Nicolae Vasilescu

Doamnelor ºi domnilor, Domnule preºedinte,

Partidul România Mare a intrat recent în posesia unui material scris, redactat sub forma unui program politic care relevã în mod indubitabil adevãratele intenþii ale U.D.M.R. Documentul în cauzã, deºi nesemnat ºi nerevendicat, a fost strecurat în mapele participanþilor la Adunarea Regiunilor Europei de cãtre Columban Gabor, preºedintele Consiliului judeþean Harghita, în Germania, la MŸnster; varianta originalã a fost scrisã în limba englezã ºi a parvenit numeroºilor delegaþi de pe continent prezenþi la aceastã întrunire.

Sub titlul ”Studiu de caz cu privire la minoritãþiÒ, materialul respectiv încearcã sã impresioneze de la bun început cititorul prin prezentarea în partea sa introductivã a situaþiei judeþului Harghita, acolo unde, în conformitate cu statisticile ultimului recensãmânt efectuat în 1992, etnicii maghiari sunt majoritari în proporþie de 84,72%.

În virtutea acestor afirmaþii, completate de acelea potrivit cãrora ungurii reprezintã în România o minoritate cu totul specialã, însumând 2 milioane de oameni, aceºtia sunt îndreptãþiþi sã cearã o serie de drepturi specifice la nivel naþional, cum ar fi: ”autonomie culturalã, sistem educaþional autonom de la ºcoala primarã la universitate ºi nivel post-universitar cu predare în limba maghiarã; libertate în folosirea limbii maghiare chiar ºi în administraþia publicã, educaþie, justiþie ºi viaþã publicã; autonomie la nivelul autoritãþilor publice locale ºi regionale; autonomie teritorialã pentru ”regiunea noastrãÒ, adicã Þara Secuilor împreunã cu judeþele Covasna ºi Mureº care au fost, de asemenea, membre ale fostei regiuni autonome a Þãrii SecuilorÒ.

Invocând aºa-zise tradiþii istorice de autoguvernare a ungurilor, autorii textului, printr-o atitudine absolut iresponsabilã, se lanseazã public într-o politicã de defãimare a românilor, acuzând statul de dupã 1989 de exterminare pentru totdeauna a etnicilor maghiari.

În aceeaºi ordine de idei se vorbeºte despre o continuare în prezent a politicii inaugurate de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauºescu, ce vizeazã dizolvarea populaþiei maghiare. Aberaþiile cuprinse în acest material merg pânã acolo încât se afirmã cã autoritãþile române uzeazã de mãsuri prohibitive ºi de constrângere a instituþiilor culturale, educaþionale ºi religioase maghiare, apropierea sau transformarea ºcolilor maghiare în ºcoli româneºti, numirea în poziþii de conducere numai a românilor, interzicerea absolvirii universitãþii maghiare dupã terminarea studiilor de cãtre elevii unguri. ªi, pentru ca lucrurile sã parã ºi mai dramatice, cei care au inventat aceastã diversiune se plâng dintr-o datã, în mod subit, ºi de situaþia saºilor din România care, chipurile, au avut aceeaºi soartã tragicã cu cea a maghiarilor: ”situaþia minoritãþii germane ºi aceea a Þãrii Saºilor a fost similarã din multe puncte de vedere cu situaþia minoritãþii maghiare; unul dintre cele mai importante obiective politice ale minoritãþii maghiare care trãieºte în judeþul nostru (Harghita) este acela de a evita împãrtãºirea aceluiaºi destin, pentru cã noi, secuii, am pierdut unul dintre cei mai importanþi parteneri cu care am avut de-a lungul secolelor relaþii tradiþionale, bune ºi fructuoase în toate domeniileÒ.