Consider cã perioada 2003-2007 va marca sfârºitul unui ciclu de reforme lansat la începutul anilor Ô90 ºi care a adus România în situaþia normalitãþii democratice ºi a compatibilitãþii cu valorile lumii occidentale. Aderarea la Uniunea Europeanã ºi la Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord presupune însã adaptarea reformelor politice, economice, sociale ºi militare la noul stadiu al evoluþiei societãþii româneºti, astfel încât þara noastrã sã deþinã instrumentele, mecanismele ºi resursele necesare asumãrii responsabilitãþilor ºi obligaþiilor care decurg din noul sãu statut.
Rãmân adeptul ideii cã reducerea decalajelor multiple ºi cu vechi rãdãcini istorice, care despart þara noastrã de þãrile dezvoltate, depinde în mod decisiv de plusul de valoare pe care-l pot aduce, în beneficiul întregii societãþi româneºti, gândirea ºtiinþificã, cercetarea universitarã ºi academicã, aplicaþiile tehnologice de vârf.
Perspectivele externe ne oferã noi oportunitãþi de creºtere a nivelului investiþiilor strãine ºi autohtone, dar ne ºi obligã sã ne revizuim modul în care rãspundem la sfidãrile noi care ne stau în faþã. În perioada urmãtoare ne vom concentra asupra negocierilor privitoare la integrarea în Uniunea Europeanã. Trecerea la adaptarea reformelor ulterioare încheierii acestui proces trebuie pregãtitã atent încã de acum.
Dacã în Decembrie 1989 am pus accent pe reconstrucþia democraticã a României, acum prioritare devin aspectele economice ºi sociale, dar ºi cele culturale. Sfidãrile noi care ne stau în faþã sunt dintre cele mai dificile, pentru cã factorul timp devine critic.
De aceea, îmi propun ca urmãtorii 2 ani ai mandatului meu de ºef al statului sã-i consacru definirii, împreunã cu toate forþele politice responsabile, cu parteneri sociali ºi cu reprezentanþi ai societãþii civile, a unui proiect de strategie pentru dezvoltarea durabilã a României. Acest proiect este menit sã integreze valorile, instituþiile ºi evoluþiile pozitive din ultimii 12 ani ºi sã deschidã o nouã dimensiune a reformelor, cea a dezvoltãrii durabile ºi a consolidãrii poziþiei României în structurile europene ºi euroatlantice, în condiþiile globalizãrii ºi generalizãrii tehnologiilor informaþionale.
Proiectul dezvoltãrii durabile va trebui sã rãspundã nevoilor reale ale economiei ºi societãþii româneºti, sã permitã reducerea rapidã a decalajelor istorice de dezvoltare care ne despart de þãrile industrializate, sã ne ajute
la îmbogãþirea ºi actualizarea identitãþii noastre naþionale prin integrarea valorilor occidentale.
Caracteristica de bazã a acestei construcþii ºi, totodatã, o condiþie esenþialã a reuºitei sale va trebui sã fie, în opinia mea, stabilitatea pe termen lung. Este vorba, desigur, de o stabilitate ce presupune în mod firesc opþiuni ºi mijloace de expresie politicã diferite. Este însã o acutã nevoie de continuitate în acþiuni ºi de asigurarea independenþei relative a modelului de transformare economico-socialã faþã de ciclurile electorale.
În plan politic principala prioritate rãmâne perfecþionarea instituþiilor ºi mecanismelor bunei guvernãri. Sunt convins cã, în ciuda unor slãbiciuni ºi a unor abordãri conflictuale care încã mai persistã, viaþa politicã româneascã a intrat într-o normalitate democraticã, bazatã pe dialog civilizat ºi constructiv. Aceastã evoluþie pozitivã contribuie la treptata marginalizare a tendinþelor extremiste, indiferent de natura lor.
Discuþiile pe tema modificãrii Constituþiei constituie un prilej de reflecþie nu numai pentru oamenii politici, ci ºi pentru societatea civilã ºi cetãþenii României. Modificãrile care, pânã acum, întrunesc consensul reflectã schimbãrile politice, economice ºi sociale care s-au produs în România, dar ºi o viziune mult mai clarã despre viitor. De asemenea, ele consfinþesc noul statut al României în Europa ºi în lume, ca ºi nevoia de a creºte autoritatea statului ºi a instituþiilor sale, eficienþa ºi transparenþa lor, simplificarea procesului legislativ ºi întãrirea separaþiei puterilor în stat.
În plan economic, adaptarea reformelor va trebui sã aibã ca prim obiectiv crearea unei economii funcþionale de piaþã, condiþie de bazã a integrãrii în Uniunea Europeanã. Acest lucru implicã stabilizarea, simplificarea ºi respectarea cadrului legislativ în domeniul economic, crearea unui climat investiþional atractiv.
Pe fondul unei vizibile ºi progresive dezindustrializãri a þãrii, economia româneascã are probleme cu propria-i renaºtere, ce trebuie sã se producã pe criterii de competitivitate, productivitate ºi profitabilitate. În viitor va trebui sã ne bazãm mai mult în susþinerea creºterii economice pe consumul intern ºi îndeosebi pe dezvoltarea serviciilor, pe refacerea ºi încurajarea activitãþilor din sectorul terþiar, care, peste tot în lumea dezvoltatã, au o pondere importantã în formarea produsului intern brut.
O sarcinã importantã a statului în viitor o reprezintã dezvoltarea armonioasã, echilibratã, echitabilã a teritoriului României, pentru eliminarea diferenþelor de dezvoltare dintre regiuni ºi micºorarea discrepanþelor dintre oraº ºi sat. Trebuie sã acordãm o mare atenþie zonelor monoindustriale, unde s-au creat adevãrate pungi de sãrãcie.
Un domeniu economic sensibil îl reprezintã agricultura. Vom fi obligaþi sã luãm mãsuri ferme, de naturã legislativã, economicã, financiarã ºi tehnologicã, pentru a depãºi stadiul de agriculturã de subzistenþã, pentru a stimula agricultura ecologicã ºi pentru a diversifica activitãþile economice de la sate. Avem nevoie de un nou model de dezvoltare economico-socialã a satului românesc, care sã ducã la valorificarea potenþialului uman ºi a celui natural al zonelor rurale, la dezvoltarea economiei rurale, aºa cum acest concept este tratat ºi aplicat în þãrile europene. Un rol important îl vor juca administraþiile locale. Prin atribuþiile care le revin, ca urmare a procesului de descentralizare ºi de creºtere a autonomiei administrative, ele au rãspunderi extinse în materie de planificare economicã ºi de stimulare a proceselor investiþionale, cãrora nu întotdeauna au fost pregãtite sã le facã faþã.
Avem multe de fãcut pentru a pregãti comunitãþile locale în vederea asumãrii depline ºi responsabile a noilor lor sarcini, subsumate dezvoltãrii echilibrate a întregului teritoriu. Procesul de descentralizare trebuie sã continue concomitent cu îmbunãtãþirea organizãrii administrativ-teritoriale, care sã o facã mai flexibilã ºi mai permisivã, mai deschisã parteneriatului public privat. Nu este vorba de desfiinþarea judeþelor, ci de crearea condiþiilor legale pentru întãrirea cooperãrii lor în plan economic ºi social, pentru mari proiecte de infrastructuri ºi pentru amenajarea complexã a teritoriului, inclusiv pentru proiecte de protecþie a mediului.
În plan social principala problemã a României rãmâne, în continuare, sãrãcia ºi, legatã de ea, degradarea volumului ºi calitãþii prestaþiilor serviciilor publice, de educaþie, sãnãtate, protecþie socialã, transporturi ºi telecomunicaþii. Constituþia României garanteazã unele drepturi ºi libertãþi considerate fundamentale. Or, sãrãcia îngrãdeºte aceste drepturi ºi libertãþi. La fel ºi reducerea prestaþiilor sociale exercitate prin intermediul serviciilor publice. Nu putem transforma în marfã educaþia, sãnãtatea, siguranþa vieþii ºi a bunurilor cetãþenilor.
Ca viitori membri ai Uniunii Europene avem obligaþia sã integrãm valorile, principiile ºi mecanismele modelului social european, care promoveazã egalitatea ºanselor, justiþia, echitatea ºi solidaritatea socialã, formarea profesionalã, egalitatea între sexe ºi a discriminãrilor, combaterea activã a sãrãciei, protecþia copiilor ºi a adolescenþilor împotriva oricãror forme de violenþã, accesul universal la educaþie ºi sãnãtate. În aceºti ani ai tranziþiei s-a produs o periculoasã polarizare socialã care începe sã se manifeste ºi în domeniul cunoaºterii, ºi al accesului la educaþie ºi informare, necesare pentru dezvoltare ºi pentru împlinire personalã. În aceastã privinþã, mesajul meu este cã trebuie sã devinã o prioritate elaborarea, pentru prima oarã în istoria României, a unui model social modern, în care sã-ºi gãseascã rãspunsuri realiste probleme importante care privesc serviciile publice, asigurãrile sociale, sistemul de pensii, venitul minim garantat ºi salariul minim, rolul sindicatelor, al patronatelor ºi al Consiliului Economic ºi Social.
## Doamnelor ºi domnilor,
Ceea ce genereazã mari probleme, întârzieri, nemulþumiri ºi pagube în economie este proliferarea unei birocraþii sufocante, care se exprimã pentru fiecare cetãþean, ca ºi pentru agenþii economici, prin plimbãri pe la tot felul de ghiºee ºi autoritãþi, pentru fel de fel de aprobãri ºi avize, excesul de ordonanþe, norme metodologice de aplicare, instrucþiuni ºi ordine ale miniºtrilor deschid calea cãtre decizii discreþionare din partea organelor de control, cu interpretãri aleatorii ºi fluide, adesea în favoarea unor interese personale sau de grup. Persistã suprapuneri instituþionale ºi de competenþe între diferite structuri, inclusiv între Garda Financiarã ºi politica economicã. Multiplicarea centrelor de autoritate obligã agenþii economici la un numãr exagerat de situaþii ºi rapoarte, ca ºi de controale paralele, suprapuse. Mesajul meu este: sã rupem cât mai degrabã acest lanþ al birocraþiei cu efecte negative, atât asupra economiei, cât ºi asupra relaþiilor sociale! Mecanismul cel mai eficient se dovedeºte a fi utilizarea tehnicilor moderne, electronizarea ºi computerizarea, informatizarea structurilor, a aparatului administrativ ºi a procedurilor de lucru, iar acolo unde din diferite motive încã nu pot sã pãtrundã tehnologiile informatice, este nevoie de o mai mare transparenþã ºi un
control social mai larg ºi mai eficient asupra funcþionãrii structurilor administrative. Aceste direcþii de combatere a birocraþiei, informatizarea, transparenþa, controlul social trebuie sã se desfãºoare în paralel cu unele mãsuri organizatorice radicale. Am în vedere, în primul rând, o raþionalizare, o reducere a aparatului administrativ, ca ºi o îmbunãtãþire a structurii sale funcþionale. Apoi cred cã este nevoie de o depolitizare a acestui aparat administrativ ºi de încadrarea lui cu profesioniºti imuni
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.