Nicolae-Vlad Popa

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Fãcând parte din Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, învederez, domnule preºedinte,

cã am anunþat, am comunicat Comisiei juridice textul acestei excepþii pe care o ridic în legãturã cu moþiunea depusã de Grupul P.R.M. Constituþia României defineºte, în art. 64, moþiunea ca un act juridic. Spune aceastã lege supremã: ”Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuniÒ. Actul juridic este o manifestare de voinþã cu scopul de a crea, modifica, transmite sau stinge drepturi ºi obligaþii. În speþã, este vorba în prezenta moþiune de a crea drepturi ºi obligaþii, dar aceste drepturi ºi obligaþii se pot crea doar faþã de Guvern ºi membrii sãi, deoarece moþiunea simplã este menþionatã în Constituþie la art. 111 alin. 2 din Capitolul ”Raporturile Parlamentului cu GuvernulÒ. Spune textul: ”Senatul poate adopta o moþiune, prin care sã îºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãriiÒ. Aici este prima încãlcare a textului constituþional. Aceastã problemã nu a fãcut obiectul unei interpelãri, aºa cum cere legea.

La alin. 1 al aceluiaºi articol se vorbeºte explicit cã: ”Guvernul ºi fiecare din membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la interpelãri formulate de senatoriÒ. Deci, prevederea de la alin. 2 referitoare la moþiunea simplã nu poate fi fãcutã decât la adresa Guvernului ºi a membrilor sãi, aºa cum se aratã în alin. 1. Este acelaºi articol.

Aceeaºi prevedere este subliniatã în alin. 2 din art. 152 din Regulamentul Senatului. Este adevãrat cã în art. 148 din regulament se defineºte moþiunea simplã, deci, ca fiind o exprimare a poziþiei Senatului într-o problemã de politicã internã sau externã, dar la alin. 3 se aratã cã moþiunea trebuie sã fie întocmitã corespunzãtor actelor juridice ale Senatului. Ca atare, trebuie sã existe o manifestare de voinþã care sã creeze obligaþii Guvernului ºi membrilor sãi, ºi nu altei instituþii, de exemplu, Senatului.

Alin. 2 al art. 150 din regulament spune clar Ñ ºi am lucrat la acest regulament Ñ, spune clar: ”Preºedintele Senatului nu va supune dezbaterii moþiunile, dacã nu îndeplinesc cerinþele prevãzute de art. 148 mai sus-menþionat.

ªi eu socotesc Ñ ºi consideraþi ºi dumneavoastrã, citind textul moþiunii Ñ cã nu se îndeplinesc aceste condiþii.

ªi acum, merg mai departe ºi vã arãt ce se poate întâmpla, în cazul în care noi dezbatem ºi votãm aceastã moþiune.

Deci, dat fiind faptul cã alin. 2 din art. 151 prevede interdicþia de amendare a textului, aºadar textul nu poate fi schimbat, ar însemna ca, o datã cu eventuala admitere a moþiunii, Senatul, noi, am fi obligaþi sã organizãm dezbaterea în plen privind regimul juridic al limbilor regionale sau minoritare, sã ratificãm obligatoriu Carta europeanã a limbilor regionale, sã îngheþãm dezbaterea la Legea administraþiei publice locale, sã amânãm cel puþin un an dezbaterile mai sus menþionate la Legea administraþiei publice locale.