Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·22 martie 2011
Declarații politice · Trimis la votul final
Ion Călin
Discurs
„Doar noi și atât!” Stimați colegi,
Cu toții știm cât de ocupați sunt colegii noștri de la PDL, pe de o parte, cu adoptarea Codului muncii, iar, pe altă parte, cu organizarea Conferinței Naționale și alegerea unei noi conduceri.
În ceea ce privește adoptarea Codului muncii, membrii Guvernului, reprezentanții PDL și chiar premierul au încercat, fără folos însă, să-i convingă pe români cât de benefice sunt modificările și ce mult se va schimba viața acestora, cum își vor putea găsi mai ușor un loc de muncă, cum vor fi sancționați cei care folosesc munca la negru, iar criteriile de concediere colectivă vor rămâne aceleași.
Și pentru că membrii de sindicat s-au încăpățânat să nu înțeleagă aceste modificări și au organizat zilnic mitinguri de protest împotriva adoptării Codului muncii, cei de la putere au găsit și vinovații: liderii de sindicat și partidele din opoziție.
Astfel, ministrul muncii, Ioan Nelu Botiș, a acuzat liderii de sindicat că recurg la interpretări denaturate ale prevederilor din Cod și că românii trebuie să-l creadă pe dumnealui, „nu pe cei care îi conduc de 20 de ani, pentru că sunt manipulatori, pentru a-și proteja propriile interese”.
Și cum să-i mai creadă românii pe cei de la putere, pentru că una au spus în campanie, și alta au înfăptuit când au ajuns la guvernare, când tot ce a făcut acest Guvern al PDL-ului a fost să taie sau să reducă, nu a ținut seama de nimeni și nimic, înfăptuind numai ceea ce a dorit și i-a convenit, comportându-se ca un tăvălug care calcă totul în cale, neținând cont de oameni și de nevoile lor?!
Un exemplu privind schimbarea pe care au suferit-o cei de la putere este modul în care fostul deputat Emil Boc credea despre Guvern că subminează rolul Parlamentului și merge spre dictatură, iar acum premierul Emil Boc și-a asumat pentru a 11-a oară un proiect de lege și are nu mai puțin de 241 de ordonanțe de urgență date. Atunci erau alte timpuri, era în opoziție și dădea bine pe media, acum este la putere și nu mai contează faptul că Parlamentul a devenit o „anexă a Guvernului”.
Dacă pentru putere gestul opoziției de a nu participa la asumarea răspunderii guvernului pe proiectul noului Cod al muncii este „lipsit de etică și de bun-simț”, oare gestul parlamentarilor PDL de a nu vota la moțiunea de cenzură cum este? Lipsit de demnitate și curaj din partea acestora sau un gest disperat al Guvernului de a fi sigur că pică moțiunea?
După respingerea moțiunii de cenzură și rămânerea aceluiași Guvern la Palatul Victoria, sindicaliștii așteaptă „să simtă” modificările benefice ale noului Cod al muncii, așteaptă apariția celor 200.000 locuri de muncă promise de premierul Boc, „pentru a se ridica și munci”.
Scăpați de cea de-a opta moțiune de cenzură, cei de la PDL se pot ocupa acum de pregătirea Conferinței naționale a partidului.
Acum, pe primul plan în activitatea premierului Emil Boc va trece câștigarea funcției de președinte al PDL.