Viorel-Gheorghe Coifan

Doamnelor ºi domnilor,

În 1989 am crezut cã idealurile noastre se pot realiza rapid ºi cã democraþia cu atributele ei Ñ statul de drept, economia de piaþã Ñ se vor instala în scurt timp. Nu a fost sã fie aºa. O parte dintre obiectivele Revoluþiei timiºorenilor ºi ale þãrii întregi s-au îndeplinit, dar încã foarte multe au mai rãmas în stadiul de intenþii. Cred însã cã, din pãcate, uitarea începe sã se aºtearnã, pe tãcute, ºi comemorarea Revoluþiei, în loc sã fie un moment de pioasã aducere aminte pentru cei cãzuþi, dar ºi de lucidã analizã a celor înfãptuite, de cele mai multe ori se constituie în prilejuri de certuri, contestãri reciproce, în revendicãri de paternitate ale diferitelor momente, într-un spectacol ce jigneºte fie printr-un festivism gãunos, fie prin ipocrizie.

Este de datoria noastrã sã ridicãm baricade împotriva uitãrii. Cea mai nepreþuitã ofrandã pe care o putem aduce celor care s-au jertfit pe altarul libertãþii în decembrie 1989 este aflarea adevãrului despre cei responsabili de moartea ºi mutilarea sutelor de cetãþeni nevinovaþi din Timiºoara ºi din întreaga þarã.