Ion-Marcel Ciolacu

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Potrivit celor convenite în ședința Birourilor permanente, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare din cele două Camere, în această ședință solemnă vor avea intervenții reprezentanți ai grupurilor parlamentare din Cameră și Senat, având alocate câte 5 minute pentru fiecare grup parlamentar, iar deputaților și senatorilor neafiliați li se alocă 3 minute.

Doamnă președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor parlamentari,

Distinși reprezentanți ai Asociației „15 noiembrie 1987ˮ*, Doamnelor și domnilor,

Doresc să felicit Parlamentul României pentru decizia de a organiza o ședință comună a celor două Camere pentru comemorarea a 35 de ani de la Revolta Anticomunistă a Muncitorilor din Brașov, din 14–15 noiembrie 1987.

Această ședință a celor două Camere ale Parlamentului nu este doar un exercițiu simbolic și retoric de rememorare a istoriei recente. Ședința solemnă de astăzi trebuie primită și înțeleasă la nivelul întregii societăți drept o dovadă incontestabilă că statul român recunoaște suferința provocată propriilor cetățeni de regimul comunist din România, un regim politic deopotrivă opresiv și criminal.

Acum 35 de ani, lucrătorii Secției 440 a Întreprinderii de Autocamioane „Steagul Roșu” au dat startul unei revolte anticomuniste spontane, care părea imposibilă într-o societate închisă, condusă prin suspiciune, ură și violență. Acum 35 de ani, muncitorii Întreprinderii „Steagul Roșu” au dat dovadă de curaj suprem: au opus unei puteri aberante și injuste dreptul la demnitate, inerent oricărei ființe umane. Revolta Anticomunistă a Muncitorilor din Brașov reprezintă un moment definitoriu pentru istoria noastră recentă, pentru că a marcat începutul sfârșitului pentru regimul comunist din România. Pentru sacrificiul pe care l-au făcut și pentru toate suferințele prin care au trecut, întreaga națiune le mulțumește celor care au avut curajul să arate lumii întregi că libertatea și demnitatea umană nu pot fi niciodată îngrădite prin opresiune.