânci, îți dai seama că astfel stau lucrurile. Aceasta, în vreme ce o pătură restrânsă de oameni a făcut averi care, în statele civilizate ale lumii, se fac de mai multe generații. Este inadmisibil ca un număr de 300 de cetățeni, care reprezintă 0,00001364% din populația țării, să dețină averi care reprezintă 22% din PIB-ul țării. Și aceasta într-o țară care până acum 17 ani a avut un regim totalitar, în care nu existau diferențieri semnificative din punct de vedere al valorii oamenilor. Rata sărăciei se adâncește de la an la an, dar, cu tot respectul pentru colegii care au inițiat moțiunea, și în anul 2004, ales ca an de referință, ea atingea 17,9%, pentru ca în prezent să se ridice la 18,7%. Sărăcia la români are rădăcini mai adânci, domnilor, și trebuie să avem responsabilitatea să recunoaștem acest lucru. Prețurile la produse și servicii cresc cu viteza luminii, iar nivelul salariilor cu cea a melcului. Românului a ajuns să-i tremure mâna de câte ori deschide o factură. Personal, am calificat o asemenea stare pe care o trăim cei mai mulți dintre noi ca o nouă boală: „facturita”.

Ce rău ne-au făcut acești oameni de-i supunem atâtor cazne, domnilor guvernanți?

În 2004, Guvernul a fost format de o alianță care le-a promis oamenilor o viață mai bună, un trai mai demn.

Și despre demnitate vreau să vă vorbesc, pentru că, nu întâmplător, articolul 1 alineatul (3) din Constituția României declară demnitatea omului ca primă valoare supremă și garantată.

Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii se încheie cu formula pe care și-au însușit-o toți semnatarii declarației următoare: „(...) și întru slujirea acestui ideal punem bunul nostru cel mai de preț, demnitatea.”