Ioan Oltean

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Independența justiției”.

Justiția nu este un subiect ca oricare altul, nu este doar un punct pe ordinea de zi a politicienilor și nici o știre de presă care trezește un interes mai mare sau mai mic. Justiția este un subiect ce ține de ordinea constituțională dintr-un stat, un

subiect care angajează concepția noastră despre stat și democrație.

Justiția a fost multă vreme în România, după Revoluția din 1989, un subiect delicat, controversat și care ne-a adus multe critici din partea organismelor internaționale, dar, în ultimii ani, oricine a putut vedea că lucrurile merg spre bine, că putem vorbi în sfârșit de o justiție independentă, care lucrează în interesul adevărului și al dreptății și care judecă în numele poporului român. După o perioadă extrem de tulbure, s-a reușit să se găsească o cale pentru o reformă profundă a sistemului judiciar, iar încrederea oamenilor în justiție a început să se regăsească.

Am văzut în ultima vreme, prin toate acțiunile din justiție, că principiul constituțional „nimeni nu este mai presus de lege” este tot mai mult respectat. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător, în ciuda dificultăților cu care încă se mai confruntă sistemul de justiție.

În calitatea mea de om politic, mereu am susținut modernizarea justiției și independența sa, dar și ca om a cărui formare profesională este în acest domeniu, am dorit mereu o justiție demnă, corectă și onestă, care să respecte cetățenii acestei țări, statul român și să aplice corect legea.

Problemele cu justiția ale oamenilor politici sau ale apropiaților lor devin, firesc, un subiect de presă, dar și un prilej pentru adversarii politici și pentru mass-media ostilă de a coborî extrem de mult nivelul dezbaterilor.

Minciunile, atacurile și calomniile nu au nicio valoare atunci când justiția este corectă și demonstrează contrariul. Prețul moral, dar nu numai, care se plătește pentru ele este unul mare și, desigur, nemeritat. Discreditarea nu are ca țintă doar o persoană sau alta, răfuielile și dușmăniile personale în politică nu duc la nimic bun, în general, dar, atunci când lovesc în credibilitatea justiției, când pun sub semnul întrebării independența acesteia, pericolul este foarte mare și deloc de neglijat.

Ivirea unui nou prilej de a-l ataca pe președintele țării, de a-i cere demisia din funcție pentru problemele cu care se confruntă fratele acestuia i-a entuziasmat pe adversarii președintelui într-atât încât nu au mai stat să judece că nimeni nu este în țara asta responsabil pentru faptele altei persoane, oricât de apropiată sau îndepărtată ți-ar fi persoana respectivă, că fiecare răspundem pentru faptele noastre în fața justiției și chiar a justiției divine, fără să fie nevoie de un cor care să clameze vinovăția înainte ca justiția să se pronunțe.

Președintele țării a dat dovadă mereu că înțelege importanța funcției pe care o ocupă, că respectă această funcție și nu s-a abătut de la o conduită morală în toți acești ani, indiferent de campaniile murdare care i-au fost destinate. Demnitatea și morala în politică pot părea un lucru ciudat și uneori singular, dar un bărbat de stat va pune mai presus de orice demnitatea sa politică, respectul față de funcție și față de cetățenii care i-au oferit-o, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la interesele sale personale.