Verginia Vedinaș

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește „Unde sunt fructele și legumele de altădată?”.

De fapt, reprezintă o parafrazare a celebrei expresii franțuzești „Où sont les neiges d’antan?”, „Unde sunt zăpezile de altădată?”, și mi-a fost inspirată, ca tema în sine, de recenta boicotare a supermarketurilor.

Știm cu toții că românii din străinătate ne mărturisesc că abia așteaptă să se întoarcă în România să simtă gustul unui măr sau al unei roșii ori să mănânce o salată de varză cu mărar. Am prieteni care, de multe ori, îmi mărturiseau această dorință.

Eu, la început, eram nedumerită. Cu timpul, am realizat că avem fructe și legume care „încă mai văd pământul”, cum spunea cineva, și nu facem nimic.

Dacă ne-am preocupa să le păstrăm și să le valorificăm, am avea un cuvânt greu de spus în lume, dar nu facem nimic. În cele mai multe piețe și târguri e frig și mizerie, pe când în supermarketuri e cald și plăcut. Și ne mai mirăm de ce lumea preferă supermarketurile?

Am colindat toate piețele Vrancei și m-am oripilat să văd că, în zilele noastre, oamenii își mai vând încă marfa așezată pe jos.

Degeaba îi sabotăm pe alții, dacă ne sabotăm, în primul rând, pe noi!*

De ce am pierdut fructe și legume care altădată se topeau în gură?

Nu au statul și administrațiile locale bani pentru asta?

Nu putem să-i ajutăm pe micii fermieri, să le amenajăm locuri unde să-și valorifice fructele, legumele, rodul muncii lor, în loc să facem săli de sport care rămân închise, pentru că tinerii au plecat din țară?