Rãsvan Dobrescu

Domnilor colegi, din pãcate Ñ ºi cu sinceritate, cu jenã ºi ruºine Ñ, trebuie sã recunosc cã în avocaturã existã practica, din partea unor avocaþi îndrumãtori, sã condiþioneze acceptarea unui avocat stagiar la cabinetul

sãu de perceperea unei sume de bani. Am auzit ºi eu de asemenea lucruri de la stagiarele mele Ñ eu am douã stagiare ºi eu le plãtesc, cum nu plãteºte nimeni altcineva Ñ iar ceilalþi stagiari se mirã cã stagiarele mele au putut intra la mine fãrã sã plãteascã nimica, ci, din contrã, primesc niºte salarii foarte frumoase.

Acum însã trebuie sã facem urmãtoarea apreciere: sã stãm strâmb ºi sã judecãm drept. Ceea ce fac acei avocaþi este un abuz, un abuz ruºinos. Noi nu trebuie însã sã plecãm de la ideea de a transforma abuzul în regulã. Regula trebuie sã fie primenirea corpului profesional, în cazul de faþã, al arhitecþilor, în aºa fel încât generaþia urmãtoare sã se ridice cel puþin la valoarea profesionalã a generaþiei care se retrage din activitate. Or, acest lucru nu poate sã fie asigurat decât în condiþiile în care tânãra generaþie nu primeºte de la început toate drepturile de a lucra în mod independent, ca un arhitect independent, pentru cã, dacã i-am acorda toate drepturile, ar însemna cã se ajunge la o deterioare Ñ existã riscul de a se ajunge Ñ a nivelului calitativ al profesiei.

Noi trebuie sã instituim un sistem care sã garanteze valoarea profesionalã, cel puþin egalã, a unei profesii Ñ în cazul de faþã, a profesiei de arhitect Ñ în viitor. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în condiþiile în care tinerii absolvenþi lucreazã ca stagiari pe lângã niºte îndrumãtori, ale cãror îndrumãri trebuie sã le respecte.

ªi mai am, dupã aceea, în continuare, la alin. 3 un ultim amendament: ”Arhitectul îndrumãtor trebuie sã îi dea un aviz, pentru a se putea prezenta la examenul de definitivare.Ò

Prin urmare, problema pe care a ridicat-o domnul senator Gherman, din pãcate, cu jenã ºi cu ruºine, recunosc cã este adevãratã. Da, este un abuz. Or, dacã am adopta soluþia de a se elimina obligativitatea existenþei unui arhitect îndrumãtor, ar însemna sã depãºim acest abuz într-o manierã care sã producã alte prejudicii ºi mai grave, deteriorarea, pericolul, riscul deteriorãrii profesionale, în viitor, a acestei frumoase profesii.

Deci eu cred cã este bine sã preîntâmpinãm, sã evitãm abuzurile din partea avocaþilor, din partea arhitecþilor, din partea notarilor, din partea cui vreþi dumneavoastrã, din partea oricui, prin alte metode. Nu prin metode care sã conducã la posibila degradare profesionalã.