Ioan Oltean

Doamnelor și domnilor colegi,

Bună dimineața, tuturor, încă o dată!

Dați-mi voie să dau citire declarației mele politice intitulate „Europa uitată, Europa interzisă”.

După o tragică lecție de istorie dată de două războaie teribile, în istoria sa, Europa, fără să uite nimic din trecutul

său, a decis să privească către un viitor care să nu mai fie rezultatul unei fatalități, ci unul care să exprime o voință a oamenilor. Aceasta a fost Europa lui De Gaulle și a lui Adenauer, a lui Jean Monnet și a lui Robert Schuman, a lui Alcide de Gasperi și a lui Walter Hallstein, o Europă în care oamenii, fără să uite nimic din tragediile trecutului, au decis să privească împreună spre viitor, oameni care, chiar dacă se urau în trecut, au renunțat la rivalități și, muncind împreună, au învățat să se cunoască mai bine, să se respecte și să construiască împreună un viitor comun mai bun. Europa părinților fondatori, a liderilor vizionari, este Europa politicilor comune. Desigur, dintotdeauna, Europa a fost un leagăn comun al civilizației, a existat mereu o unitate a Europei, indiferent dacă aceasta a fost romană, gotică, barocă, romantică, umanistă, raționalistă. Oriunde s-ar fi aflat, în orice colț al Europei, Galileo, Kant, Pasteur, Einstein, Goethe, Voltaire, Picasso, Dali, ei erau acasă, așa cum pentru noi toți astăzi Europa înseamnă acasă și este marele merit al părinților fondatori ai Uniunii Europene care au reușit să transforme civilizația europeană în unitate politică.

Europa civilizației și a culturii este o moștenire seculară, după cum omul european este o realitate de multă vreme. Europa, așa cum o știm noi și așa cum o dorim, este o Europă a națiunilor conștiente de destinul lor comun.

Și, pentru că noi, Partidul Democrat Liberal, credem în acest destin comun al națiunilor, am considerat că este datoria noastră să ne angajăm într-o bătălie a ideilor, să ne bazăm pe faptul că ceea ce contează este interesul național pus în slujba celui european. Noi am lansat o bătălie a ideilor, dar am văzut doar o bătălie a persoanelor, iar interesul politic a fost canalizat nu pe probleme europene, așa cum ar fi fost firesc, ci pe alegerile pentru funcția de Președinte al României.

Alegerile reprezintă și un test al sincerității de la care, în general și până acum, nu credeam să se poată sustrage nimeni. Este vorba de o sinceritate pe care o datorăm românilor, în primul rând, dar și nouă înșine, oamenilor politici. Dar aceste alegeri au demonstrat că testul sincerității față de alegător a devenit desuet, că o campanie electorală nu își mai are nici scopul, nici rolul său atât de clar.

În locul abordării de teme europene, ne-am trezit în mijlocul unei campanii prezidențiale nici măcar mascate sau construite inteligent prin aluzii și persuasiuni inteligente. Actul grosolan al guvernanților ne-a pus în fața afișelor electorale cu un prim-ministru atât de dornic să devină președinte încât nici măcar nu a mai mimat interesul față de Europa.