Viorel ªtefan

Doamnelor ºi domnilor,

Voi continua cu un punct de vedere care se deosebeºte uºor de cel al comisiei de anchetã. S-a fãcut mult caz atât în raportul prezentat, cât ºi în luãrile de cuvânt ulterioare despre faptul cã legislaþia care reglementeazã piaþa de capital în România nu ar fi suficient de completã, de corectã, de modernã, nu ºtiu cum sã mai spun.

Pãrerea mea este alta. Dupã ce România a traversat criza jocurilor piramidale de tip CARITAS, dupã experienþa nefericitã denumitã SAFI, Guvernul Vãcãroiu, guvernarea Partidului Democraþiei Sociale din România de pânã în 1996, a reuºit sã punã la punct un cadru legislativ ºi instituþional modern care, vreau sã vã spun cã în lumea operatorilor, în lumea actorilor de pe aceastã piaþã este apreciat uneori chiar mai riguros decât normele

europene. Nu aici suferim noi, în materie de reglementare, suferim în materie de respectare a normelor elementare. Deci aici este problema ºi nu cred cã trebuie acum sã ne concentrãm toatã analiza ºi atenþia noastrã prin a schimba cadrul legislativ ºi sã refuzãm sã-i vedem pe cei care încalcã cu neruºinare reglementãrile existente.

În acest context ºi pe acest cadru legislativ a apãrut F.N.I.-ul ºi eu am convingerea cã Fondul Naþional de Investiþii, la momentul apariþiei, era ca un instrument aºteptat pentru o economie de piaþã normalã. Cu siguranþã cã nimeni nu i-a prevãzut o viaþã scurtã ºi o cãdere aºa de spectaculoasã, dezastruoasã, catastrofalã.

Cum a fost posibil ca, în circa 3 ani de la înfiinþare, F.N.I. sã se transforme într-un joc de tip piramidal, ºi aici punctul meu de vedere diferã de cel al comisiei, nu s-a înfiinþat ca joc de tip piramidal, ci el a devenit în timp, dupã 2Ð3 ani, ºi dacã o sã urmãriþi evoluþia numãrului de persoane care au susbcris la acest fond în toatã perioada de existenþã, o sã înþelegeþi care este punctul critic, de unde mãririle au fost plãtite din subscrieri suplimentare ºi nu din adaos real la unitãþile de fond.

Explicaþiile nu sunt greu de gãsit, sunt la îndemâna noastrã, important este sã vrem sã le vedem ºi ele sunt legate, ne place sau nu ne place, de momentul instalãrii la conducerea treburilor publice ale acestei þãri a Coaliþiei C.D.R.ÑP.D.ÑU.D.M.R., 1996. Imediat dupã aceea, cu mare vitezã, în societatea româneascã s-a instaurat dispreþul faþã de lege ºi faþã de instituþiile statului de drept.

Sistemul bancar românesc s-a prãbuºit într-un timp record, antrenând neîncrederea populaþiei în instituþiile financiare ºi în moneda naþionalã. Singurele investiþii sigure devin cele în titluri de stat. Se induce populaþiei ideea cã banii nu provin nicidecum din activitãþi productive, ci poate din plãþi compensatorii ºi bingo Ñ sunt cele mai mari producãtoare de bani.

Algoritmul politic propulseazã în fruntea instituþiilor statului, în multe cazuri, persoane incompetente ºi corupte. Populaþia debusolatã ºi disperatã este dispusã sã se agaþe de orice îi sugereazã o speranþã de câºtig ºi stabilitate. Toate acestea i-au determinat pe cei care gestionau fondul sã-ºi schimbe strategia ºi instrumentele folosite. ªi-au fixat ca obiectiv principal implicarea instituþiilor statului în acþiunile fondului, iar falsul ºi înºelãtoria urmau sã devinã principalele mijloace.