Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·2 martie 2001
Senatul · MO 25/2001 · 2001-03-02
Aprobarea ordinii de zi
Declaraþii politice rostite de doamna senator Maria Antoaneta Dobrescu ºi de domnii senatori: Corneliu Vadim Tudor, Paul Nicolae Anton Pãcuraru, Mark— BŽla, Adrian Pãunescu, Nicolae-Vlad Popa ºi Liviu Maior
Aprobarea retragerii de cãtre Guvern, conform art. 88 alin. 1 din Regulamentul Senatului, a proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 286/2000 pentru abrogarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 205/2000 privind conversia în acþiuni a creanþelor cuvenite bugetului de stat, bugetului asigurãrilor sociale, bugetului fondurilor speciale ºi Fondului Proprietãþii de Stat la unele societãþi comerciale
Aprobarea retragerii de cãtre Guvern, conform art. 88 alin. 1 din Regulamentul Senatului, a Legii egalitãþii de ºanse între femei ºi bãrbaþi
· procedural · adoptat
61 de discursuri
## Stimaþi colegi,
Vã rog sã vã ocupaþi locurile în salã!
Stimaþi colegi,
Vã rog sã-mi permiteþi sã deschid ºedinþa noastrã de astãzi.
ªedinþa va fi condusã de subsemnatul, asistat de cãtre cei doi secretari, domnul senator Constantin Nicolescu ºi domnul senator Mihai Ungheanu.
Vã anunþ cã din totalul de 140 senatori ºi-au exprimat prezenþa prin intermediul votului electronic 120 de colegi senatori, 4 colegi sunt absenþi motivaþi, probabil cã ºi restul colegilorÉ Iatã, deja avem 124 de colegi senatori prezenþi.
Supun aprobãrii dumneavoastrã ordinea de zi a ºedinþei Senatului din 19 februarie 2001. Vã rog, dacã sunt observaþii, obiecþii la ordinea de zi? Nu sunt. Vã rog sã votaþi!
Cu 96 de voturi pentru, 3 voturi împotrivã ºi 4 abþineri, ordinea de zi a fost aprobatã de cãtre Senatul României.
Intrãm pe primul punct al ordinii de zi: declaraþii politice.
Permiteþi-mi sã vã reamintesc timpii: P.D.S.R. Ñ 28 minute, P.N.L. Ñ 6 minute, P.D. Ñ 6 minute, P.R.M. Ñ 16 minute, U.D.M.R. Ñ 5 minute.
Permiteþi-mi sã dau cuvântul doamnei senator Maria Dobrescu, din partea Grupului parlamentar P.D.S.R.
Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor colegi senatori,
Declaraþie politicã privind copiii ºi tinerii instituþionalizaþi: ”S.O.S. copiii fãrã copilãrieÒ.
Dacã dupã 1989, copiii ºi tinerii strãzii au reprezentat cea mai ºocantã imagine socialã a României, iar politicile din timpul regimului totalitar îi trimiteau pe aceºti necãjiþi ai soartei în aºa-zisele instituþii de îngrijire, am constatat treptat cã dupã Revoluþie, nu numai aceºti copii ºi tineri au devenit copiii ºi tinerii instituþionalizaþiÉ
Stimatã doamnã senator, numai o secundã!
Fac un apel colegial, rog toatã lumea sã închidã telefoanele mobile. Am aceastã mare rugãminte. Este ºi o problemã de respect faþã de cel care vorbeºte de la tribunã.
Scuzaþi-mã, doamna senator! Aveþi cuvântul!
Nu face nimic. Reiau.
Treptat, dupã Revoluþie, nu numai aceºti copii ºi tineri au devenit copiii ºi tinerii instituþionalizaþi, ci s-a mãrit, în ultimii ani, numãrul lor din ce în ce mai mult, prin abandonul familiei chiar de cãtre copii sub sceptrul sãrãciei în familiile lor.
Cine sunt, prin urmare, copiii instituþionalizaþi? Cine sunt copiii stãzii? Cine sunt tinerii care spalã parbrizele, cerºesc sau Ñ ºi mai rãu Ñ furã?
Sunt cei abandonaþi de propriii lor pãrinþi aflaþi la limita limitei sãrãciei materiale ºi morale, sunt cei care îºi pãrãsesc chiar ei conºtient familiile zdruncinate de sãrãcie sau dezorganizate ca instituþie a familiei, sunt cei ai cãror pãrinþi au decedat, sunt Ñ într-un cuvânt Ñ copiii ºi adolescenþii care acum, mai mult ca oricând, au nevoie de ajutor real.
Eroziunea solidaritãþii sociale, reducerea controlului comunitar, sãrãcia, dezmembrarea familiilor, violenþa conjugalã, tratamentul inadecvat al instituþiilor de supraveghere, toate conduc spre o þintã dezastruoasã: excluderea socialã a unui eºantion important de fiinþe umane, marginalizarea acestora, creºterea delincvenþei în rândul minorilor ºi în rândul tinerilor de 18Ð20 ani proveniþi din copiii fãrã copilãrie.
Preocuparea Guvernului României, la ora la care vorbim, pentru soarta copiilor defavorizaþi, a copiilor instituþionalizaþi, este un aspect al transpunerii în fapte a Programului de guvernare pe perioada 2001Ð2004 care, la cap. V prevede îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei, protecþia copilului ºi obiective strategice pentru protecþia copilului.
Parlamentul României a acordat, la 28 decembrie 2000, votul de încredere Guvernului Adrian Nãstase. Iatã cã acest Guvern, conºtient ºi punctual, trece la fapte ºi începe a-ºi onora, nu promisiunile, ci obiectivele clare ale Programului de guvernare, avându-se în vedere responsabilitatea statului în protecþia copiilor aflaþi în dificultate, þinând cont de criteriile stabilite de Consiliul Europei la Copenhaga ºi de Rezoluþia Parlamentului European cu privire la aderarea României la Uniunea Europeanã. Asigurarea ºi respectarea drepturilor acestor copii devine o datorie pentru guvernanþi, dar ºi o obligaþie moralã pentru toþi oamenii care pot ºi vor sã sprijine acordarea ºanselor egale pentru toþi copiii din România.
Parlamentarii P.D.S.R. din toate judeþele þãrii au preluat ca o problemã prioritarã supravegherea ºi sprijinirea aºezãmintelor care reprezintã casa, familia, chiar universul intim al acestor copii care au drepturi egale, constituþionale la educaþie, mai mult, au dreptul la copilãrie.
Vã mulþumesc, domnule preºedinte.
Vã mulþumesc, doamna senator.
Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar P.R.M., domnul senator Vadim Tudor.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**
Domnule preºedinte,
Stimaþi colegi,
Este de datoria mea sã expun în plenul Senatului odiseea pe care au trãit-o mai mulþi senatori ºi deputaþi ai Partidului România Mare în cursul zilei de vineri, 16É
Nu vã aud, s-a întâmplat ceva, domnilor?!
Vã rugãm liniºte!
Éîn cursul zilei de vineri, 16 februarie 2001.
Am s-o fac pentru simplul motiv cã are legãturã cu moþiunea simplã introdusã de noi.
În virtutea dreptului la liberã întrunire prevãzut de Constituþia României, am hotãrât sã rãspund invitaþiei primarului Municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, de a participa la o mare adunare popularã în apãrarea limbii române.
Încã de luna trecutã am fost informat cã se va face tot posibilul sã fiu împiedicat sã mã deplasez la Cluj, aºa cum fusesem înpiedicat sã merg la Alba-Iulia la 1 decembrie 2000.
De data aceasta, am încercat sã-mi iau unele mãsuri de siguranþã. L-am rugat pe unul dintre adjuncþii mei, care este ºi vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor, domnul Corneliu Ciontu, sã ia legãtura cu domnul Radu Timofte, directorul S.R.I., ºi cu domnul general Florin Sandu. Am înþeles cã este comandantul Inspectoratului General al Poliþiei, în orice caz, un om de valoare, un om de caracter pe care-l ºtiu ºi datoritã unei vechi relaþii de prietenie pe care am avut-o cu regretatul sãu frate.
I-am rugat, prin mijlocirea deputatului Ciontu, sã se implice ºi sã se preîntâmpine orice diversiune. Se poate verifica lesne faptul cã aceste dialoguri au avut loc ºi nimeni nu ar putea pretinde cã eu sau alþii din conducerea Partidului România Mare am avea mania persecuþiei, dat fiind faptul cã am mai participat ºi la alte mitinguri de protest, inclusiv cu actualul preºedinte al P.D.S.R., ºi n-am cerut nici un fel de protecþie ºi, de altfel, nici nu s-a întâmplat nici o provocare.
Acum, însã, am fãcut-o pentru cã s-au înmulþit semnalele de alarmã.
Niciodatã nu mi-aº fi imaginat cã unor oameni le poate trece prin minte sã ne ºicaneze sau sã ne întoarcã din drum prin utilizarea unor foarte periculoase manevre aviatice.
Aºa dupã cum ºtiþi, avionul, în care au urcat circa 20 de senatori ºi deputaþi P.R.M., a fãcut un viraj brusc în aer, la nici 10 minute de la decolare, ºi s-a înapoiat pe Aeroportul **Bãneasa.**
Pretextul cum cã pilotul auzise un zgomot suspect la unul din motoare nu rezistã din multe puncte de vedere. Avionul franþuzesc ATR era nou, achiziþionat în 1999.
Cam în acelaºi timp, un alt participant la adunarea de la Cluj, revoluþionarul Nica Leon, era felicitat de un oficial de la Aeroportul **Otopeni** pentru inspiraþia de a lua cursa aviaticã de acolo, pentru cã, citez: ”Avionul în care e Vadim nu v-a ajunge la destinaþie sau va ajunge cu mult mai târziuÒ. ªi în aceastã dimineaþã am vorbit cu domnul Nica Leon ºi rog sã fie chemat la una dintre comisiile Parlamentului ºi sã se verifice ce s-a întâmplat ºi ce e cu acest dialog.
Alþi oameni ne-au mãrturisit cã ºi ei erau informaþi cã s-a dat ordin sã nu pãrãsesc Bucureºtii cu nici un preþ. Numai cã în avion erau ºi oameni bolnavi ºi în vârstã care puteau face un infarct. Nu mai vorbesc de sperietura de moarte pe care au tras-o familiile noastre la aflarea incredibilei veºti.
Personal, am zburat de peste 100 de ori cu avionul Ñ nu de peste 1.000 de ori cum a înþeles eronat presa Ñ de-a lungul ºi de-a latul lumii, am survolat toatã Europa, toatã Africa, toatã Asia, dar niciodatã nu mi s-a întâmplat sã mã aflu într-un avion care se întoarce din drum la câteva minute dupã decolare, de parcã s-ar fi primit o ameninþare cu bomba.
Am aici unÉ Aº ruga presa sã înceteze, domnule preºedinte Vãcãroiu. Nu suntem aici la cabaret politic, nici la Grupul ”Vacanþa Mare.Ò Ce-i cu chicotelile acestea? E obligatoriuÉ
Nu, nu! Vã rog!
Ésã asist la zâmbetele unor oameni pe tema pericolului de a cãdea niºte parlamentari cu avionul? Puþinã decenþã, vã rog!
Am aici o informare a cãpitanului Valentin Vasilescu, fost comandant ºef-adjunct al Aeroportului **Otopeni,** actualmente deputat P.R.M. de Bucureºti, ºi el spune aºa: ”Mi se pare suspectã graba cu care chiar în seara zilei de vineri, 16 februarie 2001, domnul Vasile Þocu, inspectorul ºef al Aviaþiei Civile a pronunþat verdictul cu privire la cauzele incidentului aviatic produs de aeronava ATR 42500 care efectua cursa BucureºtiÐCluj-Napoca. Domnia sa a afirmat cã este vorba de o defecþiune ordinarã, dar anexa nr. 13 a Convenþiei de la Chicago, ratificatã de România în anul 1965, precum ºi actele normative interne elaborate de Departamentul Aviaþiei Civile impuneau, în cazul de faþã, constituirea prin ordinul ministrului transporturilor a unei comisii de anchetã care sã elaboreze un plan în baza cãruia sã fie fãcut un set complet de verificãri. Aceste verificãri aveau rolul sã restrângã la minimum sfera posibilelor cauze care au generat incidentul. Mã îndoiesc cã tehnicienii TAROM, atestaþi în Franþa ºi verificaþi anual dupã regulile Organizaþiei Aviaþiei Civile Internaþionale, pot comite greºeli elementare. În aceeaºi mãsurã, mã îndoiesc ºi cã cei doi piloþi cu experienþã de 20Ð30 de ani la manºã sunt capabili de erori intenþionate, cu atât mai mult cu cât ulterior ei au demonstrat, prin decizia luatã, cã aeronava ºi pasagerii au fost în permanenþã în siguranþã.
Contactând reprezentanþii presei, am aflat cã, în mod neoficial, li s-a transmis faptul cã acest caz este închis, nu mai intereseazã pe nimeni.
Ba intereseazã doamnelor ºi domnilor, în primul rând tot ce þine de aviaþia internaþionalã. Acest incident se adaugã incidentelor care se întâmplã anual în lume. A intrat în computer, a intrat în calculatoare. La pasivul acestei fabrici de avioane din Franþa Ñ ATR Ñ figureazã ºi acest incident care Ñ Doamne fereºte, Ñ putea degenera.
Nu a fost o bombã în avion, dar se pare cã putea sã fie în Piaþa **Avram Iancu** din Cluj-Napoca. Cel puþin aºa au pretins ºefii poliþiei locale, subordonaþi domnului Ioan Rus, ministru de interne, originar din Cluj.
La câteva minute de la debutul adunãrii, aceºtia l-au informat pe primarul municipiului cã s-ar afla o bombã într-o maºinã capcanã de lângã scena improvizatã ºi cã piaþa trebuie evacuatã de urgenþã.
Îþi stã mintea în loc la ce provocãri periculoase poate recurge o poliþie aservitã politic, adicã o poliþie politicã. Asta înseamnã poliþie politicã, o poliþie aservitã politic.
Noroc cã domnul Gheorghe Funar ºi-a pãstrat sângele rece ºi n-a fãcut nici un anunþ la microfon pentru evacuarea Pieþei **Avram Iancu** .
Doamnelor ºi domnilor, în special stimaþi colegi din P.D.S.R.,
Acolo erau între 35.000 ºi 40.000 de oameni, dupã cumÉ
Domnul Verest—y ºi-a adus aminte de ceva. Râde de ce îºi aduce aminte. Aþi fost acolo sã ºtiþi despre ce e vorba?
de explozia bombei. Am aceste documente. Sunt douã procese-verbale.
Mã uit la aceste documente ºi nu-mi vine sã cred cã s-a întâmplat cu adevãrat o asemenea mascaradã în România mileniului III.
Poate credeþi cã hãrþuirea zecilor de mii de români s-a oprit aici. Ei bine, aflaþi cã în jurul orelor 19,00, peste creºtetele mulþimii a trecut în zbor cu toate luminile aprinse, la mai puþin de 100 de metri înãlþime, un avion, de douã ori, la un interval de numai 10 minute. Nu, nu era nici o cursã localã ºi dacã ar fi fost, n-ar fi trebuit sã ºteargã vârfurile copacilor. Totul fãcea parte din manevrele de înspãimântare a românilor care se aflau acolo.
Aflu cã în aceeaºi manierã îºi mutau ruºii garnizoana din Dresda, prin anii 1950Ð1960, dintr-o parte în alta a oraºului în fiecare duminicã pentru a-i speria pe locuitori cu uruitul ºenilelor de tanc ºi a le tãia orice chef de viaþã.
Nu ºtiu ce s-ar fi întâmplat dacã avionul-pirat Ñ Cine i-o fi dat ordin sã decoleze?! ªi de unde?! Ñ ar fi zburat peste capetele românilor ºi a treia oarã, fiindcã începuse spectacolul de artificii ºi acestea s-ar fi putut sã-l loveascã în plin. Ne-am uitat cu spaimã la ceea ce se putea întâmpla.
Aceasta a fost, în câteva cuvinte, vinerea neagrã de care am avut parte numai fiindcã am îndrãznit sã organizãm o manifestare curatã, româneascã închinatã limbii române.
Acei mercenari anonimi nu s-au gândit cã avem ºi noi copii, cã o tragedie se poate estima când începe, dar nimeni nu anticipeazã ce urmãri poate avea ºi ce reacþii ar fi avut populaþia României dacã ni se întâmpla nouã ceva acolo.
Vrea cineva sã mã elimine de pe scena politicã?
Din salã
#15628Nu e în salã, e afarã.
N-am zis Mark— BŽla ca sã nu-i dau drept la replicã. Pãi dumneavoastrã n-aþi fost acolo, domnule! Dumneavoastrã aþi fost fluieraþi acolo. Nu puteaþi sã ºtiþi câþi au fost.
Televiziunile ºi unele ziare au spus cã erau 3Ð4.000 de oameni, dar au dat imagini, cadre luate cu douã ore înainte când abia venea lumea acolo. Avem ºi noi videocasete ºi avem fotografii ºi Piaþa **Avram Iancu** era arhiplinã. E greu sã aduni aproape 40.000 de oameni în toiul iernii.
Deci, vã daþi seama ce panicã îngrozitoare s-ar fi stârnit la difuzarea anunþului despre o bombã, mai ales cã acolo erau ºi copii ºi bãtrâni, ba chiar ºi unii invalizi în cãrucioare. Ce debandadã s-ar fi creat, cum s-ar fi cãlcat bieþii oameni pe picioare!
În stupefianta lor misiune de intoxicare, capii poliþiei locale au mers mai departe, punându-l pe primarul Clujului sã semneze niºte documente cum cã îºi asumã el toatã rãspunderea pentru eventualele victime provocate
Nici o problemã. Anunþ de pe acum cã nu-mi este fricã ºi cã aºa cum ºtiu sã trãiesc pentru þara mea, voi ºti, la nevoie, sã ºi mor pentru þara mea.
Îi rog pe domnii ºi pe doamnele din P.D.S.R., în special, ºi ei ºtiu bine cã am prieteni la care þin în continuare ºi o prietenie nu se ºterge de pe o zi pe alta sau în funcþie de o conjuncturã politicã sau alta.
Imaginaþi-vã cã vã aflaþi dumneavoastrã în acel avion care se întorcea brusc cu 180 de grade ºi ateriza suspect de rapid!
Imaginaþi-vã cã vã aflaþi dumneavoastrã pe un podium, unde venea poliþia, cã este vorba de o maºinã capcanã care va face nu ºtiu câte mii de victime!
Imaginaþi-vã cã vã aflaþi dumneavoastrã într-o piaþã survolatã de un avion la mai puþin de 100 de metri înãlþime cum nu am vãzut nici la mitingurile aviatice!
Aveþi copii, aveþi pãrinþi, este bine cã s-a ajuns pânã aici?
Este în interesul þãrii ca eu sã tac sau sã ies din viaþa publicã un an sau doi?
Nici o problemã. Mã retrag chiar acum.
Va face Guvernul dumneavoastrã lucruri mai bune pentru þarã? Vom fi integraþi, dacã nu mâine, în urmãtoarele luni în structurile europene, despre care doamna Emma Nicholson tot spune încurajând Guvernul P.D.S.R. cã este pe drumul cel bun?
Ca ºi acum un an. Guvernul Isãrescu era pe drumul cel bun, ºi acum 2 ani Guvernul Radu Vasile era pe drumul cel bun, ºi acum 3 ani Guvernul Ciorbea era pe drumul cel bun. Nu cumva e o capcanã care vi se întinde?
Cine nu vrea ca România sã fie pe drumul cel bun? Cine nu vrea ca România sã trãiascã mai bine?
Cine nu vrea sã fim într-o alianþã de securitate colectivã, sã scãpãm odatã de panicile ºi angoasele ºi spaimele ºi mizeria endemicã ce a pus stãpânire pe aceastã þarã?
Toþi vrem. Dar eu vã avertizez amical, cineva trage de timp ºi vã þine de vorbã, pentru a se ruina ºi ce a mai rãmas de ruinat din þara aceasta.
Nu poate nici un guvern sã fie în paralel în douã luntri, ca sã nu folosesc ,ad litteramÔ expresia popularã româneascã.
Nu poþi sã aplici imperativele, poruncile oligarhiei financiare mondiale ºi în acelaºi timp sã satisfaci populaþia. Nu se poate aºa ceva!
Sunt chestiuni care se exclud.
Fireºte cã este sarcina Guvernului învestit de Parlament sã rezolve aceste chestiuni ºi pe fond noi cei de la P.R.M. nu am împiedicat Guvernul sã facã treabã în economia ºi în viaþa socialã româneascã.
Tot ce am vrut noi este sã nu faceþi o greºealã fatalã cu consecinþe mari pentru propriul dumneavoastrã electorat ºi pentru acest partid important pe care, vã asigur cã-l preþuiesc, cã dacã cu-l preþuiam, declanºam ºi noi o canonadã de presã cum a început presa, care aparent vã apãra, ºi care acum vedeþi bine ce a început ºi este numai debutul acestei campanii.
Pentru numele lui Dumnezeu, lãsaþi-ne mãcar, cum se spune într-un cîntec de mare succes, sã nu ne luaþi dragostea, nu ne luaþi limba românã, nici o raþiune politicã internã ºi externã nu vã îndreptãþeºte sau nu-i îndreptãþeºte pe unii lideri ai dumneavoastrã sã cedeze U.D.M.R.-ului ceea ce þãrãniºtii nu au putut sã le dea timp de 4 ani de zile.
Încã se mai poate instaura o atmosferã de concordie ºi de conlucrare între toate forþele politice sãnãtoase ale acestei þãri, pentru a ne urma populaþia, cã altminteri vom fi ca niºte locomotive care vor face politicã înaltã aici, dar garnitura nu va veni dupã noi.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Vã mulþumesc, domnule senator.
Permiteþi-mi sã dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnului senator Pãcuraru Paul.
Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori,
Prin Programul de guvernare pentru perioada 2001Ð2004, Guvernul Adrian Nãstase, dorind sã realizeze o guvernare mai bunã, evident, a anunþat reducerea generalã cu 30% a posturilor din administraþia publicã centralã ºi localã.
Justificarea mãsurii este evident diminuarea cheltuielilor bugetare ºi reducerea, pe cât posibil, a birocraþiei.
Dacã asupra obiectivelor nu putem decât sã fim de acord, asupra modalitãþii de realizare a acestei mãsuri sigur nu putem decât sã ne exprimãm mai mult decât rezerva, siguranþa eºecului unei astfel de mãsuri.
Surpriza pe care am avut-o se datoreazã faptului cã în locul unei analize diferenþiate de la ordonator de credite la ordonator de credite, de la fiecare instituþie în parte, o analizã de gen obiective rezultate ºi cerinþe specifice de personal pentru atingerea obiectivelor, am avut o ghilotinã de 30 de procente care cade brusc asupra tuturor instituþiilor, indiferent sau orb la misiunea, la obiectivele, la angajamentele pe care le are respectiva instituþie în faþã.
Voi ilustra intervenþia mea cu un domeniu de interes public, mai puþin aflat în general în atenþia opiniei publice, dar de o importanþã covârºitoare, cu atât mai mult cu cât spunem cã intrãm în societatea informaþionalã ºi anume cu statistica naþionalã, cu Institutul Naþional de Statisticã ºi Studii Economice.
Trecând peste faptul cã prin includerea sa în Ministerul Dezvoltãrii putem suspecta ideea de politizare a unei instituþii care prin definiþie trebuie sã fie completamente neutrã politicã. Trecând peste asta, voi spune cã aceastã mãsurã s-a abãtut evident ºi asupra instituþiei amintite, ceea ce face ca în locul celor 2.250 de specialiºti în domeniu, la nivel naþional ºi teritorial, existã oficii în cele 40 de judeþe ale României, vom ajunge sã avem 1.570 de specialiºti, numãr cu care în mod categoric ºi absolut România nu-ºi poate realiza nici unul din obiectivele pe care ºi le-a fixat, inclusiv obiectivele de integrare europeanã.
Institutul Naþional de Statisticã este una din singurele instituþii din România care este prezentã în programul naþional de adoptare a _acquis-_ ului ºi a trecut cu bine exigenþele Comunitãþii Europene.
Voi da detalii prin Secretariatul Senatului ºi pentru presã, dar aceastã instituþie este una din singurele care, beneficiind evident de substanþiale ajutoare prin programele PHARE, a reuºit cu adevãrat un nivel de performanþã de care beneficiem toþi, presã, Guvern, Parlament ºi toate celelalte instituþii care ne bazãm judecãþile, evaluãrile, concluziile ºi politicile pe ceea ce face aceastã instituþie.
Este în afarã de orice discuþie faptul cã în loc sã fie ajutatã, ºi are nevoie de mult ajutor, ºi logistic, ºi material, ºi de personal, aceastã mãsurã este aberantã în ceea ce priveºte instituþia, ea nu poate conduce decât la degradarea activitãþii ºi sunt obligat sã atrag atenþia asupra faptului cã specialiºtii din domeniu nu se formeazã de astãzi pe mâine, adicã o datã ce foarfeca a tãiat, completarea sau punerea la loc este foarte grea, nici nu existã motivaþii speciale, fiind în domeniul destul de prost remunerat, dar dincolo de asta specialitatea de statistician este o raritate ºi dupã ce ai pierdut niºte oameni formaþi, inclusiv prin programe comunitare, va fi aproape cu neputinþã sã-i recuperezi.
Solicit prin aceastã declaraþie Guvernului ca mãcar în ceea ce priveºte aceastã instituþie sã judece cu diferenþã, cu logicã ºi cu mãsurã, dacã vrea sã iasã din confuzie, pentru cã dacã nu asta va face, vom fi în situaþia în care, în locul unor cifre ºi informaþii exacte, vom avea minciuni ºi adevãruri absolut mincinoase.
Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc, domnule senator.
Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Mark— BŽla.
## Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Am ascultat cu interes povestea romanþatã a mitingului din Cluj de acum câteva zile ºi m-a impresionat aproape pânã la lacrimi voinþa partidului respectiv de a ajuta ºi de a accelera integrarea þãrii noastre în structurile europene ºi euroatlantice.
Realitatea, însã, nu este chiar aºa de romanþatã, dimpotrivã este una durã ºi tristã.
Mitingul de la Cluj, marea adunare, care, din fericire, a fost destul de micã, deci acest miting de la Cluj a fost o acþiune extrem de periculoasã în ceea ce priveºte eforturile noastre, ale celorlalte formaþiuni politice din Parlamentul României, de a accelera într-adevãr integrarea þãrii noastre în structurile euroatlantice ºi europene.
Prin aceastã declaraþie politicã aº fi putut, bineînþeles, pur ºi simplu sã resping calomniile ºi afirmaþiile calomnioase aduse la adresa organizaþiei reprezentate de cãtre mine ºi la adresa unor colegi nominalizaþi la acel miting.
Presa, din fericire, a dat dovadã de bun-simþ, presa a dat dovadã de bun-simþ atunci când nici nu a citat o serie de calomnii spuse la acel miting, unde am fost numiþi spioni, unde am fost somaþi sã ne întoarcem în Asia, unde în mod simbolic, bineînþeles, deocamdatã s-a propus analiza sângelui la un coleg senator din Senatul României fãcând parte din Grupul U.D.M.R.
Acestea sunt acuzaþii ºi afirmaþii calomnioase, le respingem, bineînþeles, ºi eventual subliniem cã astfel de calomnii de obicei se pedepsesc de cãtre lege.
Totuºi, nu am venit la acest microfon pentru a face aceastã afirmaþie.
Am venit la acest microfon sã pun întrebarea: oare cine sunt adevãraþii patrioþi, stimaþi colegi?
Oare cine sunt cei care ajutã într-adevãr România sã-ºi accelereze procesul de integrare în Europa?
Cei care organizeazã astfel de mitinguri, cei care printr-o astfel de acþiune reuºesc sã obþinã tristul rezultat ca ambasadorul Statelor Unite sã-ºi amâne cãlãtoria la Cluj ºi prin aceastã amânare sã dea un semnal foarte clar în legãturã cu imaginea noastrã creatã de cãtre cei care au organizat acest miting ºi au participat la acest miting?
Cine sunt adevãraþii patrioþi?
Cei care încearcã cu orice mijloace ºi prin orice instrumente sã împiedice o adevãratã convieþuire ºi o adevãratã conciliere între Majoritate ºi Minoritate?
Care încearcã prin orice mijloace ºi prin orice acþiuni sã împiedice o colaborare care s-a conturat în anii precedenþi între Majoritate ºi Minoritate, între reprezentanþii într-adevãr responsabili ai Majoritãþii ºi ai Minoritãþii?
Cine sunt adevãraþii patrioþi, stimaþi colegi?
Cei care prin aceastã colaborare ºi optând pentru acest dialog, pentru un dialog între români ºi maghiari, într-adevãr încearcã sã ajute þara noastrã sã se integreze, sã-ºi relanseze economia, sã iasã din criza economicã ºi socialã actualã ºi sã se apropie de Europa, sau cei care prin fel ºi fel de acþiuni încearcã sã împiedice acest dialog?
Stimaþi colegi,
Noi am optat ºi în anii precedenþi, am optat în acest deceniu, optãm ºi în prezent ºi vom opta în continuare pentru acel dialog la care m-am referit, vom opta pentru dialogul cu dumneavoastrã, pentru un efort comun ºi solidar pentru integrarea României în structurile europene ºi euroatlantice. Vã mulþumesc.
Da, mulþumesc, domnule senator. Are cuvântul domnul senator Adrian Pãunescu.
Domnule preºedinte,
Am ºi eu dreptul la replicã?
Mai aveþi 4 minute, puteþi lua cuvântul ºi atât.
## Domnilor colegi,
## Domnule preºedinte,
Se întâmplã sã nimeresc la microfon în plin crater al vulcanului verbal. Asta nu mã va împiedica sã încerc sã-mi pãstrez calmul ºi sã induc ºi celor care mã ascultã o stare de reflecþie ºi de calm ºi eventual de dorinþã de decizie tãioasã ºi urgentã.
Am aºteptat sãptãmâna trecutã o replicã din partea oricãruia dintre noi la strigãturile incalificabile care s-au rostit pe un stadion de hochei din România, lozinci la adresa unei þãri întregi ºi la adresa Majoritãþii, ca ºi alte lozinci mizerabile.
Nu a spus nimeni nici un cuvânt ºi poate fiecare dintre noi a fost în situaþia în care m-am aºezat ºi eu ºi anume de a vorbi dupã returul de la Bucureºti. Din pãcate, trebuie sã spun cã provocãrile, urâte precum ar fi: _Românii sunt þigani,_ sau: _Veþi veni aici cu paºaport,_ li s-a rãspuns cu alte jeguri, cum ar fi: _Afarã, afarã cu ungurii din þarã,_ lucru de care eu mã desolidarizez, deºi, desigur, ºtiu cã este un efect care poate sigur deveni cauzã.
Nu în aceºti termeni se poate pune problema raporturilor dintre majoritatea româneascã ºi minoritatea maghiarã din România.
ªi cred cã este rostul intelectualilor, inclusiv al celor de naþionalitate maghiarã, inclusiv al celor de naþionalitate românã, sã intervinã ºi sã lumineze pe oamenii care se pot lãsa târâþi în confruntãri ºi încordãri peste mãsura firescului.
Sigur cã este urât, este incalificabil ºi sã spui ”Afarã, afarã cu ungurii din þarãÒ!, sã jigneºti pe unii dintre compatrioþii tãi, dar este peste mãsurã de urât sã vorbeºti despre România în termenii în care s-a vorbit la Miercurea-Ciuc.
Eu nu-i învinovãþesc pe suporterii sportivi, care se pot lesne lãsa antrenaþi în astfel de provocãri.
Eu cred cã intelectualii ºi autoritãþile trebuie sã intervinã hotãrât ca lucrurile sã se opreascã aici ºi sã se facã paºi înapoi, respectându-se dreptul legitim al acestei þãri de spera cã va fi ºi mâine aceeaºi, cã toþi cetãþenii ei vor fi egali în faþa lui Dumnezeu.
Dacã se discutã în termenii aceºtia, _cu paºapoarte,_ cu _românii þigani,_ se ajunge la _”afarã, afarã cu ungurii din þarãÒ,_ ceea ce, repet, nu este în concepþia mea ºi nu cred cã poate fi în concepþia oricãrui participant la procesul de refacere a acestei þãri, în graniþele ei fireºti ºi în structura ei totalã, inclusiv cu ungurii din þarã, în starea de normalitate în care trebuie sã-i aducã intelectualii lor.
Mã surprinde cã nimeni dintre colegii udemeriºti nu se considerã datori sã ia poziþie mãcar în mãsura în care sã se delimiteze de acest fapt, aºa cum eu mã delimitez de aceia care, provocaþi de situaþia de la Miercurea-Ciuc, au ajuns sã cearã ieºirea ungurilor din þarã.
Nu este aceasta, desigur, concepþia mea ºi nu poate fi concepþia nici unui iubitor de þarã, dar este, hotãrât lucru, momentul sã lucrãm la cauze.
Am propus, doamnelor ºi domnilor, în acest Senat, în mai multe ocazii, inclusiv unele vechi, de exemplu, sã se jure de cãtre aleºii poporului pentru credinþa lor faþã de acest popor, faþã de aceastã þarã.
Din pãcate, lucrurile au trenat ºi acum constat, sigur cu surprindere, dar ºi cu puþinã pãrere de rãu, cã eu am spus ºi cineva a scris. Domnul senator Nicolae-Vlad Popa, senator P.N.L. de Braºov, a înaintat o problemã legislativã în care, mãcar pentru faptul cã am fost un înainte-mergãtor în acest domeniu, mã putea întreba ºi pe mine, nu era nici un cost, nu, cu privire la proiectul de lege privind jurãmântul, cam aºa ar trebui sã stea lucrurile ºi eu vã propun sã vã gândiþi la aceasta ºi eu salut gestul dumneavoastrã, dar cred cã trebuie sã facem puþinã istorie, sã respectãm istoria.
ªi, în acest sens, nu sunt împotrivã, dimpotrivã sunt pentru acest gest care ar trebui urmat de o rapidã luare în discuþie a jurãmântului.
Pentru a vedea care este atmosfera din lume ºi din Europa, faþã de care noi avem atâtea gelozii de marginali, am sã vã spun un lucru care este important, este foarte important ºi priveºte pe un frate al nostru român, un aromân din Grecia.
În ziarul **Ziua** din 13 februarie 2001 se scrie cã: ”O organizaþie pentru drepturile omului, cu sediul la Atena, a protestat faþã de condamnarea lui Sotiris Bletsas, membru al Societãþii de culturã a aromânilor din Grecia, de cãtre un tribunal local, la începutul lui februarie 2001, la 15 luni de închisoare ºi la plata unei amenzi de 500.000 drahmeÒ; deci cam 1.500 de dolari. Domnul Sotiris Bletsas fiind acuzat cã a rãspândit informaþii false.
Iatã ce informaþii rãspândise el ºi pentru care a fost condamnat.
El a distribuit la un festival al aromânilor o publicaþie a Uniunii Europene, nefericitul!
Cu ce se ocupã el? Auziþi, sã distribuie o publicaþie a Uniunii Europene în care sunt menþionate minoritãþile - lingvistice care trãiesc în Grecia: aromânii, macedonenii, turcii!
Acuzaþiile împotriva lui Bletsas au fost formulate de reprezentantul Partidului Noua Democraþie, domnul Haitidis.
Ziarul **Ziua** ne informeazã în continuare cã Grecia recunoaºte doar existenþa unei minoritãþi religioase ºi lingvistice numite ”musulmanii din TraciaÒ, ºi cã organizaþiile, în a cãror titulaturã este specificatã existenþa unor minoritãþi naþionale, nu pot fi înregistrate oficial.
Deºi majoritatea aromânilor îºi spun greci, simpla referire la identitatea lor lingvisticã a fost condamnatã de autoritãþi Ð se spune în comunicatul organizaþiei.
Onorat Senat,
Eu sunt un admirator, un iubitor, aproape un fiu vitreg al Greciei eterne, dar mã alãtur celor ce luptã pentru dreptul la identitate ºi pentru dreptul la cuvânt al tuturor ºi pretutindeni.
Reamintesc, în acest fel, tuturor ºi pretutindeni, ce deosebire este între realitatea din þãri europene cum este Grecia ºi realitatea româneascã, þarã în care, o ºtim toþi, fiecare cetãþean al fiecãrei minoritãþi are toate drepturile ºi uneori câteva privilegii pe deasupra. Închei cu versurile din Imnul aromânilor.
”Pãrînteasca dîmandare
Ne sprejurã cu foc mare
Blãstemarî s-aibã-n casã
Cari de limba lui s-lasãÒ.
Ultima parte a declaraþiei mele politice se referã la o situaþie gravã care nu este una judeþeanã, este una naþionalã, ea este ºi punctualã, dar are ºi o semnificaþie mai largã, ºi anume apropierea de prãbuºire a uneia din marile uzine româneºti, ARO din Câmpulung-Muscel.
Aº vrea sã vã informez cã dacã nu se intervine acum, cel puþin în ridicarea plafonului de credit, de la 13 miliarde lei la 30 de miliarde lei pentru finanþarea producþiei de export, pentru care existã comenzi, dacã acreditivul deschis în B.C.R. nu ajunte la aceastã sumã, iatã, uzina va muri.
Ea nu are bani sã finanþeze producþia pentru export ºi cad contractele pe care le are cu þãri din lumea de azi.
Decapitalizarea pe parcursul întregii perioade, fluxurile reduse de numerar, deficienta finanþare a producþiei, reducerea continuã a capitalurilor proprii, ca sursã a finanþãrii mijloacelor circulante necesare continuãrii producþiei, stoparea totalã a investiþiilor, prãbuºirea pieþei auto din România în anul 2000, povara datoriilor acumulate în mulþi ani cu majorãri, penalizãri ºi dobânzi cu sume foarte mari, iatã realitãþile de la ARO!
Astãzi, dobânzile ºi dobânzile la dobânzi au ajuns sã încovoaie oricare întreprindere din România.
Bun venit, domnule prim-ministru!
Este momentul ca în Legislativul României ºi Senatul în care noi ne facem datoria sã se acþioneze pentru ca marile uzine sã nu fie distruse. E salutarã coincidenþa cã tocmai în acest moment primul-ministru Adrian Nãstase ºi colegii sãi din Executiv intrã în salã, pentru cã dumnealor au oprit câteva din dezastrele în curs, inclusiv cel de la Cãlãraºi. Este momentul sã se intervinã ºi pentru ARO Câmpulung-Muscel.
Nu sunt lucruri fantasmagorice, nu sunt din afara puterii noastre de a acþiona, ele sunt în puterea noastrã. Chestiunea e sã nu intervenim prea târziu, când moartea se va fi instalat asupra întregii economii naþionale româneºti.
Despre aceasta am vrut sã vorbesc ºi aº spune cã toate celelalte cad în penumbra acestei preocupãri fundamentale: **relansarea producþiei** .
O sã mã ocup de acestea ºi la interpelãri, o sã vã povestesc despre berbecuþii care au ajuns un obiect de disputã între producãtori ºi speculanþi ºi, din pãcate, speculanþii au câºtigat, deocamdatã.
Repet: singura noastrã soluþie este sã intervenim de urgenþã pentru relansarea producþiei, inclusiv a producþiei de inteligenþã româneascã.
Vã mulþumesc, domnule senator.
Grupul parlamentar P.N.L. mai are la dispoziþie 2 minute.
Dau cuvântul domnului senator Popa Nicolae.
Oricum, doream sã dau ºi un rãspuns în legãturã cu acuzaþia care mi s-a ridicat.
Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Domnule prim-ministru,
Nu este vorba de a copia, nu este vorba de a plagia, nu este vorba de a copia intenþia nimãnui Ð domnul preºedinte Quintus mi-e martor: la prima ºedinþã a grupului parlamentar am pus aceastã întrebare, de ce nu se aplicã Regulamentul Senatului ºi nu se organizeazã
ºedinþa privind jurãmântul senatorilor? ªi am primit explicaþiile necesare, am cercetat domeniul, am vãzut cã Legea statutului senatorului ºi deputatului este înmormântatã, am extras din ea prevederea privind jurãmântul, pentru ca sã simplific calea spre o lege organicã cât mai rapid, ºi am aflat ulterior cã existã ºi un proiect de lege care a trecut prin Camera Deputaþilor, venit ulterior înregistrãrii cererii mele; deci ca atare fiecare senator poate sã depunã amendamente ºi pot spune cã-i mulþumesc domnului Pãunescu, domnului senator Pãunescu, cã mi-a impulsionat aceastã activitate de a face înainte de prima sesiune ordinarã a acestui Parlament aceastã iniþiativã.
Era totuºi ºi a mea.
Vã mulþumesc.
Aºa este, domnule senator, este ºi a dumneavoastrã, este a Senatului României, pânã la urmã se va discuta legea de la Camera Deputaþilor ºi eu rãmân doar un iniþiator de amendament, poate ºi dumneavoastrã, sper.
Domnule preºedinte,
Toate formaþiunile politice care au reuºit sã câºtige încrederea electoratului ºi au intrat în Parlament ºi-au definit linia lorÉ
Vã rog, vã ascultãm, încheiaþi!
É ºi-au definit linia lor politicã externã spre integrarea euroatlanticã.
Constatãm, însã, cã între cuvintele ºi faptele politice actuale sunt diferenþe enorme care dãuneazã intereselor þãrii noastre.
Evident cã toate demersurile noastre privind integrarea pot rãmâne fãrã rezultat favorabil dacã partenerii noºtri nu le agreeazã, dar mai ales dacã aceºtia nu au încredere în noi.
Partenerii noºtri ne monitorizeazã ºi ne cunosc.
Vã rog sã mã credeþi cã deºi sunt liberal ºi deci sunt un anticomunist, nu sunt obsedat însã de fantomele comunismului ºi ale Securitãþii.
Partenerii noºtri din Occident care au fost de-a lungul rãzboiului rece, unii, victimele comunismului ºi ale poliþiei politice comuniste, devin foarte atenþi când în România apar în discuþiile opiniei publice oameni ºi fapte legate de aceastã perioadã de tristã amintire, mai ales dacã aceºtia sunt numiþi în funcþii publice, cu motivarea cã deºi respectivul ofiþer de informaþii externe, deºi acesta a fost ofiþer de informaþii externe, ºi-a fãcut datoria faþã de þarã.
Obstacolele în calea integrãrii ni se datoreazã nouã în principal.
Cine poate crede oare cã oamenii de bunã-credinþã din Occident au uitat, de exemplu, cã domnul Iliescu ºi chiar domnul Nãstase provin din nomenclatura comunistã, cã România a fost victima mineriadelor, cã acelaºi cuplu IliescuÐNãstase a semnat, în 1991, Tratatul cu Uniunea Sovieticã, care interzicea României intrarea în N.A.T.O.
Rezultatul obþinut de Partidul România Mare la alegerile din anul 2000 a fost aspru comentat, ca fiind o reorientare cãtre trecut a electoratului respectiv, confirmat de fapt de vizita în Irak a unor parlamentari, de motivaþia realã a moþiunii de astãzi ºi de insultele adresate la Cluj ambasadorului american.
Dacã vrem cu adevãrat sã ne reintegrãmÉ
Domnule senator, domnule senator! Încã o datã, v-am dat cuvântul, în continuare, sã încheiaþi, nu sã începeþi o declaraþie politicã.
Numai 10 secunde. Eram pe declaraþie politicã.
Aþi epuizat timpul demult. V-am mai dat încã douã minute în plus.
Vã rog sã încheiaþi!
Dacã vrem cu adevãrat sã ne reintegrãm în Europa, sunt necesare fapte de necontestat cu care sã recâºtigãm încrederea acestor parteneri. Ca atare, trebuie sã dãm dovadã de seriozitate, sã ne respectãm cuvântul dat, sã avem o atitudine corectã ºi sã promovãm stabilitatea legislativã, care sã se bazeze pe dreptul comunitar ºi pe valorile civilizaþiei.
Mulþumesc.
Aþi încheiat?
Vã mulþumesc, domnule senator! Grupul parlamentar al P.R.M. mai are la dispoziþie 3 minute pentru declaraþii politice.
4 minute, domnule preºedinte.
3 minute sunt.
Domnule preºedinte,
Nu puteþi fi depozitarul adevãrului absolut!
Nu, dar este în cadrul timpului acordat.
Dacã mi s-ar fi dat un drept la replicã, nu mai era cazul.
Vreau sã îi spun ºi domnului Popa, pe care l-am vãzut ºi l-am auzit acum pentru prima oarã, ºi domnului
BŽla Mark—, cã nu l-a insultat nimeni pe ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Cluj. Dacã produceþi o dovadã înregistratã, filmatã, audio-video, eu prezint scuze. Nu l-am insultat. Tot ce am spus eu, în contextul unei chestiuni artificiale provocate de Domnia sa, am amintit de existenþa unui raport al Departamentului de Stat dat publicitãþii în urmã cu câteva luni ºi în care domnul Rosapepe era considerat unul dintre cei mai slabi ambasadori americani din Europa. Pãi, aceasta au spus ºefii lui de la Departamentul de Stat. ªi ca dovadã cã este destul de slab este cã a participat ºi el la o privatizare la Reºiþa ºi a ieºit un tãmbãlãu îngrozitor. De dimineaþã pânã seara blocheazã, bieþii oameni, drumurile. Sã se ducã acum, Rosapepe ºi sã stingã vâlvãtaia pe care a provocat-o chiar el. În rest, nu avem nimic împotriva unui reprezentant al Statelor Unite ale Americii.
Vreau sã îl asigur pe domnul BŽla Mark— cã el poate fi un poet mai bun decât era când lucra la gazetele pioniereºti. Aþi lucrat la revistele pioniereºtiÉ
Nu am lucrat!
Ba da, eraþi pe-acolo, vã spãlaþi maºinuþa în faþa **Casei Scânteii,** cu o stropitoare în formã de elefãnþel, din plastic. Pãi, dar cum? ªi eram eu în **Casa Scânteii.** Dar vã admir pentru chestiunea aceasta ºi vã tratez cu simpatie. Cãlcaþi vertiginos pe urmele unui poet din epocã. El spunea aºa: ”ªi mai trece o noapte, ºi mai trece o zi,/ Se ascute lupta dintre clase,/ Iar chiaburii se vãdesc a fi,/ Elemente tot mai duºmãnoaseÒ. Aºa ne-aþi demascat pe noi acum, de parcã am fi niºte duºmani ai prieteniei dintre poporul român ºi minoritatea maghiarã.
Nu avem, domnule, nimic cu minoritatea maghiarã! Dar Ñ uite! Ñ vã dau un singur exemplu. ªi profit cã este aici ºi domnul prim-ministru, Adrian Nãstase, ºi acest titan al gândirii, cu cap de Iorga, din Botoºani, Octav Cozmâncã, sã vedeþi dacã este bine, sã vedeþi dumneavoastrã dacã este bine ce s-a întâmplat, în urmã cu câteva sãptãmâni, la Biserica Reformatã din Cluj. Haideþi sã punem lucrurile pe fãgaºul normal! Deci, era ceremonia de învestire a lui Pop GŽza în funcþia de episcop reformat din Ardeal. Festivitatea a început cu intonarea imnului de stat al Ungariei, iar în bisericã a fost arborat un singur drapel, fireºte, al Ungariei. Secretarul de stat pentru culte din Guvernul Nãstase, pe nume Tãnase, a citit decretul domnului Ion Iliescu privind confirmarea episcopului, dupã care ºi decretul ºi alocuþiunea domnului Tãnase au fost traduse imediat în ungureºte. Mai mare umilinþã nici nu se putea! Aceasta a avut loc la Cluj-Napoca, în condiþiile în care limba maghiarã nu este oficializatã ca a doua limbã a României, darãmite dacã noi legiferãm, cu mâna noastrã, o asemenea anomalie. În mãsura în care mi-au mai rãmas câteva secunde, vreau sã vã anunþ cã am primit prin fax, chiar acum, ”Apelul intelectualitãþii clujene pentru apãrarea limbii româneÒ, semnat de câteva sute de intelectuali, în frunte cu câþiva profesori universitari: Dumitru Protase, Ioan Alexandru Creºan ºi cu alþii. Primele cuvinte sunã bine pentru oameni de carte, cum sunt domnii: Rãzvan Teodorescu, Sergiu Nicolaescu, George Pruteanu, Adrian Pãunescu, ºi ceilalþi pe care îi asigur de preþuirea mea. Este un prilej de meditaþie pentru toatã lumea, inclusiv pentru noi. Într-un moment hotãrâtor pentru destinele poporului român, intelectualii clujeni îºi exprimã îngrijorarea faþã de pericolul care ne ameninþã prin aplicarea actualului proiect al Legii administraþiei publice locale Ð oficializarea limbii maghiare caÉ
Suntem deja la dezbateri?
Nu, nu! Este dreptul meu, este o declaraþie politicã, da?
Nu am înþeles.
Nu, v-aþi grãbit. V-aþi grãbit, aþi venit mai repede, dar nu este nici o problemã. Nu numai pentru aceasta noi vã iubim!
Oficializarea limbii maghiare, ca a doua limbã în administraþia publicã localã, este un atentat la demnitatea noastrã naþionalã. Aceasta o spun intelectualii clujeni.
O singurã frazã vreau sã vã mai spun.
În 1996, înaintea semnãrii Tratatului România Ð Ungaria, liderii U.D.M.R., în frunte cu distinsul nostru coleg, domnul Mark— BŽla, militau pentru autonomia lingvisticã. Vã mai aduceþi aminte de sintagma aceasta? Iatã politica paºilor mãrunþi. Ce nu aþi reuºit în 1996, vreþi sã faceþi acum: autonomie lingvisticã.
Imediat, voi formula o concluzie, cum spunea domnul Oliviu Gherman, ºi a rãmas în analele Parlamentului României pentru aceastã unicã contribuþie, dar de mare valoare.
Vreau sã vã spun cã U.D.M.R. se aflã în ilegalitate, pânã nu se înscrie la tribunal conform Legii partidelor politice nu are dreptul sã primeascã bani nici ca uniune culturalã, nici ca partid politic. ªi nu mã credeþi pe mine? Vã trimit la un ziar important al þãrii, **Adevãrul** , care în 1999, sub semnãtura domnului Dorin Suciu, a scris: ”Dumnezeule, ce de bãnet!Ò Câte miliarde de forinþi ºi câte zeci de mii de mãrci au înghiþit unele cãpetenii ale U.D.M.R.! Nu cumva dumneavoastrã nu reprezentaþi interesele minoritãþii maghiare, care, încet-încet, se va înscrie în Partidul România Mare?
Grupul parlamentar al P.R.M. ºi-a epuizat timpii. Ultimul vorbitor, din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul senator Liviu Maior.
Domnule preºedinte al Senatului, Domnule prim-ministru,
Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor senatori,
Intervenþia mea va fi scurtã ºi ea a fost generatã de afirmaþii care s-au rostit de la aceastã tribunã ºi care ne-au readus în minte discursurile pe care le-am suportat vreo 4 ani de zile, în aceeaºi clãdire, în legãturã cu neocripto, în legãturã cu tot felul de alte denumiri care erau foarte dragi unui partid. Vãd cã le preia alt partid ºi care a fost sancþionat la momentul respectiv.
Eu m-am sãturat sã tot aud discursuri în care se vorbeºte despre Uniunea Sovieticã, acum, când Uniunea Sovieticã nu mai existã. M-am sãturat sã aud discursuri despre tot felul de persoane al cãror trecut, sau cel puþin ºtampila care se pune pe ei este datã, probabil, la ”NufãrulÒ, dar nu în conºtiinþa oamenilor. ªi m-am sãturat, în contextul în care România îºi are problemele ei, sã ne tot luptãm cu un trecut care, sã ºtiþi, nu ne mai serveºte la nimic. Aºa cum þara aceasta a fost întoarsã cu faþa la trecut, vreme de 4 ani de zile, ea trebuie acum sã o întoarcem cu faþa spre viitor, cã am pãºit în mileniul III, doamnelor ºi domnilor! ªi cred cã asemenea remarci la adresa unor persoane, care sunt convins cã se pot apãra singure mai bine decât dacã le apãr eu, nu îºi mai au locul ºi sunã, vã spun drept, ca niºte declaraþii din acestea de mai bine de o jumãtate de secol în urmã. Sã terminãm o datã cu aceastã ”inchiziþieÒ ºi cu aceste afirmaþii care ne pun într-o posturã de acum ridicolã!
Eu vã mulþumesc pentru atenþie.
Am încheiat declaraþiile politice.
Înþeleg cã existã o cerere pentru dreptul la replicã. Domnul senator Mark— BŽla, pentru un minut. Vã rog frumos, nu mai pronunþaþi nume.
Numai câteva fraze, domnule preºedinte.
Vã ascultãm.
Vã mulþumesc.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Ca replicã sau ca niºte elemente de autobiografie, cã am fost apostrofat în legãturã cu biografia mea. Deci, sunt nevoit sã vã informez cã am absolvit Facultatea de filologie de la Cluj, în anul 1974. Între 1974 ºi 1976 am fost profesor la Sântana de Mureº, profesor de limbã francezã ºi maghiarã. Între timp am fãcut ºi stagiul militar, ºi din 1976 pânã în 1989 am fost redactor la o revistã literarã din Târgu-Mureº. Aºadar, nu am lucrat la nici un fel de revistã pioniereascã sau alte reviste din Bucureºti; nici pe departe, **Casa Scânteii.** Eu aºa ºtiam, cã informaþiile partidului respectiv sunt cu mult mai exacte decât ceea ce a fost relatat aici, dar am fost nevoit sã mã înºel.
În ceea ce priveºte evenimentul acela de la Biserica Reformatã din Cluj-Napoca, am fost prezent ºi eu. Secretarul de stat a onorat cu prezenþa Domniei sale acel eveniment festiv, a þinut un discurs în limba românã ºi discursul Domniei sale nu a fost tradus în limba maghiarã, fiindcã nu a fost necesarã o astfel de traducere. Cei prezenþi de acolo, bineîneþeles cã au înþeles limba românã.
A treia problemã: Uniunea Democratã Maghiarã din România este înregistratã ca o organizaþie a unei minoritãþi naþionale ºi, în aceastã calitate, conform Legii partidelor politice, atât în ceea ce priveºte participarea în alegeri, cât ºi în ceea ce priveºte prezenþa în Parlament este asimilatã cu partidele politice.
Vã mulþumesc.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Vã mulþumesc, domnule senator.
## Stimaþi colegi,
Trecem la punctul urmãtor, pct. 2 al ordinii de zi. Avem o solicitare a Guvernului pentru retragerea din Senat a douã proiecte de lege. În conformitate cu prevederile art. 88 alin. 1 din regulament, putem da curs unei asemenea cereri, având în vedere cã cele douã proiecte de lege nu au intrat în dezbatere generalã ºi, în consecinþã,
Vot · approved
Aprobarea ordinii de zi
Al doilea proiect de lege: egalitatea de ºanse între femei ºi bãrbaþi.
Dacã sunt observaþii? Nu sunt. Vã rog sã votaþi!
Cu 94 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivã, 5 abþineri, ºi aceastã cerere a fost aprobatã de Senatul României.
Trecem la punctul urmãtor.
Cer cuvântul, domnule preºedinte.
Vã ascultãm, domnule senator.
Sigur, domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor colegi, este foarte important ce ne-a spus domnul senator Mark— BŽla aici, cu privire la viaþa sa. Dar, eu sunt curios, ce poziþie are U.D.M.R. faþã de lucrurile pe care le-am pus în discuþie de la Miercurea-Ciuc ºi Bucureºti? Este o chestiune de conºtiinþã a fiecãrui intelectual de naþionalitate maghiarã din România sã exprime un punct de vedere, aºa cum eu m-am delimitat, cu hotãrâre ºi indignare, de cei care au strigat: ”Afarã, afarã cu ungurii din þarã!Ò Ce pãrere au dânºii despre împrejurarea cã în România, la Miercurea-Ciuc s-a strigat: ”Voi veþi veni, la anul, cu paºaport aici, la noi, în secuimeÒ!!! sau ”Românii sunt þigani!Ò Totuºi, trebuie sã ºtim un punct de vedere.
## Domnule preºedinte,
Dacã vreþi sã schimbãm ordinea de zi ºi sã facem o dezbatere, vã rog, sã procedãm ca atare.
Stimaþi colegi, stimate coleg Adrian Pãunescu,
Sunt convins, cu prima ocazie, colegii de la U.D.M.R. o sã ne dea un rãspuns. Nu acum, pentru cã avem o ordine de zi. Am depãºitÉ
Dar nu era la ordinea de zi ce ºcoalã a fãcut domnul senator Mark— BŽla!
Era un drept la replicã, nu vã supãraþi. Era un drept la replicã la o problemã ridicatã de noi.
Permiteþi-mi sã intrãm în pct. 3 al ordinii de zi: dezbaterea Moþiunii privind armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare, iniþiatã de 36 de senatori aparþinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare.
Rog sã se prezinte moþiunea.
Are cuvântul domnul senator Dumitru Badea.
Procedurã, domnule preºedinte!
Dupã prezentarea moþiunii.
”Subsemnaþii senatori, aflaþi în exerciþiul unui mandat reprezentativ, în baza prevederilor art. 64 ºi 111 alin. 2 din Constituþia României ºi ale art. 148 din Regulamentul Senatului, depunem prezenta moþiune.
Scopul? Armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privid protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare, amânarea finalizãrii de cãtre Parlamentul României a Legii privind organizarea administraþiei publice locale ºi regimul general al autonomiei locale, pânã la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.
Într-o societate pluralistã, documentele internaþionale privind protecþia drepturilor persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale au un rol esenþial în stabilirea unei vieþi democrate. În baza acestora se asigurã respectarea identitãþii lor etnice, lingvistice, culturale ºi religioase ºi, totodatã, se creeazã condiþii corespunzãtoare care sã le permitã sã îºi exprime, pãstreze ºi dezvolte aceastã identitate.
Considerând cã numai un climat de toleranþã ºi dialog contribuie la îmbogãþirea culturalã a societãþii ºi previne divizarea ei, noi, semnatarii prezentei moþiuni, propunem colegilor parlamentari o dezbatere care sã fie finalizatã prin adoptarea mãsurilor propuse în dispozitivul moþiunii cu privire la cadrul juridic ºi limitele folosirii în România a limbilor regionale sau minoritare în administraþia publicã localã, învãþãmânt, justiþie, culturã.
Propunem ca dezbaterea sã aibã în vedere Constituþia României, art. 1 ºi 13, Pactul internaþional relativ la drepturile civile ºi politice al Naþiunilor Unite, Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale a Consiliului Europei, Actul Final de la Helsinki, Documentul Reuniunii de la Copenhaga din 1990, Carta Europeanã a autonomiei locale, adoptatã la 15 octombrie 1985, la Strasbourg, ºi Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, adoptatã la 5 noiembrie 1992, la Strasbourg, semnatã al 17 iulie 1995 de Guvernul P.D.S.R.ÐP.U.N.R., sprijinit parlamentar de P.R.M. ºi P.S.M., dar neratificatã pânã în prezent.
Facem aceastã propunere deoarece:
1. Lipsa de voinþã politicã pentru ratificarea Cartei ºi poziþia duplicitarã a unor forþe româneºti faþã de organismele internaþionale au determinat ca în prezent, din nefericire, România sã nu dispunã de un cadru juridic coerent, unitar ºi european, pentru protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare în învãþãmânt, justiþie, administraþie publicã localã, mijloacele de comunicare în masã ºi în culturã. S-a preferat strecurarea unor prevederi din legislaþia internaþionalã, chiar dacã unele neratificate de Parlament, în diverse legi care au fost adoptate, în funcþie de interesul conjunctural al unor forþe politice. S-a ajuns astfel în situaþia ca unele legi, de exemplu, Legea învãþãmântului, Legea funcþionarului public ºi altele, sã conþinã prevederi care încalcã flagrant normele Constituþiei.
· other
1 discurs
<chair narration>
#561482. Tergiversarea intenþionatã a ratificãrii de cãtre Parlamentul României a unor convenþii internaþionale, cum este cea propusã astãzi pentru dezbatere, a lãsat o marjã largã de manevrã unor forþe politice nu totdeauna animate de bune intenþii, pentru a crea României o
imagine externã deformatã, ceea ce a condus la monitorizarea ei pe diverse aspecte în numeroase rânduri.
· Dezbatere proiect de lege
1 discurs
<chair narration>
#565253. Solicitãm dezbaterea politicilor de implementare a folosirii limbilor regionale sau minoritare ºi prin prisma oportunitãþii armonizãrii legislaþiei româneºti cu legislaþia europeanã în domeniu, având la bazã principiul verificat de istorie, conform cãruia aceasta trebuie sã aibã ca efect creºterea armoniei sociale ºi a concordiei în societatea româneascã, ºi nu separarea sau izolarea de restul populaþiei a persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale.
· other
1 discurs
<chair narration>
#569874. Aducem ca argument ºi celeritatea acestui demers, determinatã de faptul cã proiectul Legii administraþiei publice locale, aflat la Parlament în faza de mediere, conþine prevederi ce vin în dezacord atât cu unele articole din Constituþie, cât ºi cu documentele internaþionale în domeniu semnate de România. Astfel, între altele, se introduce în România a doua limbã oficialã în administraþia publicã, ceea ce poate avea grave urmãri politico-sociale ºi economice, respectiv, lovesc în suveranitatea ºi integritatea teritorialã a României ºi lasã loc manifestãrilor ºovinismului, tendinþelor de enclavizare ºi divizare etnicã, aducând, în acelaºi timp, grave prejudicii cetãþenilor români care trãiesc în Transilvania. Este de reþinut aici dispreþul total al unor texte din Legea administraþiei publice locale, care vin în totalã contradicþie cu prevederile art. 1 alin. 1 din Constituþie, citez: ”România este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibilÒ. ªi ale art. 13, citez: ”În România limba oficialã este limba românãÒ. Acest proiect de lege nu trebuie sã depãºeascã faza în care se aflã acum, decât dupã ratificarea de cãtre Parlament a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.
· other
1 discurs
<chair narration>
#582045. Ratificarea Cartei va constitui, într-adevãr, un pas mare înainte pentru România în direcþia integrãrii europene, stopând calea speculaþiilor rãuvoitoare privind existenþa în þara noastrã a unor forþe care s-ar opune accederii sale în structurile europene ºi care, implicit, nu ar fi de acord cu armonizarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã.
· other · adoptat
181 de discursuri
Vã mulþumesc foarte mult. Întreb dacã vreunul din semnatarii moþiunii îºi retrage semnãtura? Nu.
Probleme de procedurã. Domnul senator Popa.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Fãcând parte din Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, învederez, domnule preºedinte,
cã am anunþat, am comunicat Comisiei juridice textul acestei excepþii pe care o ridic în legãturã cu moþiunea depusã de Grupul P.R.M. Constituþia României defineºte, în art. 64, moþiunea ca un act juridic. Spune aceastã lege supremã: ”Senatul adoptã legi, hotãrâri ºi moþiuniÒ. Actul juridic este o manifestare de voinþã cu scopul de a crea, modifica, transmite sau stinge drepturi ºi obligaþii. În speþã, este vorba în prezenta moþiune de a crea drepturi ºi obligaþii, dar aceste drepturi ºi obligaþii se pot crea doar faþã de Guvern ºi membrii sãi, deoarece moþiunea simplã este menþionatã în Constituþie la art. 111 alin. 2 din Capitolul ”Raporturile Parlamentului cu GuvernulÒ. Spune textul: ”Senatul poate adopta o moþiune, prin care sã îºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãriiÒ. Aici este prima încãlcare a textului constituþional. Aceastã problemã nu a fãcut obiectul unei interpelãri, aºa cum cere legea.
La alin. 1 al aceluiaºi articol se vorbeºte explicit cã: ”Guvernul ºi fiecare din membrii sãi sunt obligaþi sã rãspundã la interpelãri formulate de senatoriÒ. Deci, prevederea de la alin. 2 referitoare la moþiunea simplã nu poate fi fãcutã decât la adresa Guvernului ºi a membrilor sãi, aºa cum se aratã în alin. 1. Este acelaºi articol.
Aceeaºi prevedere este subliniatã în alin. 2 din art. 152 din Regulamentul Senatului. Este adevãrat cã în art. 148 din regulament se defineºte moþiunea simplã, deci, ca fiind o exprimare a poziþiei Senatului într-o problemã de politicã internã sau externã, dar la alin. 3 se aratã cã moþiunea trebuie sã fie întocmitã corespunzãtor actelor juridice ale Senatului. Ca atare, trebuie sã existe o manifestare de voinþã care sã creeze obligaþii Guvernului ºi membrilor sãi, ºi nu altei instituþii, de exemplu, Senatului.
Alin. 2 al art. 150 din regulament spune clar Ñ ºi am lucrat la acest regulament Ñ, spune clar: ”Preºedintele Senatului nu va supune dezbaterii moþiunile, dacã nu îndeplinesc cerinþele prevãzute de art. 148 mai sus-menþionat.
ªi eu socotesc Ñ ºi consideraþi ºi dumneavoastrã, citind textul moþiunii Ñ cã nu se îndeplinesc aceste condiþii.
ªi acum, merg mai departe ºi vã arãt ce se poate întâmpla, în cazul în care noi dezbatem ºi votãm aceastã moþiune.
Deci, dat fiind faptul cã alin. 2 din art. 151 prevede interdicþia de amendare a textului, aºadar textul nu poate fi schimbat, ar însemna ca, o datã cu eventuala admitere a moþiunii, Senatul, noi, am fi obligaþi sã organizãm dezbaterea în plen privind regimul juridic al limbilor regionale sau minoritare, sã ratificãm obligatoriu Carta europeanã a limbilor regionale, sã îngheþãm dezbaterea la Legea administraþiei publice locale, sã amânãm cel puþin un an dezbaterile mai sus menþionate la Legea administraþiei publice locale.
În toate documentele internaþionale pe care le ratificãm sã fie cuprinse liniile directoare rezultate din dezbaterea pe care o vom face. Deci, activitatea Senatului este reglementatã de Regulamentul Senatului ºi nu poate fi modificatã de nici o moþiune sau printr-o altã metodã instituitã sau inventatã ad-hoc.
Este de subliniat faptul cã moþiunea, în aceastã situaþie, nu poate fi decât aprobatã sau respinsã, iar un asemenea obiect al dezbaterii nu poate fi primit de cãtre dumneavoastrã. Deci, eu vã cer, ca în baza art. 150 alin. 2, din Regulamentul Senatului sã nu supuneþi dezbaterii pânã când nu se îndeplinesc condiþiile constituþionale, ºi anume se face o interpelare, se rãspunde la interpelare ºi dupã aceea se întocmeºte un text care sã poatã fi primit de dumneavoastrã, deci, care sã corespundã normelor juridice, actelor juridice ale Senatului. Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc foarte mult.
Rog, din parteaÉ Pentru cã o sã fie luãri de cuvânt pe probleme de procedurã, dupã cum vãd, fiecare lider de grup sau un reprezentant al unui grup, legat de procedurã, câteva cuvinte.
Domnul senator Badea.
Domnul senator a venit aici cu niºte argumente. În final, s-a ºi contrazis în legãturã cu argumentele pe care le-a prezentat. Eu, în legãturã cu prevederile constituþionale de la art. 111 alin. 2, care spune, întradevãr: ”Camera Deputaþilor sau Senatul poate adopta o moþiune, prin care sã-ºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãriiÒ. Vreau sã amintesc cã cel puþin în cei 4 ani din legislatura trecutã, în care am avut onoarea sã fac parte din Senatul României, nu s-a întâmplat niciodatã ca o moþiune sã fie rezultatul unei interpelãri. Deci este o cutumã, în Senatul României, ºi dacã înþelegem, sau s-a înþeles ca în trecut sã fie respectatã acea cutumã, nu vedem de ce în acest moment am pune punct ºi am trece la nu ºtiu care prevederi, pentru cã ºi în art. 148, la care dânsul fãcea referire, se spune: ”Moþiunea exprimã poziþia Senatului într-o anumitã problemã de politicã internã sau externãÒ. Noi tocmai aceasta am vrut, la obiectul pe care l-am fãcutÉ, la motivarea moþiunii, sã ne exprimãm poziþia în legãturã cu prevederea din Legea administraþiei publice locale privind folosirea limbiiÉ, da, la proiectul de lege. Am dorit, de fapt, ºi citesc de aici ca sã fiuÉ, sã nu mã mai încurc, ”amânarea finalizãrii de cãtre Parlamentul României a Legii privind organizarea administraþiei publice locale ºi regimul general al autonomiei localeÉÒ.
Deci, cui vã adresaþi?
Épânã la ratificareaÉ
Domnule senator, Cui vã adresaþi? Guvernului sau Parlamentului?
Deci, pânã laÉ imediat. Pânã la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Deci, asta doream noi. În mãsurile pe care le-am propus în dispozitiv, care este în concordanþã cu prevederile regulamentului, spunem la pct. 3: ”îngheþarea dezbaterilor la Legea administraþiei publice localeÒ Ñ asta este sarcina Parlamentului, dar mai departe, la pct. 4 Ñ ”stabilirea unui termen de un an de zile în care Guvernul sã prezinte propuneri pentru armonizarea legislaþieiÒÉ ºi aºa mai departe, în raport cu hotãrârile pe care le luãm.
S-a înþeles. Argumentaþia nu prea v-a ajutat, pentru cã aþi abordat ºi obligaþii care revin Parlamentului, Guvernului, ceea ce contravine prevederilor din regulament. Da, o sã abordãm ºi subiectul ãsta mai târziu.
Domnul senator Solcanu, din partea Grupului parlamentar P.D.S.R.
Ion Solcanu
#68616## **Domnul Ion Solcanu:**
Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru,
Doamnelor ºi domnilor senatori, Domnilor miniºtri,
Moþiunea conþine unele aspecte neconstituþionale ºi anume: pct. 3 al dispozitivului moþiunii prevede, _expressis verbis,_ ”îngheþarea dezbaterilor la Legea administraþiei publice locale pânã la ratificarea de cãtre Parlamentul României a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.Ò Aceastã solicitare încalcã art. 76 din Constituþia României, articol care stabileºte limpede normele de mediere ale unei legi care are redactãri diferite în cele douã Camere ale Parlamentului ºi care articol nu conþine posibilitatea de suspendare limitã a procesului de legiferare. Las la o parte faptul, dar nu pot sã nu-l observ aici, cã textul moþiunii utilizeazã termenul de ”îngheþareÒ, care priveºte fenomenele fizice ( _Vociferãri_ .) ºi doar la figurat pe cele social-politice, iar noþiunea juridicã impusã aici era de ”suspendareÒ. O singurã Camerã nu poate decide, însã, asupra suspendãrii procesului legislativ, iar medierea constituie o fazã a acestuia.
În al doilea rând, la pct. 5 al dispozitivului, moþiunea solicitã ca ”în documentele internaþionale pe care le va semna în viitor ºi care privesc folosirea limbilor regionale sau minoritare, Guvernul României va avea în vedere concordanþa acestora cu liniile directoare rezultate din dezbaterea prezentei moþiuniÒ. Altfel spus, Senatul României va decide prin aceastã moþiune, în cazul adoptãrii ei, asupra liniilor directoare ale politicii externe a României, încãlcând astfel prevederile art. 91 alin. 1 din Constituþia României. Conform acestui articol, tratatele sunt încheiate de preºedintele României, negociate de Guvernul României ºi ratificate de Parlament. Presupunând cã Grupul parlamentar al Partidului România Mare a înþeles erorile comise în redactarea moþiunii ºi cã ar dori, aici ºi acum, sã-ºi retragã textele punctelor 3 ºi 5 ale dispozitivului, atragem atenþia cã în conformitate cu art. 151 alin. 2 al Regulamentului Senatului României, dupã depunerea moþiunii nu mai pot fi aduse amendamente.
În concluzie, domnule preºedinte, în pofida tuturor argumentelor prezentate, de ordin constituþional ºi regulamentar, Grupul parlamentar P.D.S.R. se pronunþã pentru dezbaterea pe fond a moþiunii, pentru a oferi tututor grupurilor parlamentare, inclusiv Grupului parlamentar al Partidului România Mare, posibilitatea de a-ºi expune toate argumentele. Grupul parlamentar P.D.S.R. solicitã ca votul privind excepþia, ridicatã aici ºi de distinsul do mn senator din partea Grupului parlamentar P.N.L., sã fie dat la finalul tuturor dezbaterilor pe fond, deoarece argumentele invocate mai sus nu ne permit sã
Vot · Amânat
Votarea excepþiei de neconstituþionalitate privitoare la Moþiunea pentru armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare
Vã mulþumesc, domnule senator.
Dacã mai doreºte vreun grup parlamentar sã-ºi exprime punctul de vedere? Partidul România Mare ºi-a exprimat punctul de vedere. Vã rog frumos, un singur reprezentant de grup, aºa scrie la regulament.
Vã rog!
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor** _(din salã):_
La procedurã nu e ghilotina deciziei, domnule preºedinte!
Poftiþi! Nu, nu vreau sã aveþi impresia cãÉ Vã rog, domnul Lupoi, domnul senator Lupoi. Numai o secundã, domnul senator Lupoi aºteptaþi puþin. Grupul parlamentar U.D.M.R., domnul senator Ekstein.
Vã ascultãm.
## Domnule preºedinte, Stimate senatoare,
## Stimaþi senatori,
Grupul parlamentar al U.D.M.R.-ului achieseazã la ideea prezentatã de domnul senator Solcanu, în sensul cã am sesizat ºi noi neconstituþionalitatea ºi nelegalitatea acestui demers. Argumentele, în mare parte, au fost invocate. Noi suntem de pãrere cã nu numai punctele 3 ºi 5 sunt neconstituþionale ºi nelegale, ci ºi punctele 1 ºi 2. ( _Vociferãri_ ). Practic, ceea ce se solicitã prin aceastã moþiune este rediscutarea unei legi, care a fost adoptatã de cãtre ambele Camere la acest moment, rediscutarea ei ºi, practic, ei doresc ca Senatul, ºi numai Senatul, prin dezbaterea unei moþiuni sã aducã hotãrâri obligatorii ºi pentru Guvern, dar ºi pentru cealaltã Camerã. Ca atare, aceastã moþiune contravine ºi principiului separaþiei puterilor în stat ºi contravine ºi Regulamentului celor douã Camere ale Parlamentului. Ca atare, considerând cã aceastã moþiune este neconstituþionalã, nelegalã ºi neavenitã, totuºi achiesãm la soluþia propusã de domnul senator Solcanu, respectiv, ca sã votãm despre nelegalitatea acestei moþiuni la sfârºitul dezbaterilor.
Mulþumesc.
Vã mulþumesc foarte mult. Domnul senator Lupoi.
Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor colegi, Rãmân uimit, în primul rând, de faptul cã aceastãÉ
Ridicaþi microfonul ºi vorbiþi un pic mai tare.
É cã aceastã moþiune simplã a fost trimisã spre avizare la Comisia de politicã externã. Constat acum cã existã obiecþiuni de ordin juridic, iar Comisia juridicã a Senatului n-a fost implicatã, n-a fost sesizatã pe fond. Mi se pare total nepotrivitã avizarea, fie ea ºi negativã, de cãtre Comisia pentru politicã externã, pentru cã în regulamentul acestei comisii, pe care noi l-am votat, nu figureazã avizarea unor legi cu caracter intern.
Pe de altã parte, este evident cã e vorba de o problemã de politicã internã, pentru cã noi cerem, în fond, punerea în ordine a unei legi cu caracter intern. Tot în moþiunea asta, prin adoptarea Cartei limbilor minoritare, prevederea devine obligatorie, deci nu trebuie sã mai facã obiectul Legii administraþiei publice locale ºi iatã cã se rezolvã aceastã problemã. Nu vãd de ce, dacã tot se admit dezbaterile, ºi înþeleg cã preºedinþia Senatului, trimiþând la Comisia pentru politicã externã, pentru avizare, aceastã moþiune, a acceptat, în fapt, cã ea este perfect legalã. Dacã nu, ar fi fost normal, de la bun început sã fie trimisã la Comisia juridicã, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, vã sesizez pericolul, ca prin respingerea acestei moþiuni ºi promulgarea legii sã se creeze un incident cu caracter rasist, pentru cã trebuie sã punem problema, pe plan intern, ce fac celelalte minoritãþi care au 10% sau 12%, sau 15%? Iatã cã scopul nostru nu este cãderea Guvernului, este o problemã de fond a întregii þãri ºi Senatul are atribuþiuni în acest sens.
Vã mulþumesc.
## Stimate coleg,
În primul rând, conform regulamentului, Constituþiei, Guvernul nu poate cãdea dupã o moþiune simplã. Deci, nu e cazul sã aduceþi astfel de argumente, pentru cã legea este foarte clarã ºi legea fundamentalã ºi regulamentele noastre.
În al doilea rând, doresc sã vã spun cã în conformitate cu art. 150 alin. 2, în calitate de preºedinte al Senatului pot sã iau decizia fãrã vot, n-am nevoie de nici un vot din partea plenului, în condiþiile în care constat cã existã excepþia de neconstituþionalitate sau încãlcarea prevederilor Regulamentului de organizare ºi funcþionare a Senatului. Deci, lucrurile sunt foarte clare aici. Iatã de ce, cred eu, n-ar trebui sã prelungim la infinit aceastã problemã.
16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 25/2.III.2001
Vã propun, în final, sã tranºãm prin vot excepþia de neconstituþionalitate, ºi se pronunþã plenul Senatului, dar am considerat cã problema pusã în discuþie este extrem de importantã. Au apãrut foarte multe opinii, foarte multe comentarii, puncte de vedere, o înþelegere deficitarã a unor prevederi din Legea administraþiei publice locale, cã, oricât am ocoli, acolo ajungem, în dezbatere, chiar dacã au fost pus inteligent în contextul moþiunii o serie de aspecte, care sã-i dea un caracter, aºa, un pic european, al intervenþiei, prin moþiune. DacãÉ, ºi v-aº propune sã mergem pe aceastã formulã. Eu cred cã opinia publicã aºteaptã o astfel de dezbatere serioasã din partea Senatului României ºi un punct de vedere din partea Guvernului. Observaþi importanþa pe care i-a dat-o Guvernul, prin prezenþa la aceastã dezbatere a primuluiministru.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor** _(din salã):_
## Procedurã!
Vã dau cuvântul imediat. Deci, numai dacãÉ rugãmintea esteÉ, cã altfel pierdem foarte mult timp. Dacã aveþi probleme deosebiteÉ
Domnul senator Corneliu Vadim Tudor, dupã care, domnul senator Iorgovan.
## Domnule preºedinte,
Eram informat de câteva zile cã se va apela la un fel de ºiretlic juridic, ca sã nu-i zic chiar avocãþesc, ºtiam chiar din presa de dimineaþã ce-a declarat colegul nostru, domnul Ion Solcanu, la o conferinþã de presã de la Iaºi, cã nu divulgã din timp ce excepþii va ridica pentru a nu lãsa rãgaz senatorilor din Partidul România Mare sã se pregãteascã. Noi eram pregãtiþi la orice.
Vreau sã spun cã dacã am fi dorit cu adevãrat sã atacãm Guvernul, introduceam o moþiune de cenzurã. Nu am fãcut-o ºi tocmai aici, poate, rezidã caracterul pozitiv, constructiv al criticii Opoziþiei faþã de Executiv. Am introdus o moþiune simplã, tocmai pentru a dezbate aceste probleme. Dar dacã dumneavoastrã acceptaþi aprioric aceste excepþii de neconstituþionalitate, pe care noi le respingem, pãrerea noastrã este cã e în joc tocmai Constituþia României, adicã e pe undeva o ironie a sorþii sã vinã U.D.M.R.-ul, de pildã, ºi sã invoce Constituþia, când îi convine, dar pe fond, prevederile legii sã fie profund anticonstituþionale. Acele excepþii grave de neconstituþionalitate, U.D.M.R.-ul nu le mai vede. Ca om care se îndeletniceºte uneori cu scrisul, precum mulþi colegi din aceastã salã, nu mã pot opri sã nu mã gândesc la romanul lui Gabriel Garc’a Marquez Ñ ”Cronica unei morþi anunþateÒ. Dumneavoastrã ne daþi dreptul sã dezbatem pe fond aceste chestiuni, pentru cã vã raportaþi, de fapt, la opinia publicã ºi nu e indiferent P.D.S.R.-ului ºi cred cã nici unui partid din aceastã salã, cum vor rãspunde aceste partide celor care ne-au trimis în
Parlament, dar atunci când trebuie sã facem nod la aþã, când trebuie sã ne exprimãm prin vot faþã de aceastã moþiune, nu veþi vota moþiunea, ci votaþi excepþiile de neconstituþionalitate. Eu cred cã e un raþionament greºit. Dacã n-aveþi a vã teme de nimic, votãm moþiunea, în final. Dacã dumneavoastrã ne puneþi ghilotina asta din capul locului, nu ºtiu cu ce aplomb ºi cu ce argumentaþie mai putem sã abordãm noi chestiuni de maximã importanþã pentru aceastã þarã. Am fãcut dovadã prin textul acestei moþiuni.
Nu existã nici o stringenþã care ar putea fi interpretatã ca exces naþionalist. Nu instigãm pe nimeni. Nu criticãm pe nimeni. Dorim, tocmai, sã se racordeze aceastã legislaþie la ceea ce am semnat cu toþii, preºedinþii partidelor parlamentare, dintre care mulþi sunt prezenþi în aceastã salã. Dorim într-adevãr aceastã integrare în structurile europene ºi atlantice. Dar dorim ceva de duratã, sã construim ceva de duratã. Cine are interesul din start sã considere ca ºi trecut acest proiect al Legii administraþiei publice locale? Eu vã spun cã acest proiect conþine _**in nuce** ,_ în germene, un exploziv pentru viitor. Nu vreau sã intru în dezbaterea pe fond, dar vã rog, încã o datã, ºi pe dumneavoastrã ºi pe colegii din P.D.S.R. ºi din celelalte partide, sã zicem cã nu putem termina astãzi, nu ne grãbeºte nimeni ºi în parantezã spus, de ce se grãbeºte Guvernul P.D.S.R. contracronometru? Cine ne sileºte ce nu s-a fãcut în 4 ani ºi s-a reportat din legislatura trecutã acum? Cine ne sileºte la ce nu s-a fãcut în 4 ani sã facem acum în 4 sãptãmâni sau în 4 zile? Deci, vã rog, în concluzie, sã dezbatem, aþi apreciat corect, dar sã ºi votãm ceea ce intereseazã aceastã þarã. Sã votãm problemele de fond, moþiunea, ºi nu excepþiile, care, vã spun, sunt puerile.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
## Vã mulþumesc, domnule preºedinte.
Cu tot respectul pe care vi-l port, vreau sã vã spun cã lucrurile nu stau chiar aºa. Dacã privim ºi interpretãm Constituþia în adevãratul ei înþeles ºi Regulamentul de organizare ºi funcþionare al Senatului, o sã observaþi cã suntem într-o situaþie extrem de delicatã. O moþiune împotriva Parlamentului Ñ nu existã aºa ceva! Moþiunea se depune pentru o problemã de politicã internã sau externã a Guvernului, ºi nu împotriva Parlamentului Or, toate problemele pe care le ridicaþi, cu o excepþie, se adreseazã Parlamentului cã trebuie sã facã, sã acþioneze ºi aºa mai departe. Asta, în primul rând.
În al doilea rând, domnule preºedinte Corneliu Vadim Tudor, Senatul nu reprezintã Parlamentul în totalitatea sa. Senatul nu poate decide. Dumneavoastrã aveþi aici elemente de naturã, hai sã spunem, aºa o exprimare generalã, moþiunii de cenzurã în care Camerele reunite, eventual, ar putea sã ia o decizie, sã îngheþe o lege pe nu ºtiu cât termen, sau s-o suspende, sau sã n-o discute, s-o amâne ºi aºa mai departe. Nu Senatul, n-avem nici un atribut, prin convenþie, sau prin lege care sã ne dea dreptul sã luãm o decizie în numele Parlamentului României. Doresc sã nu vã supãraþi, deci am toate argumentele, ºi am mai multe, puteam sã le ridic fãrã sã mai intru în nici un fel de discuþie. Dar am considerat, ca ºi dumneavoastrã, cã este o problemã extrem de importantã pentru þarã, cã este bine sã facem o dezbatere în Senatul României pe aceastã problemã ºi opinia publicã, cetãþenii acestei þãri sã asculte punctele de vedere, poate se ºi clarificã multe din lucrurile spuse, în mod neclar prin declaraþiile fãcute de unii sau alþii; nu neapãrat parlamentari.
Atunci, observaþi cã am venit în întâmpinare pe aceastã formulã, pe aceastã idee ca sã aibã loc, totuºi, o dezbatere generalã, urmând ca în final, aþi observat, cu toate argumentele care vi le-am adus, sau numai 2-3, puteam sã tranºãm lucrurile de la început. Dar ºi pentru final vom supune la vot Senatului, deci, cu toate cã am ascultat aici 2-3 pãreri, vom supune la vot, excepþia de neconstituþionalitate ºi dacã cade, sigur cã
Vot · Amânat
Votarea excepþiei de neconstituþionalitate privitoare la Moþiunea pentru armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare
Domnule preºedinte, Onorat Senat,
Domnule prim-ministru, Onoraþi membri ai Guvernului,
Dincolo de nume, de patimi ºi de subiect, noi ca una dintre Camerele Parlamentului României ºi ca orice Camerã din lumea civilizatã, suntem sclavii regulei. Oricât am încerca noi sã facem altceva decât ne îngãduie regula numãrul unu, ºi aceasta este Constituþia, regula numãrul doi este legea, regula numãrul trei este regulamentul nostru, nu putem sã facem. ªi atunci, domnule preºedinte, dacã nu dãm o interpretare fireascã, corectã, în logica ºi în spiritul lor acestor reguli care ne cârmuiesc activitatea, nu vom da o notã, indiferent de subiectul, pânã la urmã, care vizeazã o moþiune sau o întrebare sau o interpelare, de aºezare întru normalitate, aºa cum ne strãduim. Pentru cã aici s-a vorbit, ºi eram obligat sã dau aceastã explicaþie, s-a vorbit despre o aºa numitã cutumã.
Domnule preºedinte ºi onorat Senat,
Sã-mi fie cu iertare, dar acea cutumã, sau despre o cutumã în Senatul României, vorbim în condiþiile în care Regulamentul Senatului, care a fost în vigoare pânã la acest regulament adoptat de noi în sesiunea extraordinarã, a fost declarat în mare parte neconstituþional ºi a fost declarat de mult timp de Curtea Constituþionalã. În loc, Senatul României, cel care a fost, ºi mã rog, cu majoritatea cunoscutã, sã fi fãcut o operaþie de aºezare a regulamentului în spiritul deciziei Curþii Constituþionale ºi sã vorbim despre o cutumã parlamentarã pe un regulament pus în consonanþã cu legea fundamentalã, nu s-a
întâmplat acest lucru. Am dori, noi cei care am lucrat la texte, ºi cred cã nu se supãrã colegii din Comisia juridicã dacã vorbesc în numele lor, pentru cã am fost pe la toate partidele politice, sã reþinem atenþia tuturor colegilor din Senat cã s-a schimbat nu numai litera, dar ºi filozofia regulamentului, acolo unde se vorbeºte despre moþiune. Deci, filozofia vechiului regulament, care era un regulament preconstituþional, înainte de Constituþie, a fost filozofia unui text aºa cum s-au priceput cei care l-au redactat în condiþiile în care þara trebuia aºezatã printrun Regulament al Senatului, dupã alegerile din mai 1990.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Vã mulþumesc, domnule senator.
Stimaþi colegi,
Eu am mai avut un argument pe care nu l-am spus ºi anume, este legat de faptul cã dezbaterile pe fond ale problemelor pe care le-a pus moþiunea vor fi de un real folos ºi pentru colegii noºtri care vor face parte din comisia de mediere. Deci, iatã argumente, pe lângã ce înseamnã o problemã sensibilã, o problemã care trebuie clarificatã, trebuie cunoscutã; o dezbatere nu face altceva decât sã ajute pentru înþelegerea corectã a acestei probleme de cãtre cetãþean. În consecinþã, stimaþi colegi, eu vã propun sã intrãm pe dezbateri generale de fond. Înainte de asta, însã, sã vã comunic cã cei cinci lideri de grupuri parlamentare s-au pus de acord asupra timpilor care trebuie sã-i stabilim pentru fiecare. Biroul permanent a aprobat ºi vreau sã vã comunic cã pentru aceastã moþiune avem, în primul rând, 10 minute pentru prezentarea avizului Comisiei pentru politicã externã, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. 3 din Regulamentul Senatului.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Procedurã, domnule preºedinte!
Imediat, domnule senator. 20 de minute pentru prezentarea punctului de vedere al Guvernului, urmeazã dezbateri pe grupuri parlamentare, care însumeazã 100 de minute: 47 de minute Ñ Grupul P.D.S.R., 27 de minute Ñ Grupul P.R.M., 9 minute Ñ Grupul P.D., 9 minute Ñ P.N.L., 9 minute Ñ U.D.M.R., rãspunsul, cuvântul final al primului-ministru Ñ 15 minute, dupã care vom trece la vot. Deci, aceasta este desfãºurarea de astãzi a moþiunii. Domnul preºedinte Corneliu Vadim Tudor, aveþi cuvântul pe procedurã.
Este limpede pentru toatã lumea cã doriþi sã ne introduceþi în maºina juridicã a P.D.S.R.-ului înainte de a intra în maºina de vot a aceluiaºi partid. Resping din capul locului acest aer cu care dumneavoastrã, pe care ºtiþi bine cã vã respect, creaþi senzaþia cã ne faceþi un favor supunând dezbaterii aceastã moþiune, care, oricum, n-are nici o finalitate. Nu înþelegem de ce trebuia un aviz al Comisiei pentru politicã externã, pentru cã, totuºi, nu e vorba de relaþiile interþãri, nu e vorba de politica externã a României, sau poate cineva are interes sã internaþionalizeze aceste probleme delicate.
În virtutea prevederilor regulamentului, pe care le-aþi invocat dumneavoastrã, Grupul parlamentar al Partidului România Mare cere o pauzã de consultãri de 15 minute.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Da, bun, am înþeles, domnule preºedinte. Vreau sã vã spun cã nu vã facem nici un favor. Eu zic cã favorul îl facem Senatului României ºi populaþiei
prin dezbaterea pe fond a problemelor ridicate aiciÉ, ºi eu cred cã o dezbatere, în fond, pe aceastã problemã este bine venitã ºi sunt convins cã toþi colegii mei cred acest lucru.
Numai puþin ºi vã dau cuvântul.
Legat de solicitarea avizului Comisiei de politicã externã. Noi l-am cerut ºi vreau sã vã spun cã s-a lucrat pentru acest aviz pentru cã art. 150 alin. 3 din regulament ne obligã ca atunci când abordãm o problemã care vizeazãÉ, inclusiv o problemã de politicã externã, ºi aici o sã vedeþi interpretarea datã, întrucât Carta limbilor regionale a fost preluatã prin Convenþia-cadru privind protecþia minoritãþilor ºi prin Convenþia privind autonomia localã, deci deja s-a pus în aplicare, nu vreau sã intru în acest lucru, asta va rezulta din raportul Comisiei de politicã externã.
Domnul senator Petre Roman are cuvântul.
Vã ascultãm, domnule senator!
Domnule preºedinte,
Domnule prim-ministru,
Stimate ºi stimaþi colegi,
Cred cã nu putem invoca încãlcarea regulamentului de cãtre formularea fãcutã de colegii de la P.R.M. în moþiune, dupã care noi înºine sã încãlcãm regulamentul.
O datã ce considerãm cã existã o problemã de procedurã, regulamentul ne cere sã ne exprimãm asupra ei. Adicã formula propusã de dumneavoastrã e strâmbã ºi dacã undeva e un lucru strâmb trebuie sã-l corectãm dar nu-l corectãm printr-o altã strâmbãturã. În felul acesta am ajunge ca sã dezbatem în Senatul României orice fel de lucruri, de exemplu, horãrâri, declaraþii, poate chiar ºi proiecte de lege, dar noi sã nu ne pronunþãm asupra lor pentru cã o vom face cândva, la sfârºit, sub stigmatul unei încãlcãri de regulament.
Din acest punct de vedere, trebuie sã recunosc cã argumentul adus aici de colegii de la P.R.M. este corect, dumnealor vor un vot pe moþiune ºi nu un vot pe procedurã. Dacã acesta este sã fie dat, el trebuie dat la momentul potrivit ºi conform regulamentului. Îmi pare rãu sã vã atrag atenþia, domnule preºedinteÉ
Da, am înþeles.
Pe de altã parte, cu toþii suntem conºtienþi de faptul cã problema ridicatã de moþiune este alta decât chestiunea de procedurã. Cu alte cuvinte, problema ridicatã de moþiune, putem fi sau nu suntem de acord cu ea, eu pot sã spun de acum cã sunt lucruri acolo cu care, în mod cert, nu sunt de acord, dar problema în sine este o problemã politicã existentã ºi încã una care meritã, într-adevãr, sã fie detaliatã ºi prezenþa primului-ministru aici este cât se poate de bine venitã. Poate cã soluþia, dupã consultãri, este ca Grupul parlamentar P.R.M. sã vinã cu o moþiune în care aceste chestiuni care, orice s-ar spune, sunt o formulare greºitã în raport cu regulamentul, sã fie depãºite pãstrând, bineînþeles, conþinutul; nu e dreptul meu sã intervin asupra acestui lucru, ºi sã ne putem pronunþa asupra moþiunii ºi aici cred cã lucrurile sunt corecte.
Dacã este un vot de procedurã, el e un vot de procedurã, dar nu-l amestecãm cu moþiunea. Politic ºi constituþional ar fi greºit.
Vã mulþumesc, domnule senator Petre Roman. O singurã precizare aº dori sã fac: conform noului regulament, deci art. 151 alin. 4, o moþiune nu poate fi supusã votului înainte de dezbaterea ei. Deci, ca sã mergem cu vot în întâmpinare nu este posibil.
ªi nici nu se poate modifica nimic.
## Poftim? Da.
Deci, acesta este noul regulament faþã de ce aveam în vechiul regulament. În consecinþã, am adoptat aceastã formulã, fiind o problemã de interesÉ, repet încã o datã, numai cã e o problemã de interes ºi trebuie sã facã obiectul dezbaterii, urmând ca dupã aceea sã ne pronunþãm prin vot ºi asupra excepþiei ºi dacã excepþia cade, asupra votului final.
Domnul senator Tãrãcilã ºi dupã aceea cred cã trebuie sã facem acea pauzã de 15 minute solicitatã de domnul preºedinte al Partidului România Mare.
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor senatori,
## Domnule prim-ministru,
## Domnilor miniºtri,
Sigur cã se degajase o anumitã soluþie înaintea intervenþiei domnului senator Corneliu Vadim Tudor ºi precizarea fãcutã de domnul senator Petre Roman m-a obligat sã vin la microfon, întrucât în Comisia juridicã, atunci când discutam despre procedurile regulamentare ºi, în special, despre acest capitol, noi, senatorii, am avut câteva intervenþii de fond determinate de ceea ce s-a întâmplat în legislatura anterioarã atunci când un distins preºedinte al Senatului afirma în aceastã aulã: ”Senatul suntem noiÒ, în momentul în care, în urma unei excepþii de procedurã, Grupul parlamentar P.D.S.R. se retrãgea din salã.
Vã rog sã observaþi cã prevederile art. 148 au fost modificate tocmai pentru a da consistenþã textului constituþional în momentul în care discutãm despre o moþiune simplã care este îndreptatã exclusiv împotriva Guvernului, pentru cã atunci când vorbim despre realizarea politicii interne sau externe suntem obligaþi, potrivit Constituþiei, sã ne raportãm la textul constituþional ºi sã
nu vorbim de ceea ce trebuie sã facã Senatul, de ceea ce trebuie sã facã, la rândul sãu, Camera Deputaþilor sau Parlamentul în ansamblu.
Mai mult decât atât, având acel precedent care încalcã principiile statului de drept, potrivit cãruia o moþiune era supusã votului înainte de dezbatere, în Comisia juridicã ºi ulterior, în plenul sãu, Senatul a stabilit foarte clar: indiferent de majoritate, nici o moþiune sã nu poatã fi respinsã fãrã vot, sã nu poatã fi respinsã fãrã dezbateri.
Sigur cã la redactarea unei moþiuni pe probleme delicate, pe probleme importante de politicã internã sau externã, pot sã aparã anumite susþineri din partea unui partid care sã vinã în contradicþie cu prevederile Constituþiei.
Mai mult decât atât, programul Guvernului este aprobat de plenul Parlamentului. Sigur cã acest program poate sã nu fie conform programului unui partid care se gãseºte în opoziþie. Acest lucru nu înseamnã însã cã acel partid nu are dreptul sã promoveze o moþiune, dar în condiþiile în care, fie în considerente, fie în dispozitivul moþiunii, sunt încãlcate prevederi constituþionale, în mod cert acea moþiune nu poate fi supusã votului final, întrucât dacã s-ar supune la vot acea moþiune, în mod clar o singurã Camerã, Senatul, ar pune la îndoialã prevederi constituþionale.
Vã propun sã luãm pauza de 15 minute care a fost solicitatã de domnul preºedinte Corneliu Vadim Tudor, deci la 6 fãrã un sfert ne vedem în salã.
Vã mulþumesc foarte mult.
## PAUZÃ *
## DUPÃ PAUZÃ
## Stimaþi colegi,
Vã rog sã vã ocupaþi locurile în salã!
Dau cuvântul liderului Grupului parlamentar P.R.M., domnul preºedinte Corneliu Vadim Tudor, sã vedem ce a hotãrât.
## Domnule preºedinte,
Deºi Grupul parlamentar al Partidului România Mare are serioase rezerve faþã de excepþiile de neconstituþionalitate ridicate de domnii din P.D.S.R., P.N.L. ºi U.D.M.R., totuºi credem cã în folosul bunului mers al activitãþii noastre parlamentare, dar ºi pentru corecta informare a opiniei publice este bine sã acceptãm propunerea dum- neavoastrã privind dezbaterea pe fond a acestei moþiuni. La urma urmei, scopul nostru este sã trezim o reacþie pozitivã în rândul clasei guvernante, dar ºi al opiniei publice, ºi ne declarãm satisfãcuþi.
Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Dau cuvântul domnului preºedinte Prisãcaru pentru a prezenta avizul Comisiei pentru politicã externã.
Domnule preºedinte al Senatului, Domnule prim-ministru al României, Domnilor miniºtri,
Stimaþi colegi senatori,
Comisia pentru politicã externã a Senatului a fost sesizatã la 16 februarie a.c. cu elaborarea unui aviz în legãturã cu moþiunea simplã introdusã în Senat de un numãr de 36 de senatori aparþinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare.
Scopul declarat al moþiunii este, în primul rând, armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare.
Din textul moþiunii rezultã cã iniþiatorii acesteia sunt animaþi de dorinþa îndeplinirii: ”É într-o societate pluralistã a documentelor internaþionale privind protecþia drepturilor persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale ºi, pe aceastã bazã, sã asigure respectarea identitãþilor etnice, lingvistice, culturale ºi religioase ºi, totodatã, sã creeze condiþii corespunzãtoare care sã le permitã sã-ºi exprime, pãstreze ºi dezvolte aceastã identitateÒ.
De asemenea, în moþiune se subliniazã cã numai un climat de toleranþã ºi dialog contribuie la îmbogãþirea culturalã a societãþii ºi previne divizarea ei.
Întreaga moþiune care cere îngheþarea dezbaterilor la Legea administraþiei publice locale pânã la ratificarea de cãtre Parlamentul României a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare ignorã cu bunã ºtiinþã faptul cã România a semnat ºi ratificat douã documente extrem de importante ale Consiliului Europei ºi care au stat la baza elaborãrii Legii administraþiei publice locale.
Este vorba despre Carta europeanã a autonomiei locale ºi Convenþia-cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale, care constituie, în prezent, parte a dreptului intern.
Reamintim cã parlamentarii P.R.M. au votat, la timpul respectiv, în favoarea celor douã documente.
Temerile exprimate în moþiune cu privire la unele implicaþii ale legii îºi gãsesc rãspunsul îndeosebi în Convenþia-cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale la art. 5, 6 10 ºi 11.
În aceste articole, ca ºi în întreaga Convenþie, se face distincþie netã între limbile minoritãþilor ºi limba oficialã precizându-se, la art. 14 alin. 3, cã dreptul de a învãþa ºi utiliza limba minoritarã: ”É va fi pus în practicã fãrã a
Vã mulþumesc, domnule preºedinte al Comisiei de politicã externã a Senatului României.
Stimaþi colegi,
Vã rog sã-mi permiteþi sã dau cuvântul primuluiministru al României pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului la moþiunea de faþã, moþiune înaintatã de Partidul România Mare.
Poftiþi, domnule prim-ministru!
**Domnul Adrian Nãstase Ñ** _prim-ministru al Guvernului României:_
Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor senatori, Stimaþi invitaþi,
În primul rând, doresc sã vã mulþumesc pentru prilejul pe care mi-l oferiþi de a mã adresa dumneavoastrã, distinºi membri ai Senatului României.
La mai puþin de 2 luni, de când Parlamentul a acordat votul de încredere asupra programului ºi listei Guvernului pe care le-am prezentat în ºedinþa comunã a celor douã Camere, din 28 decembrie 2000, un numãr de 36 de senatori aparþinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare au iniþiat o moþiune al cãrui scop declarat este: ”Armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritareÒ ºi, în continuare, ”amânarea finalizãrii de cãtre Parlamentul României a Legii privind organizarea administraþiei publice locale ºi regimul general al autonomiei locale pânã la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritareÒ.
Pentru început þin sã subliniez cã una din regulile de bazã ale democraþiei constituiþionale, consacratã în toate constituþiile contemporane ºi în regulamentele parlamentare, constã în exercitarea controlului parlamentar de cãtre forurile legislative asupra autoritãþilor puterii executive.
Controlul parlamentar reprezintã ºi o funcþie esenþialã a parlamentelor prin care deputaþii ºi senatorii, în calitate de reprezentanþi ai naþiunii, verificã modul în care activitatea autoritãþilor executive se înscrie în cadrul constituþional ºi legal.
Printre formele de control parlamentar se numãrã ºi moþiunea, ca instrument constituþional, prin care parlamentarii îºi exprimã poziþia într-o problemã de politicã internã sau externã ce þine de sfera Executivului. Nu este mai puþin adevãrat cã recurgerea la moþiune presupune nu numai o strictã respectare a normelor constituþionale ºi regulamentare stabilite pentru promovarea ºi votarea ei, dar ºi o responsabilitate politicã a iniþiatorilor.
Vã mulþumesc, domnule prim-ministru.
## Domnilor colegi,
Trecem la dezbaterea pe marginea moþiunii. Vã reamintesc cã Grupul parlamentar P.D.S.R. are 47 de minute, Grupul P.R.M.Ñ 27 minute, Grupurile P.N.L., P.D., U.D.M.R., câte 9 minute.
Dau cuvântul domnului senator Pricop Mihai, din partea Grupului parlamentar P.D.S.R.
Se pregãteºte domnul senator Corneliu Vadim Tudor.
## Domnule preºedinte,
## Domnule prim-ministru,
## Doamnelor ºi domnilor senatori,
Aº dori, înainte de toate, sã salut preocuparea colegilor noºtri faþã de o chestiune atât de actualã pentru noi toþi, membri ai acestui forum legislativ, ºi anume armonizarea legislaþiei naþionale în materie de protecþia drepturilor minoritãþilor naþionale cu cea europeanã. Nu este mai puþin adevãrat cã asemenea preocupare din partea P.R.M. mã surprinde, într-o oarecare mãsurã, iar pe de altã parte, la o analizã mai atentã a textului moþiunii, nu pot decât sã-mi exprim nedumerirea atât faþã de motivele
care au condus la iniþierea acestui document, cât ºi faþã de scopul urmãrit. Sã mã explic.
În înþelegerea mea, prin moþiune se doreºte ratificarea cât mai grabnicã a Cartei europene a limbilor minoritare ºi regionale într-un instrument al Consiliului Europei, deschis spre semnare în anul 1992 ºi intrat în vigoare abia în 1998, prin care se reglementeazã anumite aspecte legate de situaþiile în care reprezentanþii minoritãþilor naþionale pot folosi limba maternã. Pânã aici nimic neobiºnuit, însã probabil colegii noºtri din Grupul P.R.M. nu sunt la curent cu faptul cã instrumentele europene principale referitoare la aceastã chestiune sunt Convenþiacadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale ºi Carta europeanã a autonomiei locale, ambele deja ratificate de þara noastrã.
Surprinderea mea vine din faptul cã asistãm astãzi la un paradox. Pe de o parte, iniþiatorii moþiunii susþin ratificarea cât mai grabnicã a Cartei europene a limbilor minoritare ºi regionale, iar pe de altã parte, aceiaºi iniþiatori contestã dreptul minoritãþilor naþionale de a-ºi folosi limba maternã în relaþiile cu administraþia publicã, acolo unde populaþia minoritarã este de cel puþin 20% din totalul numãrului de locuitori, pe motiv cã reglementãrile Cartei, pe care o doresc ratificatã cât mai urgent, nu prevãd un asemenea procent. Mai precis, nu stabilesc în nici un fel proporþia reprezentãrii minoritare.
Permiteþi-mi sã aduc câteva precizãri bazate pe text. În expunerea de motive este invocatã lipsa de voinþã politicã pentru ratificarea Cartei ºi inexistenþa unui cadru juridic coerent, unitar ºi european. Doresc sã vã informez cã la nivel european Carta, aºa cum s-a mai spus, a fost semnatã de 13 state, ratificatã de 11 din 43 de state. Aceastã cifrã nu semnificã faptul cã celelalte þãri sunt ºi ele lipsite de voinþã politicã, ci reflectã complexitatea chestiunii în cauzã, reglementarea ei având consecinþe importante asupra relaþiilor dintre Majoritate ºi Minoritate.
## Stimate coleg,
Aþi consumat 10 minute din timpul acordat grupului. Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar P.R.M., domnul senator Corneliu Vadim Tudor.
Se pregãteºte, din partea Grupului P.N.L., domnul senator Radu F. Alexandru.
## Domnule preºedinte,
## Onoraþi colegi,
Aceastã moþiune simplã nu s-ar fi introdus dacã P.D.S.R. ºi-ar fi respectat angajamentele luate faþã de propriul electorat. ªtiu ºi eu opinia unor parlamentari P.D.S.R. ºi sentimentul lor este de jenã. În repetate rânduri, domnii Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase au afirmat cã nu existã nici un protocol secret între P.D.S.R. ºi U.D.M.R. Din pãcate, tot ce s-a petrecut în ultimele luni avea sã infirme ºi sã demonstreze cã noi Ñ ºi alþii ca noi Ñ am avut dreptate. Pânã când va fi public acest document, constatãm efectele sale. Numeroºi viceprimari ºi vicepreºedinþi de consilii judeþene din partea U.D.M.R. sprijiniþi de P.D.S.R. în alegerea lor, apoi un numãr de 3 Ñ alþii zic 5 Ñ subprefecþi U.D.M.R. ºi iatã aceastã Lege a administraþiei publice locale, care poate cã va trece de Parlament, dar nu are cum sã treacã de popor. De asta puteþi fi siguri! Nici o raþiune politicã internã ºi nici un calcul diplomatic extern nu pot justifica aceastã capitulare a P.D.S.R.-ului în faþa revizionismului unguresc. Prin încãlcarea Constituþiei României ºi prin legiferarea limbii maghiare ca a doua limbã oficialã pe teritoriul þãrii, pentru cã aceasta este realitatea indiferent ce meºteºugite vorbe s-ar folosi aici, P.D.S.R.-ul se dovedeºte, din pãcate, a fi un partid lipsit de memorie politicã pentru cã ºi domnul Ion Iliescu ºi domnul Adrian Nãstase Ñ ºi alþii din subordinea lor Ñ au luat atitudine ani de zile împotriva revanºismului udemerist. Existã foarte multe similitudini între moþiunea P.R.M. de azi ºi moþiunea P.D.S.R.ÑP.U.N.R.ÑP.R.M. din 18 noiembrie 1997 de la Camera Deputaþilor. Mai þineþi minte?
O serie de parlamentari de la cele 3 partide au efectuat o vizitã în judeþele Harghita ºi Covasna, dupã care, exasperaþi de coºmarul vãzut acolo, au iniþiat ºi au depus o moþiune.
Primul semnatar a fost însuºi domnul Adrian Nãstase Ñ dacã nu mã înºalã memoria Ñ ºi tot Domnia sa a vorbit ºi cel mai mult în plen, în câteva rânduri Ñ ºi eu zic cã a vorbit bine.
Ultima sa luare de cuvânt sunã astfel, conform stenogramei pãstrate în arhiva Camerei Deputaþilor Ñ citez un fragment: ”Aº vrea sã precizez pentru stenogramã ºi pentru istorie cã moþiunea pe care noi am depus-o nu a fost împotriva U.D.M.R.-ului, ci împotriva Guvernului. Deci, neam fi aºteptat ca Guvernul sã explice anumite chestiuni. În ceea ce priveºte politica U.D.M.R., ea ne este foarte clarãÒ Ñ continuã domnul Adrian Nãstase. ”O ºtim de la congresul anterior al U.D.M.R., ºtim care este poziþia sa faþã de Constituþie în ansamblu, deci nu cred cã este nevoie de foarte multe elemente în plus în aceastã chestiune. Problema care ne uneºte astãzi aici, în aceastã dezbatere Ñ continua actualul prim-ministru al României de astãzi Ñ era de a decide cum trebuie sã procedãm în viitor. Vreau sã vã spun, poate tonul meu nu a fost suficient de clar de la început: noi suntem pentru o abordare fermã în aceste chestiuni, sã nu existe nici un fel de dubii, iar toate chestiunile pe care le-au relevat colegii noºtri ºi le veþi vedea în continuare în concluziile noastre aratã foarte clar cã în aceste judeþe existã o situaþie cu totul inadmisibilãÒ.
Din salã
#143676## **Din salã**
Bravo! Mersi! Bravo!
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
...pentru simplul fapt cã U.D.M.R. este organizaþie ilegalã, anticonstituþionalã, antiromâneascã ºi antieuropeanã.
Care este beneficiul României, domnilor, de 11 ani, de când U.D.M.R. patroneazã manifestãri iredentiste ºi sapã la temelia statului naþional unitar român? ªi care este, de fapt, câºtigul regimului Constantinescu, care a obiºnuit U.D.M.R.-ul la guvernare ºi se tot lãuda cu aceastã miºcare politicã, elogiatã pânã ºi de Bill Clinton? Astãzi, ºi regimul Constantinescu, ºi administraþia Clinton au pãrãsit scena istoriei, dar U.D.M.R.-ul ºtie sã supravieþuiascã în orice condiþii ºi, de fapt, de vreo 5 ani se eternizeazã la putere.
Nu vã lãsaþi induºi în eroare de fãgãduielile despre o imagine bunã pe plan extern ºi despre drumul României spre N.A.T.O., care, obligatoriu, ar trebui sã treacã pe la Budapesta, cum se tot scria în anii din urmã! Totul nu este decât o cacealma ieftinã, în maniera acestei organizaþii segregaþioniste de a practica politica paºilor mãrunþi.
Am citit ºi eu cu atenþie Legea administraþiei publice locale. Este proastã! Vã spun eu cã este proastã. Este, în fond, o lege ilegalã. Argumentul cã ea ar fi votatã în legislatura trecutã nu rezistã, fiindcã multe dintre normativele care purtau sigiliul inconfundabil a P.N.Þ.C.D. ºi P.N.L. au fost luate la mânã de P.D.S.R. ºi anulate.
Tentativele domnului Ion Iliescu ºi ale miniºtrilor ºi parlamentarilor P.D.S.R. de a demonstra ce bunã ºi ce europeanã ar fi Legea administraþiei publice locale au produs o vie emoþie în rândul românilor, mai ales al acelora din Ardeal, de unde vin. ªi ºtiu cã existã frãmântãri serioase ºi în unele filiale ale P.D.S.R.-ului. Nu m-am amestecat ºi nu mã voi amesteca în aceste probleme.
Faptul cã, oricum, limba maghiarã tot se foloseºte în unele zone, unde se arboreazã indicatoare de-þi vine sã crezi cã te-ai rãtãcit, efectiv, prin Ungaria, nu poate constitui o justificare, ci o circumstanþã agravantã pentru succesiunea de trãdãri ale unora dintre aceia care s-au tot perindat pe la conducerea României. Nu trebuia sã se ajungã aici!
În definitiv, cu aceastã narcotizare a spiritului naþional ºi cu maghiarizarea forþatã a unor judeþe ale Transilvaniei s-au luptat ºi domnii Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase, pentru ca astãzi sã le invoce ca pe ceva natural ºi implacabil, ca pe un fapt împlinit. La urma urmei, ºi violurile, ºi drogurile, ºi crimele reprezintã o realitate a societãþii româneºti, dar asta nu înseamnã cã noi trebuie sã le ºi legiferãm!
Vã mulþumesc, domnule senator.
Grupul Partidului România Mare mai are la dispoziþie 7 minute.
Dau cuvântul domnului senator Radu Feldman Alexandru, din partea Grupului P.N.L.
Se pregãteºte, din partea Grupului parlamentar P.D., doamna senator Maria Petre.
Domnule preºedinte, Onorat Senat, Stimate domnule prim-ministru, Distinºi invitaþi,
Cele câteva minute care revin Grupului parlamentar al Partidului Naþional Liberal sunt cu totul insuficiente pentru a ne îngãdui mãcar sã ne imaginãm cã putem sã angajãm o discuþie pe o chestiune extrem de gravã.
Dacã nu m-aº teme de uºurinþa cu care putem rosti cuvintele, v-aº mãrturisi un sentiment propriu ºi v-aº spune cã am ferma convingere Ñ ºi o spun privindu-vã în ochi ºi în suflet, ºi în conºtiinþã pe fiecare dintre dumneavoastrã Ñ cã moþiunea pe care o discutãm nu este o moþiune anti-U.D.M.R., cum a spus antevorbitorul, ci este o moþiune anti-România.
Este o afirmaþie gravã, este o afirmaþie pe care n-o fac din dorinþa de a ºoca, din dorinþa de a fi original, este o afirmaþie pe care îmi iau dreptul sã o susþin, cu toate argumentele, în declaraþii, în ocazii ulterioare.
Pentru a mã încadra în cele câteva minute ºi pentru a permite ºi colegului Pãcuraru sã spunã ce are de spus, voi fi extrem de punctual ºi de telegrafic.
Vã asigur, stimaþi colegi din Grupul parlamentar al P.R.M., cã am citit cu toatã atenþia moþiunea dumneavoastrã ºi am început prin a spune: ”DaÒ, citind primul paragraf, în care vã referiþi la societatea pluralistã, la protecþia drepturilor personale ºi aºa mai departe. Fãrã nici un fel de rezervã. Dificultatea ºi momentul în care m-am blocat ºi ne-am blocat Ñ pentru cã vorbesc în numele colegilor din Grupul parlamentar al Partidului Naþional Liberal Ñ este momentul în care am descoperit un lucru pe care, iertaþi-mã, nu gãsesc altã formulare, decât am descoperit un neadevãr profund, pentru cã nu vreau sã spun ”falsÒ: afirmaþia care spune cã Legea administraþiei publice locale ”introduce în România a doua limbã oficialã în administraþia publicã, loveºte în suveranitatea ºi integritatea teritorialã a României, lasã loc manifestãrilor ºovinismului, tendinþelor de enclavizare ºi divizare etnicã, aducând, în acelaºi timp, grave prejudicii cetãþenilor români care trãiesc în TransilvaniaÒ.
Vã rog sã mã credeþi cã accept orice fel de sancþiune, pânã la retragerea, pânã la demisia pe care o înaintez din Senatul României, dacã îmi poate dovedi cineva cã existã în textul legii cel mai mic demers în care se vorbeºte de reintroducerea unei alte limbi oficiale. Existã însã ilustrarea în modul cel mai clar ºi cel mai limpede a ceea ce se numeºte art. 6 Ñ ºi nu am voie sã-mi irosesc timpul citându-l Ñ care dã dreptul minoritãþilor la pãstrarea, dezvoltarea ºi exprimarea identitãþilor etnice, culturale, lingvistice ºi religioase.
În Serbia se trãieºte în liniºte?
Domnule senator,
V-am ascultat fãrã sã crâcnesc. Aveþi amabilitatea ºi acordaþi-mi acelaºi tratament!
Dar ne-aþi insultat. Noi nu v-am insultat.
Nu, nu mi-am permis sã insult pe nimeni...
Vã rog eu, nu purtaþi dialoguri la tribunã! Vã ascultãm. O sã vã dau dreptul la replicã.
Deci, un singur cuvânt spuneam asupra unei chestiuni pe care am avut bucuria s-o ascult abordatã ºi de domnul prim-ministru. Ne frãmântãm de 10 ani ºi consider cã niciodatã suficient, respectiv prin mãsuri suficiente, de soarta românilor care trãiesc în afara graniþelor þãrii. Nu putem pretinde, nu ne putem bate pentru drepturile lor fireºti, omeneºti, civilizate, de a trãi în þãrile în care sunt constrânºi sã trãiascã, refuzând aceleaºi drepturi, pe care le revendicãm pentru românii noºtri, minoritarilor care consider cã au ºansa sã trãiascã în România. Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc, domnule senator.
Iertaþi-mã! Mai sunt dator o singurã precizare, care decurge de la sine: Grupul parlamentar al Partidului Naþional Liberal va vota împotriva moþiunii înaintate de Grupul P.R.M.
Vã mulþumesc.
Grupul parlamentar P.N.L. mai are la dispoziþie 3 minute ºi jumãtate. Are cuvântul, din partea Partidului Democrat, domnul senator Ioan Cristolovean ºi se pregãteºte, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Eckstein-Kov‡cs PŽter.
Stimate domnule preºedinte, Stimate domnule prim-ministru,
Stimate colege,
Stimaþi colegi senatori,
Domnilor miniºtri,
Reafirmãm poziþia noastrã hotãrâtã ºi implicarea profundã în toate acþiunile Partidului Democrat pentru integrarea europeanã ºi euroatlanticã a României.
În acest sens dorim sã reamintim cã încã din aprilie 1994, prin vocea preºedintelui Partidului Democrat, domnul Petre Roman, la Oradea, ne-am declarat pentru respectarea principiului interetnic vizând limbile regionale ºi minoritare, care sunt astãzi stipulate ºi în Carta Europei.
S-a vorbit aici de toleranþã. Noi am spune cã toleranþa este un principiu pasiv. Noi ne-am exprima cu hotãrâre pentru o convieþuire armonioasã, pe principiul interetnic, activã. Acest principiu, cu toate laturile sale, în toate domeniile ºi cu toate activitãþile, va duce, în sfârºit, cu siguranþã, la cele afiºate de cãtre domnul prim-ministru, vizând înþelegerea de cãtre fiecare dintre locuitorii României a importanþei majore pe care o are.
Noi vom respecta mereu toate etniile care s-au nãscut pe pãmântul României ºi dorinþa lor de a-ºi folosi limba maternã, pentru o cât mai bunã armonie acasã la ei.
Aº dori, domnule preºedinte ºi domnilor colegi, ca român ardelean, sã mã exprim cã îndrãznesc sã dau un cec în alb colegilor mei de etnie maghiarã, în sensul participãrii active la ceea ce premierul României a prezentat astãzi aici, de bunã înþelegere. ªi îmi doresc sã nu aparã pe biroul primului-ministru al României sau al domnului Cozmâncã o adresã în limba maghiarã, cum mi-a apãrut mie, când eram prefect de Braºov.
Vã rog ca dumneavoastrã sã aveþi aceastã putere, sã determinaþi ºi sã înþelegeþi ceea ce noi, astãzi, în Parlamentul României, ne exprimãm.
Am mandat din partea Partidului Democrat sã exprim faptul cã nu suntem de acord cu moþiunea prezentatã. Vã mulþumesc.
Vã mulþumesc foarte mult.
Grupul parlamentar al Partidului Democrat mai are la dispoziþie 6 minute.
Are cuvântul domnul senator Eckstein-Kov‡cs PŽter; se pregãteºte domnul senator Hriþcu Florin, din partea Grupului parlaamentar P.D.S.R.
## **Domnul Eckstein-Kov‡cs PŽter:**
## Doamnelor ºi domnilor,
Moþiunea depusã de cei 36 de senatori ai P.R.M. este neconstituþionalã, nelegalã ºi neavenitã. Iniþial, am vrut sã adaug cã este ºi nulã de drept. Nu este... ºi salut, în principal, discursul domnului prim-ministru, care a fost de o manierã europeanã, ºi salut, cum am mai spus, ºi decizia Senatului de a discuta, totuºi, aceastã moþiune, deºi suferã de vicii de redactare care o fac neconstituþionalã.
Aici, în practicã ºi în literatura de specialitate, s-a relevat clar: moþiunea este îndreptatã împotriva Guvernului ºi creeazã obligaþii Guvernului. Or, în mod evident, aceastã moþiune nu face acest lucru.
La pct. 5, de exemplu, moþiunea instituie obligativitatea unor linii directoare, obligatorii pentru Guvern la semnarea unor documente internaþionale în materie, linii directoare ce ar rezulta din dezbaterea moþiunii. Rezultã din acest text nu numai o necunoaºtere crasã a Constituþiei ºi a Regulamentului Senatului, dar ºi o lipsã de logicã elementarã. S-ar cere Guvernului sã semneze sau nu un acord internaþional prin prisma unor discuþii, dezbateri care sunt prin natura lor contradictorii.
Scopul declarat al moþiunii este armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare, cum au formulat redactorii acestei moþiuni.
Considerãm cã Partidul România Mare are o atitudine nesincerã ºi duplicitarã prin invocarea Cartei europene a limbilor, de fapt, ei urmãresc rediscutarea unui proiect de lege adoptat deja de cele douã Camere ale Parlamentului.
S-a invocat aici faptul cã a fost semnatã Carta limbilor minoritare sau regionale de cãtre Guvernul României la 17 iulie 1995, când funcþia de prim-ministru era ocupatã, de altfel, de actualul preºedinte al Senatului României.
Aº dori sã fac câteva referiri la cele susþinute de domnul senator Corneliu Vadim Tudor. În urmã cu douã zile a fost o mare adunare popularã în Cluj. Acum, numãrul participanþilor, numai dacã erai într-o stare evidentã de ebrietate puteai sã-l vezi dublu. Atunci, eventual, dacã vorbim de dublu, putem sã vorbim de 10.000 de persoane, aduse cu autobuze din toatã þara. Dar, ceea ce este important ºi interesant, faptul cã, cu ocazia acestei adunãri, domnul Vadim Tudor a avut o prestaþie de o duritate ieºitã din comun. Astfel, s-a afirmat: ”Aceºti udemeriºti nu sunt oameniÒ...trãdãtori de neam ºi de þarã sunt acel prim-ministru, acei miniºtri, prefecþi, primari care vor aplica legea... vor aplica o lege care va fi adoptatã de cãtre Parlamentul României, ceea ce intrã în câmpul infracþionalitãþiiÒ.
**:**
Nu am zis aºa, domnule!
## **Domnul Eckstein-Kov‡cs PŽter:**
Eu am transcris de altfel de pe o înregistrare, vã pot confrunta oricând...
A mai spus: ”Ungurii sunt priviþi ca ciudãþenii ale naturii...Ò; în afarã de asta...
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Aici mi-a plãcut... mi-a dat o idee.
## **Domnul Eckstein-Kov‡cs PŽter:**
Aº vrea sã mai fac câteva referiri. Se tot bate moneda pe meciul de hochei. Îi aduc la cunoºtinþã, deºi domnul Vadim Tudor este mare amator de sport, cã nu se intoneazã imnul de stat al României cu ocazia meciurilor naþionale de divizie, ci numai la meciurile internaþionale...
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
## Românii l-au cântat...
## **Domnul Eckstein-Kov‡cs PŽter:**
Pe de altã parte, pe mine mã intrigã fatpul cã P.R.M.-ul s-a grãbit acum sã ne oblige sã ratificãm Carta limbilor regionale sau minoritare. Asta în condiþiile în care domnul senator Dumitru Badea într-o declaraþie fãcutã în numele Grupului parlamentar al P.R.M. a declarat, ºi încerc sã citez textual ceea ce a declarat, conform stenogramei Senatului: ”Trebuie sã armonizãm legislaþia româneascã în funcþie de legislaþia europeanã adoptatã de Parlamentul României, ºi nu de unele recomandãri sau carte necunoscute de noiÒ. Am încheiat citatul. La o sãptãmânã de la aceastã declaraþie se introduce prezenta moþiune.
Eu solicit în numele Grupului parlamentar al U.D.M.R. ca, respingând aceastã moþiune, sã adoptaþi, într-adevãr, calea toleranþei ºi a concilierii între etniile care trãiesc în România, dacã nu, atunci spuneþi da unui naþionalism care nu mai are ce cãuta în Europa.
Am lãsat timp ºi domnului coleg, senator Frunda, care a fost atins foarte grav cu ocazia mitingului de la Cluj.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Da, într-o aripã!
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
## Stimaþi colegi,
Fac un apel la dumneavoastrã ca în cuvântul pe care-l reluaþi sã vã referiþi la moþiune ºi la conþinutul moþiunii. Orice discurs în afarã îl putem aborda la declaraþii politice.
Sigur, voi da ºi drept la replicã, dacã este cazul, dar rugãmintea mea asta este.
Grupul parlamentar mai are la dispoziþie 3 minute ºi 10 secunde. ## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Dupã ceasul de la Budapesta!
Are cuvântul domnul senator Hriþcu Florin, Grupul parlamentar P.D.S.R., ºi se pregãteºte domnul senator Ungheanu Mihai.
## **Domnul Florin Hriþcu:**
Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru,
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Domnilor miniºtri,
Iniþiatorii moþiunii pe care o dezbatem azi, colegii care aparþin Partidului România Mare, au provocat în mod deliberat, prin modul cum au gândit ºi redactat textul supus dezbaterii, o confuzie. Nici nu am început bine activitatea ºi s-au ºi grãbit sã punã beþe în roate printr-o inovaþie în viaþa parlamentarã.
Prevalându-se de argumentul cã România a semnat, dar nu a ratificat Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, ºi cã, prin reglementarea unor drepturi ale cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale în relaþiile acestora cu autoritãþile administraþiei publice locale, s-ar aduce atingere unor prevederi constituþionale, iniþiatorii moþiunii cer îngheþarea acestei legi, practic, suspendarea Legii administraþiei publice locale.
Trebuie spus, din capul locului, cã, din punct de vedere strict juridic ºi procedural, aceastã cerere este inadmisibilã. Dupã ce a parcurs toate etapele procesului legislativ, aflându-se în faza de mediere a celor douã Camere, aceastã lege care reglementeazã un domeniu fundamental, organizarea administraþiei locale, nu mai poate fi blocatã printr-o moþiune. Proiectul de lege a fost adoptat cu votul majoritãþii fiecãrei Camere a Parlamentului ºi, în consecinþã, textul prezentei moþiuni poate servi, cel mult, ca suport pentru o declaraþie politicã a senatorilor Partidului România Mare.
Am fi putut împiedica susþinerea acestei moþiuni pe motivul legal cã este inadmisibilã, dar nu am dorit sã repetãm gestul majoritãþii din legislatura trecutã care, în toamna anului 1998, a refuzat dezbaterea moþiunii simple cunoscutã sub numele ”Statul de dreptÒ. Nu am dorit sã se interpreteze ca o acþiune antidemocraticã împotriva spiritului parlamentar, a liberei exprimãri de opinie. Legea pusã în discuþie de semnatarii moþiunii reglementeazã nu doar drepturile minoritãþilor în relaþiile cu autoritãþile administraþiei publice locale, ci reglementeazã regimul general al autonomiei locale, dezvoltând ºi concretizând principiile constituþionale ºi pe cele ale Cartei europene, autonomiei locale. Or, în situaþia în care s-ar aplica mãsura prevãzutã la pct. 3 din moþiune, ºi anume îngheþarea dezbaterilor la Legea administraþiei publice locale, practic ar fi blocatã reforma administraþiei publice în România.
**:**
Era necesarã aceastã insultã, domnule preºedinte Vãcãroiu?! Doriþi un scandal în Senat! Acest domn care nu ºtie sã citeascã un text româneºte... putem face ºi un scandal... cine-i dã dreptul sã insulte un partid?! E mai nou în Parlament, eu îl înþeleg, e prea mic pentru un rãzboi aºa de mare!
## Doamnelor ºi domnilor,
Vã reamintesc cã drepturile minoritãþilor ºi protecþia minoritãþilor constituie un capitol distinct al condiþiilor politice impuse României de Consiliul Europei în vederea aderãrii la Uniunea Europeanã ºi trebuie sã recunoaºtem cã existã o serie de realizãri incontestabile ale României pe aceastã linie, în ultimii 11 ani de reformã, recunoscute în documentele oficiale europene, cum ar fi: drepturile speciale ºi de reprezentare parlamentarã de care beneficiazã minoritãþile din România; funcþionarea Consiliului Naþional al Minoritãþilor, organism creat în 1993; îmbunãtãþirea considerabilã a climatului de convieþuire ºi a relaþiilor Majoritãþii cu minoritatea maghiarã, în special în urma semnãrii tratatului cu Ungaria din septembrie 1996; asigurarea dreptului cetãþenilor aparþinând minoritãþilor de a învãþa în limba maternã.
În fine, noile prevederi ale Legii administraþiei publice locale oferã posibilitatea minoritãþilor de a se exprima în limba maternã, în relaþiile cu autoritãþile ºi de a obþine acte individuale redactate în limba respectivã în localitãþile unde minoritatea reprezintã cel puþin 20% din populaþie. Aceastã prevedere se aplicã în 1.624 de localitãþi din România, dintre care 1.379 se referã la minoritatea maghiarã.
Unii lideri ai partidului, ai cãrui semnatari au semnat moþiunea, ne acuzã pe cãi diverse cã prin acceptarea acestei legi am fi trãdat interesul naþional.
Nu domnilor, votând aceastã lege noi nu trãdãm interesul naþional, ci dimpotrivã vrem sã realizãm o reformã în interes naþional...
## Numai o secundã!
## Stimaþi colegi,
Am fãcut un apel... ºi fac apel la reprezentanþii presei, în mod deosebit sã închideþi telefoanele mobile. Este o problemã de respect ºi vã rog foarte mult, ºi pe colegii senatori, dar... vã observ de aici de la tribunã cã staþi cu telefonul la ureche ºi... vã rog frumos... avem un foaier frumos afarã, se poate vorbi de acolo... Deci, rugãmintea mea este sã se închidã telefoanele mobile.
Aveþi cuvântul, domnule senator!
Altele sunt problemele reale ale României, ºi eu vorbesc în cunoºtinþã de cauzã, deoarece am avut o bogatã activitate de consilier judeþean. Din 1990 am fost primar al municipiului Tulcea, subprefect ºi dupã aceea preºedinte al Consiliului judeþean Tulcea. Aº vrea sã vã spun cã în Tulcea existã 21 de minoritãþi cu care nu am avut niciodatã nici un fel de problemã. Nu ºtiu cãrui fapt se datoreazã aceastã realitate a judeþului nostru, care
poate fi un exemplu pentru întreaga þarã sau poate chiar pentru întreaga Europã, dar cred cã, neexistând oameni care sã-i învrãjbeascã, ei s-au înþeles foarte bine.
Considerãm cã noi, oamenii politici, ar trebui sã avem clemenþã faþã de unele aspecte care se produc între etnii ºi sã reuºim în felul acesta sã-i facem sã se înþeleagã pe toþi la fel.
Pentru continuarea reformei trebuie realizat programul legislativ pe care Guvernul ºi l-a propus în domeniul administraþiei publice locale, prin iniþierea unor proiecte importante ce vizeazã modificarea ºi completarea legislaþiei specifice, perfecþionarea cadrului legislativ cu privire la realizarea unei reale autonomii locale, adoptarea statutului aleºilor locali, adoptarea Codului funcþionarului public ºi multe altele.
Am speranþa cã argumentele logicii vor avea câºtig de cauzã în faþa poftei de gâlceavã cu orice preþ ºi cã veþi vota alãturi de senatorii ce aparþin Grupului parlamentar P.D.S.R. împotriva acestei moþiuni care este doar un gest propagandistic ce nu poate înºela nici un om informat de bunã-credinþã.
Mulþumesc.
## Mulþumesc, domnule senator.
Grupul parlamentar P.D.S.R. mai are la dispoziþie 26 minute.
Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnului senator Ungheanu Mihai, ºi se pregãteºte, din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnul senator Paul Pãcuraru.
Doamnelor ºi domnilor senatori, Domnule prim-ministru,
Domnilor miniºtri,
Cred cã este bine cã a fost introdusã aceastã moþiune de cenzurã...
Din salã
#181084Simplã...
...o moþiune simplã... pentru cã ea constituie un test pentru activitatea noastrã senatorialã, ne aratã în ritmul ºi în capacitatea noastrã de lucru, descoperim filozofia, cum a spus un ilustru coleg aici, a atitudinilor noastre, ºi, mai ales, faptul cã, de foarte multe ori, în loc sã ne ocupãm de probleme le învãluim în extrem de multe cuvinte.
Am fãcut pe hol unui coleg observaþia cã nu ne aflãm la barou. În Senatul României intrã specialiºti din diverse ramuri ale existenþei sociale. Nu toþi suntem juriºti. Aici s-a fãcut foarte mult caz, multã arguþie, multã abilitate juridicã pentru a ni se demonstra cã, de fapt, filozofia noului regulament este alta decât a celui vechi ºi cã moþiunea trebuie fãcutã altfel. Eu cred cã aceastã moþiune de cenzurã trebuia fãcutãÉ, scuzaþi-mã, încã o datã, moþiune simplãÉ trebuia fãcutã... pentru cã eu doream o moþiune de cenzurã...despre asta este vorba... trebuia fãcutã pentru cã ea ne ajutã sã ne cunoaºtem.
Mergând mai departe, vreau sã intru în chestiuni mult mai concrete ºi sã vã atrag atenþia cã în acest text nu existã nici o atitudine împotriva spiritului legilor europene ºi a prevederilor lor în aceastã moþiune simplã. Dimpotrivã, toatã lumea este de acord, sunt citate texte ºi, evident, carte care sunt ale Europei. Unde începe diferenþa? ªi sunt foarte mirat cã pânã acum nu s-a pus degetul pe ranã. În aceastã Lege a administraþiei publice sunt 3 articole: 40, 43 ºi 51 care îºi permit sã vorbeascã despre coeficiente etnolingvistice, care sã dea dreptul introducerii unei limbi a unei minoritãþi care ajunge la aceastã cifrã.
De ce 20%, de ce nu 33%, de ce nu 50%, de ce nu 10%?!
Iatã problema! De ce se introduce în aceastã lege, de ce se introduc cifre acolo unde textele, pe care le-am auzit aici citate de primul-ministru, nu citeazã nicãieri nici un coeficient?!
Iatã de ce consider îndreptãþitã reacþia ”moþiunea simplãÒ ºi de ce vorbim aici, în faþa dumneavoastrã, pentru cã trebuie sã facem dialog, trebuie sã ne înþelegem ºi sã ne exprimãm, aºa cum putem s-o facem, fãrã a ne ascunde dupã vorbe goale. Legea administraþiei publice locale face un exces ºi un abuz fixând un coeficient etnolingvistic care introduce o a doua limbã în treburile administraþiei publice.
## Stimate coleg,
Cu tot respectul, vã rog sã vã apropiaþi de final, vi s-a epuizat de mult timpul acordat grupului. Vã ascultãm.
## **Domnul Mihai Ungheanu:**
Vã mulþumesc pentru înþelegere.
Vreau sã mai adaug, în final, doar atât: cã dreptul limbii române de a fi unicã limbã de stat a fost cucerit de-a lungul vremii prin bãtãlie cultural-politicã. Legislatura ºi guvernarea þãrãnistã a lãsat o patã neagrã în istoria românilor prin cedarea unor vechi teritorii româneºti Ucrainei, cedare consemnatã într-un tratat bilateral incredibil ºi odios. Aceastã Lege a administraþiei publice locale riscã sã devinã un asemenea fapt negativ. Pentru precedentul tratat se poate rãsuci în mormând ªtefan cel
Mare, pentru aceastã lege se poate rãsuci în mormânt Eminescu.
Îmi închei aici intervenþia mea cu regretul de a fi fost întrerupt, atrãgând atenþia cã art. 40, 43 ºi 51 sunt cele care sunt de avut în vedere ºi care trebuie modificate.
Vã mulþumesc, domnule senator.
Pentru 3 minute ºi jumãtate are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naþional Liberal, domnul senator Paul Pãcuraru, ºi se pregãteºte din partea Grupului parlamentar Partidul Democrat, doamna senator Maria Petre.
Vã ascultãm, domnule senator!
## Domnule preºedinte,
Îmi cer îngãduinþa sã încep prin a vã ruga sã-mi acordaþi o bonificaþie de un minut, pentru cã, oricum, doresc sã laud pe domnul prim-ministru ºi Cabinetul ºi asta ar putea sã intre în timpul de bonificaþie.
Vreau sã apreciez, într-adevãr, prezenþa domnului prim-ministru ºi a Cabinetului ºi îmbunãtãþirea evidentã a relaþiei Guvernului cu Parlamentul, în raport cu legislatura trecutã; deci este un lucru de notorietate care meritã sã fie apreciat ºi profit de ocazie.
În egalã mãsurã, cred cã dacã se urmãrea cu atenþie discursul domnului prim-ministru, vreau sã încerc sã-i dau aºa, un deget de ajutor, nu are dânsul nevoie, dar o voi spune... în discursul Domniei sale a amintit în material de obligativitatea racordãrii rapide la realitãþi ºi a privit foarte atent lucrurile de rezolvat. ªi, dacã s-au fãcut trimiteri la o altã atitudine politicã avutã de Domnia sa în trecut, sigur cã nu putem sã facem abstracþie de faptul cã atunci avea logica unui partid aflat în opoziþie, în timp ce astãzi, fiind la guvernare, trebuie sã se gândeascã ºi la Bruxelles, ºi la Bucureºti, ºi la rezolvarea tuturor problemelor pe care le are în faþã.
În ceea ce priveºte moþiunea, sunt obligat sã spun cã am parcurs, spunea ºi colegul meu cu foarte multã atenþie, ºi sigur cã invocarea obligativitãþii ratificãrii Cartei europene a limbilor regionale ºi minoritare este o problemã pe care Guvernul, probabil, cã o va avea în atenþie deci, probabil cã va gãsi momentul potrivit în care va trimite spre Parlament aceastã temã.
Pot spune însã cã mi se pare forþatã ideea cã într-o lege, într-o lege specialã, sã spunem a învãþãmântului, a administraþiei publice, a audiovizualului ºi aºa mai departe, nu se pot face reglementãri precise privind statutul, gradul de utilizare a unei limbi. Ba, dimpotrivã, atunci când vorbim de administraþia publicã nu putem sã facem abstracþie de faptul cã în reglementarea generalã a funcþionãrii administraþiei publice trebuie obligatoriu inclusã ºi aceastã problemã, pentru cã nu ai, de fapt, un alt cadru juridic mai potrivit decât tocmai aceastã lege. ªi nu cred cã ar fi potrivit sã gândim cã trebuie sã oprim reforma administraþiei publice în România ºi sã o pãstrãm în niºte cantoane rigide ale vechii legislaþii complet depãºite de timp acum, pentru ca acest proiect îndepãrtat, de ratificare a Cartei, nu este încã avut în vedere. Carta Ñ aºa cum s-a spus Ñ are o serie întreagã de articole: pe învãþãmânt, pe justiþie (art. 9), pe administraþie (art. 10), pe mijloace de comunicare (art. 11), pe activitãþi ºi utilitãþi culturale (art. 12), pe viaþã economico-socialã (art. 13) ºi pe schimbãri transfrontaliere (art. 14), niºte gradualitãþi în care statele-pãrþi convin cã acordã sau nu acordã niºte facilitãþi pentru utilizãrile limbii minoritãþii sau ale minoritãþilor în practica publicã sau privatã. Pot spune cã aceeaºi Cartã Ñ dacã tot este invocatã Ñ prevede cã dacã cumva într-un stat existã o generozitate mai mare decât cea care a fost preconizatã de gradualitate, dacã acest lucru se întâmplã, Carta nu obligã sã se renunþe. Dimpotrivã! Susþine o eventualã mai largã abordare sau Ñ sã spunem Ñ o generozitate mai mare din partea Majoritãþii sau a oficialitãþii statului în favoarea Minoritãþii. Deci, chiar dacã am fi în situaþia de a ratifica eventualele drepturi care au fost acordate minoritãþilor ºi Ñ sã spunem Ñ s-a considerat cã exced unei gradualitãþi din Cartã, nu pot fi repuse în discuþie.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Stimate coleg,
Apropiaþi-vã de final! Cu toatã bunãvoinþa mea...
S-a fãcut o trimitere la eventualitatea faptului cã P.D.S.R.-ul îºi pierde electoratul. Eu cred, totuºi, cã, sigur în toate partidele sunt foarte mulþi oameni care gândesc în mod diferit, nu cred cã existã frontiere electorale precise, cred cã existã probleme cu adevãrat importante, probleme pe care trebuie sã le rezolvãm ºi cred cã asta este menirea de fond.
Aºa cum a spus colegul meu, Grupul parlamentar al Partidului Naþional Liberal respinge categoric moþiunea.
Mulþumesc, domnule senator.
Are cuvântul doamna senator Maria Petre pentru 6 minute cât mai are Grupul parlamentar P.D. ªi, am înþeles, pentru 3 minute, cât mai are dreptul, domnul senator Frunda Gyšrgy.
Doamna senator, aveþi cuvântul!
Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor senatori,
Pentru cã sunt absolut convinsã de faptul cã suntem cu toþii aproape obosiþi Ñ ca sã nu recunoaºtem cã suntem deja obosiþi Ñ vã propun o abordare un pic diferitã de cele care au fost fãcute pânã acum ºi vã propun, ca atare, sã încercãm sã ne întoarcem cu toþii în lumea realã, în lumea care se aflã dincolo de zidurile acestei clãdiri în care suntem în acest moment ºi în care suntem pentru 4 ani de zile ºi sã ne punem cu toþii câteva întrebãri.
Prima dintre aceste întrebãri pe care v-o propun este urmãtoarea: se înscrie oare problema pusã în discuþie astãzi, aici, în conþinutul moþiunii, între prioritãþile acestei lumi reale de care vorbeam? Se înscrie oare problema de astãzi între cele pe care administraþia publicã localã este datoare sã le rezolve potrivit legii asupra cãreia ni se propune un nou termen de discutare ºi de finalizare? Este oare normal ºi în folosul comunitãþilor noastre locale ca aceastã lege Ñ dupã pãrerea noastrã Ñ prea des ºi inconsecvent modificatã, din 1991, de la prima ei formulã de adoptare ºi pânã în prezent, sã fie din nou amânatã?
Grupul parlamentar al Partidului Democrat din Senatul României crede cã acest lucru nu este posibil ºi cã legea aceasta trebuie sã ajungã la final printr-o mediere înþeleaptã între variantele Ñ în multe locuri net diferite Ñ adoptate de cele douã Camere ale Parlamentului României. Noi credem, de asemenea, cã reforma administraþiei publice locale trebuie sã ajungã cât mai repede la final pentru cã ea necesitã, dintre toate cate- goriile sau dintre toate domeniile în care ne-am propus cu toþii sã facem reformã, cele mai mici costuri ºi pentru cã scopul ei final este acela cã trebuie sã avem o administraþie pusã în serviciul ºi la dispoziþia cetãþeanului, a cetãþeanului contribuabil, care a aºteptat deja prea mult Ñ 9 ani Ñ dacã luãm în calcul doar perioada de la adoptarea Legii nr. 69/1991 ºi pânã la zi. Noi, Partidul Democrat, am fi putut considera oportunã o moþiune care sã vizeze accelerarea procesului menþionat ºi anume, acela de reformã a administraþiei publice locale ºi abordarea problemelor reale ale administraþiei locale ºi implicit ale comunitãþilor noastre locale. Daþi-mi voie sã fac, în continuare, un scurt inventar al acestor probleme nerezolvate încã în domeniul de care ne ocupãm astãzi ºi pentru care Partidul Democrat este decis...
## Stimatã colegã,
Sã intrãm la obiect, pe moþiune, pentru cã altfel fiecare avem de þinut un _speech_ cu ce putem face din administraþia publicã localã.
## Domnule preºedinte,
Eu cred cã sunt de interes pentru noi toþi ºi, totuºi, daþi-mi voie pentru cã...
Vã rog frumos! E alt subiect. Faceþi o declaraþie politicã pe tema asta. Nu vreau sã vã întrerup. Mai aveþi la dispoziþie 3 minute. Vã rog! Cât puteþi prezenta în 3 minute ca sã nu spuneþi cã v-am întrerupt din discurs.
În situaþia aceasta nu fac decât sã reafirm poziþia pe care grupul nostru parlamentar a prezentat-o deja ºi anume, aceea cã având în vedere faptul cã moþiunea nu se referã la prioritãþile pe care noi le considerãm reale ºi care intereseazã comunitãþile locale, noi, Partidul Democrat, votãm împotriva acesteia.
Vã mulþumesc.
ªi eu vã mulþumesc mult pentru înþelegere. Are cuvântul, pentru 3 minute, domnul senator Gyšrgy Frunda, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.
Se pregãteºte Ñ zic eu, ultima luare de cuvânt Ñ domnul senator George Pruteanu.
## **Domnul Frunda Gyšrgy:**
## Domnule preºedinte,
## Domnule prim-ministru,
## Doamnelor ºi domnilor senatori,
O sã vã cer ºi eu o bonificaþie nu de un minut, ca ºi colegul Pãcuraru, ci de douã minute, pentru cã nu vreau sã-l laud pe domnul prim-ministru, ci vreau sã-l felicit pentru cã este primul prim-ministru al României post-
decembriste care a avut aceeaºi poziþie inechivocã la Strasbourg ºi la Bucureºti. Cred cã aceasta este linia de urmat.
... ªi la Miercurea-Ciuc.
În ceea ce priveºte fondul problemei.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Semnatarii moþiunii au invocat art. 13 din Constituþie spunând cã el este Ñ fãrã doar ºi poate Ñ cel care nu face posibilã folosirea altei limbi, decât cea a þãrii, în administraþia publicã localã. Cred eu cã aceastã susþinere este exclusivistã ºi nu se împacã cu prevederile Constituþiei.
Art. 6 din Constituþie prevede ”dreptul persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale de a-ºi pãstra, dezvolta ºi exprima identitatea naþionalãÒ. Ce altceva este folosirea limbii materne decât exprimarea liberã a identitãþii lor naþionale? Cred cã acest articol coroborat cu art. 11 ºi 20 din Constituþie, care prevãd prioritatea tratatelor internaþionale, care reglementeazã drepturile omului raportate la legislaþia românã, fac indubitabil faptul cã aceastã moþiune este departe de litera ºi de spiritul Constituþiei.
În ceea ce priveºte tratatele internaþionale, România a semnat ºi ratificat nu numai Convenþia-cadru privind minoritãþile naþionale, dar a semnat ºi Carta limbilor regionale ºi minoritare ºi, de asemenea, sã nu uitãm de recenta recomandare a Consiliului Europei privind drepturile minoritãþilor naþionale adoptate în ultima sesiune a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, în ianuarie 2001. Toate aceste documente internaþionale prevãd o gamã largã a drepturilor minoritãþilor naþionale, pentru cã þãrile membre ale Consiliului Europei au învãþat un lucru simplu: este mult mai uºor sã previi tensiunile ºi diferendele decât pe urmã sã le tratezi. Douã rãzboaie mondiale au izbucnit pentru cã drepturile minoritãþilor nu au fost recunoscute. Toatã Europa merge spre recunoaºterea drepturilor minoritãþilor naþionale, spre o politicã de toleranþã. Nimeni nu pune sub semnul întrebãrii nici o secundã faptul cã limba românã este limba oficialã a acestei þãri, dar, daþi-ne voie ca limba minoritãþilor naþionale sã fie folositã în spiritul Constituþiei României ºi a tratatelor internaþionale pe care România le-a semnat.
ªi pentru cã s-au fãcut referiri la exemple europene, daþi-mi voie sã vã arãt cã douã state europene Ñ Austria ºi Slovacia Ñ prevãd acelaºi procentaj de 20% în actele normative pe care le-au adoptat. Daþi-mi voie sã vã arãt cã limbile minoritãþilor naþionale sunt permise a se folosi: în Spania, unde este folositã ºi limba catalanã ºi limba bascã; dacã veþi merge în Franþa veþi vedea inscripþii în limba catalanã Ñ cum e foarte vizibil; în Italia veþi vedea în Tirolul de Sud folosirea limbii germane...
Da, domnule senator Radu Vasile, în Franþa sunt inscripþiile în limba catalanã pe care vi le arãt ºi în fotografie. Toate acestea, doamnelor ºi domnilor, fac ca aceastã moþiune simplã sã fie inadmisibilã. Ea ne pune, de fapt, faþã în faþã pe politicieni în douã tabere: o tabãrã proeuropeanã, în care suntem majoritatea celor care stãm în rândurile acestui Senat care sunt convins cã veþi vota împotriva acestei moþiuni; ºi pe cei care sunt naþionaliºti, cei ai cãror reprezentanþi la Consiliul Europei nu sunt acceptaþi în nici un grup din cele 5 existente ale Consiliului Europei tocmai datoritã politicii naþionaliste pe care ei o fac aici ºi o fac ºi în Europa.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Cã ne-aþi reclamat voi!
**Din salã**
**:**
De ce i-aþi omorât pe români?
## **Domnul Frunda Gyšrgy:**
Cred eu cã avea dreptate acel mare om politic care spunea: ”Învãþaþi istoria pentru a evita greºelile trecutului ºi construiþi prezentul visând la viitorÒ.
Vã rog, sã construim un viitor european votând împotriva acestei moþiuni.
Vã mulþumesc.
Mulþumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator George Pruteanu, ultimul vorbitor.
Am fãcut un apel la colegii noºtri întrucât P.D.S.R.-ul mai are vreo 27 de minute la dispoziþie... am fãcut un apel pentru a renunþa la luarea de cuvânt. Domnul Pruteanu are cuvântul ºi, dupã aceea, 2 minute pentru drept la replicã la solicitarea Grupului parlamentar P.R.M., domnul Corneliu Vadim Tudor.
Vã ascultãm, domnule senator Pruteanu!
## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**
Domnule preºedinte,
Domnule prim-ministru, Stimate colege senatoare,
Stimaþi colegi senatori,
N-am fost niciodatã pentru un meci, nu am fost niciodatã pentru înfruntare ºi am vrut Ñ ºi cum am vrut aºa am sã fac Ñ sã încep cu o vorbã prietenoasã. Am sã citez dintr-un om politic important al României Ñ care a fost citat aici de rãu; eu am sã-l citez de bine, deºi el stã, din piatrã sau din marmurã, fiind cu spatele la Senat ºi pentru martiriul pe care l-a suferit merita o statuie mai de Doamne-ajutã Ñ acest om spunea în 1918 când s-a fãcut România Mare cã: ”Noi care am vãrsat lacrimi vãzând limba noastrã scoasã din ºcoli, biserici, justiþie nu o vom lua altora. Nu vom lua putinþa vieþii de la alþiiÒ Ñ spunea Maniu. ªi am vrut sã încep cu el în spiritul unei mâini întinse, cum întotdeauna am fãcut ºi cu Mark— BŽla ºi cu Verest—y pe care i-am considerat parteneri de dialog, adversari de ºah, nu duºmani ºi nu oameni de scos afarã sau de înfrânt; oameni cu care negociez ”la sângeÒ, oameni care pot sã fie antipatici, dar care sunt parteneri încã o mie de ani de dialog.
Vreau sã vã spun cã pregãtindu-mã pentru aceastã intervenþie mi-am trecut încã o datã în revistã convingerile. Mi-am dat seama cã este o chestiune importantã. Am vrut sã vãd ºi eu, istoric, cum stã chestiunea aceasta. Ei bine, nu e nimic nou sub soare. În primul rând, cã P.D.S.R.-ul nu a descoperit acum chestiunea aceasta. Bãnuiesc cã foarte mulþi dintre dumneavoastrã ºtiu Ñ poate cã au uitat pe moment Ñ cã exact în aceºti termeni s-a pus problema în Tratatul cu Ungaria semnat de cel care este acum preºedintele Senatului ºi care pe atunci era prim-ministru. ªi vã citez textul cuvânt cu cuvânt al art. 15 din Tratatul cu Ungaria, fãcând parte din Legea nr. 113 din 10 octombrie 1996: ”Pãrþile contractante vor asigura condiþiile care sã facã posibilã folosirea ºi a limbii materne în relaþiile cu autoritãþile localeÒ. Am citat dintr-o lege emisã de P.D.S.R. în 1996. Deci, nu este vorba de o conjuncturã, nu este vorba numai de un rãspuns la presiuni ale Europei. Dar merg mai departe. Aceastã chestiune nu s-a pus numai în anul 2001, nu s-a pus în Õ96, nu s-a pus în Õ89, ci mult mai dinainte ºi, repet, chiar în asemenea termeni. Este o problemã veche ºi o problemã latã. Adicã are dimensiuni în timp ºi în spaþiu.
**:**
S-au repetat!
## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**
Nu s-au repetat, Corneliu Vadim Tudor!
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Secretarul de stat Tãnase ºi ºoferul lui au fost cazaþi în acelaºi pat.
## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**
Nu cade un obuz în aceeaºi groapã a doua oarã. Aºa ceva nu se poate! ªi aºa cum a mers pânã acum
40 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 25/2.III.2001
”cu mânã forteÒ e cazul sã meargã ºi nimic din aceastã lege, despre care discutãm în fond acum, nimic din aceastã lege nu va îngãdui abuzurile acelea de împingere în afarã a limbii române, ba chiar ºi a românilor, prin diverse ºicane de cãtre extremiºti, de cãtre inflamaþii din U.D.M.R.
Iatã o Hotãrâre a Consiliului de Miniºtri Ñ deci un text cu valoare de lege Ñ din 1938: ”Orice membru minoritar din consiliile comunale se poate exprima în dezbaterile acestor consilii în limba sa maternãÒ. Am citat textual. E adevãrat însã Ñ trebuie sã vedem ºi faþa ºi reversul Ñ se adãuga la pasajul pe care l-am citat: ”Procesele-verbale despre ºedinþele acestor consilii se vor redacta în limba românãÒ. Mai departe, din aceeaºi Hotãrâre a Consiliului de Miniºtri din 1 august 1938: ”Cetãþenii minoritari care nu posedã încã limba statului pot înainta primãriilor locale cereri ºi în limba maternãÒ. Deci, iatã, exact ce discutãm noi. Dar Ñ din nou spun, sã vedem în dialecticitatea lor lucrurile Ñ se adãuga, în acelaºi art. 14: din Hotãrârea pe care o citez: ”În acest caz cererile vor fi întotdeauna întovãrãºite de o traducere certificatã în limba românãÒ. De unde am citat asta? Din acest cãrþoi, care este unul din patru scoase chiar de cel care este prim-ministru, referitoare la drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale. Deci, în orice caz, aceastã lege nu cã ”emanãÒ Ñ fiindcã nu este creaþia dumnealui Ñ dar vine, totuºi, de la un om care ºtie despre ce e vorba în propoziþie. Mãcar atât putem sã-i concedem.
Revin însã la ce spuneam. Mergem mai departe. Ce scria într-o lege din 6 februarie Õ45 Ñ Legea 86 pentru statutul naþionalitãþilor minoritare? Aceea era ºi mai precisã ºi acolo apare un procent precizat ºi anume cel de... ascultaþi! Art. 10: ”Autoritãþile comunale ºi judeþene care au competenþã teritorialã asupra unui district administrativ în care potrivit ultimului recensãmânt numãrul cetãþenilor de limbã maternã comunã, alta decât cea românã, este de cel puþin 30% din totalul locuitorilor acelui district sunt obligate: a) a accepta orice fel de scripte din partea locuitorilor ce formeazã cota de 30% în limba lor maternã ºi Ñ sar unele prevederi Ñ punctul d) în consiliile comunale ºi judeþene ale unor asemenea districte membrii aleºi sau de drept ai naþionalitãþilor de 30% vor putea lua cuvântul în limba lor maternãÒ. Iatã, deci, cã, în timp nu sunt noutãþi nici problema aceasta a abordãrii relaþiilor cu administraþia teritorialã în limba minoritãþii, nici chiar procentul acesta în sine care, repet, nu aici este filozofia Ñ cum s-a spus Ñ nu aici este. Pentru cã nu avem temeiuri filozofice sã afirmãm cã 4% e mai bun decât 2% sau decât 30%. Nu facem decât sã reducem numãrul localitãþilor unde s-ar aplica. Dar ideea rãmâne aceeaºi. Ce temei avem, cum putem ridica sus, spre cerul filozofiei, fruntea afirmând: da, legea asta e bunã dar numai pentru 37 de localitãþi, dar nu e bunã pentru 74. Nu aici e. Buba e Ñ ºi cum voi încerca sã spun în partea a doua a intervenþiei mele Ñ în normele
**:**
Hai sã facem schimb de locuri!
## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**
Vã rog?!
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Hai sã facem schimb de locuri. Condu tu P.R.M.-ul ºi spune care e prioritatea!
## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**
Este bãnuiala mea ºi mi-o exprim colegial. Nu asta este grija ºi pe voi Ñ poate ca ºi pe mine, ca si pe foarte mulþi colegi din P.D.S.R. Ñ ne doare aceastã chestiune, a respectãrii statutului de limbã oficialã a limbii române, incontestabil. ªi, prin ”folosirea limbii materne în administraþieÒ, prin aceastã expresie din legea care e cuiul lui Pepelea în întâlnirea noastrã, expresia aceea este încã acoperitoare a tot sau a nimic. ”FolosireaÒ putea sã însemne Ñ cum vã spuneam Ñ bagatela aceasta de conversaþie, dar poate sã însemne într-adevãr... Numai cã aceastã chestiune nu exclude grija despre care a insinuat, în spirit diplomatic, primulministru aici, privitoare la cele douã teritorii sensibile, fierbinþi, româneºti Ñ ca sã nu zic trei, sã introduc ºi Târgu-Mureº: Harghita, Covasna ºi Târgu Mureº. Asta nu înseamnã cã dacã se va folosi limba, abia avem argumente sã introducem acolo ”zdrenþuitaÒ Ñ la ora actualã Ñ autoritate a statului. S-o introducem nezdrenþuitã, s-o introducem fermã, ca un fel de dictaturã Ñ ca sã zic aºa Ñ a legii. A folosit ºeful Partidului România Mare aceastã expresie, dar nu sunt un plagiator, o folosisem ºi eu înaintea lui, pot dovedi cu texte publicate, aºa încât sã facem parte dreaptã egalã fiecare ºi sã trãim ca fraþii.
Oameni buni,
Daþi-mi voie sã mai adaug douã vorbuliþe! Frãmântãrile acestea Ñ încã o datã Ñ în spirit istoric, ºi aici poate mult mai bine ar fi spus treaba asta istoricul de mare valoare care este Liviu Maior Ñ iarãºi, nu sunt noi nici sub aspectul lor superior, dincolo de ”vânzolealaÓ politicului ºi intrând în liniºtea, în stabilitatea conceptualului, a filozoficului. Un cãrturar, cum este Constantin RãdulescuMotru, în **Revista de filosofie** (aºa scria ”filosofieÒ cu ”sÒ) din aprilieÐiunie 1930 într-un studiu intitulat ”Problema minoritãþilor în România ºi rolul intelectualilorÒ, scria textual: ”Un mare numãr de intelectuali români ºi maghiari fac încã strajã naþionalismului orgoliosÒ. (pe care el îl opunea naþionalismului liniºtit ºi cumpãtat). ªi aici, daþi-mi voie, domnule Gheorghe Frunda, sã vã spun cã ºi eu sunt naþionalist ºi cred cã mulþi colegi de-ai mei din P.D.S.R. suntem naþionaliºti. Naþionalismul, ca ºi socialismul, ca ºi creºtin-democraþia sunt niºte concepte care, în sine, nu au nimic rãu ºi sunt respectabile. Vã recomand o lucrare scoasã sub egida Alinei Mungiu-Pippidi despre
Vã mulþumesc, domnule senator.
Douã minute, drept la replicã, domnul Corneliu Vadim Tudor.
Domnule senator, aveþi cuvântul!
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**
Întrucât s-a pronunþat numele meu de mai multe ori, dar a fost insultat ºi partidul pe care îl conduc, de parcã noi am fi de vinã cã uzãm de un drept al nostru constituþional, acela de a aborda aceste chestiuni. Ar fi fost foarte interesant dacã aceastã dezbatere ar fi avut loc în Transilvania. Eu nu ºtiu dacã unii, care au vorbit aici cum au vorbit, mai spuneau aceleaºi lucruri. Partidele din opoziþie s-au comportat bizar, de parcã ar fi la putere. Ce era de demonstrat s-a demonstrat: Partidul România Mare Ñ spun ºi pentru buna ºi corecta informare a presei Ñ este singurul partid de opoziþie din România. Nu s-a discutat moþiunea. Nici Legea administraþiei publice locale. Am fost discutat eu, mitingul de la Cluj, Partidul România Mare în ansamblu. Noi nu am insultat P.N.L.-ul, domnule Radu Feldman Alexandru! Dumneavoastrã aþi spus cã moþiunea e contra României. Asta este cea mai mare inepþie pe care am auzit-o de 9 ani de când sunt membru al Senatului! Ce e contra României în aceastã moþiune? Cum vã puteþi juca dumneavoastrã cu vorbele? Eu propun public ca P.N.L.-ul sã renunþe la titulatura de ”naþionalÒ. Ce aþi fãcut ºi prin aceastã afirmaþie gravã aratã cã purtaþi incorect numele de naþionalÒ. Ce e ”naþionalÒ în ceea ce faceþi dumneavoastrã? Regret cã nu a vorbit ºi domnul Adrian Pãunescu ºi domnul Sergiu Nicolaescu, care, prin toatã munca ºi opera lor, ºi arta lor au fãcut dovada cã ºtiu sã se batã straºnic pentru limba românã ºi pentru cultura românã fãrã a oprima nici o minoritate. Arãtaþi-mi mie un singur ungur care a pãtimit de pe urma mea sau de pe urma celor din P.R.M. Avem unguri în continuare în Parlament în grupurile noastre parlamentare ºi mai nou am descoperit cã avem ºi un deputat evreu ºi mã bucur. E un evreu creºtinat ºi un om de toatã isprava, este predicator penticostal, aºa cã sã nu mã mai acuzaþi de antisemitism cã vã dau în judecatã!
Domnii Eckstein ºi Frunda au denaturat frazele mele. Dacã ar fi ºtiut limba românã, cred cã nu ajungeau la aceastã situaþie.
Îl rog pe domnul Frunda sã mai lase voiajul pe la Budapesta, ºi pe la Strasbourg, ºi pe la Bruxelles, ºi pe la Paris ºi înapoi la Budapesta, unde se duceÉ da,
, ºi la Bagdad..., este bine când iei banii þãrii tale, este bine, pentru bani alþii se duc în coate ºi în genunchi.
Dumneavoastrã aþi spus cã din cauza minoritãþilor au fost provocate cele douã rãzboaie mondiale.
Nu se poate sã spunem, vorbiþi totuºi, nu sunt eu istoric de talia lui Gheorghe Buzatu sau a lui Liviu Maior dar am studiat istoria la Viena.
Nu din cauza minoritãþilor, ce Dumnezeu, pot sã vã vorbesc pânã mâine, din cu totul... au fost ºi probleme minoritare datoritã destrãmãrii a trei mari imperii din jurul nostru.
Am mai reþinut o frazã care de asemenea ne-ar fi jignit dacã ne-am fi simþit vinovaþi.
Domnul Frunda a spus aici, cu suficienþa cunoscutã, cã ei sunt europeni ºi noi am fi împotriva Europei.
Sã ºtiþi cã noi suntem în Europa cu 1.000 de ani înaintea dumneavoastrã, domnule Frunda!
Am uitat sã vã spun. Cu aceasta am terminat.
Tot apropo de aroganþa aceasta, sã ºtiþi cã un istoric maghiar la 1866 spunea foarte serios cã Dumnezeu s-a adresat perechii biblice Adam ºi Eva în limba maghiarã. Citiþi textul acesta de care râd toþi clasicii.
Spuneþi cum a rãspuns Dumnezeu!
Ighen. Bine cã nu ne pierdem umorul.
Fac apel la Tratatul de eticã a lui Epictet care spunea cã degradarea interumanã a ajuns în clipa în care ne-am pierdut amabilitatea.
Avem cu toþi amabilitate, dar nu-mi aduc aminte sã fi jignit pe cineva, sã-l fac antieuropean sau ceva de genul acesta, sau antiromân, sau antinaþional.
Cu asta vreau sã închei, sã ºtiþi cã în biroul meu, sus, mã aºteaptã de câteva ore, ºi o sã-i prezint scuze, soþia lui Ilie Ilaºcu sã-i rezolv o problemã.
Sã ºtiþi cã bãnuiesc cã ea a auzit totul la acest microfon ºi ar trebui sã ne aducem aminte, ºi dacã mai avem puterea sã roºim, sã roºim pentru cã acest om zace de 9 ani în temniþã ºi pentru limba românã. Vã mulþumesc.
Drept la replicã? Vã ascultãm. Aveþi un minut.
## **Domnul Adrian Pãunescu:**
Pentru cã îmi consider aceastã ieºire la o rampã lateralã, ºi nu la cea centralã, un drept la replicã, mã rog, nu un drept, ci întruchiparea unui drept la replicã, voi rãspunde celor spuse de domnul Vadim Tudor.
Personal, nu cred cã moþiunea este propagandisticã, ea rãspunde unei probleme reale. Eu sunt între cei care au avut de la început aceastã problemã ºi continuã sã o aibã, frãmântãrile mele în aceastã direcþie nu înceteazã. Îndoielile mele nu înceteazã. Dar, cum cred în forþa de rezolvare a problemelor de cãtre Guvernul partidului din care fac parte, votul meu va fi un semn de încredere cã lucrurile se vor rezolva, în realitate, aºa cum aºteptãm cu toþii, pentru armonia interetnicã, pentru statul naþional unitar ºi indivizibil care este România, pentru drepturile minoritãþilor naþionale, ºi nu pentru abuzuri, ºi nu pentru dinamitarea limbii române.
## Domnule preºedinte,
## Domnule prim-ministru,
Am intrat în P.D.S.R. de bunã voie. De aceea, pânã la proba contrarie, pe care numai realitatea mi-o poate impune, o probã contrarie negativã, ºi pentru care suma faptelor la care mã simt solidar cu Guvernul e mai mare decât acest fapt, în care continui sã am îndoieli, mã voi comporta ca un membru cinstit ºi solidar al partidului din care fac pate ºi voi vota pentru partidul meu, iar când Legea administraþiei locale va fi în discuþie, în Parlamentul reunit, voi vota împotriva legii.
Acum, însã, cred exact ceea ce spunea Eminescu ºi în acest fel rãspund ºi hohotului de surâs, ca sã zic aºa, al domnului Vadim:
- ”Noi amândoi avem acelaºi dascãl,
ªcolari suntem aceleiaºi pãreri,
Unitul gând oricine recunoascã-l
Ce ºtii tu azi, eu am ºtiut de ieri,
De-acelaºi gând de plângem noi sau râdem
Adicã: ”Nu e acelaºi lucru când doi spun acelaºi lucruÒ! ( _Aplauze._ )
Da, mulþumesc, domnule senator. Stimaþi colegi, Închei aiciÉ
Foarte scurt, domnule preºedinte, foarte, foarte scurt, vã rog, domnule preºedinte!
Domnule Sergiu NicolaescuÉ vã rog, un minut.
Da. Pot sã încep?
Vã rog, vã ascultãm!
## Da, mulþumesc.
Am fãcut câteva zeci de ore de filme istorice care au fost filme naþionaliste, filme patriotice, adicã dragoste de þarã.
Faþã de 130 de milioane de spectatori care au vãzut aceste filme, orice aº fi spus astãzi erau vorbe goale.
Susþin poziþia partidului din care fac parte ºi cer ca moþiunea sã fie respinsã.
Mulþumesc.
## Mulþumesc foarte mult.
## Stimaþi colegi,
Permiteþi-mi sã dau cuvântul domnului prim-ministru al României, domnul Adrian Nãstase.
Dupã aceea ridicaþi problemele de procedurã.
Domnule prim-ministru,
Aveþi cuvântul, pentru a da câteva rãspunsuri la problemele ridicate astãzi aici.
ªi vã dau dupã aceea cuvântul pentru procedurã, dupã ce încheiem dezbaterile cu rãspunsul primului-ministru.
## Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor senatori,
## Stimaþi colegi,
Sã încep prin a vã da o informaþie. Guvernul României va face o intervenþie în procesul care se desfãºoarã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în favoarea lui Ilie Ilaºcu. ( _Aplauze._ )
Sper ca soþia sa sã afle acest lucru ºi cred cã este important ºi cred cã pentru fiecare cetãþean al României trebuie sã fim capabili, ca guvern, ca societate, sã-i apãrãm drepturile oriunde s-ar afla în lume.
Acum în ceea ce priveºte moþiunea.
Scopul moþiunii, aºa cum era el prezentat, era foarte simplu: armonizarea ºi corelarea legislaþiei cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritare.
S-au spus: nu existã armonizare, pentru cã cei care au scris moþiunea au spus: nu a fost ratificatã Carta europeanã.
ªi atunci practic noi venim ºi spunem, nu a fost adoptatã Carta europeanã a limbilor minoritare ºi regionale, în schimb a fost ratificatã de cãtre Parlament Convenþiacadru privind drepturile minoritãþilor.
ªi art. 10 din acest text ratificat de Parlament creeazã fundamentul pentru cei care aveau o îngrijorare în legãturã cu posibilitatea adoptãrii unei legi pe aceastã materie în România.
ªi acesta ar fi trebuit sã fie, din punct de vedere formal, rãspunsul la moþiune. Atât!
Dincolo de aceste lucruri, s-au discutat, s-a discutat despre istorie, s-a discutat despre limba românã, s-a discutat despre o mulþime de subiecte.
Nu ºtiu dacã este neapãrat nevoie sã rãspund la aceste chestiuni, sã le comentez.
Sigur, este o ocazie pe care o am destul de rar, sã vin în faþa dumneavoastrã, dacã o sã mã primiþi o sã vin ceva mai des, dar pentru a nu scãpa aceastã ocazie, daþi-mi voie totuºi sã fac câteva comentarii.
În primul rând, vreau sã vã spun cã ne raportãm cu toþii la sentimentele cetãþenilor români, nu ºtiu cum putem sã mãsurãm foarte exact aceste lucruri. Preºedintele Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, sugera sã facem un referendum.
Dar a avut loc un plebiscit de curând la Cluj-Napoca în legãturã cu aceastã chestiune. ªi din cei 6 milioane de români chemaþi, sau 22 de milioane, au venit 5.000.
Dacã se lasã cu bombe ºi cu avioaneÉ
## Nu am ºtiut, nu ºtiu.
Deci, daþi-mi voie sã-mi continui argumentaþie ºi sunt convins cã dupã aceea, dacã va fi cazul, o sã puteþi lua cuvântul.
Eu cred cã ºi aceste reacþii ne aratã totuºi cã în societatea româneascã lucrurile totuºi sunt calme.
Oamenii înþeleg cã pânã la urmã avem o mulþime de lucruri pe care trebuie sã le rezolvãm împreunã.
Dacã veþi lua sondajele de opinie din ultima vreme, veþi vedea care este ordinea de prioritãþi.
Cred cã este foarte important sã acceptãm cã aceste chestiuni trebuie rezolvate ºi cã Parlamentul ºi Guvernul au un rol extraordinar, în primul rând în a crea acest climat care sã însemne disiparea, distrugerea unora dintre elementele de adversitate ºi unor chestiuni de mentalitate.
44 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 25/2.III.2001
Domnul senator Pruteanu vã prezenta o lucrare pe care am realizat-o în urmã cu mai mulþi ani.
Credeþi-mã, ºtiu destul de bine subiectul acesta al reglementãrilor interne, al reglementãrilor internaþionale. Problema însã nu stã aici. Problema nu a stat ºi nu va sta niciodatã în aceste legi. Realitatea este, a fost ºi va fi adeseori foarte diferitã de ceea ce punem noi în legi, mai bune sau mai rele.
De aceea, pânã la urmã, ºi vreau sã spun acest lucru foarte clar, depinde de noi sã facem în aºa fel încât sã construim un cu totul alt tip de relaþie.
Credeþi cã pe mine nu mã doare când aud la un moment dat, când este cântat Imnul României la Miercurea-Ciuc, cã existã o anumitã reacþie?
Dar eu vreau sã vã spun ºi altceva, cu aceeaºi sinceritate.
Am fost la meciul de handbal RomâniaÐUngaria la Bucureºti ºi, atunci când s-a cântat Imnul Ungariei, românii au fluierat.
Încet, încet lucrurile acestea s-au calmat, pentru cã eram ºi eu în salã, erau ºi alþi demnitari, eu cred cã încetul cu încetul, sigur, nu era domul Corneliu Vadim Tudor, probabil cã se uita la televizor la meci, dar cred cã este foarte important sã înþelegem cã depinde de noi sã schimbãm aceste lucruri.
Eu cred foarte puternic în nevoia de identitate naþionalã.
Vã mulþumesc, domnule prim-ministru. Era o problemã de procedurã, vã ascult. Aveþi cuvântul, domnule senator!
## Domnule preºedinte,
## Domnelor ºi domnilor senatori,
Se ºtie cã problemele de procedurã sunt de strictã interpretare, cã acele condiþii pe care trebuie sã le îndeplineascã o anume dezbatere trebuie sã urmeze anume condiþii prevãzute în mod expres de lege. Eu v-aº ruga sã observaþi cã dumneavoastrã, domnule preºedinte, v-aþi conformat dispoziþiilor art. 150 alin. 2 din regulament, potrivit cãruia preºedintele Senatului nu va supune dezbaterii moþiunile care nu îndeplinesc cerinþele prevãzute la art. 148.
În condiþiile în care s-a fãcut dezbaterea pe fond, socotesc cã votul ce urmeazã a fi dat urmeazã sã se dea pe fondul problemelor ºi nu pe probleme de procedurã.
Cã dumneavoastrã aþi acceptat cã probleme de procedurã nu se ridicã, socotesc cã în mod corect aþi gândit, pentru cã atunci când vorbim de probleme de procedurã trebuie sã ne referim la art. 148 ºi 149 din regulament.
Potrivit acestui text problema de procedurã ar fi fost dacã moþiunea nu ar fi fost iniþiatã de cel puþin o pãtrime din numãrul senatorilor, precum ºi a celorlalte condiþii, sau dacã preºedintele Senatului stabileºte data dezbaterii care nu poate depãºi 6 zile, bunãoarã, era tot o chestiune de procedurã.
Ori toate elementele care aduc în discuþie chestiunile de procedurã sunt cele prevãzute în art. 140 ºi urmãtoarele din regulament ºi, în condiþiile în care s-au produs dezbaterile, noi socotim cã este cazul ca dumneavoastrã sã supuneþi votului moþiunea pe fondul lor ºi nu pe probleme de procedurã.
Da, mulþumesc, domnule senator.
Aº putea comenta mult luarea dumneavoastrã de cuvânt, nu doresc sã o fac pentru cã am fãcut-o la început ºi ar însemna sã continuãm un dialog pe care nu-l mai terminãm.
Deci eu amÉ cred cã am fost destul de clar la început, în calitate de preºedinte puteam sã opresc întreaga dezbatere ºi era corect din toate punctele de vedere.
Nu am fãcut-o ºi s-a dovedit cã am procedat corect.
De ce? Pentru cã o probelmã de mare interes a putut fi dezbãtutã astãzi în Senatul României, luãrile de cuvânt au fost de substanþã, bine venite ºi eu cred cã în acest fel ºi opinia publicã este informatã aºa cum se cuvine legat de aceastã problemã care se referã la armonizarea legislaþiei în ceea ce priveºte utilizarea limbilor minoritãþilor naþionale.
Însã, am încheiat discuþiaÉ ( _Discuþii._ ) domnule preºedinte, scuzaþi-mã, impoliteþeaÉ numai o secundã, nu o luãm de la capãt.
O sã vã dau cuvântul dacã doriþi.
Aº dori însã sã se reþinã ºi cred cã a reieºit din tot ce a însemnat dezbaterea de astãzi.
Eu am crezut cã nici nu mai ridicaþi o astfel de problemã.
## De ce?
Pentru cã întreaga dezbatere nu a adus un singur element care sã sune a moþiune împotriva Guvernului.
Haideþi sã fim cinstiþi cu noi! Vreþi sã continuãm sã facem un show în continuare în Senatul României?
Nu a existat un singur element prin care sã fie atacat pe aceastã problemã Guvernul României, ci, pur ºi simplu, s-au ridicat probleme care vizeazã Parlamentul României, iar o moþiune nu se poate pune împotriva Parlamentului.
Eu cred cã este suficient ca argument, dar mai am ºi altele.
Am repetat ºi cred eu, credem cel puþin cã s-a înþeles, pe probleme legate cum sunt cele ridicate la punctele 2, 3, 4, 5 din finalul moþiunii, cã Senatul României nu poate sã ia o decizie; nici nu are dreptul, nu reprezintã Parlamentul României în totalitatea sa, este numai una din Camere.
Ori, am mers pe formula de început, cã este bine sã dezbatem aceastã problemã de o importanþã cu totul ºi cu totul deosebitã, dar în final, pe probleme ridicate, dacã nu mã înºel, de 3 grupuri parlamentare ºi anume: excepþia de neconstituþionalitate ºi încãlcarea prevederilor regulamentului, nu putemÉ ce sã votãm? Împotriva Constituþiei?
Avem ºi noi regulamentul.
Vã rog, spuneþi dumneavoastrã regulamentul! Vã rugãm, domnule preºedinte!
## Domnule preºedinte,
Pânã la urmã va trebui sã-i daþi dreptate ºi domnului Petre Roman, îmi pare rãu cã a plecat, ca sã nu fiþi nevoiþi sã ne daþi nouã dreptate pentru cã vãd cã vã provoacã un anumit disconfort.
Aici, la art. 150 alin. 2, scrie aºa: ”Preºedintele Senatului nu va supune dezbaterii moþiunile care nu îndeplinesc cerinþele prevãzute la art. 148 ºi nici pe cele care vizeazã finalitãþi specifice moþiunii de cenzurãÒ º.a.m.d.
Deci, dumneavoastrã aþi supus dezbaterii, cu acordul nostru, pentru cã era bine ca lumea sã ºtie despre ce este vorba, spuneþi cã nu a fost criticat Guvernul. Dacã nici eu nu am criticat Guvernul, nu ºtiu cine a mai fãcut-o! ªi spuneþi cã Senatul nu are competenþe în aºa ceva. E într-adevãr o speþã diferitã, pentru cã niciodatã nu am avut o lege care sã fie cu un picior în Camera Deputaþilor, cu un picior în Senat, cu o mânã în legislatura 1996Ð2000 ºi cu o mânã în legislatura 2001Ð2004, tocmai pentru cã este o speþã deosebitã.
Asta era singura formulã prin care puteam determina Guvernul sã retragã aceastã lege aberantã.
Dumneavoastrã sunteþi împins de firul apei, de prevederile regulamentului pe care l-aþi modificat cum aþi dorit, pentru cã nu aþi þinut cont de obiecþiile noastre ºi care spun cã dumneavoastrã nu veþi supune dezbaterii moþiunile care îndeplinesc cerinþele respective.
Dar din moment ce s-au dezbãtut, singura finalitate corectã, singura direcþie este sã votãm pentru sau împotriva moþiunii, nu chestiuni de excepþie de neconstituþionalitate.
Nu ne duceþi spre maºinãria de vot, pentru cã nu este firesc ce faceþi acum.
Am înþeles, domnule preºedinte.
Deci, cu tot respectul, eu cred cã argumentele sunt suficienteÉ
O sã creaþi impresia cã vorbim inutil, este un interes major, nu se poate aºa ceva!
Intenþia mea aceasta este.
Vã rog respectuos, un minut vã reþin ºi eu atenþia, este prima oarã, vã rog frumos, apelez la bunãvoinþa dumneavoastrã.
Vã rog!
Nu a mea, a colegilor.
Dacã nu am ripostat cu Irak-ul ãla!
Eu v-aº ruga pe dumneavoastrã sã-l vedem ºi pe art. 151 din Regulamentul Senatului.
Dupã începerea dezbaterii moþiunii, senatorii semnatari nu-ºi mai pot retrage adeziunea la moþiune.
Nu aþi retras-o.
Punctul 2, daþi-mi voie! La moþiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
ªi acum urmeazã frumuseþea, iertaþi-mã: ”Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moþiunii în plenul SenatuluiÒ.
Numai aceasta puteþi face dumneavoastrã acum. Iertaþi-mã, dacã la început nu aþiÉ
Daþi-mi voie, vã ascultãm, domnul senator Adrian Pãunescu.
Domnule preºedinte,
## Domnilor colegi,
În mai multe ocazii am dat presei sã scrie, prin ceea ce am fãcut aici, cã aº fi un P.R.M.-ist ascuns care, din P.D.S.R. pledeazã pentru cauzele P.R.M. Nu era aºa. Eu pledam conform propriilor convingeri.
De aceastã datã dau ocazia presei sã observe cã am o pãrere diferitã, chiar opusã cele exprimate de P.R.M. aici, nu pentru cã litera regulamentului nu ar fi cea invocatã, este adevãrat, ci pentru cã preºedintele grupului, domnul Corneliu Vadim Tudor, a venit dupã cele 15 minute de pauzã cerute de dumnealui ºi a spus: ”Suntem de acord cu ceea ce aþi propusÒ.
Sã se dezbatã.
Nu, sã se dezbatã moþiunea ºi sã se voteze excepþia. Eu cred, domnule preºedinte, cã regulamentul spune asta, dar trebuie sã ne conformãm înþelegerii de dupã pauza de 15 minute.
ªi este pãcat sã insistãm asupra acestei chesiuni pentru cã rezultatul probabil va fi acelaºi.
## Mi s-a invocat numele.
Mie îmi pare rãu cã domnul Pãunescu nu a vorbit mai mult pe chestiunea care ne doare pe toþi ºi despre care în particular am vorbit lucruri atât de frumoase ºi de dureroase pentru noi, iar acum se ia de o chestiune interpretabilã.
Eu nu am zis cã sunt de acord cu votarea excepþiilor pe care le-am considerat ele însele anticonstituþionale. Eu am fost de acord cu dezbatera moþiunii.
Nu mergem acum la : ”Mai dã jupâne, mai lasã stãpâne!Ò Nu este o târguialã aici!
Aici este un regulament, aþi invocat mereu regulamentul. Îl respecþi bine, dacã nu, noi la votul pe excepþiile acelea ilegale, Grupul parlamentar al Partidului România Mare nu va participa.
Vã convine situaþia sã fiþi iarã ”Senatul suntem noiÒ? Nu aveþi decât!
Dacã mã invitaþi sã spun o pãrere din afarã.
Vã rog, aveþi microfonul acolo.
## **Domnul Adrian Nãstase:**
## Domnule preºedinte,
Stimaþi colegi,
Cu toatã prietenia ºi considerând cã acceptaþi un punct de vedere din partea cuiva care a trecut prin multe momente de genul acesta.
Nu are rost dupã aceastã dezbatere sã se creeze o tensiune pe o chestiune care este formalã.
Iniþial, ºi punctul de vedere a fost corect, a fost sã existe un vot în cascadã, pe o chestiune deÉ pe excepþie ºi apoi pe fond, unind dezbaterea pe excepþie ºi pe fond. Aceasta a fost înþelegerea.
Dar eu cred cã nimic nu împiedicã sã se facã un singur vot, P.R.M.-ul va înþelege cã este un vot pe fond, iar liderii grupurilor celorlalte vor face declaraþie de vot ºi vor spune cã au votat împotrivã datoritã elementelor de neconstituþionalitate.
Ceea ce este perfect posibil _(Aplauze.),_ aceasta este o sugestie, sigur dumneavoastrã puteþi sã decideþi, dacã se face însã un singur vot se poate merge pe aceastã cale care este perfect regulamentarã.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Nu puteþi face ce vreþi dumneavoastrã, domnule!
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Eu cred cã am abordat destul de mult acest subiect. Nu vreau sã reiau toate argumentele de la început.
Înainte ca Grupul parlamentar Partidul România Mare sã ia pauzã, am specificat acest lucru. Mai mult de atât, în mod expres am spus cã la final, dupã dezbatere, se va supune la vot excepþia dupã care, dacã excepþia cade, intrãm pe votul moþiunii.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Dar nu vã permite regulamentul, domnule preºedinte!
Permite regulamentul, domnule preºedinte!
Nu încãlcãm absolut nici un regulament. Deci cu aceasta am plecat la drum.
Dumneavoastrã v-aþi retras, aþi luat pauzã ºi aþi spus: ”Domnule, acceptãm formula pentru cã important este sã dezbatemÒ.
Sã ºtiþi cã eu nu mã cramponez. Putem merge ºi pe formula votului direct...
De ce nu mergem atunci?
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Pentru cã ar însemna sã pun pe cineva sã voteze împotriva prevederilor Constituþiei ºi a Regulamentului Senatului.
Poate cã n-am fost suficient de clar: nu poate Senatul sã spunã: ”Se suspendã un an o legeÒ. Nu are aceastã competenþã. Nu poate opri Senatul o procedurã legislativã începutã, trecutã prin Senat, prin Camera Deputaþilor ºi acum ne aflãm în procedura de mediere. Cu toatã bunãvoinþa.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Senatul poate convinge Guvernul s-o retragã, domnule preºedinte.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Guvernul nu mai poate. Conform Constituþiei, o procedurã nu mai poate fi opritã.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
**:**
Ce nu mai poate? Cum a retras, domnule...
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Înþeleg... Eu doar consult ºi vã rog... ca sã nu continuãm.
Grupul Parlamentar P.N.L. îºi susþine propunerea iniþialã de excepþie?
## **Domnul Radu Alexandru Feldman**
**:**
Da.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Grupul Parlamentar P.D.S.R.?
## **Domnul Ion Solcanu**
**:**
Da.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Grupul parlamentar U.D.M.R.?
## **Domnul Verest—y Attila**
**:**
Da.
## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**
Deci, ce pot sã vã spun...
Stimaþi colegi,
Supun la vot excepþia de neconstituþionalitate.
Dacã votaþi ”daÒ... Dacã votaþi ”nuÒ, vom trece la votul moþiunii. Vã rog sã votaþi!
Cu 81 de voturi pentru, un vot împotrivã ºi o abþinere, excepþia de neconstituþionalitate a fost aprobatã de Senatul României.
Stimaþi colegi,
Declarãm închisã ºedinþa noastrã de astãzi.
48 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 25/2.III.2001
Joi, de la ora 12,00 la ora 13,00, se dau rãspunsurile la întrebãri ºi interpelãri. Joi.
## **Domnul Adrian Pãunescu**
**:**
ªi interpelãrile de astãzi?
Joi de la ora 12,00 la 13,00...
Domnule preºedinte,
Sunt unele dintre ele chestiuni urgente.
Vã rog mult de tot sã nu le amânãm atât de mult. Sunt interpelãri care se referã la situaþii urgente.
Doriþi sã continuãm la ora aceasta?
Nu, doresc ca mâine sã gãsim o orã în care sã punem întrebãrile.
N-avem cum pentru cã suntem în comisii.
Transmiteþi întrebãrile pânã la ora 12,00 la noi, le dãm Guvernului ºi joi sã vinã sã dea rãspunsul.
Nu e bine.
N-avem ce sã facem.
Ion Solcanu
#249808Domnule preºedinte, Solicitãm o listã, totuºi.
O listã, vã rog!
Ion Solcanu
#249935Grupul parlamentar P.D.S.R. solicitã o listã a votului.
Din salã
#250020ªi Grupul parlamentar P.N.L.
## _ªedinþa s-a încheiat la ora 21,00._
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI Ñ CAMERA DEPUTAÞILOR
#250109Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul ºi agenþii economici, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, telefon 411.58.33. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: ramomrk@bx.logicnet.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro
**ISSN** 1220Ð4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 25/2.III.2001 conþine 48 de pagini.**
Preþul 35.472 lei
Vã mulþumesc.
Dacã vorbim, însã, acum despre moþiune, nu putem sã vorbim decât în litera ºi spiritul Constituþiei Ñ aºa cum s-a spus. Or, într-un text din Consttiuþie, de care s-a fãcut abstracþie, constat, nu e, de fapt, primul text de care s-a fãcut abstracþie, pânã când am venit noi, dar, mã rog, e altã problemã, de ConstituþieÉ Acel text spune cã moþiunea este un act juridic, e art. 64, e textul Ñ garda pe margine Ñ actele juridice ºi cvorumul legal. Dacã moþiunea este aºezatã în Constituþie, dupã lege ºi dupã hotãrâre, atunci nu ne puteam juca cu textele regulamentului când este vorba de un act juridic al Senatului. E motivul pentru care în regulamentul pe care l-am adoptat noi, am venit cu aceste precizãri la art. 148 alin. 3: moþiunea trebuie sã fie întocmitã corespunzãtor actelor juridice, ºi nu mai erau aceste texte. Mai mult decât atât, domnule preºedinte ºi onorat Senat, domnule prim-ministru ºi onoraþi membri ai Guvernului, s-a dat un drept, deci este un drept nou pe care fostul preºedinte al Senatului nu l-a avut, sau preºedinþii care au condus Senatul pe baza regulamentului vechi. Este art. 150 alin. 2, care vã îngãduie dumneavoastrã, ca preºedinte al Senatului, sã apreciaþi dacã mai este cazul sã discutãm sau nu. Dumneavoastrã aþi fãcut mai mult decât vã îngãduie textul. Deci, într-o interpelare a literei regulamentului ºi a spiritului democratic, care trebuie sã domneascã în acest regulament, n-aþi spus-o expres, dacã eraþi un jurist de profesie, aþi fi spus cum spun judecãtorii: ”Unim excepþia cu fondulÒ. Dumneavoastrã aþi unit, de fapt, excepþia, ca nu cumva, tocmai colegii noºtri de la Partidul România Mare, dar indiferent de la care partid ar fi venit cu aceastã moþiune, ºi probabil cã se creeazã o practicã acum în Senatul nostru de a se uni excepþiile cu fondul. Dar faptul cã se uneºte excepþia cu fondul nu înseamnã cã noi pânã la urmã trebuie sã ne abatem de la regulament; dacã s-a ridicat o excepþie, ea nu poate fi înlãturatã decât prin vot. Aici am vrut sã scot în evidenþã. Dacã este înlãturatã excepþia prin vot, atunci se voteazã moþiunea pe fondul ei, dar dacã a fost adoptatã excepþia, Senatul a reþinut excepþia, atunci rãmâne fãrã obiect votul asupra moþiunii în substanþa ei.
Vã mulþumesc respectuos.
Tocmai de aceea Grupul parlamentar P.D.S.R. susþine excepþia ridicatã de colegul meu, în sensul ca sã fie supusã votului, dar numai dupã dezbaterea pe fond a chestiunilor ridicate în cadrul acestei moþiuni. Vã mulþumesc.
prejudicia procesul de învãþare a limbii oficiale sau predarea în aceastã limbãÉÒ.
Prin urmare, afirmaþia din moþiune, potrivit cãreia se introduce în România o a doua limbã oficialã în administraþia publicã, nu are temei nici în documentele europene ºi nici în legea adoptatã de cele douã Camere.
În plus, comisia subliniazã faptul cã legea amintitã are în vedere toate minoritãþile naþionale recunoscute de pe teritoriul României ºi nu numai una sau alta dintre ele. Rezultã, aºadar, cu claritate, cã prevederea din art. 13 din Constituþie, potrivit cãreia: ”É în România limba oficialã este limba românãÒ, este respectatã atât în litera cât ºi în spiritul noii legi bazatã pe legislaþia europeanã în materie.
În acelaºi timp, afirmaþia din moþiune cã unele prevederi ale Legii administraþiei publice ”vin în totalã contradicþie cu prevederile art. 1 din Constituþie, care spune cã ÇRomânia este stat naþional, suveran ºi independent, unitar ºi indivizibilÈÒ, este contrazisã de însuºi art. 21 din Convenþia-cadru care prevede cã nici una din dispoziþiile acesteia ”nu va fi interpretatã ca implicând vreun drept de a se angaja într-o activitate sau de a îndeplini vreun act contrar principiilor fundamentale ale dreptului internaþional ºi, în special, ale celor privind egala suveranitate, integritate teritorialã ºi independenþa politicã a statelorÒ.
Comisia pentru politicã externã a Senatului subliniazã cã Legea administraþiei publice locale reflectã în mod corespunzãtor, cu respectarea prevederilor constituþionale, atât Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor, cât ºi Carta europeanã a autonomiei locale.
Comisia pentru politicã externã apreciazã cã trimiterea din moþiune exclusiv la Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare constituie o tacticã de tergiversare a adoptãrii ºi punerii în aplicare a Legii privind administraþia publicã localã, lege aflatã pe lista de prioritãþi a Guvernului, pentru armonizarea cu legislaþia europeanã în contextul accelerãrii, anunþate de Guvern, a procesului de pregãtire pentru aderarea României la Uniunea Europeanã.
În legãturã cu Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, elaboratã de Consiliul Europei în noiembrie 1992, ºi care constituie, în mod formal, tema principalã a moþiunii, se impun câteva remarci:
Convenþia-cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale, întocmitã în februarie 1995, deci la 3 ani dupã elaborarea Cartei, cuprinde toate prevederile din Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare.
Unul din scopurile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare este protejarea unor limbi regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscã, dacã nu sunt protejate, sã disparã în timp. Carta are un profund caracter tehnic rezultat ºi din faptul cã legiuitorul poate sã aleagã 35 de alineate dintr-un total de peste 100 de opþiuni, ceea ce este de presupus cã va face procesul de ratificare destul de complicat. De altfel, lipsa de interes pentru semnarea ºi ratificarea de cãtre statele membre ale Consiliului Europei a acestei Carte europene a fãcut necesarã elaborarea Convenþiei-cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale. Caracterul specific relativ limitat al acestei Carte explicã ºi faptul cã, pânã în prezent, aceasta a fost ratificatã de doar 11 state semnatare ºi anume: Croaþia, Danemarca, Finlanda, Germania, Ungaria, Lichtenstein, Olanda, Norvegia, Elveþia, Slovenia ºi Suedia. În schimb, þãri precum Austria, Franþa, Italia, Marea Britanie, Spania, Ucraina, Cehia, Cipru, Irlanda, Luxemburg, Malta, fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei, deºi au semnat Carta încã nu au ratificat-o. Nu poate fi vorba, aºadar, despre o tergiversare intenþionatã a supunerii spre ratificare Parlamentului României a respectivei Carte.
Comisia pentru politicã externã subliniazã cã, în prezent, Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale reprezintã cheia de boltã a reglementãrilor europene privind protecþia minoritãþilor naþionale. De aceea, comisia îºi exprimã surprinderea cã dintre documentele internaþionale ºi europene, enumerate în expunerea de motive a moþiunii P.R.M., lipseºte tocmai acest document fundamental la care România este deja parte ºi anume, Convenþia-cadru privind protecþia minoritãþilor naþionale.
În concluzie, putem afirma urmãtoarele:
Legea administraþiei publice locale nu conþine prevederi contrare Constituþiei ºi este în deplin acord cu obligaþiile asumate de România, îndeosebi prin Convenþiacadru ºi Carta europeanã a autonomiei locale în ce priveºte protecþia drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, inclusiv cele ale minoritãþilor naþionale, fiind, în acest fel, în deplin consens cu interesul nostru naþional.
Ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare nu constituie o cerinþã expresã, imediatã, în procesul de armonizare legislativã în vederea aderãrii ºi nu a fost inclusã niciodatã pe lista de monitorizare a þãrilor membre de cãtre Consiliul Europei. În schimb, adoptarea Legii administraþiei publice locale este inclusã pe lista de prioritãþi pentru aderare ºi nu poate fi amânatã.
Afirmarea deplinã a identitãþii minoritãþilor ºi cooperarea interculturalã, bazatã pe toleranþã, diversitate ºi respect reciproc, reprezintã consecinþa aplicãrii principiului conform cãruia minoritãþile reprezintã o resursã a dezvoltãrii societãþii moderne. Legea administraþiei publice locale se înscrie în preocuparea generalã, la nivel mondial, pentru promovarea toleranþei ca o valoare a democraþiei ºi statului de drept, tocmai în anul 2001, proclamat de cãtre naþiunile unite ca ”Anul internaþional pentru mobilizarea împotriva rasismului, a discriminãrii rasiale, a xenofobiei ºi a altor forme de intoleranþãÒ.
Salutând preocuparea Guvernului pentru punerea în aplicare a documentelor europene privind drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, inclusiv prin reflectarea acestora în legile adoptate de Parlamentul României ºi având în vedere cele de mai sus, Comisia pentru politicã externã a Senatului României, în conformi-
tate cu prevederile art. 150, paragraful 3 din Regulamentul Senatului, avizeazã negativ moþiunea promovatã în Senat de 36 de senatori aparþinând Grupului parlamentar al P.R.M. ºi propune respingerea acesteia.
Prezentul aviz a fost întocmit ºi prin consultarea Ministerului Afacerilor Externe.
În favoarea acestui aviz au votat 6 senatori, membri ai comisiei, au fost împotrivã 3, 2 membri ai comisiei au absentat.
Vã mulþumesc.
Recurgerea, însã, la procedurile referitoare la moþiune nu trebuie sã se transforme dintr-un drept constituþional într-un abuz, sã obstrucþioneze derularea normalã a activitãþilor parlamentare sau executive. Dacã nu se respectã aceastã cerinþã democraticã elementarã, moþiunea devine un instrument politicianist, demagogic, de manipulare a opiniei publice.
Revenind însã la prezenta moþiune, Guvernul considerã cã promovarea ei denotã cã parlamentarii P.R.M. nu înþeleg pe deplin modul în care Guvernul ºi-a propus sã iniþieze ample acþiuni de armonizare a legislaþiei româneºti cu cea europeanã, sã asigure îmbunãtãþirea reglementãrilor existente în domeniul administraþiei publice centrale ºi locale cu prevederile din Constituþie ºi din Carta europeanã a autonomiei locale, cu celelalte tratate ºi convenþii internaþionale la care România este parte.
Stimaþi colegi,
Înainte de a merge mai departe am sã vã spun, totuºi, cã îmi este destul de greu sã rãspund în ceea ce priveºte temele ridicate în aceastã moþiune care vizeazã, cele mai multe dintre ele, aºa cum s-a arãtat ºi aici, activitãþi care þin exclusiv de activitatea Legislativului. Guvernul nu poate interveni în oprirea procesului legislativ, în mod obiºnuit acestea erau regulile pe vremea când eu activam mai mult în Parlament, atunci când o lege era consideratã neconstituþionalã se aºtepta promulgarea ei ºi dupã aceea ea era atacatã la Curtea Constituþionalã. În mãsura în care însã, acum, se face controlul de constituþionalitate chiar în timpul legiferãrii, daþi-mi voie sã spun cã este vorba de o inovaþie pe care eu nu o cunoºteam din legislatura anterioarã. S-ar putea ca Regulamentul Senatului sã se fi modificat ºi sã permitã un astfel de control.
## Stimaþi colegi,
Înainte de a rãspunde punctual la problemele ridicate de moþiune doresc sã fac unele aprecieri privind politica ºi relaþiile interetnice. De aceea am dorit sã am ocazia de a veni în faþa Senatului pentru cã, în mod categoric, nu am dorit sã ne ascundem în spatele unei chestiuni de procedurã, dorim, în mod categoric, sã ne asumãm un anumit punct de vedere pe care sã vi-l prezentãm, pe care sã-l discutãm, dacã este cazul, pentru cã este vorba, pânã la urmã, de o responsabilitate comunã în ceea ce priveºte construcþia unei noi societãþi în România, în lumea aceasta care se schimbã atât de rapid în jurul nostru.
România se aflã într-un proces de transformare profundã, într-un proces de modernizare ºi schimbare a mentalitãþilor ºi structurilor corespondente acestora. Dorinþa generalã, susþinutã de toate forþele politice parlamentare, pentru integrarea în structurile europene reclamã respectarea fermã a principiilor moderne pe care se bazeazã convieþuirea oamenilor ºi a grupurilor. Multiculturalismul ºi pluralismul cultural nu sunt mofturi
sau încercãri de dinamitare a statelor naþionale. Ritmul în care se schimbã istoria face sã nu mai treacã decenii sau secole pentru ca o idee nouã sã-ºi producã efectele. Europa toleranþei este o idee în mers de care nu se poate folosi cineva împotriva altuia, o etnie împotriva alteia. Valorile toleranþei ºi ale pluralismului etnic ºi cultural trebuie puse în practica legislativã, dar ºi în comportamentul nostru zilnic. Lumea se schimbã ºi noi nu putem rãmâne la ideile ºi concepþiile unor etape trecute din evoluþia socialã. Nu trebuie sã aºteptãm sã ni se impunã sã fim toleranþi, nu are rost sã tragem de timp în respectarea unor angajamente internaþionale pe care ni le-am asumat. Trebuie sã fim atenþi la schimbãrile rapide care au loc în jurul nostru pentru a putea sã beneficiem ºi noi de avantajele globalizãrii, sã nu ajungem în situaþia de a plãti doar costurile, fãrã a participa la beneficii.
Pun o întrebare simplã, fireascã: are vreo semnificaþie pentru Parlamentul ºi pentru Guvernul României faptul cã în Convenþia naþionalã a Partidului Republican din Statele Unite un republican, un reprezentant hispanic, s-a adresat participanþilor în limba spaniolã? Dacã detectãm la timp sensul în care merge istoria ar fi o mare greºealã sã nu ne adaptãm schimbãrii, sã procedãm ca ºi cum n-am fi înþeles nimic.
Modernizarea administraþiei publice centrale ºi locale se bazeazã pe funcþionalizarea maximã a relaþiei dintre populaþie, funcþionarul public ºi aleºii locali. În condiþiile în care singura limbã oficialã române, potrivit art. 13 din Constituþie, limba românã, trebuie sã respectãm ºi dreptul minoritãþilor de a se exprima în limba lor maternã. Când românilor aflaþi în alte þãri li se refuzã acest drept, spunem cã li se face o nedreptate ºi, într-adevãr, nu li se respectã un drept fundamental. De ce sã aplicãm un dublu standard ? Dacã respectãm acest drept minoritãþilor etnice, vom putea mult mai bine sã cerem ca limba românã sã fie cunoscutã de toþi cetãþenii. ªtim cã încã existã zone de respingere difuzã a limbii române, limba oficialã a statului, în unele comunitãþi ale minoritarilor. Am vorbit de multe ori despre acest lucru ºi pot spune cã rãmâne o problemã pe care o urmãresc cu foarte mare atenþie. Grupurile minoritarilor ºi, mai ales, reprezentanþii lor politici sau culturali trebuie sã înþeleagã cã în statul român naþional, unitar ºi indivizibil, cunoaºterea limbii române este o obligaþie cetãþeneascã ºi o datorie faþã de pluralismul sau multiculturalismul pe care-l invocã. Ar fi absurd sã ni se cearã doar nouã sã fim adepþi ai pluralismului cultural sau lingvistic, dar lucrurile se schimbã ºi aici.
Nu se poate sã nu ne aducem aminte de protestele pãrinþilor unor elevi din Harghita ºi Covasna, din anul trecut, pe motivul cã elevii maghiari nu învaþã limba românã destul de performant ºi cã acest lucru le diminueazã ºansele de reuºitã în societatea româneascã. Este un lucru care ar fi pãrut incredibil acum câþiva ani. De aceea, Guvernul României va întreprinde mãsuri concrete pentru ca limba românã sã fie cunoscutã ºi respectatã de cãtre toþi cetãþenii, indiferent de originea etnicã, dar trebuie sã privim procesul în integralitatea lui, nu doar elementele care ne convin.
Vã mai dau un argument privind modul în care viaþa o ia înaintea ideilor politice. La liceul **Mihai Viteazul** din Sfântu Gheorghe, liceu de limbã românã, mai bine de jumãtate din elevi sunt maghiari. Dacã mai existã lideri politici care se luptã cu limba românã, îi putem anunþa cã nu au nici o ºansã. În primul rând, ei vor fi învinºi de viaþa realã, de necesitãþile vitale ale comunitãþilor etnice pe care le reprezintã ºi una din aceste necesitãþi funcþionale, pe care o vor resimþi tot mai puternic, este nevoia cunoaºterii perfecte a limbii oficiale a statului român, limba românã.
## Stimaþi colegi,
Aº fi preferat sã vorbim azi, aici, despre un alt acord Ñ nu un acord internaþional, ci un acord intern Ñ pe care l-am semnat azi ºi pe care vreau sã vi-l aduc la cunoºtinþã, un acord social pe care l-am încheiat cu toate confederaþiile sindicale ºi cu organizaþiile patronale în ideea de a crea timp de un an de zile, cel puþin, o stare de stabilitate politicã ºi de înþelepciune care sã ne permitã sã ne realizãm interesele comune, indiferent de etnie, þinând seama numai de apartenenþa noastrã, prin cetãþenie, la statul român. ( _Aplauze._ )
Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor senatori,
În legãturã cu titlul moþiunii: ”Armonizarea ºi corelarea legislaþiei româneºti cu cea europeanã privind protecþia ºi folosirea limbilor regionale sau minoritareÒ, Guvernul apreciazã cã semnatarii acesteia sunt într-o mare eroare deoarece, pânã în prezent, Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare a fost ratificatã de 11 state ºi a intrat în vigoare la 1 martie 1998. Guvernul României a semnat Carta în anul 1995, pe baza acordurilor partidelor care susþineau guvernarea din acea perioadã, dar nu a procedat încã la ratificarea acesteia similar cu alte state. Se cunoaºte însã faptul cã un document internaþional semnat are o anumitã semnificaþie de principiu pe care doresc sã o reamintesc ºi cu aceastã ocazie.
Guvernul va efectua demersurile necesare pentru demararea procedurilor de ratificare a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, urmând ca Parlamentul României sã hotãrascã cu privire la adoptarea acestei legi. Vom analiza temeinic posibilitatea sã preluãm din prevederile Cartei cel puþin 35 de opþiuni. Pentru cei care sunt mai puþin familiarizaþi cu acest tip de ratificare, Carta este un fel de meniu din care se pot alege pe o reþetã prestabilitã un numãr de prevederi, astfel încât sã se poatã realiza, în final, condiþiile de ratificare.
Precizez cã statele care au ratificat Carta au ales între 42 ºi 48 de prevederi din cele 85 cuprinse în acest document. Pe de altã parte, doresc sã informez Senatul cã suntem în deplinã legalitate ºi normalitate, deºi, dupã pãrerea mea, nici aceastã chestiune nu era absolut necesarã, dar am sã vã explic imediat de ce, întrucât România a ratificat, prin Legea nr. 33/29 aprilie 1995, Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale,
încheiatã la Strasbourg, la 1 februarie 1995. Aceastã Convenþie-cadru prevede chiar mai mult în materie de limbi regionale sau minoritare decât Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare.
Astfel, art. 10 alin. 1, stipuleazã cã: ”Pãrþile se angajeazã sã recunoascã oricãrei persoane aparþinând unei minoritãþi naþionale dreptul de a folosi liber ºi fãrã ingerinþe limba sa minoritarã în privat ºi în public, oral ºi în scrisÒ.
De asemenea, art. 10 alin. 2 aratã clar cã: ”În ariile locuite tradiþional sau în numãr substanþial de persoane aparþinând minoritãþilor naþionale, dacã aceste persoane solicitã acest lucru ºi acolo unde aceastã cerere corespunde unei nevoi reale, pãrþile se vor strãdui sã asigure, în mãsura posibilului, condiþii care sã permitã folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane ºi autoritãþile administrativeÒ.
Acum vã citesc art. 43 paragraful 3 din lege, care este incriminat, în varianta preferatã de toatã lumea: ”Lucrãrile ºedinþei se desfãºoarã în limba oficialã a statului. În consiliile locale în care consilierii aparþinând unei minoritãþi naþionale reprezintã cel puþin 1/3 din numãrul total, la ºedinþele de consiliu se poate folosi ºi limba maternã. În aceste cazuri, se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba românã. În toate cazurile documentele ºedinþelor de consiliu se întocmesc în limba românãÒ.
Nu vreau sã mai comentez deoarece aþi înþeles din sublinierile pe care le-am fãcut categoriile de garanþii care se dau succesiv pentru a elimina orice fel de risc de nerecunoaºtere a limbii oficiale în statutul sãu constituþional.
Menþionez faptul cã din momentul în care România a ratificat prin lege aceastã Convenþie-cadru, prevederile sale sunt obligatorii pentru partea românã. De altfel, art. 11 alin. 1 din Constituþie prevede cã: ”Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai ºi cu bunã-credinþã obligaþiile ce-i revin din tratatele la care este parteÒ.
Alin. 2 precizeazã cã: ”Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul internÒ.
Mai mult, Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice, ratificat de þara noastrã în 1974, în art. 27 prevede: ”În satele în care existã minoritãþi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparþinând acestor minoritãþi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea în comun cu ceilalþi membri ai grupului lor propria lor viaþã culturalã, de a profesa ºi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbãÒ.
Guvernul nu vede nici un pericol în aplicarea tratatelor internaþionale, mai ales cã în Raportul explicativ, parte componentã a Convenþiei-cadru, se face precizarea urmãtoare cu privire la art. 10 paragraf 2 pct. 66. Citez: ”Obligaþiile pãrþilor referitoare la folosirea limbilor minoritare nu afecteazã în nici un fel statutul limbii sau limbilor oficiale ale þãrii respectiveÒ.
Ne surprinde faptul cã semnatarii moþiunii prevãd la pct. 3 nici mai mult nici mai puþin decât îngheþarea dezbaterilor la Legea administraþiei pubice locale pânã la ratificarea de Parlamentul României a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Potrivit Constituþiei, Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a þãrii care adoptã legi, în cadrul unei proceduri bine definite ºi care nu poate fi stopatã pe calea unei moþiuni, dar adoptarea sau respingerea unei legi nu poate fi condiþionatã în timp de un alt act juridic.
De asemenea, moþiunea nu poate avea efecte juridice care privesc activitatea Parlamentului. Potrivit art. 152 alin. 2 din Regulamentul Senatului ”Moþiunile adoptate sunt obligatorii pentru Guvern ºi membrii sãi, precum ºi pentru celelalte persoane vizate.Ò
Aºa cum se poate observa din textul regulamentului, moþiunea nu este opozabilã Parlamentului în nici o situaþie. Pe de altã parte, procedurile de adoptare a Legii administraþiei publice locale pot continua întrucât sunt în deplinã concordanþã cu prevederile Constituþiei României, corespund în mare mãsurã cu prevederile Legii nr. 69/1991 privind administraþia publicã localã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Respectã obligaþiile ce revin României din Carta europeanã a autonomiei locale, ratificatã prin Legea nr. 199/19 noiembrie 1997, este în consens cu prevederile Convenþiei-cadru pentru protecþia minoritãþilor, ratificatã prin Legea nr. 33/29 aprilie 1995.
În consecinþã, nu existã nici un argument legal, nici mãcar logic, pentru a amâna adoptarea acestei legi importante pentru administraþia publicã localã.
## Stimaþi colegi,
Senatorii care au iniþiat aceastã moþiune propun la pct. 4: ”Stabilirea unui termen de un an în care Guvernul sã prezinte Parlamentului propuneri pentru armonizarea întregii legislaþii româneºti cu prevederile Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare ºi în deplin acord cu principiile ce vor fi adoptate în cadrul dezbaterilor de la pct. 1 din propunerile fãcuteÒ.
Reamintesc semnatarilor moþiunii cã armonizarea legislaþiei române cu legislaþia comunitarã este un obiectiv major pentru Guvernul României, înscris în Programul de guvernare pe perioada 2001Ñ2004, acceptat prin Hotãrârea Parlamentului României nr. 39/28 decembrie 2000. Pe aceastã bazã, Guvernul a elaborat un program concret, etapizat, de armonizare a legislaþiei româneºti cu cea comunitarã.
În consecinþã, pe calea unei moþiuni care se dezbate în una din cele douã Camere ale Parlamentului nu pot fi aduse, sub nici o formã, modificãri programului de guvernare, deoarece Parlamentul ºi-ar nega propria hotãrâre. Pe de altã parte, o moþiune a Senatului ar putea duce la modificarea unei hotãrâri a Parlamentului, ceea ce nu este admisibil din punct de vedere constituþional.
Informez Senatul României cã pânã în prezent legile din domeniul învãþãmântului ºi administraþiei publice locale nu conþin nici o prevedere care sã nu fie în concordanþã cu dispoziþiile Constituþiei ºi cu legislaþia europeanã.
La pct. 5 din mãsurile propuse de semnatarii moþiunii se prevede: ”În documentele internaþionale pe care le va
semna în viitor ºi care privesc folosirea limbilor regionale sau minoritare, Guvernul României va avea în vedere concordanþa acestora cu liniile directoare rezultate din dezbaterea prezentei moþiuni.Ò
Vreau sã vã spun cã aici este o evidentã necunoaºtere a principiului separaþiei puterilor. Ar fi inadmisibil ca Parlamentul sã stabileascã mandatul de negocieri pentru acte internaþionale pe care sã-l punã în faþa Guvernului, iar dupã aceea sã ratifice tratatul respectiv. Aºa ceva nu s-a întâmplat nicãieri în lume. În mod evident, responsabilitatea negocierii unui tratat internaþional revine Guvernului. Dacã punctul de vedere al Guvernului nu este corespunzãtor, dacã tratatul respectiv, în forma lui de proiect sau în formã semnatã pentru acorduri multilaterale, nu este considerat corespunzãtor de cãtre Parlament, acesta poate sã nu ratifice proiectul respectiv sau, mai mult, poate sancþiona Guvernul printr-o moþiune de cenzurã. Dar nu am auzit pânã acum de vreo situaþie în care vreun Parlament sã dea mandat de negociere unui Guvern, iar dupã aceea sã-ºi punã problema sã ratifice. Separaþia puterilor foloseºte tocmai la acest lucru în viaþa internaþionalã: sã existe totdeauna o supapã pentru Parlament care sã judece eventuale greºeli ale Guvernului. Dar dacã Parlamentul îi stabileºte coordonatele de acþiune, cum mai poate dupã aceea sã judece în libertate de opinie punctele de vedere ºi forma redactatã? Dupã pãrerea mea, este o chestiune extrem de serioasã. Nu cred cã ea poate fi primitã de un Parlament care cunoaºte principiul separaþiei puterilor.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Nu vreau sã insist asupra celorlalte aspecte. Vreau sã rãmân strict la tema moþiunii ºi aceastã temã era explicit formulatã: raportul dintre Carta europeanã a limbilor minoritare sau regionale cu Legea administraþiei publice locale.
Aº vrea sã spun încã o datã cã nu dorim în vreun fel sã intrãm în diverse subterfugii de procedurã. Vrem sã spunem foarte clar cã ne asumãm aceste prevederi din Legea administraþiei publice locale. Credem cã lumea se schimbã în jurul nostru ºi credem cã este cazul ca ºi noi sã ne schimbãm o datã cu lumea în care trãim, credem cã este bine sã dãm o ºansã toleranþei, sã fim vigilenþi, fãrã îndoialã, sã respectãm Constituþia cu toþii, sã respectãm cu bunã-credinþã obiectivele pe care ni le-am asumat.
Avem cu toþii mai mult de câºtigat printr-un raport de parteneriat, de colaborare, de respect, decât dacã vom adânci între noi diferite tranºee etnice. De aceea am dorit sã vin cu acest mesaj din partea Guvernului Ñ un mesaj care þine seama de interesul naþional într-o lume în care regulile se schimbã. Unii dintre dumneavoastrã au citat din anumite lucrãri ale mele, alþii au încercat sã invoce diverse prevederi. Daþi-mi voie sã vã spun cã încerc în viaþa politicã, aceasta atât de dificilã în care trãim cu toþii, sã învãþ, la fel ca ºi dumneavoastrã, lecþia toleranþei. Daþi-mi voie sã vã spun, dincolo de obiecþiile pe care le-am avut, ºi pe unele le am în continuare, în legãturã cu unele din lucrurile care se întâmplã în Harghita ºi Covasna, unde va trebui sã vedem cu atenþie care sunt soluþiile cele mai bune, în mãsura în care vom da un exemplu celor care aºteaptã de la noi sã vadã cã ne schimbãm ºi cã înþelegem problemele adevãrate ale þãrii, atunci eu cred cã vom câºtiga cu toþii.
De aceea, nu cred cã este util sã încercãm sã ne speriem unii cu alþii sau unii de alþii. Cred cã este foarte important sã învãþãm din ceea ce se întâmplã în alte þãri din lume. Am dat exemplul Convenþiei Republicane din S.U.A. Partidul Republican Ñ ºtiþi foarte bine Ñ este unul dintre partidele cele mai conservatoare, mai ales în legãturã cu populaþiile minoritar-etnice. Pentru mine a fost o surprizã sã vãd aceastã schimbare într-o þarã care pânã la urmã poate cã îºi permite sã nu þinã seama de standarde care ar putea sã aparã în alte locuri ale lumii. Din acest punct de vedere, eu cred cã este importantã dezbaterea noastrã Ñ ºi nu o dezbatere pe procedurã Ñ fiindcã practic noi trebuie sã discutãm acum despre noi ºi ce vom face în continuare, iar ceea ce facem trebuie sã facem cu tot sufletul, lãsând de o parte excesele, abuzurile, dar în acelaºi timp arãtându-ne nouã înºine ºi celorlalþi cã suntem capabili sã înþelegem.
Acesta este mesajul pe care Guvernul îl aduce în faþa plenului Senatului ºi Ñ având în vedere argumentele prezentate, care sunt în deplinã concordanþã cu prevederile Constituþiei ºi cu normele cuprinse în tratatele internaþionale la care România este parte Ñ Guvernul propune plenului Senatului ca moþiunea prezentatã de cei 36 de senatori aparþinând Grupului parlamentar al P.R.M. sã fie respinsã.
Vã mulþumesc. ( _Aplauze._ )
Pe de altã parte, România dispune de un cadru juridic poate nu atât de coerent, însã cu siguranþã european, din moment ce Rezoluþia 1.123 din 1997 prin care Adunarea Parlamentarã decidea, în încheierea procedurii de monitorizare pentru þara noastrã, nu mai prevedea problema minoritãþilor naþionale printre domeniile în care era nevoie de o îmbunãtãþire a standardelor, considerându-se cã este în concordanþã cu normele europene.
Doresc sã-i contrazic pe colegii mei din P.R.M. ºi sã-i anunþ cã niciodatã România nu a mai fost monitorizatã Ñ din 1997 pânã în prezent Ñ pe probleme legate strict de protecþia drepturilor minoritãþilor naþionale. Deci nu se poate vorbi de o tergiversare intenþionatã a ratificãrii de cãtre Parlamentul României a unor convenþii internaþionale, fapt care ar fi condus firesc la instituirea unei noi proceduri de monitorizare.
Tot în expunerea de motive a moþiunii se aminteºte faptul cã s-a ajuns în situaþia ca unele legi sã conþinã prevederi care încalcã flagrant normele constituþionale. Cred cã nu mai este necesar sã precizez cã sensul activitãþii noastre legislative este armonizarea legislaþiei naþionale cu cea comunitarã.
În ceea ce priveºte încãlcarea Constituþiei, conform aceluiaºi act, art. 20 alin. 20: ”Dacã existã neconcordanþã între pactele ºi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte ºi legile interne au prioritate reglementãrile internaþionaleÒ.
Întrucât România a ratificat ambele instrumente pe care le aminteam în debutul intervenþiei mele Ñ Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale ºi Carta europeanã a autonomiei locale Ñ este evident cã în cazul unor neconcordanþe între normele dreptului intern ºi aceste documente internaþionale vor prevala acestea din urmã. Faptul cã unele legi conþin prevederi în spiritul legislaþiei comunitare este, dupã pãrerea mea, demn de a fi salutat, ºi nu criticabil.
Ajung acum la esenþa acestei moþiuni: contestarea folosirii limbii materne în administraþia publicã localã de cãtre persoane aparþinând minoritãþilor naþionale. Semnatarii moþiunii sunt de pãrere cã astfel se introduce în România a doua limbã oficialã în administraþia publicã, fapt care loveºte în suveranitatea ºi integritatea teritorialã a þãrii. Las la o parte faptul cã nu se face referire decât la cetãþenii din Transilvania, deºi minoritãþi naþionale locuiesc ºi în alte pãrþi ale þãrii. Vreau însã sã subliniez câteva lucruri care mi se par argumentate de însuºi textul Cartei.
Folosirea limbii materne în relaþiile cu administraþia publicã nu înseamnã o a doua limbã oficialã. Dimpotrivã, limbile regionale sau minoritare sunt recunoscute ca o expresie a bogãþiei culturale.
De asemenea, în preambulul Cartei se stipuleazã, dupã cum au observat, cu justeþe, ºi colegii noºtri din P.R.M., cã: ”Protecþia ºi promovarea limbilor minoritare sau regionale reprezintã o contribuþie importantã la construirea unei Europe bazatã pe principiile democraþiei ºi diversitãþii culturale, în cadrul suveranitãþii naþionale ºi a integritãþii teritorialeÒ.
Dupã cum se observã, nu se pune nicidecum problema unei eventuale enclavizãri. În acelaºi preambul se afirmã cã: ”Dreptul de a practica o limbã regionalã sau minoritarã în viaþa privatã ºi publicã reprezintã un drept imprescriptibil, în conformitate cu normele civile ºi politice ale Naþiunilor Unite ºi în spiritul Convenþiei Europene a Drepturilor OmuluiÒ.
Înainte de a încheia doresc sã mai fac cunoscute câteva elemente care, probabil, le-au scãpat colegilor de la P.R.M. Standardele internaþionale reprezintã mãsuri minime pe care statele trebuie sã le ia în vederea protecþiei drepturilor minoritãþilor naþionale, la care soluþiile au devenit internaþionale, fiind vorba de o chestiune privind drepturile omului. În acest sens, stabilirea prin lege a unui procent minim de 20% pentru folosirea limbii materne în relaþiile cu administraþia publicã localã poate excede litera documentelor internaþionale, însã este în spiritul acestora, deoarece anumite mãsuri sunt lãsate la
latitudinea statelor membre, care sunt cele mai în mãsurã sã evalueze obiectiv situaþia.
Nu putem, stimaþi colegi, sã fim, simultan, pentru ratificarea unor instrumente internaþionale ºi împotriva spiritului acestora. Spun asta pentru cã reprezentanþii P.R.M. au avut posibilitatea de a se manifesta împotriva ratificãrii Convenþiei-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale ºi a Cartei europene a autonomiei locale la momentul respectiv. Convenþia-cadru a fost ratificatã cu 119 voturi, în martie 1995, iar Carta Ñ cu 92 de voturi pentru, în noiembrie 1997. A veni acum ºi a contesta spiritul unor documente asupra cãrora þi-ai dat girul mi se pare cel puþin lipsit de onestitate politicã. În încheiere vreau sã spun cã P.D.S.R. se pronunþã, aºa cum a fãcut-o întotdeauna, pentru semnarea ºi ratificarea tuturor documentelor internaþionale care se înscriu în procesul firesc de aliniere a legislaþiei româneºti la cea comunitarã. De altfel, primul-ministru român, domnul Adrian Nãstase, a afirmat acest lucru cu ocazia vizitei Domniei sale la Strasbourg. Referindu-se la chestiunea minoritãþilor naþionale, Domnia sa a spus cã: ”Afirmarea deplinã a identitãþii minoritãþilor ºi cooperarea interculturalã, bazate pe modelul civic de toleranþã ºi respect reciproc, reprezintã consecinþele aplicãrii principiului conform cãruia miniritãþile reprezintã o resursã a dezvoltãrii societãþii moderneÒ.
Iatã de ce, stimaþi colegi, vã îndemn sã votaþi împotriva adoptãrii acestei moþiuni.
Vã mulþumesc.
Sunt cuvintele domnului Adrian Nãstase, nu ale mele.
”Nu se cunoaºte limba maghiarã de cãtre copiii maghiari, copii care trebuie sã-ºi pãstreze identitatea lingvisticã ºi culturalã, dar nu se cunoaºte limba oficialã a statului român. Acest lucru este inadmisibil ºi el nu poate fi acceptat în nici un stat modern din lume!Ò. Am încheiat citatul.
În aceeaºi perioadã, presa centralã scria, citez: ÓCu ocazia unui miting al românilor din secuime, Adrian Nãstase scoate naþionalismul de la naftalinã. El se declarã profund îngrijorat de constrângerea drepturilor fireºti ale românilor din judeþele Covasna ºi Harghita. De asemenea, Nãstase cere instituþiilor ºi factorilor abilitaþi sã
investigheze situaþiile de acest gen ºi sã-i pedepseascã exemplar pe cei gãsiþi vinovaþiÒ.
Text reprodus din ziarul _**Naþional**_ .
În ziarul _**Haromszek**_ , din aºa-zisul þinut secuiesc, a apãrut articolul ”Ploaie cu sulfÒ, semnat de un anume Silvester L‡jos, în ziua de 7 august 1999. Citez: ”Alegerile din România de la cumpãna mileniului par a fi serios bolnave de meningitãÒ Ñ scrie presa de limbã maghiarã din Transilvania. ”Iliescu ºi Nãstase promit alegãtorilor cã vor vindeca mulþimea de bozgori Ñ (am reprodus citatul) Ñ prin tratamente de tip Vlad ÞepeºÓ, Am încheiat citatul.
Pânã acum, cei doi domni nu au protestat, ca semn cã s-ar putea ca afirmaþiile lor sã fi fost chiar adevãrate. ªi cu alte ocazii conducerea P.D.S.R. a jucat pe cartea naþionalismului, derutând în toamna anului trecut chiar conducerea **Vetrei Româneºti.** Asta da duplicitate, sã semnezi, în acelaºi timp, un protocol ”pe faþãÒ cu **Vatra Româneascã** ºi un protocol ”pe dosÒ cu U.D.M.R.! Mie nu mi-ar fi dat prin cap una ca asta!
Naþionalismul domnului Adrian Nãstase a fost ironizat ºi de B.B.C., care, în emisiunea sa din 8 ianuarie 2001 Ñ deci anul acesta Ñ afirma prin vocea realizatorului Traian Ungureanu, citez: ”Acum un an ºi ceva, Adrian Nãstase descoperea, în timpul unei întâlniri electorale, cã Transilvania îºi trãieºte ultimele zile. Pericolul maghiar se înºuruba mai abitir. Domnul Nãstase, din fericire, aflase acest lucru ºi voia cu orice preþ sã apere pãmântul românesc. Acum, domnul Nãstase este prim-ministru Ñ continuã B.B.C. Ñ ºi probabil acesta este motivul pentru care duºmanul s-o fi sinucis în secret, iar Transilvania poate dormi liniºtitãÒ.
În aceeaºi emisiune ironicã, reporterul B.B.C., Dan Tãpãlagã, afirma, citez: ”U.D.M.R. primeºte cadou de la P.D.S.R. numirea unor subprefecþi în judeþele cu majoritate maghiarã ºi poate chiar un secretar de stat la Departamentul pentru minoritãþi. În schimb, P.D.S.R. a semnat un protocol cu U.D.M.R. Cu ce concesii? Ce câºtigã ºi ce pierd cele douã partide aflate pânã mai ieri pe poziþii aparent ireconciliabile?Ò Am încheiat citatul.
Dacã la 18 noiembrie 1997 domnul Adrian Nãstase declara pentru stenogramã ºi pentru istorie Ñ mai þineþi minte? Ñ cã moþiunea nu era împotriva U.D.M.R., ci împotriva Guvernului, astãzi eu mãrturisesc cinstit cã moþiunea actualã nu este împotriva Guvernului, ci a U.D.M.R.-uluiÉ
Astãzi, domnul Nãstase ne îndreaptã profetic cãtre o lume pe care o ºtie, probabil, numai Domnia sa, ºi eu, unul, nu cunosc în ce revelaþii i s-a arãtat. Ieri folosea un alt limbaj, numai cã realitatea din þarã, în special cea din Transilvania, îl contrazice flagrant. Aici nu este vorba de toleranþa noastrã, ci de intoleranþa altora faþã de români.
De ce vã temeþi, domnilor, de organizarea unui referendum? Sã vorbeascã poporul în locul nostru, dacã unii dintre noi nu mai sunt reprezentativi pentru acest popor!
Introducerea limbii maghiare în administraþia publicã, la primãrii, la notariate, la judecãtorii, ba chiar ºi în relaþiile cu episcopiile româneºti ortodoxe Ñ cum a început episcopul Ioan Sãlãgean sã primeascã adrese oficiale în ungureºte Ñ constituie nu numai legiferarea unei a doua limbi oficiale, nu numai realizarea visului unguresc din
1996, acela al autonomiei lingvistice, ci mai mult decât atât: un atentat grav la fiinþa naþionalã.
Sã nu ºtie asta domnii Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase?! Fãrã îndoialã cã o ºtiu. ªi pentru cã toate argumentele sunt de partea noastrã, a românilor, ºi dorim sã demonstrãm cã nu noi, cei de la P.R.M., ci cei de la P.D.S.R. ºi U.D.M.R. încalcã legislaþia internaþionalã, am introdus aceastã moþiune. Citiþi-o cu atenþie, nu operaþi cu cliºee ºi veþi constata cu surprindere cã nu este o moþiune naþionalistã, nu inflameazã nici un spirit! ªi noi respectãm valorile autentice, perene ale civilizaþiei maghiare. Ce Dumnezeu, nu vorbim aceeaºi limbã?! Dar aici este vorba totuºi de încãlcarea flagrantã a art. 13 din Constituþie, articol cu ghinion pentru unii aflaþi la putere. Aceasta este oglinda pe care o punem în faþa întregii clase politice, ca sã vadã toatã lumea reacþia fiecãrui partid. Aceasta este piatra de încercare. Acesta este momentul adevãrului. Parlamentul României nu a ratificat nici mãcar acum singurul document internaþional care poate reglementa statutul acestor graiuri: Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare, semnatã de þara noastrã la 17 iulie 1995. Nici o þarã Ñ deci nici România Ñ nu poate autoriza folosirea limbilor regionale sau minoritare printr-o Lege a administraþiei publice locale. Probleme de limbã nici n-ar avea rost într-o asemenea lege, pentru cã, iatã cum deturneazã totul pe o altã orbitã Ñ altfel decât în cadrul prevederilor Cartei europene respective, aºa dupã cum sunã art. 18 al Convenþiei asupra dreptului tratatelor, semnatã la Viena, în 1979.
Folosirea în legea respectivã a sintagmei ”limba maternãÒ este total greºitã, atipicã limbajului juridic ºi neuzitatã în actele internaþionale.
În mod neechivoc, legea avantajeazã numai persoanele aparþinând minoritãþii maghiare, încãlcând drepturile persoanelor care fac parte din alte minoritãþi naþionale.
Mai mult decât atât, introducerea cifrei de 20% este stranie, nespecificã normelor internaþionale, nereglementatã prin Carta Europeanã, aducând aminte de legile rasiale, gen _numerus clausus_ , privind accesul minoritarilor la învãþãmântul superior.
Oricine se poate întreba, pe bunã dreptate: Ce se va întâmpla cu localitãþile unde nu trãiesc 20% minoritari, ci numai 19%? Cu ei ce facem?
Ca dovadã cã noi, cei de la P.R.M., am studiat foarte bine problema, am sã vã spun pentru prima oarã ºi cine a furnizat aceastã cifrã: Iuliu Maniu, într-o conferinþã despre problema minoritãþilor, þinutã la câþiva ani dupã Marea Unire. În contextul acelor vremuri încã tulburi, când se destrãmaserã în jurul nostru nu mai puþin de trei imperii, cunoscutul politician a introdus noþiunile de ”limbã oficialã internãÒ ºi ”limbã oficialã externãÒ.
Reproduc pentru întâia oarã acel citat care se referea la alte realitãþi, în urmã cu circa 80 de ani: ”În oficiile administrative, atât limba oficialã internã, cât ºi cea externã, va trebui sã fie, fireºte, alãturi de cea româneascã ºi cea care va fi vorbitã de un procent oare- care mai însemnat al poporaþiei comunale, orãºeneºti sau judeþene, iar limba oficialã externã va fi alãturi de cea românã ºi acea limbã care este folositã de un procent însemnat al poporaþiei respective, de sine înþeles un procent mai redus decât în cazul anterior. Acest procent Ñ continuã Iuliu Maniu Ñ al locuitorilor, în Polonia este stabilit la 30%, în Cehoslovacia la 20%, iar în unele state baltice la 10%. În Legea minoritãþilor din Ungaria ºi în Decretul Consiliului Dirigent din Transilvania Ñ (precizarea mea) Ñ a fost stabilit la 20%Ò. Am încheiat citatul.
Noi ºtim ºi cine a scos de sub colbul arhivelor acest text, l-a actualizat ºi l-a introdus într-o Lege a administraþiei publice locale a României anului 2001, dupã aproape un veac: P.N.Þ.C.D. Ca semn cã au fãcut rãu ºi cã au vrut sã conducã þara tot cu faþa cãtre trecut, þãrãniºtii au fost trântiþi la votul din 26 noiembrie 2000 ºi nu au mai intrat în Parlament. ªi ca semn cã toate þãrile care se respectã au o singurã limbã oficialã este ºi faptul cã þãrile invocate atunci de Iuliu Maniu, în frunte cu Polonia, au renunþat de mult la cifra de 30%, ca sã nu mai vorbim de Cehoslovacia, care s-a ºi dezmembrat!
În 1995 mã aflam într-o delegaþie oficialã care vizita Norvegia. Alãturi de mine, de domnul Adrian Nãstase ºi de alþi parlamentari, era ºi un deputat U.D.M.R. Tot timpul s-a purtat normal, pânã în clipa în care, aflându-ne cu toþii în vizitã protocolarã la preºedinta Senatului þãrii gazdã, el a scos din servietã mai multe teancuri de hârtii, documente, reclamaþii, pe care le-a pus pe biroul de lucru al acesteia. Avea sarcinã de la U.D.M.R. Ne-am uitat cu toþii în altã parte, jenaþi de jena lui. Pe urmã, din vorbã în vorbã, am întrebat-o pe doamna preºedintã a Senatului în câte limbi se învaþã ºcoalã în Norvegia. ”În 52 de limbiÒ, ne-a rãspuns aceasta, ceea ce a provocat înviorarea bruscã a deputatului U.D.M.R., care pãrea a spune: ”Vedeþi? Asta înseamnã democraþie!Ò Numai cã bucuria i-a fost de scurtã duratã, fiindcã femeia distinsã ºi autoritarã din faþa noastrã a continuat: ”În 52 de limbi, fireºte, dar în ºcolile particulare. În învãþãmântul de stat se studiazã doar în limba norvegianã, singura limbã oficialãÒ.
Iatã tot atâtea motive pentru care cei 36 de senatori P.R.M. care au semnat moþiunea cer Guvernului retragerea periculoasei Legi a administraþiei publice locale, care este contrarã Constituþiei, indiferent cum aþi prezenta dumneavoastrã aceastã situaþie, ºi creeazã premisele pentru federalizarea României, având consecinþe incalculabile în foarte multe domenii.
Totodatã, se impune dezbaterea de cãtre Parlament a singurului document care poate justifica o asemenea lege, ºi anume Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare. Aceasta este singura succesiune logicã ºi legicã. Nu puneþi cãruþa înaintea boilor!
Aºa dupã cum declara senatorul U.D.M.R. PŽter Eckstein-Kov‡cs chiar la Cluj-Napoca, în faþa ministrului de interne al P.D.S.R., citez: ”Toþi ungurii din România cunosc limba românãÒ. ªi atunci, care mai este subiectul discuþiilor, domnilor?! Pentru cine dublãm noi limba ofi-
cialã a þãrii?! Pentru ungurii care nu s-au nãscut? Pentru aventurierii care dau nãvalã inversã dinspre Panonia spre Ardeal, ca sã arboreze steagul Ungariei ºi sã cânte imnul acelei þãri, sfidând populaþia României ºi afiºând o trufie tot mai greu de suportat? ªi veþi vedea ce se va întâmpla pe 20 martie în Transilvania, în special la locul crimei din 1990, la Târgu-Mureº!
L-aº ruga pe domnul Octav Cozmâncã, care ºtie cã-l preþuiesc ºi am colaborat pe vremea când sprijineam Guvernul Nicolae Vãcãroiu, sã înceteze jignirea primarului Clujului, care a fost votat de trei ori consecutiv, jigniri cu expresii de genul: ”Se luptã pentru capital electoralÒ. Care capital electoral? Alegerile abia s-au încheiat! ”Are manifestãri infantileÒ ºi ”pânã la urmã tot se rupe sfoaraÒ. Care sfoarã, domnule Octav Cozmâncã? Poate sfoara pe care vreþi dumneavoastrã sã ne trageþi, Octav Cozmâncã ºi Viorel Hrebenciuc! S-a ºi rupt, vã spun eu. ªi ce campanie electoralã poate fi la numai câteva luni de la alegerile locale ºi de la cele parlamentare? Cine tot comandã sondaje de opinie din care trebuie sã reiasã cã P.R.M. se prãbuºeºte irevocabil, dar Guvernul P.D.S.R. ”va spargeÒ curând plafonul limitei maxime de 100%? Eu, personal, vã doresc! Credeþi cã am pizmã, invidiez pe cineva? Aveþi acest mandat, duceþi-l la bun sfârºit, dar daþi-ne dreptul, acolo unde greºiþi, sã vã tragem de mânecã, pentru cã, altminteri, vom fi ”Marea Adunare NaþionalãÒ. Nu se poate sã pretindã unii cã deþin adevãrul absolut, cum nici noi n-am pretins niciodatã, deºi s-au fãcut speculaþii pe tema asta, cã am fi patrioþi absoluþi. Nu suntem. Existã prezumþie de nevinovãþie ºi chiar prezumþie de patriotism. Toþi suntem iubitori de þarã, pentru cã, altminteri, nu ne votau oamenii, dar, vã rog, purtaþi-vã în consecinþã!
Noi încã nu am uitat umilirea trãitã de domnul Viorel Hrebenciuc în martie 1996, când, pur ºi simplu, a fost dat afarã din Budapesta sau din Guvernul Ungariei, unde credea atunci, aºa cum mai crede ºi acum, cã poate el rezolva contenciosul româno-maghiar. Ce ºi cât sunteþi dispuºi sã mai satisfaceþi din pretenþiile anormale ale U.D.M.R.-ului, domnilor din P.D.S.R.? Electoratul dumneavoastrã vi l-aþi întrebat? Cine provoacã tulburãri interetnice, domnilor Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase? Cine este extremist? Ce am fãcut noi în aceste 3 luni, ca sã tulburãm apa din convieþuirea relaþiilor româno-maghiare? P.R.M.-ul, care îi apãrã pe români de furia hungarismului? Deja, în Târgu-Mureº, în autobuze, nu se mai înþelege nimeni cu ungurii. Vorbesc ungureºte: ”teºek, teºek, nem tudom romanoÒ. Spun: ”Plecaþi la voi, în regat, în RomâniaÒ, le strigã ”maimuþe verziÒ pe strãzi, în Cluj, pentru cã li s-a dat un deget.
Colegul Adrian Pãunescu nu a avut, probabil, informaþii sau a uitat sã spunã, dar când s-a intonat ”Deºteaptã-te române!Ò pe patinoarul din Miercurea-Ciuc, mii de maghiari au huiduit ºi au fluierat imnul naþional. De ce nu discutãm ºi aceste probleme, domnilor?! Ar îndrãzni comunitatea maghiarã sã facã aºa ceva, pe acolo, pe unde a risipit-o vântul istoriei, prin Austria sau prin America? Haida de!
De ce P.D.S.R.-ul dãruieºte cu de la sine putere, suspect de rapid, contracronometru, U.D.M.R.-ului, în numai 4 sãptãmâni, ceea ce nu a fãcut în 4 ani alianþa P.N.Þ.C.D.ÑP.N.L.ÑP.D.?
Doamnelor ºi domnilor din P.D.S.R., dar ºi din P.N.L. ºi din P.D.,
Încã mai este timp sã puneþi capãt, alãturi de noi, acestei escaladãri nefireºti, care nu diferã cu nimic de Tratatul româno-ucrainean! Aºa dupã cum nici acel act de trãdare de þarã nu a servit în nici un fel poporului român, la fel se va întâmpla ºi cu oficializarea limbii maghiare, fiindcã indiferent ce vicleºuguri vor folosi guvernanþii, ºtim ºi noi sã citim un text în româneºte ºi, pe deasupra, mai vedem ºi urmãrile lui în viaþa de zi cu zi a Transilvaniei.
Raportul prezentat aici de domnul Ghiorghi Prisãcaru s-ar putea, vorba lui Titu Maiorescu ”sã fie adevãrat, dar nu e în chestieÒ.
Nu-i aduceþi pe unguri stãpâni pe capul românilor din Transilvania, pentru numele lui Dumnezeu! Exemplele udemeriºtilor despre Tirol ºi finlandezi sunt de-a dreptul ridicole. Vã rog! Am fost ºi noi acolo ºi nu este situaþia aºa cum o prezentaþi dumneavoastrã.
Dupã Diktatul de la Viena, Horthy a încercat sã impunã limba maghiarã în localitãþile unde trãiau peste 50% unguri, ºi tot nu a reuºit! Oare, cum credeþi cã veþi reuºi dumneavoastrã, pe lungã duratã? ªi de ce asta? În numele unor iluzorii avantaje? Dar este o nebunie curatã! Nu vã dã nimeni dreptul sã sacrificaþi limba românã de dragul unor târguieli politicianiste!
Este de datoria noastrã sã vã avertizãm: vã aflaþi pe un drum greºit. Parafrazându-l pe Cromwell, care spunea monarhiºtilor englezi: ”Pentru numele lui Dumnezeu, gândiþi-vã cã s-ar putea sã nu aveþi dreptate!Ò, vã spun acum: ”Nu aveþi dreptate!Ò ªi v-o spun cu prietenie, nu cu duºmãnie. Meditaþi, vã rog, la vorbele profetului biblic Isaia: ”Vai de cei care numesc rãul bine ºi binele rãu, care spun cã întunericul este luminã ºi lumina întuneric, care dau amãrãciune, în loc de dulceaþã, ºi dulceaþã în loc de amãrãciune! Vai de cei ce se socot înþelepþi ºi se cred pricepuþi!Ò
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Nu existã nici un element care pune sub semnul întrebãrii datoria sacrã a fiecãrui cetãþean al României de a cunoaºte limba româneascã, în spiritul art. 13 din Constituþie. Deci, orice fel de speculaþii de aici înseamnã un lucru extrem de riscant. Îmi îngãdui sã spun cã afirmaþii de felul: ”Chiar dacã veþi vota aceastã lege, poporul nu va acceptaÒ sunt sinonime cu a spune: ”Dacã veþi vota aceastã lege, poporul se va ridica împotriva Constituþiei þãriiÒ. Avem voie sã facem o asemenea afirmaþie? Eu, personal, mã îndoiesc cã un parlamentar, un senator responsabil are voie sã facã o asemenea afirmaþie.
Sunt probleme mari, frãmântãri, mari îndoieli, cu siguranþã! Suntem chemaþi sã facem tot ce este în putinþa noastrã spre a apropia punþile, ºi nu pentru a adânci prãpãstiile.
Aº fi dat câteva exemple de þãri în care se trãieºte în cea mai fericitã armonie, minoritãþile cu Majoritatea, cu limba, cu toate lucrurile astea.
Revin la un punct pe care cu bucurie l-am auzit amintit ºi în discursul...
Despre minoritatea maghiarã a vorbit despre trufie specificã popoarele nomade. Vorbeaþi de limba maghiarã ca de o limbã care este refuzatã de toatã Europa... care nu are...
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
Decizia noastrã de a vota împotriva moþiunii are ca suport, în primul rând, necesitatea continuãrii reformei administraþiei publice.
P.D.S.R.-ul nu poate accepta blocarea reformei acestui domeniu, cu atât mai mult cu cât reforma administrativã a fost începutã încã din anul 1991 pe baza realitãþilor ºi posibilitãþilor reale ale unitãþilor administrativ-teritoriale.
Acesta este ºi motivul pentru care, între anii 1997Ñ 2000, P.D.S.R. a fãcut o opoziþie constructivã, utilizând mijloacele legale, constituþionale, în special prin acþiuni politice ºi parlamentare pentru ca noul proiect de act normativ sã se apropie cât mai mult de cerinþele realitãþii.
În acest sens, parlamentarii P.D.S.R. au propus Parlamentului amendamente menite sã asigure funcþionarea efectivã a autoritãþii administraþiei publice locale ºi garantarea unei autonomii reale, administrative.
În acest timp, ce au fãcut parlamentarii P.R.M.?
De ce nu au luptat pentru a se face auziþi ºi ascultaþi de majoritate, în loc sã recurgã la mãsura de a pãrãsi sala de dezbateri, aºa cum s-a procedat la Camera Deputaþilor, iar acum se vine cu pretenþia sã îngheþe legea?
Unora le poate pãrea paradoxal cã P.D.S.R.-ului îi revine misiunea de a apãra ºi de aplica o lege care a fost moºitã de alþii.
Noi plecãm de la convingerea cã nu este o fatalitate pentru români sã ia mereu totul de la capãt. Mai important este sã asigurãm adaptarea la condiþiile concrete din România a principiilor fundamentale conþinute de documentele Consiliului Europei, cu precãdere, de Carta europeanã a autonomiei locale. Scopul nostru este de a realiza, în mod efectiv, o racordare ºi o armonizare deplinã a legislaþiei interne cu legislaþia existentã pe plan european.
Am militat ºi militãm, în opoziþie sau la guvernare, pentru asigurarea stabilitãþii, continuitãþii ºi coerenþei legislaþiei în domeniul administraþiei publice locale ºi pentru aplicarea unor corecþii numai asupra normelor infirmate de viaþã.
Din acest punct de vedere, ne revine dificila misiune de a face din Legea administraþiei publice locale o a doua lege fundamentalã a þãrii, a cãrei respectare trebuie asiguratã cu sfinþenie, chiar cu riscul de a ºifona unele orgolii pseudonaþionaliste, prost drapate printr-o acþiune care este, în fond, opusul la ceea ce se pretinde, cum constatãm azi, de semnatarii moþiunii pe care o dezbatem.
Ce se ascunde în spatele acestei acþiuni?
Este evident cã avem de-a face cu o miºcare cu iz politicianist, o manevrã ieftinã, demagogicã, în stilul caracteristic Partidului România Mare. La prima vedere poate pãrea cã moþiunea dã bine la electorat...
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
Este bine sã ne aliniem la recomandãrile reale ale instituþiilor europene abilitate ºi sã nu apelãm la legi inventate de noi înºine sau la amendamente pe care le introducem în numele legislaþiei europene. Aceasta este problema!
Reprezentanþii Guvernului României s-ar cuveni sã ia aminte, cu adevãrat, la legislaþia europeanã a limbilor, la modelele ei mari în Europa. În Franþa existã o lege a limbii franceze care nu se joacã deloc cu coeficientele acestea ale minoritãþilor etnolingivistice ºi-ºi apãrã limba de orice incluziune ºi de orice agresiune. Este mai bine sã ne raportãm la Franþa decât sã inventãm noi înºine coeficienþi care pot fi extrem de discutabili, cum se ºi întâmplã aici.
În Europa se poate intra în mai multe feluri, nu într-un singur fel, ºi acest mod strict, fix, care ni se impune uneori de a intra în Europa pe o singurã uºã Ñ ºi aceasta vãd cã este practica de care ne izbim aici Ñ este extrem de discutabilã.
Existã miniºtri care declarã ritos cã nu-i intereseazã trecutul þãrii, ci viitorul. Vreau sã vã spun cã din pricina acestor mentalitãþi avem manuale alternative care diminueazã sau destituie valorile naþionale, dupã cum tot din pricina lor avem astãzi ºi promovarea unei limbi minoritare la rangul de limbã a treburilor publice în detrimentul limbii române ºi al prestigiului bine constituit.
Am sã mã explic. Prin cuvinte nu punem degetul pe problema cea mai importantã care este valoarea identitarã a limbii române, aici nu este vorba de o poziþie antinaþionalã. Franþa nu este antieuropeanã când îºi apãrã limba. Cei care au semnat aceastã moþiune îºi apãrã ºi ei limba. ªi, a vorbi aºa cum s-a vorbit despre aceastã moþiune, mi se pare cu totul deplasat. Amintim politicienilor, care declarã cã nu avem nevoie de trecut, cã acest popor are trecut, un trecut respectabil, ºi cã lupta pentru limba românã se confundã cu viaþa lui socialã ºi politicã, cu viaþa lui artisticã ºi spiritualã.
De ce sã uitãm cã în timpul ocupaþiei Armatei Roºii, în România, limba românã a fost declaratã limbã slavã ºi dublatã cu limba rusã în ºcoli?! Cu atât mai mult, putem da ºi alte exemple mai târziu. De ce sã uitãm cã limba românã vorbitã ºi azi în Moldova de dincolo de Prut a fost declaratã altã limbã, limba moldoveneascã, ºi cã acest agresiv neadevãr a fost ºi este susþinut acolo cu tancurile Armatei a 14-a?!
Deci, noi nu discutãm numai cuvinte, tehnici legislative, aici discutãm mult mai mult decât atât, ci drepturile unei limbi care este un monument cultural european. A ceda pe terenul limbii înseamnã a ceda pe toate direcþiile.
De ce sã uitãm cã românilor din sudul Dunãrii li se rãpeºte identitatea ºi toate drepturile prin desfiinþarea limbii române acolo?!
Sarcinile statului ºi Guvernului român faþã de limba românã ºi cultivarea ei acasã ºi peste hotare sunt mult mai mari decât pot sã parã la prima vedere ºi decât le aratã aceastã Lege a administraþiei publice care nu ea are rostul de a reglementa rostul limbii române în societatea româneascã ºi în statul român. Amintim aceloraºi politicieni care nu iubesc trecutul, pentru cã le aduce aminte de lucruri neplãcute, cã a existat pe pãmântul românesc o ”bãtãlie a limbilorÒ, chiar aºa s-a intitulat, aºa o numea ªtefan Rudi Roth, împuºcat la Cluj de tribunalele de sânge maghiare la 1849, tocmai pentru cã susþinuse drepturile poporului român ºi ale limbii române. Sunt lucruri pe care nu trebuie sã le uitãm. Atunci când forþele reacþionare ungare, desigur, nedemocratice, nerevoluþionare, voiau supremaþia limbii ungare în arcul carpatic, la vremea Õ48-ului, Roth a afirmat rãspicat: ”Noi avem deja o limbã a þãrii, nu este nici germana, nici cea maghiarã, ci este limba românã. Oricât ne-am suci ºi ne-am învârti, noi, naþiunile reprezentate în DietãÒ erau celelalte, nu cea românã Ñ ”nu putem schimba nimicÒ. Asta este realitatea. Întrerup citatul. Un german, un sas, a apãrat limba românã în secolul trecut ºi a murit pentru asta, iar la 2001 mai mulþi parlamentari români se joacã cu cuvintele în legãturã cu dreptul de a cultiva majoritar ºi unic aceastã limbã.
Vreau sã dau aceastã definiþie a limbii române, dupã academicianul Rosetti: ”Limba românã este limba latinã vorbitã neîncetat de 2000 de ani pe aceste locuriÒ. Aceasta este definiþia clasicã a limbii române. Este o limbã care este un bun cultural naþional ºi european, care se cere protejat prin cultivarea lui academicã, în toate formele de ºcolaritate ºi de studiu academic, ca ºi în toate instituþiile þãrii. A-i împuþina locul ºi funcþionarea în aceste instituþii, cum o face, totuºi, noua Lege a administraþiei publice prin acele procente la care m-am raportat, art. 40, 43 ºi 51, este mai mult decât o eroare. Aceastã lege recentã face din limba românã un obiect de troc, din pãcate, pentru cã nu toþi cunosc importanþa acestui bun cultural, identitar, care este, în egalã mãsurã, naþional ºi european.
Susþinem o veritabilã aliniere la recomandãrile ºi prevederile legilor europene. Ne raportãm la ratificarea Cartei europene a limbilor regionale ºi minoritare care, oricât de mult ar fi fost combãtutã aici, rãmâne valabilã ºi este o Cartã în vigoare. Ce spune ea? Aceastã Cartã precizeazã cã limba unitã în stat nu trebuie sã suporte ingerinþe prin protejarea limbilor regionale sau minoritare. Aceasta este una din prevederile esenþiale. Preambulul la alin. 6 din Carta europeanã a limbilor regionale ºi minoritare, care trebuie citatã aici, prevede în mod expres cã ”protecþia ºi încurajarea limbilor regionale ºi minoritare nu trebuie sã se facã în detrimentul limbilor oficiale ºi a necesitãþii de a le însuºiÒ.
Subliniez fraza ” **nu trebuie sã se facã în detrimentul limbilor oficiale ºi a necesitãþii de a le însuºiÒ** . Nu capricii ºi nu gânduri aventuroase, nu moduri subiective de a fi au determinat aceastã moþiune, ci o raportare, iatã, la prevederi europene pe care vi le-am citat.
Adoptarea prea grãbitã a Legii administraþiei publice într-o variantã fãrã chibzuinþã faþã de interesul public ºi cel naþional, variantã care impune cheltuieli administrative costisitoare, aduce ºi o stare de alertã între românii din Transilvania, ca ºi din întreaga Românie, care nu înþeleg rostul unor teste legislative care aduc prejudicii limbii române ºi statutului ei constituþional.
Iatã cã avem pãreri diferite care pot coexista fãrã ca una sã o alunge pe cealaltã, ºi aici va trebui sã ne înþelegem. Existã în România minoritãþi care se pot simþi nedreptãþite ºi lovite de aceste articole, 40, 43 ºi 51É
În ceea ce priveºte subiectul propriu-zis, nu cred cã existã foarte multã lume în aceastã salã sau pe stradã sau în opinia publicã care sã nu cunoascã foarte bine faptul cã de 11 ani de zile acest subiect este un subiect Ñ poate uneori singurul Ñ prin care un anumit partid se legitimeazã ºi îºi desfãºoarã activitatea politicã.
Ca atare, nu are nici un fel de echivoc faptul cã suntem, totuºi, într-un moment electoral Ñ chiar dacã campania este acum încheiatã Ñ câtã vreme chiar dacã am vota aceastã moþiune cu douã mâini efectul practic ar fi acelaºi Ñ nul. Legea administraþiei publice îºi continuã traseul. Ea urmeazã procedura constituþionalã de mediere, de promulgare. Deci chiar dacã toþi am fi convinºi de patetismul declaraþiilor cã va trebui sã votãm moþiunea Ñ ceea ce, evident, nu este cazul în ceea ce ne priveºte Ñ Legea administraþiei publice are exact acelaºi traseu, cel prevãzut de procedurile constituþionale ºi legislative. Voi considera indiscutabil, ºi Grupul parlamentar al Partidului Naþional Liberal considerã cã problema naþionalã este indiscutabil de o importanþã covârºitoare pentru a putea fi discutatã ºi, sigur, cã orice timp alocat acestei probleme meritã sã ducã la o discuþie foarte serioasã. Este însã foarte greu sã lãmurim un subiect atât de complex, atât de dificil într-o dezbatere de acest gen ºi, ca atare, cred cã poate gãsim alte forme: colocvii, seminarii, întâlniri publice, reuniuni între instituþii specializate, pentru cã altfel cred, cã ºi Guvernul are foarte multã treabã, ºi cred cã are, cred cã ºi Parlamentul are foarte multã treabã ºi poate cã ziua de astãzi ar fi fost mult mai de folos dacã am fi putut s-o utilizãm în activitatea normalã de legislativ a Senatului. Cred cã astãzi ar fi putut sã fie aprobate o serie întreagã de legi. S-a fãcut o trimitere în discuþia anterioarã...
Încerc cât mai repede cu putinþã sã vã readuc în memorie câteva aspecte privitoare exact la aceastã tradiþie legislativã româneascã în problema care mã frãmântã ºi mã doare foarte mult. Pentru cã, fac o parantezã acum, pe mine Ñ ca ºi pe cei din P.R.M., ca ºi pe cei din P.D.S.R., ca ºi pe cei din P.N.L. Ñ mã doare foarte serios de limba românã. Ea este batjocoritã infam la mai toate posturile de televiziune. Este vorbitã porceºte, este vorbitã scârbos, libidinos, într-un stil jalnic, într-un stil mult inferior limbii de lemn a comuniºtilor. Aceea era o limbã plicticoasã, asta este o limbã greþoasã. Mã doare ºi faptul cã este obijduitã ºi ostracizatã în unele zone ale þãrii, cum sunt judeþele Harghita ºi Covasna. Da, este! Aceastã problemã a fost ºi a actualului prim-ministru, este ºi a P.R.M.-ului ºi este a P.D.S.R.-ului în primul rând. ªi bãnuiesc Ñ ºi sunt convins Ñ cã scene de groazã, oribile cum au putut ”înghiþiÒ miniºtri ai P.N.Þ.C.D.-ului, cum a fost acel Opriº, parcã îi spunea, cu care s-a discutat în maºinã, acolo nu se vor repeta sub mâna forte a Guvernului Nãstase.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
metodologice, în ce înseamnã acel ”folosirea limbiiÒ. Am aruncat o privire înspre Vest. Ce am vãzut acolo? Am vãzut Ungaria. Ia sã vãd Ñ zic Ñ cum rezolvã Ungaria chestia asta? Are ea o lege privitoare la asta? Are. Legea nr. ... ezit puþin pentru cã e scrisã cu cifre latine Ñ 77, privind drepturile minoritãþilor naþionale ºi etnice din Ungaria, adoptatã la 7 iulie 1993. Existã în aceastã lege un capitol intitulat chiar ”folosirea limbiiÒ. Ungurii sunt migãloºi. La art. 52 alin. 2 scrie aºa: ”În corpul constituit al reprezentanþilor autoguvernãrii locale reprezentantul minoritãþii îºi poate folosi ºi limba maternã. Dacã intervenþia s-a fãcut în limba unei minoritãþi, textul în limba maghiarã al intervenþiei sau un rezumat al acesteia trebuie anexat la procesul-verbal al ºedinþeiÒ. Am citat ºi am subliniat cu vocea aceste pasaje pentru cã Ñ încã o datã, aºa cum spune un dicton: ”Diavolul stã în amãnunteÒ Ñ problema vitalã a acestei legi, care aºa cum este acum nu este, cum spunea Vadim Tudor cu elocvenþa sa bine cunoscutã, nu este, nu în ea e pericolul federalizãrii ºi al distrugerii României, ci în felul cum se va aplica ºi anume, în mult necesarele norme metodologice. ªi din legislaþia româneascã Ñ din care am citat rapid Ñ ºi din cea ungureascã se observã cã ei au mers pânã acolo Ñ legislatorii de acolo Ñ au mers pânã la introducerea acestor norme chiar în corpul legii. Noi urmeazã s-o facem ulterior. Adicã sã rãspundem la întrebãrile: ce înseamnã ”folosireaÒ? Cã Istv‡n stã de vorbã cu Ferenc în Odorhei la ghiºeu? E normal. ”N-are rost sã interzici ceea ce nu poþi sã împiediciÒ Ñ spunea un dicton franþuzesc. E banal asta, e firesc. Nu o sã stea un poliþist acolo sã-i pândeascã sã vorbeascã româneºte. Cã vine Istv‡n amãrâtuÕ ºi înainteazã o cerere în ungureºte, iarãºi mi se pare firesc. N-am ce face. E firesc, e natural, e viaþa. Pârlitul ãla, amãrâtul ãla care nu are ce mânca sã-ºi tocmeascã traducãtor?! Din momentul însã când aceastã petiþie, aceastã hârtie a necãjitului ãla devine document oficial ºi pleacã la un eºalon superior, aici încep sã spun: ”Ia sã vedem cum fac ungurii, ia sã vedem cum au fãcut românii cu ani ºi ani în urmã, când nu era nici P.D.S.R.-ul la putere, nici alþiiÒ. ªi atunci spun: ”Pentru asemenea situaþii e nevoie de precizãri metodologice: ce se poate ºi ce nu se poate redacta în româneºteÒ. Ne-a asigurat primul-ministru aici cã actele vor fi numai în româneºte. Deja sunt pe jumãtate liniºtit. Mã teroriza, îmi dãdea coºmar Ñ nu glumesc, chiar dacã sunã bombastic Ñ gândul cã vor fi un fel de formulare la Odorhei ºi altfel de formulare la Bacãu. E de neadmis aºa ceva ºi în clipa când un P.D.S.R. nebun ar inventa aºa ceva mi-aº da demisia ºi aº fugi pânã m-aº opri în Australia. Sã fie un fel de formulare la Odorhei ºi altele la Bacãu. Un fel de diplome la Miercurea-Ciuc ºi alte diplome la Iaºi. Nu se poate treaba asta, fiindcã, într-adevãr, nu suntem un stat binaþional ºi nu cred cã se va întâmpla aºa ceva.
Pentru cã în moþiunea sa, P.R.M. aduce ca argument introducerea, asimilarea mai rapidã a legislaþiei europene o pun pe seama unei formule elegante, dar, Corneliu Vadim Tudor, niþeluº ipocritã. Nu asta este grija partidului pe care îl conduci. Nu este asta grija principalã.
## **Domnul Corneliu Vadim Tudor**
doctrine politice în care naþionalismul este tratat cu foarte mult respect. Vã rog nu mai folosiþi naþionalismul ca pe un cuvânt de oprobriu, ca ºi cum ar fi fascism sau aºa ceva! Naþionalismul este ceva foarte nobil, dar el poate degenera în sangvinar, în bestialitate, dupã cum poate sã genereze mari opere cãrturãreºti ºi n-am sã mai citez lista marilor nume, marilor cariatide ale spiritului românesc, care mai toþi au fost naþionaliºti, de la Eminescu, P.P. Carp, Maiorescu, Goga ºi mulþi alþii.
Iatã ce spunea în studiul respectiv Rãdulescu-Motru: ”Un mare numãr de intelectuali români ºi maghiari fac încã strajã naþionalismului orgolios. Românii considerã ca o ºtirbire a suveranitãþii naþionale stipulaþiile tratatelor care prevãd protecþia minoritãþilor, iar maghiarii considerã aceleaºi stipulaþii ca o încurajare a revendicãrilor lor politiceÒ. Ai zice cã e scris în 2001, deºi fraza e din 1930. Pentru unii ºi pentru alþii cultura este în serviciul orgoliului. Poate fi între ei o împãcare? se întreba Rãdulescu-Motru. ªi continua: ”Cu greu, dar nu imposibilÒ. Împãcarea o va aduce treptat diminuarea numãrului acelora care au fãcut pânã acum straja naþionalismului orgolios. Astea fiind zise, domnule preºedinte ºi domnule prim-ministru, stimate colege ºi stimaþi colegi, vã propun sã votãm împotriva acestei moþiuni, dar sã fim cu ochii în patru ºi sã punem ”sula în coasteÒ Guvernului sã elaboreze iute, mintenaº, normele metodologice care sã prevadã punct cu punct Ñ cum spunea Tudor Muºatescu ”ca mãraruÒ ,uite aºa! mãrunt, mãrunt Ñ ce se poate în ungureºte, pânã unde se poateÉ afiºe, traduceri... ºi ce nu se poate. În rest, sã fim cu ochii în patrusprezece spre Harghita ºi Covasna unde ºi eu am fost ºi am fost dat afarã dintr-o prefecturã, unde ºi Adrian Nãstase a fost ºi ce a vãzut l-a îngrozit ºi pe unde ar trebui sã mai trecem cu regularitate.
Mulþumesc pentru atenþie.
Eu cred cã acesta esteÉ 40.000 au venit? 50.000 au venit?
Dar nu vom putea niciodatã sã spunem, iatã, pe teritoriul acesta îi alungãm pe cei care sunt minoritari ºi rãmânem numai români.
Lumea în care trãim este o lume multiculturalã, este o lume multietnicã ºi adeseori rãmânem blocaþi în tot felul de subiecte care nu mai fac parte din agenda lumii de astãzi.
Acesta este sentimentul pe care l-am avut întâlnindu-mã cu foarte mulþi dintre colegii mei de partid, cu prietenii în diferite locuri din þarã, dar ºi în strãinãtate.
Putem sã rãmânem nu regionali, provinciali, în tot ceea ce facem, putem sã ne batem cu trecutul, dar trebuie sã înþelegem cã sunt lucruri care adeseori se realizeazã, mai ales atunci când existã un interes ca ele sã se desfãºoare într-un anumit fel.
Francezilor le convine cã limba internaþionalã cea mai utilizatã este engleza?! De ce se întâmplã lucrul acesta? Pentru cã limba englezã este mai frumoasã decât limba francezã? Nu, pentru cã existã un interes în aceastã direcþie.
De ce limba rusã a pierdut din spaþiul de utilizare? Lumea se schimbã. Problema nu este de a face un rãzboi între limbile utilizate.
Iar noi trebuie sã avem aici, pe de o parte fermitatea de a apãra Constituþia ºi legea; în acelaºi timp trebuie sã facem legi bune ºi, pe de altã parte, trebuie sã fim noi exemple de toleranþã.
De aceea, eu nu cred foarte mult cã problema pânã la urmã se rezolvã prin textele pe care le faci. Unele vor
fi ignorate, altele au fost ignorate ºi pânã acum, am vãzut lucrurile acestea în Harghita ºi Covasna.
Au existat legi foarte clare ºi existã ºi totuºi nu sunt respectate. Trebuie sã facem ca toþi cetãþenii României sã respecte legea. ªi cetãþenii români de origine românã ºi cetãþenii români de origine maghiarã ºi ceilalþi cetãþeni de orice etnie ar fi.
Aceasta va da forþa societãþii noastre. ªi trebuie sã ne uitãm în jurul nostru, sã vedem ce se îmtâmplã acolo unde s-au creat tensiuni între etnii.
Ne foloseºte nouã, ne-ar folosi nouã un astfel de lucru în proiectele pe care le avem? Le-ar folosi maghiarilor? Ce sã facã, sã se ducã în Ungaria? În Ungaria sunt destui maghiari. Locul lor este aici ºi aici doresc sãºi realizeze interesele, câte sunt, ºi în mod legal.
Dar eu cred cã începem totuºi un nou mileniu ºi trebuie sã-l începem cu o nouã abordare.
Dacã vor fi lucruri periculoase, dacã vor fi lucruri care nu sunt în ordine, care atacã principiile Constituþiei, sigur cã trebuie sã corectãm. Sigur cã trebuie sã facem în aºa fel încât sã existe mãsurã.
Acesta este mesajul cu care am venit.
ªi de aceea, eu aº vrea sã înþelegeþi încã o datã foarte bine cã am dorit sã facem aceastã discuþie pentru cã pânã la urmã discutãm despre lumea în care trãim dar ºi despre lumea în care vrem sã trãim. ªi aceste elemente fac parte dintr-un proces de examinare de conºtiinþã prin care fiecare dintre noi trece. ªi trebuie sã ne dãm dreptul fiecãruia dintre noi sã ne schimbãm în pas cu aceastã lume.
Dacã va exista undeva rea-intenþie, dacã vor exista mãsuri care sunt împotriva statului sau împotriva Constituþiei, va trebui sã reacþionãm.
Dar eu nu cred cã nu ºtim ºi pericolele ºi miza a ceea ce decidem astãzi.
De aceea, eu vreau sã vã mulþumesc încã o datã foarte mult pentru aceastã dezbatere, vreau sã cred cã discuþia de astãzi a fost importantã pentru multe alte decizii pe care le vom lua cu înþelepciune ºi dacã trebuie sã vã mai fac încã o datã o rugãminte, de data aceasta foarte practicã, vã rog sã votaþi cu toþii împotriva moþiunii propuse de P.R.M.
Vã mulþumesc. ( _Aplauze._ )
Eu am fãcut un comentariu aici ºi îmi cer scuze, poate am vorbit un pic mai dur.
Dar voi supune la vot aceastã excepþie ºi dacã colegii, este ca ºi cum am supune ºi moþiunea, dacã colegii senatori nu sunt de acord, trecem la votul moþiunii.