Paul Ichim

Doamnelor și domnilor,

În mandatul 2008–2012, în Parlament, la Guvern și mai ales la Administrația Prezidențială s-a tot vorbit despre o nouă lege a sănătății, în versiunea în care foarte vechea Lege a sănătății, dată în 2006, ar fi fost upgradată de 100 de ori și nu ar mai corespunde realității naționale.

Făcând referire la Legea Nicolăescu, orice cititor de bun-simț ar realiza că, de fapt, aceasta nu a fost pusă în aplicare în punctele esențiale, care ar fi generat schimbări fundamentale în sistemul sanitar.

Concret, Sistemul Informatic Unic Integrat – SIUI nu este funcțional în integralitate nici la ora actuală, furnizorii de servicii medicale nu sunt legați la acesta, informația nu este gestionată în timp real, cozile de la CJAS-uri nu au dispărut, cardul de sănătate nu a fost editat și distribuit, cu toate că pe vremea ministrului Cseke Attila se anunța ca și realizat, registrul național al bolilor cronice nu este nici acesta definitivat, iar, pentru știința dumneavoastră, vă informez că până și Republica Moldova, care este etichetată de către noi ca zonă mai puțin dezvoltată decât România, are acest registru funcțional.

Pachetul minim de servicii medicale nu a fost definitivat în timpul guvernării precedente, din rațiuni politice, astfel încât mai degrabă am vorbit de o coplată, decât despre crearea premiselor serviciilor private de asigurări de sănătate, asigurărilor complementare etc.

Protocoalele terapeutice nu sunt nici la această oră publicate și aplicate, după mai bine de șase ani de la apariția legii în Monitorul Oficial al României.

Vreme de patru ani de zile, în domeniul medical am pierdut timp valoros pentru modernizarea sistemului de sănătate, am regresat, ca organizare sanitară, printr-o așazisă descentralizare a serviciilor sanitare spitalicești și am acumulat arierate nepermis de mari, astfel încât singura soluție a guvernelor precedente a fost o nouă legislație.

În concluzie, nu legea era depășită, ci aplicarea ei. Lipsa de interes, lipsa de voință politică sau, mai degrabă, lipsa de profesionalism rămân. După ce am pierdut timpul aplicării legii, mai vine peste noi și reorganizarea administrativteritorială a țării, care va avea incontestabil efecte și asupra sistemului sanitar.

Este evident că funcția de ministru la ora actuală în domeniul sanitar nu este de invidiat, cel puțin din perspectiva că noi, parlamentarii puterii, avem o mulțime de nelămuriri, de întrebări pe care nu ne vom feri să i le adresăm.