Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 30 decembrie 2002 · monitorul.ai

## **Domnul Doru Ioan Tãrãcilã:**

Stimate domnule Preºedinte al României, Ion Iliescu, Stimate domnule prim-ministru Adrian Nãstase, Domnilor preºedinþi, Domnilor miniºtri, Distinºi invitaþi, Stimate colege ºi colegi parlamentari, Distinºi revoluþionari,

Omagiem astãzi, în ºedinþa solemnã a celor douã Camere ale Parlamentului României, Ziua de 22 Decembrie, ziua libertãþii ºi a Revoluþiei Române, la puþinã vreme de când am sãrbãtorit Ziua Naþionalã a României, în aceeaºi lunã în care au avut loc douã evenimente importante pentru destinul poporului român: invitaþia de la Praga de a începe negocierile de aderare la NATO ºi concluziile _summit_ -ului Uniunii Europene de la Copenhaga, ce oferã României perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã în anul 2007 ºi susþinerea necesarã pentru atingerea acestui obiectiv.

Dupã 13 ani de la Revoluþia din Decembrie Ô89, prin aceste douã realizãri, speranþa renaºte din nou în sufletele românilor. Românii traverseazã azi un moment fast al istoriei, pe care trebuie sã ºtim a-l valorifica cu înþelepciune.

Revoluþia Românã este a întregului popor român ºi nimeni nu are dreptul sã ºi-o revendice. Ziua de 22 decembrie 1989 a fost clipa astralã a României ce va rãmâne înscrisã în istoria þãrii ca un moment de hotar ce marcheazã o mare cotiturã în destinul nostru naþional. Aceastã zi a însemnat prãbuºirea vechiului sistem totalitar comunist ºi trecerea României spre democraþie ºi transformare radicalã, revoluþionarã a societãþii.

Omagiind azi Revoluþia Românã suntem obligaþi sã amintim ºi alte miºcãri de protest împotriva dictaturii ce au premers revolta popularã ce a spulberat dictatura în decembrie 1989.

Mã refer, în primul rând, la revolta minerilor din Valea Jiului din 1977, la revolta braºovenilor din noiembrie 1987, cu un puternic accent anticeauºist ºi antitotalitar, pedepsitã prin aceleaºi procedee aplicate în Valea Jiului.

ªi, la Iaºi, cu câteva zile înainte de Timiºoara, pe 14 decembrie 1989, se intenþiona organizarea unei manifestaþii paºnice de protest pentru a avertiza regimul asupra stãrii de disperare ºi sãrãcie în care trãiau oamenii.

La numai douã zile de la plãnuita acþiune de la Iaºi, înãbuºitã în faºã de cãtre Securtitate, valul nemulþumirii generale s-a ridicat mai întâi la Timiºoara, aºa cum strigau oamenii pe strãzile Timiºoarei: ”Azi în Timiºoara, mâine în toatã þaraÒ, apoi în Bucureºti ºi în toatã þara, cu o participare popularã de proporþii ºi cu accente radicale.

Prin caracterul ºi amploarea lor, revoltele, ca ºi revoluþiile sunt rezultatul unei stãri generale de nemulþumire ºi îºi gãsesc motivarea ºi energia declanºãrii lor în situaþia internã, în sãrãcia, disperarea, nedreptãþile ºi insuportabilul vieþii oamenilor.

Caracterul deosebit de opresiv al regimului Ceauºescu ºi colapsul economic, deteriorarea vieþii de zi cu zi a oamenilor explicã, în bunã mãsurã, cauzele exploziei sociale.

Revoluþia Românã a fost punctul culminant prin care o impresionantã revoltã socialã a cãpãtat, sub voinþa rãspicat exprimatã a poporului, un caracter profund politic determinând prãbuºirea sistemului comunist totalitar ºi reaºezarea societãþii româneºti pe temeiurile libertãþii ºi valorilor democratice.

O neclintitã voinþã de schimbare era resimþitã de toatã populaþia României, iar pe mãsura sporirii opresiunii ºi a

numãrului de victime, idealurile Revoluþiei reverberau tot mai puternic în percepþia ºi conºtiinþa publicã.

Ieºirea în stradã a tineretului ºi a muncitorilor, a altor cetãþeni, a dus rapid la cristalizarea cerinþelor populaþiei într-un program ce depãºea pragul unor simple revendicãri, pentru a atinge obiective politice de maximã generalitate ºi importanþã.

Starea generalã de nemulþumire ºi revoltã exprima motivaþii ºi formule politice care existau latent în inima ºi mintea majoritãþii cetãþenilor þãrii care erau în aºteptarea declanºãrii unei asemenea energii uriaºe.

Revoluþia ºi-a avut cauzele directe în viaþa trãitã de oameni la limita insuportabilului. Starea generalã de nemulþumire mocnea în þarã de mult timp ºi societatea acumulase puternice tensiuni. Miºcarea de protest începutã la Timiºoara ºi transformatã rapid în revoltã ºi revoluþie s-a întins în toatã þara. Represiunea sângeroasã nu a învins revolta deoarece voinþa poporului român era de schimbare radicalã a situaþiei din þarã.

Caracterul opresiv al regimului antipopular, intrat într-o profundã crizã politicã, a determinat o puternicã revoltã popularã, care a declanºat în final Revoluþia Românã.

Fuga dictatorului a devenit simbolul prãbuºirii vechiului sistem totalitar comunist din România, ca parte a procesului general produs la o scarã mai largã. Constituirea în aceeaºi zi a Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale a fost expresia noii puteri provizorii, iar cele 10 puncte ale Comunicatului cãtre þarã al C.F.S.N. au devenit programul Revoluþiei Române.

Comunicatul C.F.S.N., program al Revoluþiei din noaptea de 22 decembrie, avea 3 principale componente: transformãri în plan politic, în plan economic ºi în planul politicii externe. Pentru cele 3 componente erau enunþate obiective clare ºi direcþii concrete de acþiune.

Componenta politicã proclama demolarea vechiului sistem totalitar ºi deschiderea cãtre democraþie, drepturi ºi libertãþi cetãþeneºti garantate, pluralism politic, alegeri libere, o nouã Constituþie, stat de drept, societate civilã.

Componenta economicã enunþa demolarea vechilor structuri ale economiei centralizate, eliminarea dirijismului administrativ de stat, trecerea spre economia de piaþã, construcþia instituþionalã ºi legislativã a acesteia, creºterea ºi dezvoltarea economicã modernã, durabilã, protecþie socialã ºi echilibru social.

Componenta externã consacra deschiderea þãrii spre lumea democraticã ºi civilizatã, spre structurile europene ºi euroatlantice ºi integrarea în aceste structuri.

Avem datoria de a continua schimbãrile ºi transformãrile care s-au produs dupã Revoluþie.

Dupã 13 ani constatãm cã am realizat majoritatea obiectivelor propuse. A fost restructurat sistemul de putere comunist ºi au fost eliminate instrumentele sale de represiune ºi opresiune. Au fost generate mecanismele de bazã ale democraþiei: partidele, Parlamentul, alegerile libere ºi corecte, alternanþa la putere, libertatea de opinie, rolul ºi forþa societãþii civile. Au fost puse bazele funcþionãrii statului de drept ºi ale guvernãrii democratice. ## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Vorbind de Revoluþie ºi ceea ce a urmat momentului de rupturã radicalã cu trecutul, se impune sã facem un sumar al analizei reformei, al tranziþiei societãþii româneºti. Lungul proces de tranziþie parcurs de România a constituit un obstacol în încercarea noastrã de emancipare ºi integrare mai rapidã în sistemul democraþiilor occidentale. Prelungirea tranziþiei, care dureazã de 13 ani de la Revoluþia din Decembrie ºi costul ei social foarte ridicat, afecteazã multe categorii sociale.

S-a instalat o obosealã a electoratului generatã de lipsa perspectivei unei ieºiri din labirintul tranziþiei. Existã o percepþie subiectivã privind un imobilism al reformelor sau o abatere de la direcþia bunã a evoluþiei României, tendinþã sesizatã constant în sondajele de opinie. Tranziþia nu este un proces interminabil, ºi sunt semne clare cã se apropie de sfârºit, dacã ar fi sã ne bazãm pe evaluarea progreselor pe care le-am fãcut în domeniul integrãrii europene ºi euroatlantice.

În ultimii doi ani, pe lîngã tendinþa spre stabilitate s-a accentuat caracterul capitalist democratic al societãþiii româneºti. În linii generale, România posedã caracteristicile unei societãþi democratice, cu economie de piaþã ºi stabilitate macroeconomicã, socialã ºi politicã. În acest moment în România a început o nouã etapã istoricã, respectiv cea a intrãrii în normalitate. Suntem în momentul abordãrii finalizãrii unor obiective privind aderarea la NATO ºi Uniunea Europeanã.

Dificultãþile economiei ne menþin încã sub standardele economiei de piaþã funcþionale, aceasta fiind în perspectivã imediatã o mare provocare pentru guvernarea noastrã.

Am parcurs o parte din drumul reformei administrative ºi am generat instituþii ºi mecanisme de control ºi dialog sociale noi, dar procesul, la fel ca ºi în cazul economiei de piaþã, este încã neîncheiat.

Am abordat cu mult curaj ºi echilibru problemele raporturilor dintre minoritãþi ºi Majoritate ºi am adoptat soluþii avansate, la nivelul standardelor europene. Integrarea în NATO a impus o profundã ºi amplã reformã a sistemului naþional de apãrare, dar ºi a viziunii noastre strategice, a politicii de dotare ºi echipare a Armatei ºi, implicit, a raporturilor ei cu industria de apãrare. Avem acum un alt mod de asigurare a nevoilor noastre de securitate ºi stabilitate. Am reorganizat sistemul de ordine publicã, de învãþãmânt ºi sãnãtate, precum ºi cel de asigurãri sociale ºi pensii.

În planul politicii externe am reconstruit total ansamblul nostru de relaþii internaþionale în jurul a douã obiective fundamentale: integrarea în structurile euroatlantice ºi în Uniunea Europeanã. Am redefinit relaþiile noastre cu vecinii ºi cu statele din sfera spaþiului european ºi nordatlantic, ieºind definitiv din izolare, un mare câºtig al acestei perioade fiind regândirea ºi reaºezarea relaþiilor României cu vecinii sãi.

În contrast cu tendinþele negative ale zonei, am dat dovada viziunii noastre europene, pozitive, cu privire la modul cum trebuie sã se relaþioneze state ºi naþiuni vecine.

## Stimaþi colegi,

Drumul valorilor dreptãþii, libertãþii ºi democraþiei a putut fi deschis doar prin sacrificii de vieþi ºi destine. Este necesar sã apãrãm aceste valori pe care Revoluþia le-a conºtientizat, chemând la o adevãratã redeºteptare naþionalã.

Suntem pe un drum bun. S-au clarificat multe din problemele societãþii româneºti, chiar dacã nu totdeauna s-au gãsit rezolvãrile cele mai potrivite. Nu existã soluþii definitive în construcþia democraticã, economicã ºi socialã, ºi numai cadrul principial, reperele, obiectivele de fond ale unei asemenea construcþii.

Acum este necesarã consolidarea democraþiei ºi a instituþiilor sale, sporirea funcþionalitãþii acestora prin apropierea de cetãþean, de grijile ºi nevoile sale.

Pericolele principale pentru democraþie sunt birocraþia ºi corupþia, aºa cum preciza în ºedinþa festivã ºi domnul Preºedinte Ion Iliescu, tentaþia puterii ºi a averii, goana dupã înavuþire prin orice mijloc ºi cu orice preþ. Aceastã luptã împotriva corupþilor ºi corupãtorilor nu are culoare politicã, politizarea acesteia fiind o diversiune.

Corupþii nu au culoare politicã pentru cã unicul lor scop este îmbogãþirea pe cãi nelegale, imorale, necinstite. Avem de luptat cu multe greutãþi, cu multe dificultãþi, dar mai avem de purtat ºi o luptã cu propriile noastre mentalitãþi.

Dupã 13 ani a venit timpul sã redescoperim spiritul Revoluþiei din 1989 ºi sã nu uitãm cã pentru acest înãlþãtor ideal de dreptate ºi curãþenie moralã s-au jertfit vieþi ºi destine.

Trebuie sã reînvãþãm lecþia responsabilitãþii, a cinstei ºi corectitudinii, sã punem capãt confruntãrilor sterile, sã manifestãm un respect mai profund faþã de oameni ºi faþã de valorile morale care au ghidat pe revoluþionari în decembrie Õ89.

Trebuie sã oferim tuturor cetãþenilor argumentul practic, concret, prin fapte, cã tranziþia, drumul spre bunãstare ºi prosperitate nu constituie o ficþiune, ci o realitate cu un sens evolutiv, palpabil, în care fiecare îºi gãseºte locul pe potriva muncii ºi competenþelor sale.

Programul Revoluþiei Române reprezintã înainte de toate un set de valori morale, politice ºi sociale înnoitoare ºi benefice pentru oameni.

Încrederea, speranþa ºi ataºamentul cetãþenilor României la aceste valori trebuie neîncetat consolidate ºi dezvoltate. Trebuie sã redãm populaþiei încrederea ºi speranþa cã Revoluþia Românã a fost înfãptuitã pentru mai binele celor mulþi.

Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat, pe care eu le reprezint azi, afirmã cu tãrie cã, în calitate de parlamentari social-democraþi, suntem ferm ataºaþi credinþei cã investiþia în educaþie, în ºcoli ºi facultãþi este o investiþie pe termen lung, esenþialã pentru dezvoltarea armonioasã a societãþii noastre. Valorile cele mai integrabile în societatea avansatã a Uniunii Europene sunt oamenii noºtri bine educaþi Ñ ºi, în special, tinerii Ñ care, în ciuda tuturor greutãþilor tranziþiei, au dovedit cã pot sã gãseascã recunoaºterea capacitãþilor lor pe o piaþã concurenþialã, unde ei îºi dovedesc forþa ºi valoarea intelectualã. Trebuie sã le oferim tinerilor o soluþie de viitor atractivã aici, în þarã, sã le arãtãm cã noi avem nevoie de ei ºi cã suntem gata sã le dãm ºansa unei cariere.

Avem datoria de a nu sacrifica accesul larg la ºtiinþã, la educaþie, la culturã al generaþiilor tinere.

Sã utilizãm cu înþelepciune potenþialul uman fundamental al tineretului pentru modernizarea ºi înnoirea þãrii. Sã apãrãm acest potenþial ºi sã dãm o ºansã generaþiilor care vin.

În acest moment aniversar avem datoria de conºtiinþã de a ne îndrepta permanent gândurile noastre de recunoºtinþã cãtre eroii întregii Românii, prin jertfele cãrora ne-am câºtigat în decembrie Õ89 libertatea ºi demnitatea.

Niciodatã nu vom face destul pentru a ne aduce omagiul ºi recunoºtinþa pentru jertfa eroilor ºi sacrificiul revoluþionarilor din care s-au plãmãdit începuturile noii societãþi democratice româneºti. Pãstrãm în suflet acele zile de sânge ºi doliu ale încleºtãrii cu fostul regim, întru cinstirea tuturor celor care ºi-au sacrificat viaþa.

Cei care au participat la Revoluþie au fãcut-o dintr-o trãire personalã a unui ideal general ºi nu gândindu-se la privilegii personale. Eroii Revoluþiei nu au fost mânaþi de interese personale ºi de aceea orice încercare de a profita de sacralitatea acelui moment demonstreazã o lipsã de respect faþã de martirii revoluþionari.

Cred cã trebuie sã judecãm cu multã atenþie noul proiect legislativ pentru a evita orice lipsã de respect pentru ceea ce a însemnat momentul revoluþionar Ô89, pentru sacrificiul, speranþele ºi situaþia multor generaþii de români.

În aceste momente aniversare se cuvine sã recunoaºtem meritele celor care au participat activ la Revoluþia din Decembrie Ô89, inclusiv ale Preºedintelui nostru, domnul Ion Iliescu.

Mihail Lupoi

#18263

## **Domnul Mihail Lupoi:**

Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi, Onoratã asistenþã,

Vin cu emoþie în faþa dumneavoastrã, aºa cum am fãcut-o ºi în 22 decembrie 1989 din Studioul IV al Televiziunii Române. Atunci, o fãceam într-un moment sublim al tinereþii ºi inocenþei mele. Acum o fac cu responsabilitatea mea de om politic, de senator al P.R.M. Atunci vã liniºteam din timp în timp, asigurându-vã cã situaþia este sub control, asta deºi Ñ fiind cãpitan activ în Armata Românã ºi aflat sub jurãmânt Ñ aº fi putut sã intru oricând sub incidenþa Curþii Marþiale. Acum nu aº vrea sã vã neliniºtesc, dar dupã 13 ani situaþia pare scãpatã de sub orice control.

Reuniunea solemnã de azi prilejuieºte un moment de reculegere în memoria celor care au murit pentru dreptate ºi libertate ºi care au fost adevãraþii eroi ai Revoluþiei Române. Totodatã ne îngãduie ºi un moment de bilanþ al celor 13 ani trecuþi. În acele zile de decembrie milioane de oameni ºi-au pus speranþele în viitor, iar nouã, care printr-o conjuncturã a destinului sau în mod voit ne-am aflat în epicentrul evenimentelor, ne revine ºi acum o mare rãspundere pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, dar mai ales pentru ceea ce s-a întâmplat dupã aceea.

Unde sunt idealurile nobile ale manifestanþilor ºi sacrificaþilor? Nu înþeleg ºi nu voi înþelege niciodatã noþiunea de revoluþionar cu certificat! Nu am cerut ºi nu voi cere un astfel de certificat, pe noi urmând sã ne certifice sau nu doar istoria, de unde nimeni nu ne poate scoate.

Am fãcut noi ceea ce se cuvenea, ceea ce au cerut atunci demonstranþii? Dacã cei rãniþi, rãmaºi orfani sau mutilaþi sunt îndreptãþiþi la compensaþii care sã le uºureze existenþa, noi, ceilalþi participanþi, indiferent de merite, nu avem dreptul moral la nici un fel de privilegii. Asta, mai ales, într-o þarã cu grave probleme sociale ºi economice. Ce ne-ar îndreptãþi la privilegii? Faptul cã azi, la 13 ani din ziua I a marii speranþe în România, nivelul de trai este cu mult mai mic decât în 1989? Faptul cã ºpaga este primul cuvânt care se învaþã de la naºtere în maternitate ºi pânã la cimitir? Faptul cã înainte tinerii treceau Dunãrea înot, plecând aiurea spre alte zãri, iar acum o fac cu paºapoarte, fãrã vize, dar sunt aduºi înapoi cu avioanele? Faptul cã înainte învãþãmântul era obligatoriu ºi nu aveam analfabeþi, iar acum, dupã numeroase invenþii ºi reforme, avem tot mai numeroºi analfabeþi? Faptul cã acei copii din orfelinatele tot mai prost întreþinute s-au mutat acum în canalele de termoficare? Faptul cã înainte de 1989 aveai mãcar o ºansã sã capeþi de bine, de rãu, o garsonierã confort II, iar azi familiile de tineri trãiesc la limita promiscuitãþii?

Toate acestea la un loc ne aratã cã vorbele, sloganurile de atunci încep sã se piardã în negura altui veac ºi altui mileniu.

Mihail Lupoi

#21155

ªi, ce este mai trist, este cã bãtrânii Ñ uneori chiar pãrinþii noºtri Ñ sunt abandonaþi, singura lor vinã fiind aceea cã au muncit cinstit o viaþã întreagã, dar nu au avut capacitatea sã se adapteze la aºa-zisele realitãþi moderne ale capitalismului sãlbatic din aceste vremuri de adâncã ruºine naþionalã.

Ce mã întristeazã mai tare este, însã, cã acel drept care ni se pãrea definitiv cucerit în 1990, acela al libertãþii de exprimare, începe sã fie supus, din nou, unei campanii perfide ºi periculoase de suprimare.

Boicotul mediatic împotriva unor formaþiuni politice, pentru simplul fapt cã acestea rostesc adevãrul, cã dezvãluie dedesubturile scandaloase ale îmbogãþirii rapide ºi nejustificate ale noilor ciocoi este un semn cã începem sã pierdem ºi ceea ce consideram definitiv cucerit.

Boicotul mediatic cu privire la unele aspecte ale Revoluþiei este ºi el în floare. Cine au fost teroriºtii? Noi participãm pe plan internaþional la lupta împotriva terorismului, dar e vremea sã ºtim cine ne-a ucis, în decembrie 1989, copiii ºi fraþii mai tineri.

Ar fi multe de spus ºi de regretat. Viaþa merge, totuºi, înainte ºi avem aceeaºi obligaþie moralã, alãturi de toþi cei care au crezut ºi mai cred în ceea ce numeam, cu convingere ºi, desigur, cu puritate sufleteascã, _Revoluþia Românã_ .

Avem datoria sã dãm o speranþã de mai bine tuturor românilor, fãrã alegeri împotriva firii, fie ele anticipate sau întârziate. Avem datoria sã ducem o luptã realã contra corupþiei ºi contra sãrãciei. Revoluþia nu s-a fãcut pentru transformarea României într-un paradis al corupþiei ºi al aventurierilor fãrã de Dumnezeu.

Partidul România Mare ºi noi, toþi, cei care mai credem în idealurile Revoluþiei, vom combate cu fermitate structurile de tip mafiot care jefuiesc populaþia.

Glorie celor cãzuþi în decembrie 1989 în confruntarea cu un regim anacronic ºi dictatorial! Ne vom gândi mereu la ei, dar în mod activ, încercând sã le respectãm speranþele ºi nãzuinþele.

Puteþi fi siguri cã spiritul ºi speranþa acelor zile nu au pierit. Mai suntem încã vii, iar noi, pornind de la cronicar, ”Vom fi ce-am fost ºi mai mult decât atâtÒ.

Daþi-mi voie, vã rog, ca, în numele meu ºi al Partidului România Mare, sã urez tuturor românilor ”Sãrbãtori fericite!Ò ºi ”La mulþi ani!Ò Vã mulþumesc.

Petre Roman

#23962

Revoluþia Românã din Decembrie 1989 a început ca o revoltã a românilor împotriva lipsei de libertate. În acelaºi timp, revolta a fost împotriva abuzurilor ºi privilegiilor puterii comunist-ceauºiste, care considera ca normalã împãrþirea românilor între stãpânitorii ce reprezentau partidul unic ºi restul Ñ cei ce trebuiau sã se mulþumeascã, în fiecare ceas al vieþii lor, cu ceea ce le dãdeau stãpânii.

Ce s-a schimbat azi, dupã 13 ani? Mult, foarte mult ºi încã prea puþin!

Subordonarea mincinoasã, umilitoare ºi nedreaptã a oamenilor de regimul dictatorial s-a prãbuºit. Democraþia româneascã este o realitate viabilã. ªi totuºi, este prea puþin. Vremurile noastre sunt grele pentru oameni. Nedreptatea, nepãsarea, corupþia dominã þara.

Revoluþia Românã a însemnat ºi capacitatea românilor de a învinge sentimentul înfrângerii. Din pãcate, azi a reapãrut o culturã a înfrângerii, sentimentul de umilinþã, de neputinþã. Punctul final al Revoluþiei Române nu poate fi acela în care ne gãsim acum. Sã nu uitãm, cei ce s-au jertfit în Revoluþie au avut un ideal Ñ libertate ºi dreptul la o viaþã mai bunã.

În Revoluþie, ºi imediat dupã aceea, am dorit sã fim revoluþionari paºnici. Apoi am dorit sã fim reformatori lucizi. Paºnici, pentru ca schimbarea sistemului sã nu atace vieþile oamenilor. Lucizi, pentru ca noul sistem sã fie bine înþeles de oameni ºi construit de ei.

România a avut de ales între o reformã cu socialism, desigur, socialismul mafiotic, ºi o reformã pentru economia de piaþã. A ales reforma cu socialism ºi s-a ales cu capitalismul sãlbatic, clientelar.

A deveni bogat printr-o bunã capacitate ºi bunã ºansã de a profita de economia de piaþã nu e nici un rãu. E chiar bine. De asta existã economia de piaþã, pentru a pune la îndemâna a cât mai mulþi ºanse de a deveni mai bogaþi, mai prosperi. Ei vor fi clasa de mijloc, cea mai numeroasã, a unei societãþi româneºti normal dezvoltatã.

Drumul românesc, însã, în absenþa instituþiilor autentice ale economiei de piaþã ºi în dispreþul legii, a fost unul al corupþiei. ªi-au dat mâna aºa-ziºi oameni de afaceri cu reprezentanþi ai statului ºi ai legii ºi au jefuit avuþia ºi banii publici.

Tranziþia nu a adus încã României economia de piaþã, dar a permis tot felul de operaþiuni oneroase, zise economice, pe bani publici ºi cu întreprinderi de stat. Aºazisele afaceri ”normale de piaþãÒ, fãcute pe bani publici ºi cu bunurile statului nu înseamnã iniþiativã liberã. Realitatea ne aratã cã înseamnã libertatea de a fura. Unii administratori, mai mari sau mai mici, dar tot mai mulþi, din administraþia publicã centralã sau localã, se comportã ca ºi un feudal pe moºia proprie. Ni se spune cã aceasta ar fi economie de piaþã Ñ combinaþiile dintre puterea politicã, administratorii fideli ºi clienþii lor. Cei mulþi, întreprinzãtori ºi lucrãtori, care produc ºi banii publici, trebuie sã înghitã aceastã enormitate Ñ iniþiativa liberã a unora pe banii lor ºi fãrã ºtiinþa lor. Este victoria anormalitãþii împotriva normalitãþii.

Dispreþuiesc victoriile împotriva adevãrului ºi vã propun sã nu le acceptãm.

Petre Roman

#27057

România se aflã la o rãscruce de drumuri în atacarea corupþiei. Fie autoritatea statului va restabili drepturile cetãþenilor ºi va elimina subjugarea acestora de cãtre o birocraþie scãpatã de sub control ºi o clientelã politicã de tip mafiotic, fie penetrarea structurilor guvernamentale ºi ale administraþiei de stat de cãtre corupþie va goli de conþinut democraþia noastrã.

O trãsãturã caracteristicã a unei economii ºi a unei societãþi dominate de fenomenul corupþiei este dependenþa lor covârºitoare de administraþie, de puterea politicã. Aceastã dependenþã este stimulatã ºi devine politicã de stat. Egalitatea de ºanse în competiþia pe piaþã este o lozincã. În fapt, operaþiunile economice ºi comerciale se realizeazã, cel mai adesea, prin filiera decisã de verigile guvernamentale ºi administrative ºi, în ultimã instanþã, politice. Aceastã dependenþã parazitarã ºi descurajantã constituie mediul privilegiat al corupþiei, aºa cum Ñ trebuie sã recunosc, cu bucurie Ñ a precizat puþin mai înainte ºi domnul Preºedinte al României.

Dependenþa este însã realitatea, când atâtea ºi atâtea operaþiuni ºi iniþiative economice depind direct de hotãrâri de Guvern, de ordine ale Ministerului Finanþelor Publice, ordine ale altor ministere, dispoziþii ale Secretariatului General al Guvernului, dispoziþii ale Autoritãþii pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului ºi ale Regiei Autonome _Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat,_ dispoziþiii ale Direcþiei Generale a Vãmilor Ñ ºi lista continuã ºi parcã nu se mai sfârºeºte.

Faptul cã în mandatul anterior Ñ 1996 Ñ 2000 Ñ s-au produs acte de favorizare a unor agenþi economici, prin scutiri de taxe de tot felul sau eºalonãri ºi reeºalonãri de impozite neplãtite nu are cum sã justifice astãzi ridicarea acestor practici la nivel de politicã financiarã. Patru milioane de români muncesc greu, pentru un salariu adesea insuficient, plãtesc impozite grele, toate aceste impozite, plãtesc toate taxele de consum. La fel, unii dintre ei au întreprinderi private, cãrora li se ia de cãtre stat mai mult de jumãtate din ceea ce produc ºi încã 10% pânã la 30% pe filierele inevitabile ºi extrem de puternic conectate politic ale corupþiei. Cei care au restaurat aceastã stare umilitoare ºi sufocantã au un nume în popor: ”tagma jefuitorilorÒ. ªi sã nu mai vinã cineva sã spunã cã asta e economia de piaþã, fiindcã este cu totul altceva. E economia de furat. Aºa spun, de fapt, rapoartele internaþionale despre România, numai cã folosesc expresii generice, precum Ñ citez: ”fenomenul de corupþie în administraþieÒ sau ”economie de piaþã nefuncþionalãÒ.

Atât de mulþi bani sunt deturnaþi spre filierele corupþiei, încât se poate afirma, cu certitudine, cã prima ºi, poate, cea mai importantã resursã actualã de dezvoltare a României este reducerea realã a corupþiei.

Sentimentul cã munca cinstitã e furatã sau zãdãrnicitã de corupþie deprimã naþiunea ºi economia, ne lipseºte de cei mai valoroºi tineri, care pleacã unde vãd cu ochii. Deocamdatã, munca, hãrnicia, cinstea nu sunt nici stimulate, nici recompensate în actualul sistem de reglementãri din România.

Confruntaþi, în þara noastrã, cu un sistem birocratic ºi de reglementãri în care predominã incompetenþa, corupþia, precum ºi arbitrariul intereselor personale, de care se lovesc la tot pasul, investitorii strãini de anvergurã nu vin sau fug. Fãrã asemenea investitori, economia României nu poate asigura nici locuri de muncã productive, nici bunãstare sau stabilitate. Transparenþa, simplitatea ºi limpezimea aplicãrii reglementãrilor fiscale ºi administrative sunt considerate în toatã lumea civilizatã cheia de boltã a funcþionãrii economiei de piaþã, pentru cã numai astfel rezultatele economice sunt mãsurate, preþuite ºi recunoscute de societate.

Când sistemul de reglementãri e precum o mlaºtinã, trecerea prin mlaºtinã este asiguratã numai pentru cei care plãtesc ºi sunt agreaþi de sistem. Este obligatoriu ca legea sã nu mai conþinã ambiguitãþi dinainte gândite, care sunt destinate sã fie interpretate pentru foloase necuvenite.

La fel este eliminarea radicalã a normelor de aplicare a legii, care au devenit mijlocul de a face din lege chiar contrariul ei.

Practica tot mai extinsã de a modifica, prin ordonanþe de urgenþã, legi aprobate de Parlament, unele modificate la doar câteva luni dupã adoptare de cãtre Parlament, este extrem de periculoasã ºi denunþatã, ca atare, de raportul de evaluare a Comisiei Europene pe anul 2002, cât ºi de alte rapoarte internaþionale.

Petre Roman

#31592

Încurajarea arieratelor, a subvenþiilor directe ºi, mai ales, mascate sunt cauze ale realitãþii cã 50% din economie este ineficientã, nerestructuratã. Este o altã formã de dependenþã. Aceste întreprinderi sunt lipsite de forþã, nici nu trãiesc, nici nu mor, iar salariaþii acestor întreprinderi sunt siliþi sã stea cu mâna întinsã la ”stãpânireÒ, disperaþi ºi apatici.

Soluþiile de eficientizare hotãrâtã ar da viaþã economiei, într-un climat competitiv, însoþitã de o reconversie inteligentã, cu costuri sigur mai reduse decât cheltuiala demagogicã ºi, în acelaºi timp, coruptã a banilor publici.

A încerca oprirea sãrãcirii populaþiei prin noi taxe ºi impozite, chiar prin cvasinaþionalizãri, este o iluzie ºi un mare pericol. Dacã s-ar dori cu sinceritate, cu simþ de rãspundere asumat, nu afiºat, sã fie sufocatã corupþia, nu economia, atunci, sunt de adoptat mãsuri, pe cât de simple, pe atât de radicale. Izvorâte din realitatea cea mai evidentã, mi-aº permite sã menþionez: sã se elimine din legislaþie, din tot felul de reglementãri ºi norme, ”dreptulÒ administraþiei, de la cel mai înalt nivel, adicã lege ºi hotãrâre de Guvern, ºi pânã la cel mai jos nivel, dreptul sub forma instrumentului de aprobare a oricãrei excepþii, a oricãror acte de favorizare a unor agenþi economici, în raport cu alþii. Numai ºi numai dacã absolut toþi agenþii economici au condiþii egale, dar absolut autentic egale în faþa legii, numai atunci corupþiei i se ia obiectul muncii.

La fel, în toate contractele statului sau ale administraþiei locale fãcute pe bani publici sã aparã justificarea costurilor, comparativ cu piaþa realã, iar nu pentru licitaþii trucate.

Totodatã, e timpul sã dovedim cã între vorbã ºi faptã nu se cascã o prãpastie. Legea declarãrii averilor demnitarilor a fost, practic, deturnatã, dintr-o lege a transparenþei, într-o lege a secretului.

Ordonanþa de urgenþã privind trecerea Registrului Comerþului în subordinea Ministerului Justiþiei, adicã transformarea _de facto_ într-o agenþie guvernamentalã, este lovirea, iar nu încurajarea economiei private.

Doamnelor ºi domnilor,

Dupã Praga ºi Copenhaga românii au început sã creadã cã existã un drum mai curat, mai luminos, mai bun. Îndepãrtarea þãrii de nedreptate, de fãrãdelege, de abuz, de poveri duse în zadar pare sã fie ºi posibilã. Oamenii cred cã drumul cãtre Occident este ºi un drum al speranþelor împlinite. ªi sunt încã mulþi care nu cred cã mai pot ieºi din neputinþã. Datorãm tuturor ceea ce n-am reuºit încã: încrederea într-o viaþã mai bunã. Este o rãspundere pe care noi toþi, dacã nu vom ºti sã ne-o asumãm, o vom simþi când lipsa ei ne va prãbuºi.

Sã fim curajoºi, nu cu jumãrãþi de mãsuri, cu ezitãri, cu paºi ocoliþi, ci cu acþiune directã, drept la þintã, fiindcã þintele se cunosc prea bine!

Prin curaj, sã arãtãm ce avem mai bun în noi, dacã avem ceva bun în noi, sã restabilim umanitatea, sã învingem nedreptatea!

Doamne ajutã!

Viorel-Gheorghe Coifan

#36388

Aº mai adãuga o dimensiune, cea creºtinã, în sensul autentic al cuvântului. Sângele curs ºi amestecat pe caldarâmurile strãzilor din Timiºoara nu avea nici naþionalitate, nici culoare confesionalã. Atunci când oamenii îngenuncheau, se rugau ºi strigau: ”Existã Dumnezeu!Ò, se clama nu numai un adevãr profund, se oficia o liturghie.

Existã obiceiul ca, de fiecare datã când se comemoreazã începutul Revoluþiei, sã se facã o scurtã cronologie a evenimentelor, pentru ca cei mai tineri, pe atunci copii, sã înþeleagã ce s-a întâmplat, de fapt, în sãptãmâna 16 Ñ 23 decembrie 1989, în Timiºoara.

Nu voi aminti nici de eternele cozi la magazinele alimentare, nici de frigul îndurat într-un noiembrie cu o iarnã prea devreme instalatã, nici de cele douã ore de program TV cu ode ºi omagii, nici de multe altele. În multe pãrþi ale þãrii se trãia cu mult mai greu ºi oamenii erau mult mai necãjiþi.

Totul a început în 16 decembrie, într-o sâmbãtã, când tot mai mulþi timiºoreni s-au alãturat protestului tãcut, dar ferm, al concitadinilor lor, enoriaºii protestanþi, cei mai mulþi maghiari, din faþa Templului Reformat din Piaþa Maria. Unii veneau din curiozitate, alþii din solidaritate, însã nemulþumirea mocnea în toþi. Nu mutarea pastorului L‡szl— Tškes în altã parohie a constituit cauza revoluþiei în Timiºoara. Ea a fost doar una dintre scânteile ce au declanºat vâlvãtaia.

Poetul Ion Monoran, îmbrãcat într-un pulovãr alb, a oprit un tramvai ºi a blocat circulaþia. Atunci s-au auzit primele lozinci anticeauºiste, care, în scurt timp, au devenit anticomuniste. Nu se mai condamna un om, ci un întreg sistem. Represiunea nu începuse, însã. Oamenii Securitãþii, infiltraþi printre demonstranþi, notau, provocau, iar noaptea au început sã aresteze. În acea noapte, în care cei strãini de comporamentul timiºorean au spart vitrinele magazinelor, au furat ºi au tulburat liniºtea publicã, la ordin, a început totul. Protestatarii trebuiau etichetaþi drept ”huliganiÒ.

Duminicã, 17 decembrie, a fost ziua neagrã, când, pentru prima datã, dupã-amiazã, au început sã moarã oameni împuºcaþi. Erau ºi coloane de manifestanþi, dar ºi mulþi curioºi. Glonþul, însã, nu alegea. Neexistând nici o logicã, teroarea se instala rapid. În noaptea de sâmbãtã spre duminicã a avut loc masacrul din Calea Girocului, un cartier de blocuri locuit, în mare parte, de muncitorii veniþi din Moldova, Ardeal, din întreaga þarã.

Pentru a recupera un tanc imobilizat de manifestanþi, soldaþii au primit ordin sã tragã ºi au tras în oamenii de pe stradã, din casa scãrilor, de la blocuri, din apartamente. O ploaie caldã, cu tunete, declanºatã brusc, a împrãºtiat mulþimea, a spãlat sângele ºi a oprit o nebunie. A fost o ploaie binecuvântatã.

În 18 decembrie, Timiºoara era un oraº ocupat. Armata, Miliþia ºi Securitatea efectuau operaþiuni de curãþare în cartiere, pe strãzi, în spitalele pline cu rãniþi. Cadavrele celor uciºi au fost furate de la morgã de cãtre Securitate ºi apoi au fost arse, transformate în cenuºã ºi aruncate în canal, undeva, la marginea Bucureºtiului. Oamenii erau încã arestaþi, umiliþi, bãtuþi, torturaþi. Pe treptele Catedralei Mitropolitane, aproximativ 30 de tineri au desfãºurat un steag tricolor, fãrã stemã, au aprins lumânãri ºi au cântat ”Deºteaptã-te române!Ò Suflete curate, ce iubeau libertatea, tinereþea, þara cãreia doreau sã-i fie folositori. Au fost întâmpinaþi cu foc executat în plin, la comandã. Unii au reuºit sã fugã, cei mai mulþi au rãmas, însã, pe loc, rãniþi sau morþi.

Marþi, 19 decembrie, în tot oraºul s-a declanºat greva generalã, urmând exemplul Fabricii _Elba_ . Au mai avut loc ciocniri între populaþie ºi forþele militare, în diferite pãrþi ale oraºului. Spiritul de rezistenþã al cetãþenilor începea sã se coaguleze, iar riposta sã se organizeze.

ªi a venit 20 decembrie, ziua în care muncitorii de pe platformele industriale, cetãþenii oraºului-martir au pornit încolonaþi ºi au ocupat sediul Comitetului judeþean P.C.R. ºi Opera. Nu noaptea, pe furiº, nici ca în echipele de ºoc, ci în plinã zi ºi cu forþa ºi tãria unui val uriaº al mâniei populare. Atunci a fost începutul sfârºitului. Partidul Comunist Român nu mai avea nici o credibilitate ºi nici o susþinere, nici în rândul cetãþenilor, dar nici în interiorul sãu. Poporul era în stradã, hotãrât sã-ºi apere viaþa ºi libertatea. Armata nu mai riposta. Era Revoluþie!

BorbŽly L‡szl—

#45984

## **Domnul BorbŽly L‡szl—:**

Domnule Preºedinte al României, Domnilor preºedinþi ai celor douã Camere, Domnule prim-ministru, Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Stimaþi colegi, Mult stimaþi revoluþionari, Doamnelor ºi domnilor,

Este a treisprezecea oarã când, la sfârºit de decembrie, sãrbãtorim ºi comemorãm un eveniment important din istoria României, eveniment care, din 1989 încoace, a fost botezat în fel ºi chip Ñ ba ”loviturã de palatÒ, ba ”miºcare popularãÒ, dar cel mai des i s-a spus ”Revoluþia din Decembrie 1989Ò.

Indiferent de ce ar spune unii sau alþii, sunt unele întâmplãri în viaþa unui om, în viaþa unei societãþi, care sunt irepetabile ºi care nu pot fi nici furate, nici revendicate de unii sau de alþii, cãci, dragi colegi, aceastã Ñ hai sã-i spunem Ñ miºcare popularã a dãrâmat un regim dictatorial.

Aceastã revoltã nu a fost o revoltã a românilor, nu a fost o revoltã a maghiarilor, nu a fost o revoltã a muncitorilor. A fost o revoltã a tuturor acelora care au simþit cã nu se mai poate rãbda ºi au prins curaj unul de la altul. A fost o revoltã care a pornit de la biserica ºi casa unui preot reformat din Timiºoara, Tškes L‡szl—, a fost un strigãt de disperare al acelora care au fost pe strãzi în acele zile ºi ºi-au primejduit viaþa pentru un ideal, un ideal care a însemnat dãrâmarea acelui regim ºi clãdirea unui nou sistem.

Sunt din Târgu Mureº, oraº în care, în ziua de 21 decembrie 1989, la prânz, au ieºit oamenii în stradã. În

dupã-amiaza acelei zile, cei care simþeau cã acum a venit momentul au adunat populaþia de prin cartiere ºi au venit înapoi, în centrul oraºului, duºi de o forþã nebãnuitã cãtre cei în uniformã, care îi aºteptau, ne aºteptau, cu puºtile îndreptate spre mulþime.

ªase oameni au murit sub rafalele mitralierelor, patru maghiari ºi doi români, dar, evident, nu conta naþionalitatea, ci jertfa adusã pe altarul libertãþii. Peste 30 de oameni au fost rãniþi. A doua zi, de dimineaþã, toatã populaþia Târgu Mureºului a fost pe strãzi. ªi la prânz am învins.

Nu avem voie sã uitãm nici ororile dictaturii comuniste, nici ceea ce a urmat dupã aceea. Pentru cã Târgu Mureºul a devenit un exemplu trist, locul primului conflict interetnic din zonã, ceea ce a demonstrat faptul cã cei 50 de ani de comunism ne-au lãsat o moºtenire grea. Au fost unii care nu au dorit sã aibã loc transformãrile democratice, cei care percepeau ca un pericol anticomunsimul manifestat de societate.

În ceea ce priveºte adevãrul despre ceea s-a întâmplat în 1989, în legãturã cu cei peste 1.000 de morþi, din pãcate, probabil, acest adevãr va rãmâne o enigmã cufundatã în ceaþã.

Faþã de reverberaþia momentelor de comemorare ºi sãrbãtoare din perioada primilor ani de dupã 1989, riscãm sã cãdem într-un formalism, în ceea ce priveºte aniversarea acestui eveniment.

Nu trebuie sã uitãm nici o clipã cui datorãm libertatea noastrã!

BorbŽly L‡szl—

#48865

Fãrã jertfa acelora care au avut curajul sã înfrunte dictatura comunistã, nu am putea discuta nici de intrarea în NATO, nici de integrarea europeanã. Nu am putea circula fãrã vizã în Europa, nu ne-am putea manifesta liber, fãrã frica de a fi turnaþi. Aceste drepturi însã nasc ºi obligaþii. Obligaþii care au fost înþelese mai greu la început. Ceea ce a urmat se ºtie. Mineriade, încrâncenãri, poticniri, greºeli.

Treptat-treptat am devenit mai lucizi, mai maturi. Am început sã învãþãm sã privim spre Vest. Sã începem sã înþelegem cã este nevoie câteodatã de sacrificii. Sã începem sã înþelegem ce înseamnã convieþuirea interetnicã. Sã începem sã ne privim cu mai puþinã suspiciune ºi sã începem sã fim mai buni.

Acest sfârºit de decembrie este o sãrbãtoare ºi o comemorare, mai mult de suflet, care ne atinge în fiecare an ºi ar trebui sã ne aducã aminte de ceea ce s-a spus în acei ani. Nu uitaþi, oameni buni, cã, în decembrie 1989, ne-am câºtigat raþia de libertate! Libertatea care, acum, când suntem în antecamera structurilor europene ºi euroatlantice, trebuie sã însemne economie de piaþã, instituþii democratice, respectarea drepturilor omului ºi a diferitelor comunitãþi naþionale ºi, nu în ultimul rând, respect pentru aproapele tãu.

ªi aº vrea sã vã mai spun câteva cuvinte în ceea ce priveºte relaþiile interetnice din aceºti 13 ani de dupã Revoluþie. Nu trebuie sã uitãm cã, aici, în România, trãiesc multe minoritãþi naþionale. Aceste minoritãþi naþionale, începând de pe baricadele Revoluþiei din 1989, ºi terminând cu sprijinul Guvernului în ceea ce priveºte intrarea în NATO ºi Uniunea Europeanã, au avut o atitudine participativã, de colaborare, nu de confruntare în toþi aceºti ani.

Relaþia între majoritatea româneascã ºi comunitatea maghiarã a fost una mult discutatã ºi care a cunoscut ºi momente mai tensionate. Dar cred cã atitudinea maghiarilor din România, aspiraþiile lor au constituit un sprijin pentru o colaborare comunã în ceea ce priveºte dezideratele democratizãrii þãrii.

Începând cu 1996, când Uniunea Democratã Maghiarã din România a decis sã acceadã la guvernare ºi protocoalele încheiate dupã alegerile din 2000 cu partidul de guvernãmânt au constituit, consider, un factor de stabilitate, de respingere a extremismului politic ºi de sprijin a acelor proiecte care au dus la acceptarea României în NATO.

Consider cã este un semn al maturizãrii vieþii politice din România ºi un drum care va trebui continuat pentru a recunoaºte egalitatea ºanselor, a drepturilor comunitãþilor naþionale ºi pentru o viaþã mai bunã.

Cu aceste gânduri, doresc tuturor un ”Crãciun fericit!Ò, ”La mulþi ani!Ò ºi tot ce ne dorim pentru anul care urmeazã.

Vã mulþumesc.

Gheorghe Firczak

#52095

Revoluþia Românã din Decembrie 1989 reprezintã în istoria contemporanã a þãrii noastre, ºi spun, chiar a întregului continent, o piatrã de hotar. S-a validat o nouã structurã geopoliticã, consacrându-se posibilitatea dezvoltãrii economiei de piaþã ºi a democraþiei, ca forme esenþiale ale evoluþiei societãþii româneºti.

Programul Revoluþiei Române din Decembrie 1989 a rãspuns dezideratelor formulate de interesul naþional. În acele zile am fost cu toþii împreunã, uniþi, entuziasmul fiind starea noastrã de spirit.

Ar fi deosebit de frumos ºi de util ca, ºi astãzi, acele elemente care ne-au unit atunci sã fie din nou modul nostru de existenþã.

Aºa cum în zilele lui decembrie 1989 þelul nostru comun era înnoirea democraticã a societãþii româneºti, ºi astãzi avem un scop comun: concretizarea integrãrii României în structurile euroatlantice. Pe baza lui sã ne unim eforturile în aºa fel încât toþi cetãþenii României sã

conºtientizeze cã avem o clasã politicã ce pune în prim plan interesul naþional.

Dacã vom reuºi pe acest drum, victoria va fi a noastrã, a tuturor, aºa cum, în caz contrar, cetãþenii ne vor sancþiona pe toþi. Responsabilitatea este deci a noastrã, a tuturor, ºi nimic nu poate fi mai important decât binele României, patria noastrã a tuturor.

Onoratã asistenþã,

Grupul parlamentar al minoritãþilor naþionale este conºtient cã Revoluþia Românã din Decembrie 1989 a deschis calea democraþiei, a afirmãrii tradiþiei, culturii ºi limbii celor 19 minoritãþi naþionale reprezentate în Parlamentul României.

Dialogul interetnic, progresele realizate pe acest tãrâm îºi au originea în victoria Revoluþiei Române din Decembrie 1989. De aceea, ne manifestãm recunoºtinþa faþã de eroii ei, care ºi-au dat viaþa pentru triumful democraþiei în þara noastrã.

Onoratã asistenþã,

În acest an, la 12 decembrie, printr-un congres desfãºurat în Sala ”Alexandru Ioan CuzaÒ a Parlamentul României, cvasitotalitatea asociaþiilor de revoluþionari au constituit Blocul Naþional Revoluþionar 1989.

În calitatea mea de vicepreºedinte executiv al Blocului sunt mandatat de delegaþia permanentã sã menþionez cã noi vom participa direct la viaþa þãrii, ne vom exprima concret poziþia de pe segmentul societãþii civile. Suntem deciºi sã contribuim prin forþele noastre la progresul þãrii noastre, fãrã sã uitãm cã trebuie continuate generoasele idealuri ale Revoluþiei Române din Decembrie 1989.

Sã credem în destinul fast al României! Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Sergiu Nicolaescu

#56369

Multã lume se întreabã încã, chiar astãzi am vãzut un ziar, ”Ce s-a întâmplat în 1989Ò?

Nu vom afla niciodatã modul în care au murit fraþii noºtri, membri ai familiei ºi cine sunt cei vinovaþi.

Nu vom afla acest lucru pentru cã un colonel din justiþia militarã a dat un ordin de neautopsiere a cadavrelor. Prin acest ordin, în întreaga þarã, nu putem avea o dovadã din ce armã s-a tras asupra morþilor sau rãniþilor. Este o mare durere pentru cei care au suferit atunci pierderi în familie. Într-adevãr, ei nu vor afla niciodatã care a fost ucigaºul ºi cine a tras glontele care le-a ucis membrul familiei. Însã, a mai spune astãzi cã existã enigme ºi cã însãºi Revoluþia ar fi putut fi furatã sau confiscatã, cum spuneau, dintr-o inculturã crasã, anumiþi aºa-ziºi revoluþionari, acum 2-3 ani, este o imensã greºealã. Revoluþia nu este un obiect. Ea este schimbarea unui regim. Noi am schimbat atunci, pentru prima datã în fostele þãri comuniste, am schimbat regimul comunist. Acest lucru s-a confirmat în Comunicatul Frontului Salvãrii Naþionale, dat în seara de 22 decembrie, dar înainte de acest act oficial trebuie sã remarc faptul cã în dimineaþa respectivã, de 22 decembrie, generalul Milea, înainte de a muri, a dat ordin de intrare a Armatei în unitãþi, în cazãrmi, ºi de încetare a focului împotriva civililor. De asemenea, la ora 13,30, exista un ordin telefonic, ºi existã acest lucru, ordinul telefonic nr. 39, dat de Victor Stãnculescu, prin care ordona Armatei sã se supunã numai ministrului apãrãrii naþionale. Era primul semn oficial al Revoluþiei Române în care Armata, în acea zi, prin ordinul lui Milea, ºi mai târziu ordinul telefonic nr. 39, a trecut de partea Revoluþiei.

În aceºti 13 ani care au trecut de la Revoluþia din Decembrie 1989, societatea româneascã a înregistrat succese deosebite în democratizarea þãrii, în crearea unui sistem politic stabil, democratic ºi constituþional.

Sistemul politic din România, instituþiile statului de drept, principiile economiei de piaþã bazate pe proprietatea privatã au devenit realitate ºi au fost recunoscute ca atare de comunitatea internaþionalã. România a înaintat cu paºi fermi spre normalitate. Este un succes deosebit pentru România ºi pentru istoria þãrii noastre vizita Preºedintelui american George W. Bush. Domnia sa ne-a adus aminte de Revoluþie ºi de respectul de care se bucurã poporul român. Într-adevãr, în noaptea asta am venit din Kosovo. Am fost în Afganistan, de mai multe ori, la Kandahar, ºi am fost în Kosovo. Vreau sã spun... Acolo am întâlnit trupe din Ministerul de Interne ºi ale

apãrãrii naþionale. Aceste trupe, aceºti tineri români reprezintã România de aºa manierã, încât sunt consideraþi cei mai buni în locurile unde ei se aflã.

Cuprins

Stenograma

Ședința