George Crin Laurențiu Antonescu

Doamnelor și domnilor colegi,

Pesemne că e greșeala mea – și mi-o asum – comentariul, deloc răutăcios, despre dreapta și stânga. Evit, cum știți, ca în exercițiul conducerii ședinței să fac orice comentariu în afară de cele procedurale. Deci îmi admit această greșeală. Dar acum, dacă s-a deschis vorba, aș vrea și eu să spun, pornind de la acest proiect, două lucruri.

Da, doamnă senator, nu e nevoie, credeți-mă, să-mi spuneți mie sau oricăruia dintre noi că nu sunt de stânga sau de dreapta copiii. Copii nu, dar tot felul de demagogi adulți pretind că sunt de stânga sau de dreapta. Și despre acești adulți și senatori discut eu, nu despre copii, despre dreptul lor la a fi susținuți prin alocații, pe cât se poate, mai consistente de către autoritățile statului.

Eu mă refer... M-am gândit atunci când am vorbit despre dreapta și stânga la următorul fapt: dacă acest Guvern, care este un Guvern de coaliție – uniunea se numește, în chip categoric, domnule senator Dincă, social-liberală, nu „socialistă”, nu ar fi fost vreo crimă, dar, dacă după atâta vreme nu reușiți să memorați o denumire, sunt dispus, colegial și cu respect, să vă ajut –, dacă acest Guvern deci al Uniunii Social-Liberale ia o măsură de creștere a unor venituri minime garantate sau de creștere a unor pensii ori de creștere a unor ajutoare sau a unor alocații, dumneavoastră sunteți primii care porniți un atac demagogic, arătați că-i un Guvern de stânga și strigați acolo că liberalii nu-și spun cuvântul și cum e posibil ca Guvernul să dea aceste ajutoare, de ce Guvernul nu duce acești bani în investiții, în întreprinderi mici și mijlocii sau mai știu eu unde.

Asta este prima chestiune pe care aș dori să o lămurim în momentul în care – așa, de dreapta pe cât sunteți dumneavoastră și exasperați de lipsa de dreapta din Guvern – veniți și cereți, pur și simplu, fără să spuneți cum, fără să spuneți de unde, mărirea..., peste lucrurile care s-au mărit și pe care doamna secretar de stat le-a prezentat foarte corect ca opțiuni ale Guvernului în acest moment, și mărirea alocațiilor. La asta m-am referit.

Și al doilea lucru, care de data asta vizează mai mult colegii din majoritate sau cel puțin colegii din majoritate.

Doamnelor și domnilor senatori,

Asemenea discuții, care pornesc de la realități ale acestei țări – și unele dintre ele dureroase –, de la nevoi reale și multe ale copiilor, ale unor categorii de defavorizați, ale unor categorii de pensionari, ale șomerilor, ale foarte multor altor cetățeni ai acestei țări, sunt discuții care întotdeauna se pot purta așa, ca să se audă bine la televizor, sau se pot purta în ideea de a rezolva ceva pentru acești oameni. Și, cel puțin pentru cei din majoritate, cred că este corect să așezăm lucrurile. Adică atunci când Guvernul vine cu un proiect de buget, vine cu un program, atunci cântărim din ce avem: cât acolo, cât acolo, cât acolo. Și, odată ce ne asumăm un program de guvernare, ne asumăm un proiect de buget, atunci îmi pare pertinent, cel puțin în acest caz, când reprezentantul Guvernului vine și spune nu, deși ne-am dori toți, acest proiect de lege nu poate fi susținut, în acest moment, de Guvern... Asta nu înseamnă nici că acest Guvern nu vrea să ajute copiii, asta nu înseamnă nici că acest Guvern sau această majoritate ignoră nevoile sociale. Sigur, de la OTV e simplu. Că de la OTV... nici nu înțeleg de ce nu rezolvați chestiunea. Cu banii aceia de la Oltchim, aceia din sac, mergeți pe la copiii care considerați că mai au nevoie de alocație și dați-le direct, fără Guvernul României.