Novák Csaba Zoltán

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Cum se știe foarte bine, tradiția mărțișorului este specifică spațiului cultural sud-est european și a fost legată de începerea noului an, fiind un fel de talisman menit să poarte noroc. Reușita României, alături de alte țări, ca mărțișorul să fie inclus în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanității este un lucru de felicitat și un exemplu de urmat.

Această frumoasă tradiție culturală a Balcanilor și a Europei de Est a devenit un obicei comun al comunităților locale în spațiul intercultural al Transilvaniei. Așa cum mărțișorul a devenit în multe locuri parte integrantă a culturii locale, mai există și alte fenomene, obiceiuri culturale și religioase care, chiar dacă provin de la o anumită comunitate etnică sau religioasă, cu timpul au devenit o valoare de necontestat. Din această categorie face parte și pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu de Ciuc, pelerinaj care se leagă de Ordinul Franciscan stabilit în Șumuleu și care a fost atestat în diferite documente începând din 1442.

Pelerinajul de la Șumuleu de Ciuc este cel mai mare pelerinaj catolic nu numai din România, ci din centrul și estul Europei. În afară de pelerinii locali, anual vin la Șumuleu credincioși din Ungaria, Slovacia, Austria, Germania sau chiar și din Australia. Pelerinajul de la Șumuleu, la inițiativa domnului președinte Kelemen Hunor și sub coordonarea doamnei Hegedüs Csilla, a fost nominalizat în 2012 pe Lista Patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO de către Biserica Romano-Catolică din Transilvania, de Ordinul Franciscan, Fraternitatea Regională Transilvania de Est, de Biserica „Sfânta Maria” din Șumuleu de Ciuc, de către Consiliul Județean Harghita, comune și comunități din județul Harghita și, nu în ultimul rând, de Organizația Caritas Alba Iulia.

Din păcate, Guvernul tehnocrat, prin Ministerul Culturii, nu a sprijinit; mai mult, a obstrucționat această încercare și dorință legitimă a comunității din Transilvania. Totodată, pe parcursul acestor ani, din 2012 până în 2014, miniștrii liberali de la Ministerul Culturii nu au considerat o prioritate acest deziderat al comunității maghiare.

În 2016, la Adunarea Generală a ONU pentru Educație, Știință și Cultură – UNESCO, întrunită în Etiopia, reprezentanții Ministerului Culturii din România nu au susținut inițiativa, ba chiar au mulțumit pentru respingerea acesteia, ignorând efortul depus de cel puțin 100 de specialiști. Atitudinea discriminatorie și lipsită de respect pentru valorile țării a reprezentanților de atunci ai Ministerului Culturii a fost și este de neînțeles pentru noi. Acest fapt este menționat și în ultimul raport despre protecția minorităților din România al Consiliului Europei.

Totodată, cu acest prilej, aș dori să atrag atenția asupra unei scrisori adresate Ministerului Culturii, ca membru al Comisiei UNESCO, la care, din păcate, nu am primit încă răspuns.