Norica Nicolai

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Sigur, imperativul reformei protecþiei sociale a fost prezent în acest deceniu, pe agenda naþionalã, însã niciodatã interesele generale nu au reuºit sã schimbe substanþial materia.

Astãzi, România are nevoie de o schimbare în sistemul de protecþie socialã.

De curând, organizaþiile pensionarilor au fãcut o analizã a nivelului de trai în rândul populaþiei care se aflã în aceastã situaþie. Rezultatele trebuie sã ne dea de gândit: douã milioane de oameni, în aceastã iarnã, au pensii care nu le pot permite sã-ºi achite nota de platã la energia termicã. Este fãrã precedent în istoria postdecembristã ca douã milioane de cetãþeni ai României care, dupã o muncã de 30 sau 40 de ani pentru aceastã þarã, sã fie astãzi aruncaþi într-o sãrãcie extremã.

De aceea, alãturi de ei, vã cer sã nu mai fim de acord cu aºteptarea recorelãrii promise între 2001 ºi 2004 ºi sã le susþinem aceastã cerere ca 20%, recalcularea pensiilor, sã fie primitã cât se poate de repede, dacã se poate, ºi în aceastã lunã, pentru cã noi, ca parlamentari, nu ne putem permite sã ne jucãm cu soarta acestor oameni printre care sunt pãrinþii, bunicii ºi fraþii noºtri.

Este timpul ca acest Guvern sã-ºi asume rolul social al protecþiei, dacã nu doreºte sã creeze o bombã cu ceas, pentru cã o bombã cu ceas este deosebit de distructivã ºi ea reprezintã drama cotidianã a milioanelor de pensionari condamnaþi la mizerie pentru simplul fapt cã îngroaºã rândurile sectorului pasiv al economiei naþionale. Este timpul, astãzi, ca cei care achitã notele de platã ale tuturor guvernãrilor sã cunoascã, cu certitudine, prioritãþile politice interne. Pentru cã, dacã dorim sã câºtigãm prioritãþile politicii externe Ñ integrarea în NATO ºi Uniunea Europeanã Ñ este cert cã va trebui sã câºtigãm prioritãþile politice interne, ºi nu bunãvoinþa plãtitã a diplomaþiilor occidentale.

Am putut sã înþeleg eficienþa recent creatului Fond România, cu ocazia unei vizite de lucru la o cancelarie occidentalã efectuatã de un cuplu care mie, personal, mi-a adus în memorie vizitele de lucru ale unui alt cuplu de tristã amintire pentru noi toþi. Dar nu pot sã accept cã existã prioritãþi care constau în a câºtiga fotolii în Parlament, locuri în administraþie, un control al economiei naþionale, a câºtiga strada ºi, în final, a controla organizaþiile sociale doar pentru a domina, impune, închide gura, ºi nu pentru urmãrirea unui ideal naþional, ºi nici pentru realizarea unei agende menite sã rezolve gravele probleme ale naþiunii.

Dacã pentru unii asta înseamnã democraþie, pentru milioanele de pensionari ea înseamnã, sigur, ipocrizie, o ipocrizie tragicã, pe care noi, parlamentarii, nu o putem accepta, indiferent de culoarea ideologicã a partidelor care ne-au trimis aici.