Grigore Emil Rãdulescu

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Am venit astãzi în faþa dumneavoastrã foarte mirat cã acest partid de guvernãmânt are curaj Ð ºi îi admir curajul Ð sã facã ceea ce nici Ceauºescu nu a avut curaj sã facã: sã vrea sã confiºte averea cooperaþiei. Problema este mult mai subtilã. Întâi se confiscã puterea de decizie, se naþionalizeazã. ªi normal cã dupã ce statul o sã rãspundã de cooperaþie, de o proprietate privatã, o sã o facã fãrâmiþe, cum a fãcut toatã industria, cum au distrus toatã agricultura º.a.m.d. Sunt foarte mirat. Se vede cã au lucrat foarte mulþi oameni la aceastã ordonanþã de guvern, dar neconcordanþele din ea sunt strigãtoare la cer. Vã dau numai un exemplu: dacã în art.12 lit. d) se spune aºa: cooperaþia se conduce pe principiul autonomiei, societãþile cooperatiste nu sunt subordonate nici instituþiilor publice, în schimb, la art.84, foarte simplu, se spune: ”se înfiinþeazã Consiliul Naþional al Cooperaþiei în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii ºi CooperaþieÒ, acuma se mai adaugã ºi ”CooperaþieÒ. Deci nici mãcar coerenþã nu existã în aceastã ordonanþã de guvern.

Mai sunt mirat ºi de altceva. Alianþa Internaþionalã Cooperatistã deja le dã un rãspuns cooperatorilor luând în consideraþie seriozitatea problemei: ”Preºedintele Alianþei Cooperatiste Internaþionale ºi eu însumi Ð acesta fiind domnul Lars Silverborn), vicepreºedinte la aceastã asociaþie internaþionalã Ð, am semnat o scrisoare adresatã preºedintelui României, primului-ministru, precum ºi celor douã Camere ale Parlamentului RomânieiÒ în care îi atenþioneazã sã lase cooperaþia în pace. Se vede cã, fiind vorba de un ciolan care trebuie împãrþit la clientela politicã, fiindcã nu prea mai au ce sã împartã la aceastã clientelã, acum, nu mai trebuie sã ne gândim în aceastã situaþie de ce spune U.E., de ce spune F.M.I., de ce spune nu ºtiu care. Întotdeauna, când este vorba de ciolan, cei de afarã pot sã urle cum vor, când este vorba sã aducem poporul acesta din ce în ce mai sãrac, atunci trebuie sã ne þinem dupã ce spun cei de afarã. Vã mulþumesc, domnilor.