Viorica Georgeta Pompilia Moisuc

## **Doamna Viorica Georgeta Pompilia Moisuc:**

Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor senatori,

V„ rog s„-mi permite˛i s„ m„ refer pe scurt la una dintre problemele foarte importante ∫i foarte actuale, ∫i anume principiul na˛ionalit„˛ilor ∫i Tratatul de pace de la Trianon.

An de an asist„m la spectacolul jalnic al nostalgicilor Ungariei Mari, Ón ziua de 4 iunie, c‚nd, la Paris, Ón urm„ cu 85 de ani, s-a semnat Tratatul de pace Óntre Ungaria ∫i puterile aliate ∫i asociate.

An de an ne Óntreb„m de ce ∫i cui folose∫te at‚ta desf„∫urare de for˛e, at‚ta Óncr‚ncenare, at‚ta manipulare a opiniei publice, at‚ta ur„. Cum poate fi compatibil spiritul european cu astfel de idei ∫i manifest„ri?

Œn acest context, permite˛i-mi s„ merg pu˛in Ónapoi pe firul istoriei ∫i s„ pun Ón lumin„ c‚teva aspecte ale afirm„rii principiului na˛ionalit„˛ilor Ón acei ani.

Œn ale sale 14 puncte, pre∫edintele Wilson spunea Ón punctul 10, citez: îPopoarele Austro-Ungariei trebuie s„ aib„ posibilitatea s„ se dezvolte autonom“, idee respins„ ferm de aceste popoare, care socoteau c„ vremea autonomiei Ón cadrul conglomeratului care era AustroUngaria trecuse de mult.

Un grup de parlamentari rom‚ni care se afla la Paris a trimis o telegram„ pre∫edintelui Wilson, Ón care precizau, printre altele: îAutonomia nu ar constitui dec‚t o perpetuare a faptului c„ o minoritate austro-ungar„ domin„ prin for˛„ marea majoritate de 30.000.000 de suflete. Rezolvarea situa˛iei nu putea fi alta“, se ar„ta Ón document, îdec‚t crearea statelor na˛ionale libere ∫i unitare Ón frontierele lor etnice“.

Consiliile na˛ionale ale rom‚nilor, cehilor ∫i slovacilor, s‚rbilor, croa˛ilor ∫i slovenilor, polonilor, au ac˛ionat

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 79/13.VI.2005 coordonat ∫i unitar prin toate mijloacele pentru renun˛area la perpetuarea Óntr-o form„ sau alta a anacronicului Imperiu Habsburgic, determin‚nd modificarea pozi˛iei Statelor Unite, Ón mai 1918.

Un rol deosebit l-a avut Congresul na˛iunilor asuprite din Austro-Ungaria, ˛inut la Kiev la 16/27 noiembrie 1917, Ón prezen˛a a 10.000 de delega˛i ai acestor na˛iuni, ∫i Congresul na˛iunilor asuprite din Europa Central„, ˛inut la Roma la 28 martie/9 aprilie 1918.

Œn Mo˛iunea adoptat„ la Kiev se sublinia: îAt‚ta timp c‚t Europa nu va fi primit o nou„ organiza˛ie interna˛ional„, Óntemeiat„ pe principiile libert„˛ii ∫i democra˛iei, at‚ta timp c‚t polonezii, cehoslovacii, rom‚nii, iugoslavii, ucrainenii ∫i italienii nu vor fi dob‚ndit deplina lor neat‚rnare ∫i unitate na˛ional„, nu va fi pace Ón Europa ∫i Ón lume“.

Œn Declara˛ia final„ a Congresului de la Roma se sublinia: îScopul principal al Austro-Ungariei ∫i al politicii sale tradi˛ionale de Ónvr„jbire a na˛ionalit„˛ilor a fost acela de a men˛ine un sistem politic care s„ permit„ minorit„˛ii austro-maghiare s„ aserveasc„ o majoritate de peste 30.000.000 slavi ∫i latini. Acest imperiu al ruinei“, se spunea Ón document, îtrebuie s„ ia sf‚r∫it prin ac˛iunea comun„ a popoarelor oprimate“.