Ion Cârciumaru

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Am þinut neapãrat sã iau cuvântul la aceastã propunere legislativã din mai multe motive. În primul rând, am primit din partea Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei o atenþionare cu care nu sunt de acord, din mai multe motive. Se aratã cã comisia noastrã nu a invitat totdeauna Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei la discuþii. Absolut totdeauna am invitat Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi, în special, pe doamna Luminiþa Gheorghiu, care a participat în majoritatea cazurilor ºi a fost de acord cu comisia noastrã.

Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei suferã de un orgoliu pe care nu pot sã mi-l explic, deoarece nu este de acord cu nici una din propunerile noastre legislative, arãtând cã la fiecare propunere legislativã dânºii au proiect de lege, dar, pânã în momentul de faþã, nu prezintã proiecte de lege ºi atunci cautã ca, pe noi, senatorii, sã ne inhibe, sã nu mai putem face propuneri legislative.

Sigur cã ar fi mai bine dacã Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, cu specialiºtii pe care îi are Ñ ºi are destui specialiºti buni Ñ, ar fi fãcut propunerile legislative, dar, în aceastã situaþie, când Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei nu vine cu proiecte de lege, senatorii noºtri au venit în întâmpinare cu propuneri legislative. Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a cãutat, în materialul trimis, sã politizeze aceste propuneri legislative.

Eu ºtiu cã toate legile nu sunt ale unui partid, ci sunt votate de Senat, de toate partidele existente în legislatura respectivã. ªi atunci, nu îmi explic, repet, de ce a procedat aºa.

Acum sã trec la cazul propunerii noastre legislative de astãzi.

Noi, pe 24 aprilie, am discutat aceastã propunere legislativã. A participat doamna Luminiþa Gheorghiu, a fost de acord cu tot, absolut tot ce s-a discutat, pentru cã noi am luat proiectul de lege pe care dânºii îl aveau în portofoliu, dar nu l-au expus, ºi l-am introdus, ca sã fie o lege bunã privind aceastã boalã. Dânsa nu ne-a spus atunci absolut nimic, pe când, sãptãmâna trecutã, joi, ne-a spus cã nu mai este nevoie de o lege, pentru cã s-a dat un ordin al ministrului, care suplineºte aceste legi.

Eu ºtiu cã ºi Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei conduce dupã legi, nu numai dupã ordine pe care le dã ministrul respectiv, dar o întreb: dacã aºa stau lucrurile, cum ne-a explicat doamna Gheorghiu, de ce au mai fãcut proiectul dânºilor de lege, dacã numai este necesar? Mai întreb: de ce nu ne lasã pe noi, atunci, sã facem proiecte de lege pe care sã le expunem în Senat?

Eu consider cã Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a cãutat, nu pentru prima oarã, în plenul Senatului, sã aibã altã pãrere decât cea pe care o are în cadrul comisiei. Ar fi bine sã-ºi expunã pãrerile în cadrul comisiei când sunt invitaþi, ºi altul ar fi rezultatul acestor discuþii. Or, una spune în cadrul comisiei, ºi alta spune în cadrul discuþiilor în plen. Pentru ce aceastã dualitate? Pentru cã nu este la prima lege care ne ”caroteazãÒ, ca sã spunem aºa. Eu spun cã ar fi bine sã fie cinstiþi cu membrii comisiei noastre, pentru cã noi totdeauna am discutat cu Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei cinstit, ºi nu sã umble pe uºa din spate.