Emil-Teodor Popescu

## Doamnelor ºi domnilor,

Eu zic sã privim cu seriozitate chestiunea, ºi anume: se întâmplã cã existã între legi puncte de intersecþie. ªi chiar domnul Gaspar a folosit adineauri cuvântul ”pentru o rezolvare unitarãÒ, ºi eu spun cã o astfel de normã trebuie sã existe ºi acolo ºi aici. Dar culmea este cã art. 23 a fost discutat, a fost votat. ªi noi am discutat, îmi aduc aminte perfect, cã vom rediscuta textul, dar nu s-a ºi cãzut de acord asupra soluþiei. Iar soluþia este aceasta: dumneavoastrã trebuie sã vã gândiþi cã în ipoteza în care Senatul elimitã textul de acolo ºi-l eliminãm ºi noi, pânã la urmã, în loc sã avem douã texte unitare, nu mai avem nici unul. Nu este aºa, cã nu putem sã-l legãm la gard pe Senat cu ce votãm noi aici. Senatul este autonom, cã aºa ºtiþi bine cã e, ºi poate sã facã ce vrea cu legea aceea.

Prin urmare, nu este de conceput. Dar mai întâi cã sediul materiei este ºi acolo ºi aici. Avem situaþii de soiul ãsta. Avem nu ºtiu câte definiþii ale familiei în sens locativ date colo, colo, colo. ªi eu spun ”unitarÒ, da? Cum spune domnul Gaspar: ”unitarÒ. Sã avem o singurã definiþie, dar sã nu încurcãm prin definiþii diferite.

În cazul de faþã, art. 23 lucreazã foarte bine ºi normal. În ipoteza în care va fi scos de acolo, rãmâne totuºi aici. Vom vedea la mediere ce se întâmplã. Dar s-a votat deja corpul legii. Suntem la anexe. Vã rog frumos sã nu primiþi aceastã discuþie.