Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·30 noiembrie 2001
procedural · respins
Maria Antoaneta Dobrescu
Discurs
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Accesul la educaþie constituie pentru Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii o prioritate, iar politica educaþionalã pe termen scurt, mediu ºi lung se bucurã de o atenþie specialã, prin conceperea ºi dezvoltarea unor acþiuni ce vizeazã consolidarea rolului ºcolii ca principalã instituþie de educaþie.
Instituþiile de învãþãmânt ºi educaþie sunt chiar instituþii strategice, prin care tinerii se instruiesc, îºi definesc competenþele de bazã pentru pregãtirea lor ulterioarã, în diferite specializãri, se formeazã ca oameni ai societãþii contemporane, îºi proiecteazã viitorul.
Faþã de aceste aspecte care vizeazã în primul rând, actuala guvernare, conºtientã ºi rãspunzãtoare de destinele unei generaþii de tineri, nu pot sã nu aprob grija
Partidului România Mare, ca partid de opoziþie, pentru educaþie, în general, pentru sistemul educaþional românesc la acest moment, în special.
Sunt de acord cu afirmaþia exprimatã prin conþinutul moþiunii de cãtre senatorii Partidului România Mare, care anunþã, citez, ”o crizã prelungitã a sistemului de învãþãmânt românescÒ datoratã, citez, ”unei politici bugetare neinspirate în acest domeniu, unor încãlcãri ale Legii învãþãmântului ºi Statutului personalului didacticÒ Ñ am încheiat citatul Ñ, afirmaþie care însã nu se poate referi la actuala conducere a Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, care îºi exercitã atribuþiile de mai puþin de un an de zile.
Stimaþi colegi senatori ai Partidului România Mare, vã întreb: Dumneavoastrã puteþi sã fiþi de acord cã, împreunã, am asistat, în perioada 1997Ð2000, la o adevãratã crizã în învãþãmântul preuniversitar, determinatã, nefiresc, de proasta gestionare a proiectului de reformã în învãþãmântul preuniversitar?
Dacã da, atunci de ce sã aruncaþi cu piatra acum, dupã mai puþin de un an de guvernare P.S.D., când, în mod vizibil, se încearcã o redresare a învãþãmântului românesc, ceea ce se contureazã de la o etapã la alta?
Permiteþi-mi o aducere aminte. În ianuarie 1996, conducerea Ministerului Învãþãmântului, ministrul Liviu Maior, a început un proiect de reformã bine conceput ºi argumentat. A licitat consultanþã externã de specialitate, care a fost câºtigatã de englezi, ºi s-a pornit la drum. Englezii, serioºi, au venit în România pentru a selecta un numãr cuprins între 7 ºi 11 inspectori generali din judeþele þãrii, directori de unitãþi ºcolare ºi reprezentanþi ai ministerului, pentru a forma board-ul echipei de consultanþã alãturi de specialiºti britanici, asigurând astfel implementarea reformei pe baza specificului românesc, a tradiþiilor, a performanþelor educaþiei în România. Nu ne-au oferit reþete sau paleative. Ne-au solicitat sã venim în parteneriat, sã apreciem, sã testãm, sã concepem, sã mãsurãm ºi apoi sã aplicãm parametrii reformei, pentru a evita cât mai mult erorile.
Ce s-a întâmplat în 1997, dupã ce timp de un an, în repetate rânduri, experþii, consultanþii ºi persoane avizate prin experienþã ºi cunoaºtere în domeniul învãþãmântului românesc preuniversitar au muncit ºi conturat lucid paºii reformei? Ei bine, s-a întâmplat sã se producã cea mai odioasã epurare politicã a inspectorilor generali, adjuncþii acestora, directori etc. S-a apreciat, superinteligent, cã fiinþa umanã, copilul, adolescentul, tânãrul licean pot fi substanþe pentru eprubetele alchimiei ºi se pot regãsi în reactori sau paleatori ai experienþelor de reformã educaþionalã galopantã, neîntâlnitã în istoria nici unei civilizaþii. Curriculum naþional modificat, manuale alternative, într-o ascensiune numericã de neimaginat, cu erori ºi preþuri aberante, ordine ministeriale, azi valabile, mâine invalidate, dar publicate în broºuri de cea mai bunã calitate ºi esteticã, anulate apoi ºi rãstãlmãcite prin altele, ºi mai stufoase, expediate în unitãþile de învãþãmânt, încât ajungeai la un moment dat, ca inspector sau director, sã te întrebi din bun-simþ pentru ce sã optezi: sã petreci ore în ºir pentru lecturarea acestor documente în perpetuã schimbare sau sã te ocupi de problemele instituþiei, multe ºi grele, cu resurse financiare în descreºtere, cu elevi ºi pãrinþi disperaþi de costurile aberante ale rechizitelor ºi manualelor ºcolare?