De o bun„ bucat„ de vreme suntem martorii unui r„zboi fratricid, Ón care se Ónfrunt„ pre∫edintele ∫i primulministru. Acest conflict a devenit at‚t de dur ∫i at‚t de acaparator, Ónc‚t nimeni nu mai ∫tie azi cu precizie cum a Ónceput totul, care a fost primul gest ce a dus la ripost„ ∫i Ón ce a constat riposta la ripost„.
Am stat de vorb„, Ón cele c‚teva s„pt„m‚ni de vacan˛„ parlamentar„, cu diver∫i cet„˛eni care au venit la mine s„ Ómi prezinte multele probleme care Ói preocup„. Invariabil, dup„ ce mi-am notat aspectele semnalate ∫i le-am spus cam cum v„d eu solu˛ionarea chestiunilor respective, fiecare dintre ei ∫i-a manifestat, Óntr-un fel sau Ón altul, preocuparea fa˛„ de situa˛ia de insuportabil conflict la care s-a ajuns Óntre pre∫edinte ∫i primulministru.
Œmi permit s„ citez, din memorie, cuvintele unui cet„˛ean din R‚mnicu-V‚lcea: îAcest ianuarie, cu scandalul bile˛elelor ∫i cu tot ce decurge acum din el, m„ face s„ retr„iesc starea de spirit de la Ónceputul anului 1999, c‚nd ˛ara era Ón fierbere din cu totul alte motive. Sunt vremuri interesante, nu m„ mai pot dezlipi de televizor c‚nd e ora ∫tirilor de mare audien˛„, e palpitant ∫i cred c„ nu numai mie Ómi pulseaz„ adrenalina la maximum. Dar am ajuns la o asemenea stare de Óncordare, Ónc‚t simt c„ m„ apropii de pragul insuportabilului“.
Nu mi-am propus, Ón aceast„ declara˛ie politic„, s„ spun eu care anume dintre cei doi preopinen˛i gre∫e∫te
Ón actuala stare de lucruri. Acest îbanal am„nunt“ — cu ghilimelele de rigoare — este evident pentru oricine s-a uitat, c‚t de c‚t, la televizor ∫i a citit ziarele ap„rute Ón ultimii doi ani. Nici nu am eu c„derea s„ despic, precum biblicul Moise, apele unei m„ri Ónvolburate, ca s„ spun: îIat„, pe aici trebuie s„ mergem, dac„ vrem s„ ie∫im din impas“.
Dar nu este mai pu˛in adev„rat c„ trebuie s„ ne Óntreb„m — ∫i cu siguran˛„ asta o facem cu to˛ii — cine c‚∫tig„ ∫i cine pierde de pe urma conflictului. A∫ Óncepe cu partea a doua a Óntreb„rii, fiindc„ r„spunsul este ceva mai u∫or de dat. De pierdut, pierde toat„ lumea, inclusiv acela care crede c„ are de c‚∫tigat. Œncep‚nd cu cet„˛eanul de r‚nd, trec‚nd prin institu˛iile statului ∫i sf‚r∫ind unde dorim s„ punem punct ∫i s„ tragem linie, toat„ lumea are c‚te ceva de pierdut.
Fire∫te, cauzele pentru care s-a ajuns aici sunt extrem de importante. Nu pu˛ini Óncearc„ s„ dea impresia c„ sunt pe cale s„ descifreze aceste cauze, dar se opresc Óntotdeauna Ónainte de a ajunge la cap„tul drumului, Ónainte de a c„uta un pic mai departe. Personalitatea fiec„ruia dintre protagoni∫ti este important„ ∫i nu trebuie neglijat„, dar nu ne putem limita la o asemenea explica˛ie, mult prea simplist„, dup„ p„rerea mea.
Asemenea conflicte, mocnite sau nu, Óntre pre∫edinte ∫i primul-ministru, au existat Ón mai toate guvern„rile precedente. Ele nu au ajuns la paroxismul de acum, Óns„ nici nu pot fi minimalizate sau ignorate. Prin urmare, cauza trebuie c„utat„ Ón Óns„∫i Óntocmirea institu˛ional„ la v‚rf a statului ∫i, evident, Ón Constitu˛ie ∫i Ón legile organice care reglementeaz„ existen˛a a dou„ centre de putere Ón sfera executivului: unul la Guvern, cel„lalt la Palatul Cotroceni.
Œn mod normal, ar trebui s„ avem un legislativ puternic, Parlamentul, un executiv unic, Guvernul, ∫i un reprezentativ de n„dejde, ∫eful statului. Aici ar trebui s„ punem îpunctul pe i“, fiindc„ de aici deriv„ toate neajunsurile, fiindc„ de aici deriv„ Ónsu∫i conflictul despre care vorbim.
Am auzit, zilele trecute, Ón gura unui parlamentar care, p‚n„ nu demult, f„cea parte din Executiv, expresia: îSe Óncearc„ acum alunecarea Rom‚niei spre o republic„ parlamentar„“ ∫i nu am putut s„ nu fiu uimit. Poate c„ respectivul domn ar trebui s„ deschid„ Constitu˛ia ∫i s„ ne arate tuturor unde anume scrie c„ Rom‚nia nu este deja o republic„ parlamentar„; ∫i unde anume scrie c„ Parlamentul Rom‚niei nu este o institu˛ie suveran„, ca expresie a voin˛ei populare exprimate prin vot universal, egal, liber ∫i direct.
S„ ne mai mir„m c„, de ani de zile, exist„ o dubl„ campanie de discreditare: a Parlamentului, ca institu˛ie, ∫i a parlamentarilor, ca reprezentan˛i ai acesteia? Dac„ noi Ón∫ine, ca parlamentari, nu suntem solidari cu ideea c„ Rom‚nia este, prin Constitu˛ie, cu totul altceva dec‚t o republic„ preziden˛ial„ condus„ cu m‚n„ forte de un a∫a-zis despot luminat, atunci ce preten˛ii s„ mai avem de la al˛ii?
Da˛i-mi voie, Ón Óncheiere, s„ Ói r„spund colegului nostru a∫a:
Drag„ domnule senator, nimeni nu d„ acum vreo lovitur„ de stat, iar Rom‚nia nu alunec„ spre o republic„ parlamentar„. Rom‚nia este o ˛ar„ condus„ de un Executiv, iar acesta din urm„ se afl„ — ∫i trebuie s„ r„m‚n„ — sub controlul deplin al Parlamentului, indiferent care este îjocul zilei“ ∫i indiferent cine ar fi... juc„torul de la Cotroceni.
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 8/23.II.2007
*
îSe Ómplinesc 88 de ani de la Marea Unire“
îV„ a∫teptam de o mie de ani ∫i a˛i venit ca s„ nu ne mai desp„r˛im niciodat„. Sunt Ón via˛a unui neam clipe de fericire at‚t de mari, Ónc‚t ele r„scump„r„ veacuri Óntregi de suferin˛„. Bucuria noastr„ nu este bucuria unei singure genera˛ii. Ea este sf‚nta tres„rire a Óntregului popor rom‚n, care de sute ∫i sute de ani a Óndurat suferin˛ele cele mai crude, f„r„ s„-∫i piard„ credin˛a neclintit„ Ón sosirea zilei care ne une∫te ast„zi ∫i care trebuia s„ vie, care nu se putea s„ nu vie“.
Acestea sunt, doamnelor ∫i domnilor deputa˛i, cuvintele de Ónt‚mpinare pe care le-a adresat marele om politic liberal Ion I. C. Bratianu, prim-ministru al Rom‚niei la acea dat„, delega˛iei din care f„ceau parte Vasile Goldi∫, Alexandru Vaida-Voevod, Miron Cristea ∫i al˛ii, sosi˛i Ón Capital„ pentru a prezenta, Regelui ∫i Guvernului Rom‚niei, Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Reverbera˛ia acelor clipe o sim˛im Ón suflete ∫i noi ast„zi, c‚nd se Ómplinesc 88 de ani de la Marea Unire care a Óntregit fiin˛a ˛„rii ∫i a na˛iunii rom‚ne. O unire ce a venit ca parte a unui Óndelungat proces istoric, Óncep‚nd cu dubla recunoa∫tere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Rom‚ne, Ón anul 1859, continu‚nd apoi prin proclamarea ∫i cucerirea independen˛ei de stat a Rom‚niei ∫i Óncheindu-se la 1 Decembrie 1918, c‚nd s-a des„v‚r∫it unitatea statal„ a rom‚nilor.
Anul 1918 a avut o importan˛„ cov‚r∫itoare Ón destinul neamului nostru. O spun istoricii, o spun c„r˛ile ∫i revistele, o spun oamenii politici ∫i o spun, deopotriv„, oamenii simpli ai acestui popor. O spune Óns„∫i cronologia evenimentelor de atunci.
Pe 27 martie 1918, Sfatul fi„rii de la Chi∫in„u, exprim‚nd dorin˛a rom‚nilor, a votat unirea Republicii Moldovene∫ti cu Rom‚nia. A urmat, Ón lunile octombrie— noiembrie, eliberarea na˛ional„ a poporului rom‚n de pe cuprinsul Austro-Ungariei. Apoi, pe 27 octombrie 1918, deputa˛ii rom‚ni bucovineni din Parlamentul de la Viena, primari ai localit„˛ilor bucovinene ∫i al˛i reprezentan˛i ai rom‚nilor s-au reunit la Cern„u˛i, Óntr-o Adunare Constituant„, ∫i au adoptat o mo˛iune ce prevedea îUnirea Bucovinei cu celelalte ˛„ri rom‚ne∫ti, Óntr-un stat na˛ional independent“.
La r‚ndul lor, rom‚nii din Transilvania s-au organizat, constituindu-∫i organe administrative la toate nivelurile, consilii na˛ionale alese Ón mod democratic. Amos Fr‚ncu — str„mo∫ direct al meu — a organizat peste tot structuri ale G„rzii Na˛ionale Rom‚ne menite s„ apere ordinea public„ Ón perioada de vid militar generat de retragerea trupelor austro-ungare, a∫a Ónc‚t Consiliul Na˛ional Rom‚n Central a putut decide convocarea Marii Adun„ri Na˛ionale la Alba Iulia, pentru a consfin˛i unirea Transilvaniei cu Rom‚nia. Alba Iulia a devenit simbolul unit„˛ii na˛ionale a tuturor rom‚nilor. Œn ziua de 1 Decembrie 1918, pe por˛ile cet„˛ii unde odinioar„ intrase triumf„tor Mihai Viteazul, s-a rev„rsat, Óntr-o ordine impresionant„, o mul˛ime de rom‚ni. Prin prezen˛a lor, ei voiau s„ certifice dorin˛a de a se uni cu ˛ara ∫i de a fi martorii acestui moment istoric. Astfel, pe C‚mpul lui Horea s-au str‚ns peste 100.000 de oameni, fiind prezen˛i ∫i cei 1.228 de delega˛i ale∫i anterior prin vot de cercurile electorale sau de organiza˛ii politice ∫i de institu˛iile rom‚ne∫ti din Transilvania, printre care oameni politici ∫i frunta∫i ai mi∫c„rii na˛ionale. Tat„l meu, Cornel Fr‚ncu, participant la aceast„ adunare, Ómi vorbea
adesea, cu mult„ emo˛ie, despre acele momente Ón„l˛„toare.
Gestul rom‚nilor nu a r„mas f„r„ ecou, at‚t Ón afar„, c‚t mai ales Ón interiorul ˛„rii. Œn ianuarie 1919 na˛ionalitatea german„ din Transilvania, Óntrunit„ la Media∫, a hot„r‚t Ón unanimitate recunoa∫terea unirii Transilvaniei cu Rom‚nia. Tot Ón ianuarie 1919, popula˛ia evreiasc„ din Transilvania a aderat ∫i ea la hot„r‚rea de unire. Aceea∫i atitudine au adoptat-o ∫i ∫vabii din Banat, care, Óntruni˛i Ón Congresul de la Timi∫oara din august 1919, ∫i-au exprimat acordul la unirea cu Rom‚nia, consider‚nd c„ hot„r‚rea de la Alba Iulia este o chez„∫ie pentru dezvoltarea lor etnic„ ∫i cultural„.
Au trecut ani, s-au schimbat or‚nduiri ∫i guverne, iar teritoriul rom‚nesc a fost chiar ciuntit din nou Ón tumultul celui de-Al Doilea R„zboi Mondial ∫i Ón avalan∫a evenimentelor dramatice de dup„ acesta. Toate relele ∫i mai pu˛in relele care s-au ab„tut peste noi de atunci ∫i p‚n„ ast„zi au fost Óndurate cu stoicism de genera˛iile care s-au succedat Ón„untrul hotarelor acestei patrii. Un singur lucru a r„mas neatins Ón con∫tiin˛a noastr„: bucuria ve∫nica a zilei de 1 Decembrie 1918 — devenit„, Ón cele din urm„, s„rb„toare na˛ional„ a Rom‚niei.
™i ce pereche mai bun„ ar fi putut s„ fie pentru aceast„ zi m„rea˛„ — o zi astral„, a∫ putea spune eu — a istoriei noastre, dec‚t apropiata s„rb„toare a ader„rii Rom‚niei la Uniunea European„, pe care o vom marca exact la o lun„ dup„ s„rb„torirea celor 88 de ani de la Marea Unire! Iat„ dou„ evenimente sortite s„ intre Ón istorie sub auspiciile guvern„rii aceluia∫i partid, Partidul Na˛ional Liberal, ∫i Ón decembrie 1918, ∫i Ón ianuarie 2007.
S„ ne bucur„m, a∫adar, ∫i ast„zi, ∫i peste o lun„, ∫i peste un an.
Cu voia Celui de Sus, s„ ne bucur„m apoi ∫i la Ómplinirea unui secol de la Marea Unire, atunci c‚nd acesta se va Ómplini Ón calendarul deceniului viitor.
V„ mul˛umesc pentru aten˛ie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.