Cristian Dumitrescu

Doamnelor ºi domnilor colegi, Domnule preºedinte de ºedinþã,

Doresc sã fac câteva remarci în legãturã cu expunerea fãcutã înainte de un reprezentant al P.N.Þ.C.D. în baza unei declaraþii.

Doresc sã fac acest lucru, pot s-o fac ºi independent, pentru cã nu se dã replicã în cadrul declaraþiilor politice, pentru cã reprezintã un punct de vedere clar cu privire la ceea ce trebuie înþeles în ziua de astãzi prin situaþia tratatelor ºi a relaþiilor de bunã vecinãtate.

Dupã 1990, dupã 1989, România a suferit modificãri importante în ceea ce priveºte raporturile cu vecinii. Sã nu uitãm cã, pentru prima oarã, dupã foarte mult timp, România a încetat sã mai aibã graniþe cu fosta Uniune Sovieticã, deci cu Rusia. Sã nu uitãm cã, dupã 1990, România are graniþã cu state noi. Este vorba despre Ucraina ºi despre Republica Moldova. Sã nu uitãm cã România în momentul actual are graniþe ºi vecinãtate cu un focar de conflict Ñ este vorba de graniþa de sud-vest, graniþa cu Republica Federativã Iugoslavia ºi cu zona de conflict limitrofã.

De asemenea, sã nu uitãm cã, într-o perioadã în care România nu are decât foarte puþine relaþii ºi tratate ferme cu vecinii sãi, trebuie sã se înscrie într-o structurã de securitate, iar aceastã structurã de securitate reprezintã o opþiune fundamentalã a României. Este vorba despre NATO ºi integrarea României în NATO ca formã de securitate.

O condiþie fundamentalã însã pentru a-þi asigura securitatea, alãturi de participarea sau integrarea într-un sistem de securitate, este aceea a relaþiilor cu vecinii.

În dreptul internaþional acest aspect este cunoscut sub sintagma ”bunã vecinãtate, care a fost dezvoltatã din totdeauna, ºi România, ca ºi diplomaþie, a avut în perioada interbelicã contribuþii de seamã la conceptul de ”bunã vecinãtateÒ în perioada în care ministru de externe a fost Titulescu, dar ºi dupã 1945, în perioada modernã când acest concept s-a cristalizat.

În cadrul conceptului de ”bunã vecinãtateÒ un rol important îl au tratatele. În acest moment, România Ñ o þarã care în 1990 se gãsea într-o situaþie cu totul diferitã faþã de 1989 prin ruperea ei dintr-un sistem politico-social ºi economic de tip socialist ºi începerea perioadei de tranziþie cãtre o altã formã de democraþie Ñ este vorba de democraþia ºi statul de drept Ñ atunci au trebuit sã se facã niºte opþiuni fundamentale în faþa acestor noi, dacã vreþi sã spunem, provocãri.

Pe de o parte, provocarea legatã de lipsa participãrii la un sistem de securitate din care sã facã parte ºi România; pe de altã parte, raporturile pe care trebuie sã le aibã cu vecinii.

În baza acestei situaþii, în cei 10 ani, aºa cum foarte bine spuneau ºi cei care Ñ ca ºi mine, de altfel Ñ sãptãmâna trecutã au dorit sã spunã câteva cuvinte pentru a nu lãsa sã treacã pe lângã noi 10 ani, totuºi, de la alegerile din mai 1990 Ñ s-au fãcut niºte paºi de guvernarea actualã, de guvernarea dinainte. Este vorba despre tratatele cu Ungaria, tratatul cu Ucraina ºi tratatul, mai recent, cu Moldova.