Cristian Sorin Dumitrescu

Doamnelor și domnilor, dau cuvântul domnului secretar... Am închis dezbaterile. Nu am închis dezbaterile generale, dar s-au încheiat luările de cuvânt.

Și, acum, îl rog pe domnul secretar de stat Adrian Sanda, microfonul 8, să răspundă la întrebările puse de către colegii noștri.

**Domnul Adrian Sanda** _– secretar de stat în Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945–1989_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Nu aș vrea să încep prin a-i răspunde domnului senator de Timiș, cu toate că aș avea multe să discut pe această temă. Aș vrea, în schimb, să mă refer la întrebările rezultate din declarațiile pe care le-ați făcut ieri și nu am avut ocazia să răspund la ele. Pot să le grupez în trei mari categorii și îmi exprim surprinderea că toate aceste teme nu sunt și nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, pe care Guvernul României a stabilit-o.

Și am să încep cu cea mai gravă problemă care s-a ridicat ieri, și anume faptul că această ordonanță vizează eroii care și-au dat viața pentru dreptatea, libertatea și democrația României după 22 decembrie, or, ordonanța Guvernului nu reglementează acest aspect. Ei sunt la locul cuvenit, ba, mai mult, urmașilor acestora, respectiv copiilor de erou-martir, respectiv părinților de eroi-martiri, începând de anul acesta, copiilor li se acordă indemnizația tăiată de guvernele anterioare, iar părinților, începând cu anul viitor, li se dublează această indemnizație, pentru a nu fi puși în situația penibilă, existentă până acum, legiferată de Legea nr. 341/2004, ca un părinte de copil, de erou-martir, să se vadă cu o indemnizație lunară reparatorie mai mică decât a unui pensionar beneficiar... având calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite ieșit la pensie.

Deci acesta este un aspect pe care cei care informează și vă informează în teritoriu au uitat să vi-l relateze.

De asemenea, obiectul de reglementare al acestei ordonanțe nu-l reprezintă răniții, indiferent că au fost răniți în Timișoara în zilele 16, 17 decembrie sau în luptele de stradă duse pentru consolidarea noii puteri în 25, 26, 27 decembrie. Nu scrie nicăieri – și acest lucru se poate verifica –, ei sunt în continuare în plată astăzi, la fel cum au fost și în anii trecuți.

Obiectul acestei ordonanțe de guvern îl reprezintă reglementarea situației luptătorilor remarcați prin fapte deosebite. Și, aici, îmi permit, cu voia dumneavoastră, să revin la declarația pe care domnul senator Barbu a făcut-o ieri, cum că... am înțeles și a doamnei senator Anghel, prin care limităm și statuăm finișul sau sfârșitul Revoluției în data de 22 decembrie.

## Domnilor senatori,

În primul rând, există o lege în România, Legea nr. 258/2002, modificată în 2011, prin care Parlamentul României a stabilit ziua de 22 decembrie ca Ziua dobândirii victoriei și a libertății neamului românesc. Nu sunt invenții. Nu se finalizează Revoluția în data de 22 decembrie. Dar, credeți-mă, Legea nr. 341/2004 stabilește etapizarea Revoluției, și una dintre primele etape o reprezintă perioada de până la 22 decembrie. Nimeni nu poate să nege că, prin fuga dictatorului la ora 12.00, respectiv, ora 23.00, seara, 22 decembrie, când s-a citit comunicatul Comitetului Frontului Salvării Naționale către țară, prin care era abolită... era desființată Marea Adunare Națională, Guvernul unic, mă rog, partidul unic era desființat, preluarea puterii în țară s-a făcut de către aceste comitete organizate de către Frontul Salvării Naționale, s-a ajuns la apogeul și la câștigul, de fapt, și la victoria Revoluției române. Ce a urmat după a fost o luptă pentru consolidarea noii puteri.