Adrian Păunescu

## Domnilor colegi, Doamnelor,

Mi-au rămas de săptămâna trecută câteva subiecte asupra cărora nu voi insista nici de această dată, dar ele trebuie măcar reamintite. Iată, în discuția uneori științifică, de cele mai multe ori politică, privitoare la apartenența Ardealului sunt aduse ca argumente niște acte, documente, nu totdeauna științifice, privind momentul în care a fost mai întâi locuit Ardealul și de către cine. Nu este lipsit de interes să spunem că este în interesul unor cercuri revizioniste și iredentiste maghiare să blocheze toate eforturile care se fac pentru descoperirea adevăratei istorii a poporului român, istorie care este îngropată, adesea, sub pașii generațiilor actuale în Ardeal.

Printr-o întâmplare care înseamnă și un raport corect între dezvoltarea științifică tehnologică și trecutul la care această dezvoltare recurge aproape fără să vrea, în comuna Jucu din județul Cluj, pe terenul viitoarei fabrici „Nokia”, a fost scos la iveală un cimitir creștin datat de istorici ca fiind din secolele VIII—X. Această descoperire poate aduce lumină în disputa dintre istoricii de ambele etnii privind existența acelui așa-zis pământ gol din Transilvania la sosirea unor triburi din Asia în Europa.

Concluzia trasă de arheologi pe baza dovezilor materiale descoperite și la Jucu este clară: prezența românilor în Transilvania înainte de sosirea oricui a ajuns în secole târzii prin Europa.

Dar interesant este alt aspect. Înainte de pronunțarea așa-zisei sentințe științifice de către specialiști, inclusiv de către cei de la Budapesta, un istoric, cetățean român de etnie maghiară, Vekov Károly, de altfel, fost parlamentar la București, s-a grăbit să dea un verdict al său în care, deși recunoaște că nu e specialist, declară că e vorba de un vestigiu paleocreștin care nu poate însemna etnicitate și că doar pentru două etnii — ungurii și slavii — lucrurile sunt certe. I-auzi, hombre!

Așadar, maghiarii au sosit în Europa cu câteva secole înainte de a sosi în Europa. Și iată cum, pe acest temei, se înfierbântă iarăși lucrurile, și de câte ori e vorba să punem, din punct de vedere științific, problemele la locul lor, suntem acuzați de etnicism — de parcă noi am deschide discuția! —, suntem acuzați de șovinism și așa mai departe.

Repet, este o bucurie să vezi că o dezvoltare tehnologică a veacului XXI face să se descopere un trecut atât de vechi și atât de clar, un trecut care poate fi regăsit printr-o dovadă supremă și pe al treilea strat de pictură descoperit de regretatul Vasile Drăguț la Mânăstirea Râmeți din Apuseni, unde sunt precizate niște date care ne pot, într-adevăr, încuraja, și anume, în anul 1377 de la Arhiepiscopia Ortodoxă a Râmeților plecau călugări spre nord să continue procesul de întoarcere a oamenilor la credința lor strămoșească și se vorbește despre Arhiepiscopia Ortodoxă a Râmeților ca organizare clericală. Așadar, în acea zonă exista organizare clericală și, fatal!, exista organizare statală.