Mihai Ungheanu

## Domnilor colegi,

Acesta este un articol cu bucluc, care poate sã facã reputaþia acestui Parlament, reputaþie proastã, ºi a conducãtorilor lui, pentru cã unul este rostul regulamentului ºi altul e rostul Parlamentului. Regulamentul nu trebuie sã subordoneze Parlamentul, ci sã i se supunã.

Acest alineat este un alineat fundamental. Dreptul unui parlamentar de a vorbi este esenþial pentru Parlament. Dacã nu vorbeºti aici, în plen, vorbeºti afarã cu greviºtii ºi cu protestanþii. Deci mie mi se pare cã acest alineat: ”plenul Senatului poate hotãrî, în cazuri excepþionaleÉÒ, deci în cazuri excepþionale, ”sã fie propuse ºi amendamente pe fond oraleÒ este binevenit, trebuie pãstrat pentru cã, altfel, se vor naºte extrem de multe discuþii în legãturã cu eliminarea lui. Nu este, dupã pãrerea mea, admisibil ca pentru o anumitã mecanicã a votului sã se ia dreptul parlamentarului de a vorbi în Parlament.

## Unde vorbeºte, dacã nu aici?

Deci, de teama unei prelungiri a discuþiilor, de teama unui rãu, se poate face un rãu mult mai mare. Eu pot sã vorbesc foarte mult despre aceastã temã, dar mie mi se pare cã este esenþial ca acest articol sã pãstreze alineatul propus ca atare ºi de senatorii Radu F. Alexandru ºi Paul Pãcuraru, pentru cã el apãrã dreptul parlamentarului de a se exprima în Parlament ºi nu în altã parte. Nu avem douã Parlamente, avem un singur Senat, o singurã Camerã, ºi aici trebuie sã vorbeascã oamenii ºi nu în altã parte.

Comisiile sunt comisii imperfecte, au condiþii imperfecte, ele nu pot asigura întotdeauna pe parlamentari, nu pot sã-i dea posibilitatea sã facã tot în ceea ce priveºte participarea la redactarea legilor.

Sunt situaþii în care, neputând participa, trebuie sã aibã dreptul sã vorbeascã aici. Deci sunt nenumãrate argumentele care trebuie sã ducã la concluzia cã acest amendament trebuie sã rãmânã. Eu propun, insist ca acest amendament sã fie introdus în art. 83, cu toate riscurile despre care se vorbeºte. Existã temeri întemeiate, dar acest alineat trebuie sã rãmânã.