Ioan Stan

Doamnelor și domnilor colegi,

Acolo de unde vin eu se spune că mai limpede este apa râului după o vâltoare și mai senin cerul după o furtună.

Și, cum de zbucium am tot avut parte de ceva vreme, aș dori să mă învrednicesc a prinde în viață ziua înseninărilor și a limpezirii.

Dorința mea e însă aprig primejduită de frământarea la care mă supun întrebările ce mă bântuie mai înverșunat ca cea mai cumplită dintre furtuni.

Și, pentru că nu reușesc de unul singur să-mi dau răspunsurile ce mi-ar putea aduce pacea sufletului, m-am hotărât să-mi împărtășesc nedumeririle, știut fiind că mai multe capete ar trebui să judece mai bine decât unul singur, indiferent al cui ar fi acel cap.

Așa încât iată ce mă preocupă:

Cine se face vinovat de transformarea votului în marfă? Cine se face vinovat că prețul conștiinței civice a ajuns la derizoriul nivel exprimat de o găleată și 30 de lei?

Cine se face vinovat că înregistrările a sute de mii de coduri numerice personale, făcute în secțiile speciale de votare din țară sau în secțiile de votare de peste hotare, nu pot fi verificate și înregistrarea lor a rămas doar un demers menit să nască suspiciuni?

Cine se face vinovat că dintre toate regulile ce guvernează actul electiv al cetățeanului român, pentru cel aflat în afara granițelor țării, în afara garantării dreptului la vot niciuna nu este aplicabilă?

Cine se face vinovat că legitimitatea instituției prezidențiale este grav afectată de pseudocâștigarea unor alegeri împotriva votului celor care trăiesc între granițele țării, diminuând astfel autoritatea reală a Președinției, aici, pe teritoriul României?

Cine va suporta consecințele diminuării trăsăturilor democratice ale României în avantajul celor autocratice sau chiar dictatoriale?

Cine sunt cei care, de la clasa politică și instituțiile statului la omul de rând, nu doresc disciplină, transparență și legi care să incomodeze sfidarea corectitudinii votului?

Și, mai ales, cine va plăti factura cuprinzând costurile transpunerii practice, în viața poporului român, a răspunsului la aceste întrebări și, poate, a multor altora?

Lăsând la o parte așteptările mele întru limpezirea de care vorbeam la început și conștient că nu am exclusivitate pe atari preocupări, ci doar convingerea că acestea toate îi frământă pe mulți dintre noi, constat că am totuși un răspuns.

Factura o vom plăti noi toți, de fapt fiecare dintre noi, indiferent de statut social, stare materială, convingeri și credințe ori ce, Doamne, iartă-mă!, ne mai aseamănă ori diferențiază!

Culmea este că nici emitentul facturii nu va încasa altceva decât grave consecințe în plan economic, politic și social, presupunând că i-ar păsa de asta!

Oricum, să cred că asta a fost voia poporului român, conștient în toate ale sale, încă n-am reușit! Mulțumesc.